Într-o zi, acesta s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereţii casei un covor deosebit de frumos.
A întrebat atunci pe vecin:
- Cine a făcut covorul acesta?
Gazda îi răspunse liniştit:
- Nimeni.
- Cum aşa nimeni?
Omul îi răspunse liniştit:
- Uite-aşa: eu m-am trezit cu el pe perete, cum îl vezi, el s-a făcut singur, el s-a urcat pe perete, el singur.
Necredinciosul s-a supărat:
- Văd eu că mă iei peste picior. Vorbeşti într-aiurea, vecine!
- Ba nu vorbesc de loc într-aiurea. Dumneata îmi tot spui mereu că nu-i Dumnezeu şi că soarele, pământul şi celelalte toate s-au făcut ele singure. Dacă e aşa, atunci şi dumneata trebuie să mă crezi pe mine. De ce te-aş crede numai eu, iar dumneata pe mine nu?
Necredinciosul a plecat nasul în pământ şi din ziua aceea n-a mai zis că nu-i Dumnezeu, iar cu vremea a -nceput şi el a crede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu