CÂND SE LOGODI FECIOARA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru.

După o pruncie sfântă
Petrecută-n rugăciune,
Prunca deveni fecioară
Plină de înțelepciune.

Învățase să citească
Prin cămări cu uși secrete;
Mintea Ei cea sclipitoare
Era plină de versete.

Când pe culmile Scripturii
Nu putea să se ridice,
Îi ruga pe marii preoți
Textul sfânt să i-l explice

Și așa creștea-n vîrtute
Progresând în cunoștință,
Iar cunoașterea Scripturii
Izvora în ea credință

Și la rândul ei credința
Întărită-n rugăciune
Devenea putere sfântă
Pentru multe fapte bune.

Și era de fel Maria
O fecioară cumpătată.
Nici un preot de la Templu
N-o vedea râzând vreodată,

Însă zâmbetul pe față
Nu putea să și-l ascundă
Când, primind vreo întrebare,
Era musai să răspundă.

Zâmbetul era dovada
Păcii și a bucuriei
Care odihneau într-Însa
Datorită fecioriei,

Căci avea preafericita
Conștiința nepătată
Și-o iubea Divinitatea
Pentru inima-i curată.

“Era mândră-n toate cele”,
Nu cu sensul de-ngâmfare,
Ci avea o demnitate
Și-o noblețe în purtare,

Un respect de sine însăși,
Care o făceau exemplu
Pentru toate celelalte
Fete ce trăiau la Templu.

Ani frumoși trăi Maria,
Devenind desăvârșită;
Slujitorii tineri însă
O vedeau ca pe-o ispită,

Sau mai bine zis bătrânii
Deseori vedeau leviții
Urmărind-o cu privirea
Și făcând pe fâstâciții.

De aceea hotărâră,
Chiar de regretau în sine,
Să-i găsească un logodnic,
Căci așa era mai bine,

Să devină o soție,
Să-și întemeieze casă,
Să îi dăruiască Yahve
O familie frumoasă..

Dar decizia aceasta
Ce-au luat-o fără veste,
Nimeni nu știa că vine
De la Însuși Cel Ce Este:

Planul mântuirii noastre
Se țesea precum o haină,
Ca o pânză de păianjen
Noaptea într-un colț de taină..

Când îi spuseră Mariei,
Ochii i se umeziră
Și din inimă deodată
Lungi suspine îi ieșiră,

Se simți cumva pierdută,
Căci ceva în ea se frânse..
Spuse: “Bine” și se duse
În chilia ei și plânse.

Poate nu o înțelegem,
Poate logica ne spune
Că o viață printre preoți
Nu era o opțiune,

Poate noi vedem plecarea-i
Ca pe-o mare izbăvire,
Dar Fecioara fu cuprinsă
De o sinceră mâhnire

Fiindcă toată viața dânsei
Ce-o trăise înainte
Se desfășurase, iată,
Între zidurile sfinte.

Nu-și mai amintea părinții
Ce-o născuseră trupește,
Știa însă fiecare
Preot, care, când slujește,

Știa orice calitate
Și defect la fiecare,
Și-i erau mai dragi aceia
Cu evlavie mai mare.

De la mulți în timp primise
Câte-o mică mângâiere,
Câte-o vorbă cu blândețe
Ce i se păruse miere,

Fiindcă trebuie să spunem,
Fără tată, fără mamă,
Cea mai mare bucurie
E să fii băgat în seamă.

Pentru un copil “acasă”
Este locul unde crește,
Unde doarme-n pace noaptea
Și în pace se trezește.

Pentru orice om “acasă”
Este oaza de iubire
Unde își primește zilnic
Porția de fericire.

Cât a fost Maria mică
Viața ei a fost senină
În lăcașurile sfinte,
Sub protecție divină.

Pacea nu a părăsit-o,
Tot la fel și bucuria,
A crescut în armonie
Ca un prunc iubit Maria.

Și acum i-au spus deodată,
Fără preînștiințare,
Că va trebui să-și piardă
Locul ei între fecioare,

Să se ducă nu știu unde
Însoțind pe nu știu cine,
Un bărbat ales de dânșii,
Pare-se un om de bine,

Să se logodească, cică,
Și apoi să se mărite,
Ca să intre-n rândul lumii,
A femeilor cinstite

Care au un soț acasă
Și copii făcuți cu dânsul..
Da, Maria spuse: “Bine”
Și-ncepu în taină plânsul..

Mai demult, când întrebase
De mai are vreun părinte,
I-au răspuns că e menită
Unei vieți cu totul sfinte,

Că logodnic și părinte
I-ar fi fost chiar Yahve Sfântul..
O, de lacrima Fecioarei
Se înduioșa pământul..

Îngeri luminoși văzuse,
Un arhanghel o hrănise,
Deseori cu serafimii
În Altar se sfătuise

Și iubea această viață
Monahală, pustnicească,
Nicidecum nu își dorise
În alt mod să viețuiască,

Da, iubea și ea copiii,
Încă foarte mult, s-ar spune,
Dar iubea mai mult Maria
Lacrima la rugăciune.

Se simțea din altă lume,
Lumea sfântă a luminii,
Unde-și scutură mireasma
Lăcrămioarele și crinii,

Unde câmpul verde este
Presărat cu praf de stele,
Unde fiecare codru
Este plin de păsărele,

Unde fiece petală
E făcută din mătase,
Unde poamele-s din aur
Și din pietre prețioase,

Unde cetele de îngeri
Nu se mai opresc din slave,
Unde nu există trupuri
Ostenite sau bolnave..

Da, Maria viețuise
Pe pământ și pământește,
Dar cu mintea ei trăise
Întru totul netrupește,

Bucurându-se de pacea
Obținută prin credință,
Ridicându-se la ceruri
Prin nespusa-i umilință..

Nu mai plânge-n van, Fecioară,
Nu mai fi așa mâhnită,
Nimeni nu te dă afară
Din chilia ta iubită,

Nu te necăji, Marie,
Pentru drumul tău de mâine,
Că a fost Ierusalimul
Un cuptor, iar tu o pâine,

Și Atoatevăzătorul
Știe că ești bine coaptă,
De aceea vrea să-Și pună
Planul minunat în faptă,

Și-are mare trebuință
Ca să poată să-l plinească
Până-n cel mai mic detaliu
De-a ta fire feciorească,

Căci fiind cu totul sfântă
De atata rugăciune,
Tu vei deveni cuptorul,
Iar Hristos va fi cărbune,

Întru pântecele tale
Se va plămădi trupește
Pâinea Vieții, Ce coboară
Să trăiască omenește.

Sânii tăi ca spuma mării
Vor hrăni cu lapte dulce
Pruncul “tânăr” rupt de foame
Înainte să Se culce.

Ale tale mâini micuțe
Și atât de delicate
Legăna-vor trupul fraged
Și-l vor mângâia pe spate.

Ochii tăi mai clari ca cerul
Se vor umple de uimire,
Inima-ți va bate tare,
Încălzită de iubire,

Gura ta va fi fântână,
Izvorând preadulci cuvinte,
Vocea ta va fi duioasă,
Numai bună să alinte,

Mintea ta va fi uimită
De o taină-atât de mare,
Cum adică Cel Ce Este
Cere gângurind mâncare.

De mai multe stări opuse
Te vei umple deodată,
Vei muri de fericire
Și vei fi îngrijorată,

Vei îngenunchea sfiită,
Vei îmbrățișa cu milă,
Vei fi autoritară
Și-n același timp umilă.

Marele secret e-acesta:
Cel pe Care Îl vei naște,
Dumnezeu Atotputernic,
Din vecie te cunoaște.

Tu vei ști că ești urzită
De-ale Sale mâini divine,
De aceea o sfială
Va fi pururea în tine,

Însă pe de altă parte
El fiind copil, tu mamă,
Dragostea va fi în tine
Mai presus de orice teamă..

Greu ți-a fost să-ți lași în urmă
Toată viața liniștită,
Și prietenele tale
Și chilia ta iubită..

Ce-a urmat după aceea
E frumos ca o poveste,
O Fecioară ce-L primește
Pe Cuvântul CeL Ce Este,

Care-L simte întru dânsa
Și Îl va numi “Copilul”,
Candelă strălucitoare,
Pruncul - focul, ea – fitilul,

O Fecioară Preacurată
Care-L naște pe Mesia,
O Fecioară care naște
Nepierzându-și fecioria,

O Fecioară care-n viață
N-a dorit bărbat vreodată,
Alăptând un Prunc cu lapte
De la sânii ei de fată..

Te cinstim după putere,
Te slăvim după știință
Și îți oferim, Măicuță,
Bobul nostru de credință.

E puțin, dar e din suflet,
Și-i cu multă bucurie:
Pe pământ și-n ceruri sfinte
Preaslăvită fii, Marie!

Amin

(17 august 2026)

A OPTA ZI DE POST

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



(Să o iubim pe Maica Sfântă)
de Preot Sorin Croitoru

E-a opta zi din Postul sfânt
Al Maicii noastre iubitoare,
Și vreau să scriu din nou un rând
Despre Preasfânta Născătoare,

Așa că, dragii mei „studenți”
Ce învățați prin poezie,
Vă rog să fiți puțin atenți
Și să citiți ce vă voi scrie.

Biserica ne dă porunci
Prin care ne călăuzește
Și ne învață ca pe prunci
Să viețuim duhovnicește.

Biserica e, dragii mei,
Corabia ce taie cerul;
Noi suntem pasagerii ei,
Iar Domnul e Corăbierul.

Cârmaciul este iscusit,
Căci El e Cel ce-a zis: „Să fie!”,
Prin Care toate s-au zidit,
Și sunt cum trebuie să fie.

Biserica a rânduit
Să ținem post pentru Maria,
Ca la al postului sfârșit
Să ne inunde bucuria,

Să ne împărtășim puțin
Din fericirea minunată
Pe care harul cel divin
O varsă-n inima curată.

Doar cei ce-n post se ostenesc,
Și-i cântă Maicii axioane,
Doar credincioșii ce postesc
Și i se roagă la icoane

Vor fi încununați frumos
În Sfânta zi de Adormire,
Din mila Domnului Hristos
Primind prisos de fericire.

Să știți că Domnul nostru Sfânt
E nemaipomenit de darnic
Cu orice om de pe pământ
Ce Maicii Lui se roagă harnic.

La rândul Ei, Măicuța Sa,
A celor două lumi Crăiasă,
Pe cei ce o iubesc pe Ea
Îi miluiește bucuroasă.

Vă binecuvintez și-aș vrea
Să Îi iubiți la fel ca mine
Pe Domnul și pe Maica Sa,
Ca-n viață să vă fie bine.
Amin
(5 august 2026)

SĂ-I ARĂȚI MĂICUȚEI PREȚUIREA!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                        

de Preot Sorin Croitoru

Dacă-n primii zori ai dimineții
Eu mă rog cu drag la Maica mea,
Cum să mă doboare-n timpul vieții
Vreo furtună, fie cât de rea?..

Dacă-n viața asta trecătoare
Voi păși mereu cu Ea în gând,
Voi putea să cad vreodată, oare,
Și să nu fiu ridicat curând?..

Cât de bine e s-o ai aproape
Pe Măicuța noastră-a tuturor,
Gata totdeauna să îi scape
Pe acei ce-o cheamă-n ajutor..

Cât de bine-ar fi să te primească
Printre ceilalți copii ai ei..
Însă mai întâi o să privească
Dacă tu ca Mamă chiar o vrei!..

Să-i arăți iubirea cuvenită,
Dacă vrei să-ți fie Mama ta:
Orice mamă trebuie iubită,
Și la fel se-ntâmplă și cu Ea..

Să-i arăți Măicuței prețuirea,
Pomenind-o des în rugăciuni;
Să-i respecți cu grijă prăznuirea,
Să-i postești, să-i faci închinăciuni..

Dacă vrei ca Ea să te iubească,
Să iubești și tu prezența sa:
Sfânta ei icoană să-și găsească
Totdeauna loc în casa ta!

Candela să ardă liniștită,
Amintind luminile cerești..
Casa o să-ți fie ocrotită,
Dacă tu pe Maica o cinstești!

Hai să ne rugăm de dimineață
La Preasfânta Maică-a lui Iisus
Și atunci o vom avea în viață
Mamă bună, Mama cea de sus!
amin

A CINCEA ZI DE POST

ADEVĂRATELE COMORI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                         

de Preot Sorin Croitoru

Bine-ar fi ca omul să-nțeleagă
Că adevăratele comori
Nu se țin în bănci și-n portofele,
Nu se pierd, cum credem uneori,

Nu se-ascund, nu trebuie păzite,
Nu se fură, nu se prăpădesc,
Strălucesc, deși nu-s lustruite,
Nu se strică, nici nu ruginesc.

Ca să ai o astfel de comoară
Nu-i nevoie să transpiri săpând,
Să te cațări pe vreun vârf de munte,
Să cutreieri țările pe rând,

Să te-apuci cu sârg de alchimie
Sau în acțiuni să investești,
În terenuri, opere de artă,
Încercând averea să-ți sporești..

Ca să ai o astfel de comoară
Nu e necesar să riști nimic,
Să te lupți cu nu știu ce balaur
Sau din sânge să-ți jertfești vreun pic.

E nevoie de un singur lucru:
Să te uiți în jurul tău puțin,
Să-ți privești copiii și părinții,
Să privești spre frate și vecin,

Să te uiți mai bine la prieteni,
Să te uiți la omul de pe drum..
OMUL este, dragul meu, comoara,
Oamenii.. Ai înțeles acum?..

Ce n-ar da orfanul pentru-o mamă,
Văduva, să-și vadă soțul iar?..
Îi avem, dar nu-i băgăm în seamă,
Când s-au dus, e totul în zadar!

Așteptăm ca mai întâi să moară
Ca să-ncepem să ni-i prețuim,
Înțelegem că erau comoară
Când e prea târziu să-i mai iubim.

Trebuie ca mai întâi să-i pierdem,
Ca să vrem apoi să dăm oricât
Pentru-o clipă iarăși împreună?
Când erau, de ce-i tratam urât?..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Unui OM, pierzând la nesfârșit
Oameni buni, persoane minunate
Care ani de zile m-au iubit..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Chiar și-a unui simplu trecător:
Toți Îi suntem Domnului icoane,
Toți suntem iubiți de Creator!

Pentru fiecare Domnul nostru
Și-a purtat pe umeri Crucea grea,
A ajuns pe Dealul Căpățânii
Și smerit S-a răstignit pe ea!

Când mă uit la omul de pe stradă,
Că-i bogat, sărac, urât, frumos,
Ochii minții mele pot să vadă
Că-i un OM, e chipul lui Hristos!

De-aș trăi pe-o insulă pustie
Aș vrea, oare, aur sau argint?..
Mi-aș dori atâta, să mai fie
Doar un OM cu mine, nu vă mint.

De-mi citiți această poezie,
Cum ați mai făcut de-atâtea ori,
Vă îndemn să puneți preț în viață
Pe adevăratele comori,

Să-i priviți de astăzi înainte
Mai atent pe cei de lângă voi,
Să-i iubiți, să le-arătați respectul,
Să le fiți alături în nevoi

Și să nu uitați că omul este
Extraordinar de prețios:
E icona Domnului din ceruri,
E icoana Domnului Hristos!

LUMINA ÎNVIERII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

În lumina Învierii
Domnului Iisus Hristos
Cerul este mai albastru,
Câmpul este mai frumos,

Stelele-s mai sclipitoare,
Soarele mai arzător,
Păsările-s mai dibace
Făcând trilurile lor.

Parcă iarba e mai verde,
Macii sunt mai sângerii,
Parcă mieii sunt mai veseli
Când se joacă pe câmpii,

Parcă totul e mireasmă,
Parcă totul e parfum,
Parcă sunt mai plini de viață
Trecătorii de pe drum.

Totul este melodie,
Totul e strălucitor,
Totul este bucurie,
Totul e desfătător,

Toate par a fi cuprinse
De o pace ca în vis,
În lumina Învierii
Lumea e un paradis.

Viața este o poveste
Cu finalul fericit,
Căci Hristos Biruitorul
Înviind ne-a mântuit

Și ne-a dăruit arvuna
Unei vieți trăite-n Rai
Chiar lumina Învierii
Din aprilie sau mai!

LA CEAS TÂRZIU, ÎN MIEZ DE NOAPTE..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru
- dedicată femeilor care trăiesc în situații asemănătoare -

La ceas târziu în miez de noapte
Un plâns nemângâiat se-aude,
Cu lacrimi multe printre șoapte,
Ce fac batista să se ude..

E o femeie ostenită
După o-ntreagă zi de fugă,
De roboteală nesfârșită,
Și care-acum se-adună-n rugă..

E-ngrijitoare la o casă
De oameni spre apusul vieții..
De-acum puterile o lasă,
Iar mâine-n zorii dimineții

Le va lua la rând pe toate:
Și mic dejun și prânz și cină,
Și toate hainele curate,
Și oaspeții ce o să vină,

Și cârpe, mătură, cafele,
Apoi plimbare la bătrână,
Cumpărăturile și ele..
De unde forțe să-i rămână?..

Și-a așezat la somn bătrânii,
Ce nu-s mai răi ca-n altă parte,
- Puțin severi, ca toți stăpânii -
Și s-a retras și ea deoparte..

După atâta osteneală
Nu i-a mai trebuit mâncare..
Un duș făcut la repezeală
A pus-o, parcă, pe picioare,

Apoi, cu candela aprinsă,
S-a așezat la rugăciune,
De mult necaz fiind cuprinsă
Și plină de amărăciune..

O pârjolește-n suflet dorul
De puiul ei, lăsat cu mama..
Își vede parcă-n vis odorul
Și iată, o cuprinde teama..

Mămica e deja bolnavă,
Iar ea, femeie amărâtă,
Muncește-n case ca o sclavă,
Plângându-și soarta cea urâtă..

Și-ar fi luat cu ea feciorul,
Dar nu-i posibil. Ce să facă?..
În inimă o arde dorul,
Dar dacă s-a născut săracă..

Bărbatul ei a părăsit-o,
Vrăjit de nu știu ce muiere,
Nepăsător că a rănit-o,
Lăsându-i viața în durere..

N-a mai găsit bărbat de treabă,
Să îi accepte băiețelul:
Cereau doar trupul ei în grabă,
Apoi fugeau, c-așa li-i felul!

Se săturase să tot spere
În bunătatea masculină
Și acceptase în tăcere
Că viața-i uneori haină..

Iar anii ca un vis trecură..
Creștea băiatul lângă mamă,
Dar și nevoile crescură
Și ea-nțelese-atunci cu teamă

Că doar plecarea ei "afară"
Îi va scăpa de-o cruntă soartă..
Să-l lase cu măicuța-n țară..
Decât așa.. mai bine moartă!

Dar ce să faci când n-ai scăpare,
Atunci când fug de tine toți?..
Încerci și tu, chiar dacă doare,
Încerci să te ajuți cum poți..

Acum se roagă cu durere,
Căci în sfârșit e gata treaba..
E stoarsă toată de putere,
(Cer multe "moșul" și cu "baba")..

A dat un telefon acasă
Și s-a convins că-i totul bine.
Tristeți nespuse o apasă
Și-acum se roagă cu suspine..

CÂT DUMNEZEU MAI AI ÎN TINE?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                              

de Preot Sorin Croitoru

 
Cât Dumnezeu mai ai în tine,
Ți-a mai rămas măcar puțin,
Ca să-ți justifici ție însuți
De ce porți numele “creștin”?..

Mai simți un dor de El în suflet,
Mai lăcrimezi din când în când,
Mai simți în suflet vreo căldură
Privind spre Chipul Său cel blând?..

Un foc al dragostei de Dânsul
Te mai apucă uneori,
Sau când Îl vezi rănit pe Cruce,
Te întristezi și te-nfiori?..

Ți-a mai rămas credință, frate,
Cât bobul de muștar cel mic?
“Creștin”.. un titlu ca oricare,
Dar mai suntem creștini vreun pic?..

Cu toții vrem în Rai, desigur,
Dar rai în noi.. pe când, pe când?..
De nu îl vom purta în suflet,
Nu vom intra în Rai nicicând!

O, biată lume rătăcită,
O, bieți creștini ai nimănui,
Căci dacă nu-L iubiți pe Domnul,
Cum ați putea să fiți ai Lui?..

Deschideți inimile voastre
Să intre Dragostea în voi!
Iubiți-vă până la jertfă,
Și Duhul va veni șuvoi

Și veți simți cât e de mare
Onoarea de a fi creștin,
Și-atunci vă va cuprinde jalea,
Știind c-ați fost, dar prea puțin..

(29 ianuarie 2025)

TOȚI SUNTEȚI AI NOȘTRI!

Se uitau ortodocșii la catolici cu un aer de superioritate și, plini de trufie, vorbeau între ei: "Ce, ăștia îndrăznesc să creadă că Maria este Maica lor?? A noastră este, a ortodocșilor, pentru că noi ne-am ocupat de vrednicia ei dumnezeiască în istorie! Dacă nu organizam NOI al treilea Sinod ecumenic de la Efes, cine ar mai fi știut azi că Fecioara Maria este "Născătoare de Dumnezeu", Theotokos?.. Noi am preacinstit-o încă din primele veacuri și ne-am îngrijit de dogmele cele adevărate, propovăduind întregii lumi că Maria este PURUREA FECIOARĂ, înainte de naștere, în timpul nașterii și după momentul nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Oare cine o mai zugrăvește pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca noi, ortodocșii, în minunatele noastre icoane?.. Noi i-am învățat pe toți să picteze cele trei steluțe pe veșmântul Maicii Domnului, ca simbol al întreitei sale feciorii! Noi i-am compus paraclise și acatiste pe care i le cântăm în biserici și i le citim acasă cu smerenie.. Fără îndoială, Maria este Maica noastră, a ortodocșilor, nu a catolicilor"!

În grupul celălalt, al catolicilor, se vorbea cu voci la fel de iritate: "Ce, ortodocșii aceștia primitivi cred că Fecioara Maria este Maica lor?? Nu merită cinstea aceasta nici în ruptul capului! Noi o numim pe Mama lui Cristos "Regina cerului", noi îi facem statui și îi punem rozariul în mâini! Ba chiar îi așezăm pe frunte coronițe cu steluțe colorate, care îi pun în evidență și mai mult chipul divin.. Noi i-am dedicat atâtea momente de sărbătoare în timpul anului și îi purtăm statuia în procesiuni lungi prin sate și prin orașe! Noi i-am închinat biserici minunate! Atât de mult o cinstim noi pe Maria, că i-am atribuit o concepere imaculată, lipsită de unirea trupească a părinților ei. Tot noi i-am atribuit o triumfală înălțare la cer, scutind-o de moarte! Cine o mai iubește pe Fecioara Maria ca noi?.. Este Maica noastră, nu a ortodocșilor"!

Din ceruri Fecioara Maria îi privea pe toți.. În ochii ei se puteau citi încântarea și tristețea, în același timp. Încântarea, pentru că vedea cât de mult era iubită de ortodocși și de catolici, în același timp.. Tristețea, pentru că vedea cum copiii săi iubiți se ceartă între ei la nesfârșit.. Și deodată, de pe tronul ei ceresc strigă atât de puternic, încât se clătinară cerurile și se zguduiră galaxiile Universului: "Opriți-vă din ceartă! Terminați cu ura! TOȚI SUNTEȚI AI MEI! Toți cei care mă cinstiți pe mine și Îl iubiți pe Fiul meu Cel dumnezeiesc"..

Dragii mei, bineînțeles că rândurile de mai sus nu sunt decât o simplă ficțiune născută din imaginația mea cea bogată.. M-am gândit că așa ar putea reacționa Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, văzând acest dispreț perpetuu care dăinuie și astăzi între creștinii celor două emisfere ale credinței, cea apuseană și cea răsăriteană.. Ortodox convins fiind, dar trăind în contact direct cu creștinismul catolic occidental de șaisprezece ani, am descoperit cu surprindere în decursul acestui timp că și în Occident este iubit Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, că și în Occident este iubită și preacinstită Maica Domnului. Am descoperit un univers duhovnicesc într-adevăr, destul de diferit de cel ortodox, dar nu suficient de diferit de al nostru încât să îl considerăm noi ne-creștin, sau străin de duhul Evangheliei.. Am descoperit în Occident la catolicii cu adevărat practicanți - pentru că au și ei ne-practicanții lor, așa cum îi avem și noi pe ai noștri, din păcate - o luptă plină de tristețe pentru păstrarea credinței creștine.. Când vezi în jurul tău cum se răcește credința tuturor, cum scade în fiecare zi numărul celor care mai cred în Fiul lui Dumnezeu și în Maica Lui, oare cum te poți simți, decât trist și dezamăgit?.. Și totuși tu lupți mai departe, nu vrei să fii absorbit de acest vârtej al idolatriilor moderne! Tu vrei să Îl mărturisești în continuare pe Iisus Hristos, Mântuitorul tău!..

Cât de superficiali suntem noi, ortodocșii.. Nu știm altceva decât să condamnăm la veșnică repudiere de la fața Domnului Hristos pe cei care nu s-au născut în spațiul Ortodoxiei.. Dar nu știm nimic despre lupta săracului occidental CARE ÎNCĂ MAI CREDE de a-și menține această fărâmă de credință.. Și cât de mult mai prețuiește în ochii lui Dumnezeu firmitura de credință într-un ocean de necredință!..
Anul acesta eram în Săptămâna Patimilor Bisericii Catolice, cu o săptămâna înaintea celei ortodoxe.. Și vizitând eu un orășel italian, chiar în Vinerea Patimilor la ei ("Venerdi Santo"), mi s-a întâmplat să intru într-o biserică catolică. Așa facem noi pe-aici, intrăm în bisericile italiene, facem crucea ortodoxă și câteva închinăciuni înaintea Sfintelor lor Altare, privim iconografia lor bi sau tri-dimensională, iar atunci când recunoaștem pe pereți personajele biblice cunoscute sau sfinții perioadei creștine dinaintea Schismei, murmurăm câte o scurtă rugăciune. Apoi "cu pace ieșim", ca să parafrazez îndemnul Sfintei noastre Liturghii de dinaintea Rugăciunii amvonului. Așadar am intrat în ziua aceea în biserica despre care vă spuneam. Când colo, ce mi-e dat să văd?.. După tradiția catolică, crucifixul, adică Hristos mort pe Cruce, era așezat pe pardoseala bisericii, spre a fi plâns de credincioși. Acest ritual seamănă foarte mult cu sărutarea Sfântului Epitaf de la noi. Iar noaptea și ei la fel ca noi Îl îngroapă pe Domnul. Ei bine, ceea ce m-a mișcat foarte mult nu era faptul că Domnul era acolo, mort, ci faptul că Îl plângeau numai trei persoane!.. Trei creștini se aflau acolo, lângă El, și își spuneau rugăciunile lor cu inima frântă.. Mi-a venit atunci în minte întrebarea pe care Domnul a pus-o leprosului samarinean vindecat de El: "Dar CEILALȚI UNDE SUNT"?.. Pentru prima dată în viața mea am simțit un sentiment de jale, mă durea inima că Domnul nostru era părăsit în halul acela.. Aș fi vrut să fie mulți în biserică, să-L plângă sute de persoane, dar nu erau.. Și atunci am privit cu lacrimi în ochi spre cei trei creștini catolici care, iată, erau acolo, la datorie, și i-am iubit foarte mult în inima mea.. I-am iubit, pentru că în acel ocean de ne-iubire, ei Îl iubeau pe Fiul lui Dumnezeu! Și am înțeles că și aceasta este tot o ortodoxie, chiar dacă nu se exprimă în forme bizantine, este ortodoxia iubirii de Hristos în mijlocul celor care nu Îl iubesc! Ortodoxia celor care Îl mărturisesc pe Fiul lui Dumnezeu în fața celor care s-au lepădat de mult timp de El..

De aceea mi-au venit acele idei de la începutul acestei meditații. Noi nu ar trebui să prigonim credința cea slabă și puțină, ci ar trebui să o premiem, deoarece această palidă credință este o pâlpâire în mijlocul unei bezne adânci, o pâlpâire care le arată calea spre Dumnezeu celor care au pierdut-o cu totul. Sunt convins că dacă noi nu vrem să premiem această credință, Domnul Hristos și Maica Sa din ceruri o vor premia cu prisosință! Și sunt convins că din ceruri ei ne privesc cu blândețe pe toți cei care încă mai credem, murmurând în sinea lor: "TOȚI SUNTEȚI AI NOȘTRI"! 

(Preotul Sorin Croitoru de la Mantova - Italia)

DULCEA SĂRUTARE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                      

de Preot Sorin Croitoru

Dulce sărutare a Pruncului Hristos,
Blândă gângurire a Puiului frumos..
Ochii Maicii negri privesc cu duioșie
Spre Cel născut dintr-însa, dar Fiu din veșnicie.

O, Preacurată Maică, tu ai născut Iubirea,
Acum O strângi în brațe și Îi mănânci privirea!
Nici Cerul, nici pământul nu au văzut vreodată
O dulce sărutare atât de minunată!

Din ochii tăi coboară o rază de iubire
Ce încălzește Pruncul flămând de-a ta privire.
O muzică divină ți-e vocea de Fecioară:
Atunci când Îl alintă, e-o veselă vioară!

Ce prunc mai înțelege cântarea maicii sale,
Cum înțelege Pruncul refrenurile tale?
Ce prunc din lumea asta își ocrotește mama,
În timp ce ea veghează să nu-l cuprindă teama?..

E mult prea mare taina, să poată fi pătrunsă,
(De îngerii din ceruri a fost un timp ascunsă)..
Plecându-ne în fața icoanei "Sărutării",
Vom înțelege multe din tainele-Întrupării..

amin

MAICĂ ȘI FECIOARĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
De când pe pământ trăiește stirpea noastră omenească,
N-a fost nimeni ca Maria, nici nu cred c-o să se nască..
Ca Preasfânta Născătoare n-au mai fost, nici n-or să fie:
Dumnezeu a vrut s-o aibă Mamă pentru veșnicie!

Multe mame-au fost în lume, căci copii se nasc mereu..
Dintre ele, NUMAI UNA L-a născut pe Dumnezeu!
Multe mame-n lumea asta au născut și-or naște iară..
Dintre ele, NUMAI UNA a născut, fiind FECIOARĂ!

Multe au ales în viață să rămână-n veci fecioare..
Dintre ele, NUMAI UNA este mamă iubitoare!
Nicăieri în lumea asta mamele nu sunt fecioare,
Nici fecioarele nu-s mame, cât vom mai trăi sub soare,Î

nsă Domnul când voiește schimbă rânduiala firii:
Maica Sa e-n veci Fecioară, spre mirarea omenirii!
Minunată, sfântă taină: pântecele fecioresc
Prefăcut a fost de Domnul în sălaș dumnezeiesc!

Nu-i minune mai slăvită pe acest bătrân pământ
Ca Fecioara ce devine casă Domnului Cel Sfânt..
Mă gândesc și mult mă bucur, bucurați-vă și voi:
Cel neîncăput de ceruri S-a făcut copil ca noi!

Astfel auzea Fecioara, cu sfială și cu teamă,
De la Dumnezeu din gură cel mai dulce nume: "MAMĂ"!
O chemăm și noi ca Mamă, la necaz și la durere,
Căci ne apără de rele și ne dă mereu putere.

Ea din ceruri mijlocește pentru noi la Fiul Sfânt,
De aceea toți creștinii o iubesc pe-acest pământ!

amin

.RUGĂCIUNEA MEA CEA MICĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

de Preot Sorin Croitoru

 
În genunchi eu vin la tine,
La icoana ta adică,
Să-ți rostesc cu umilință
Rugăciunea mea cea mică:

Apără-l pe tot românul
Care simte românește,
Pe tot fiul țării mele
Care-n lume rătăcește,

Pe toți oamenii de treabă
Ce trăiesc în România,
Pe toți pruncușorii care
Își trăiesc copilăria.

Pe bătrâni îi întărește
Cu putere și răbdare,
Pe bolnavi îi ușurează
În durerea lor cea mare,

Pe săraci îi veselește
Cu nădejdea veșniciei,
La pribegi le ușurează
Crucea grea a pribegiei,

Pe românii cu avere
Să-i înveți să dăruiască,
Pe aceia cu putere
Să-i ajuți să miluiască,

Binecuvintează pruncii
Și-i învață să asculte,
Peste toți trimite, Maică,
Harul milei tale multe!

Lucrătorilor cu mintea
Picură-le-n minți lumină,
Celor din armata țării
Dă-le multă disciplină,

Muncitorilor din fabrici
Să le dai îndemânare,
Milă să le dai la doctori
Și-alte cadre sanitare,

Dascălilor iscusință
Ca pe prunci să-i lumineze,
Râvnă – corpului didactic
Ca pe tineri să-i formeze,

Inspirație divină
Creatorilor de artă,
Tribunalelor – dreptate;
Pace celor ce se ceartă,

La țărani le dăruiește
Ploi la timp și vremuri bune,
La călugări și la preoți
Dă-le duh de rugăciune,

La Arhiereii noștri –
Dreaptă propovăduire,
Iar de-o fi cândva prigoană,
Râvnă în mărturisire.

În genunchi îți cer acestea,
Fiindcă știu că ai putere
De la Fiul tău din ceruri
Să oferi ce ți se cere.

Știu, Măicuță, că nu-s vrednic
Și nu-ți merit miluirea,
Însă știu la fel de bine
Cât de mare ți-e iubirea

 
Și-ntrucât mi-e dor de țară
Și de frații de departe,
De nu mi le dai pe toate,
Dă-mi, te rog, măcar o parte!..

Amin

(5 august 2025)

CUVINE-SE ÎN POSTUL ADORMIRII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                  

de Preot Sorin Croitoru

Cuvine-se în Postul Adormirii
Să o slăvim pe Maica lui Hristos
Căci ea, ajunsă-n culmile măririi,
N-a părăsit poporul credincios.

Cuvine-se în fiecare seară
Și-n dimineți în fiecare zi,
Plecându-ne genunchii noștri iară,
Pe Maica lui Hristos a o slăvi.

Fiind atenți cu mintea la cuvinte,
Iar inima-ndreptând-o către Cer,
Să o cinstim cu paraclise sfinte
Și rugăciuni din Acatistier.

Suntem copiii Ei prin înfiere,
În ziua Răstignirii ne-a primit,
Când își privea Copilul cu durere
Agonizând pe Cruce răstignit.

N-a fost vreodată vreun creștin s-o cheme
Cu lacrimi șiroindu-i pe obraz
Să nu își vadă în puțină vreme
Completa izbăvire din necaz..

N-a fost vreodată vreun creștin să-i ceară
Tămăduire de păcatul său
Să nu înceapă să se simtă iară
Biruitor în lupta cu cel rău..

Maria este Mama noastră bună;
Oricât ar fi un om de păcătos,
În Maica lui nădejdea să și-o pună,
Crezând în mila Domnului Hristos,

Și va vedea cum i se schimbă viața,
Da, mari schimbări în viață va vedea:
Precum coboară roua dimineața,
Așa și fericirea-n viața sa!

VREI SĂ AI O MAMĂ-N CERURI?..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Vrei să ai o Mamă-n ceruri?
Spune, frate, dacă vrei.
Dacă da, să știi că-ncepe
Postul Adormirii Ei!

Vrei o Mamă să te-aline
Când ești trist și amărât?
Fii evlavios și ține
Postul Maicii cât de cât!

Vrei o Mamă iubitoare?
Spune dacă da sau nu.
De refuzi iubirea-i mare,
O să vezi pe urmă tu.

Vrei o Mamă ce ascultă
Rugăciunea tuturor?
Nu se cere carte multă,
Ci un suflet iubitor.

Vrei o Mamă să se roage
Pentru tine la Hristos?
Ține-i postul, și-o să afli
La sfârșitul lui folos!

Vrei o Mamă să-ți păzească
Toată casa de cei răi?
Să-i înveți să o iubească
Și pe copilașii tăi.

Pururi candela să ardă,
Luminându-i chipul sfânt,
Iar Preasfânta-și va întinde
Sfântul Acoperământ

Peste cei ce cu credință
O cinstesc în casa ta;
Vrei să ai o Mamă-n ceruri?..
Fă așa, și-o vei avea !

PENTRU CE SE DĂ STĂPÂNUL?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                  

de Preot Sorin Croitoru

Pentru ce Se dă Stăpânul
Să-L consume omenirea?
Pentru ca mâncându-I Trupul,
Să li se sfințească firea

Și sorbind din SfântuI Sânge
Să se spele de păcate
Ca să poată să ridice
Către Tatăl mâini curate.

Pentru ce S-a dat Stăpânul
Să-L mănânce toți creștinii?
Pentru ca intrând, să ardă
Bălăriile și spinii,

Toate poftele viclene
Toate patimile rele,
Toate gândurile negre
Cu-al Său Sânge să le spele.

Pentru ce Se dă Stăpânul
La Altare din Potire?
Ca să îndumnezeiască
Pământeasca noastră fire,

Ca fiind părtași cu Dânsul,
Să gustăm și înfierea,
Ca nu slugi, ci fii și fiice
Să ne prindă Învierea!

Pentru ce Se dă Stăpânul
Într-o mică picătură?
Pentru ca, fiind Iubire,
Să ne vindece de ură,

Să nu fie doar în ceruri
Dragoste și armonie,
Ci și-acum, în viața asta,
Dragoste-între noi să fie.

Pentru ce sub chipul pâinii
Domnul ni Se dă spre hrană?
Nu e El al doilea Șarpe,
Nu e El a doua Mannă?

El pe cele învechite
Nu le înnoiește, oare?
Nu e El Păstorul Care
Le hrănește pe mioare?

Nu e El Samarineanul
Care vindecă rănitul?
Nu e Alfa și Omega,
Începutul și sfârșitul?..

Domnul nostru din Potire
Ni Se dă ca Hrană Vie.
Să nu pierdem, dragi prieteni,
Nici o Sfântă Liturghie,

Să luăm Merindea Sfântă
Pentru-a noastră mântuire
Și primind în noi Iubirea,
Să ne umplem de iubire.

ORICE-AI FACE-N VIAȚĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Orice-ai face-n viață, frate,
Orice bine ai lucra,
Să nu uiți de rugăciune,
Că aceea-i pâinea ta!

Ce-i izvorul pentru apă,
Ce sunt munții pentru nori
Ție-ți este rugăciunea,
Dacă vrei la Cer să zbori!

Milostenia e bună,
Postul iarăși este bun,
Despre rugăciune, însă,
Câte aș putea să-ți spun..

Ce e cerul pentru vultur,
Ce e seva pentru pom,
Asta este, frate dragă,
Rugăciunea pentru om!

Să ajuți întotdeauna
Omul cel neputincios,
Fiindcă astfel ajutorul
Ți-l primește chiar Hristos,

Dar și rugăciunea, frate,
Să ți-o faci la timp mereu,
Căci prin ea primești în suflet
Harul de la Dumnezeu.

Diavolul scrâșnind, sloboade
Ale sale răutăți,
Semănând în toată lumea
Doar necaz și greutăți..

Cum vom ține noi departe
Duhul rău și mânios,
Fără sfânta rugăciune,
Fără darul lui Hristos?..

Ce e pavăza și coiful,
Ce sunt zalele de fier,
Asta este rugăciunea,
Dacă vrei s-ajungi în Cer!

Bună este și odihna,
Când năduful te-a răpus,
Dar ascultă vorba blândă
A Preadulcelui Iisus:

"Vă aștept pe toți la Mine,
Frații Mei cei osteniți.
Eu dau sufletelor tihnă,
Ce mai așteptați? Veniți!"

Da, venim, Iisuse Sfinte,
Pace sfântă să ne dai,
Tu ești mântuirea noastră,
Tu ești Calea către Rai..

Fără Tine nu-i putere,
Fără Tine nu e har..
Dintre darurile Tale,
TU ești cel mai mare dar!

FEMEIA, INSTRUMENTUL LUI DUMNEZEU

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Femeia este soție. Femeia este mamă. Femeia este contabilă. Femeia este responsabilă cu imaginea în societate a soțului și a copiilor ei. Femeia este "locomotiva" duhovniciei în familie, adică de la ea pleacă evlavia și credința în Dumnezeu a tuturor celor din casă. Cine-i învață pe "pui" să facă cruciță?.. Cine-i trimite pe micuți la închinare seara?.. Cine-i ridică din paturi duminica dimineața, luptând cu somnolența lor: "Hai, că-s preoții în slujbă"! Cine impune în familie rânduiala posturilor? "Am spus să mâncați ASTA, altceva nu vă dau"!

Femeia, spuneam, este responsabilă de imagine. Dacă bărbatul "nu-i călcat", "se vede ce femeie are"!.. Dacă are cămașa murdară la guler: "Bietul om, cu așa femeie".. Dacă îi ies din casă copiii cu haine mototolite sau murdare.. " eh.. femeile din ziua de azi"..

Femeia este contabila casei. Soțul "aduce în casă", ea distribuie. Intrări (venituri) și ieșiri (cheltuieli).. Nu are voie să greșească nimic. Dacă acordă prea mult buget organizării spațiului locativ, adică împodobirii casei, copiii ei vor suferi de mari întristări.. "Colegul meu are PlayStation".. "Colegii mei au fost la mare cu părinții".. "Colegul meu a primit cutare lucru de Moș Crăciun".. O frustrare continuă, în timpurile acestea în care multe familii trăiesc în abundență materială.. Când vezi la alții, îți dorești și tu, e normal. Deci dacă femeia trăiește prea mult cu mintea spre viitor, făcând sacrificii mari în încercarea ei de a-l înfrumuseța, copiii vor suferi continuu în prezent. Dar dacă, dimpotrivă, va îndeplini toate dorințele și toate mofturile de moment ale familiei, va deveni prea risipitoare în acest prezent, și s-ar putea ca familia ei să sufere mai târziu..

Trebuie să fie deșteaptă, ageră la minte, sclipitoare.. Uneori se oferă oportunități în viață care nu se vor mai repeta. Ea, femeia, soție și mamă, trebuie să aibă acea intuiție dublată de curaj, care să o ajute să ia decizia cea mântuitoare. Femeia decide: "Plecăm în străinătate. Aici în țară s-au stricat treburile și ne îndreptăm spre sărăcie".. Dar tot ea va zice într-o bună zi: "Gata, ne întoarcem! Țara noastră merge în direcția cea bună".. Ea, femeia-mamă, își va sfătui băiatul sau fata spre ce sectoare de activitate să-și îndrepte studiile, căci intuiția ei va "ghici" "ce mai merge și ce nu mai merge în țara asta".. Câți tineri nu s-au îmbulzit după căderea comunismului în România la facultățile de Drept, sau la cele de Științe Economice.. Câți dintre ei au reușit să practice mai târziu ceea ce au studiat?.. Mama trebuie să aibă acel realism rece prin care să vadă clar posibilitățile REALE ale propriilor săi copii. Dacă "e făcut" pentru meserie, să-l trimită la meserie, însă dacă "are cap pentru învățătură", să-l îndrume către studiu. Îmi amintesc și acum ce mi-a spus mama într-o bună zi: "ori înveți meserie și îți câștigi o pâine muncind cu mâinile, ori înveți "rupând cartea" și faci parte dintre fruntașii școlii"! Nu există loc pentru fantezii și pentru pierderi de vreme în visări nerealiste în această societate crudă și egoistă..
Dacă își ascultă soția, soțul va avea pace și bucurie în suflet. Casa lui va fi mereu curată, familia lui va fi un model pentru toți. Dacă își ascultă mama, copiii vor deveni "oameni" în viață. Oameni cu studii, oameni de bază, educați, respectuoși, credincioși și cu principii.. Dar dacă nu o vor asculta, toți vor suferi!

Nu aș greși dacă aș afirma că CEEA CE ESTE DUHOVNICUL PENTRU CREDINCIOS, ACEEA ESTE FEMEIA PENTRU FAMILIA EI! Femeia este glasul lui Dumnezeu, instrumentul prin care Cel Preaînalt conduce întreaga familie, împlinindu-Și planurile sfinte.
Dumnezeu să binecuvânteze femeia, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

AU UITAT CREȘTINII!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Au uitat, Iisuse, azi,
Au uitat creștinii,
Crucea Ta de lemn cea grea,
Cuiele și spinii,

Trestia din mâna Ta
Și acel burete
Care buzele-Ți ardea
Când ai zis: "Mi-e sete!"..

Azi creștinii nu mai știu
Ca odinioară
Că Preabunul Dumnezeu
Trebuia să moară

Pe o Cruce pe un deal,
Dealul Căpățânii,
Ca să scoată din blestem
Lumea și păgânii..

Au uitat, Iisuse, azi,
Au uitat creștinii
Să trăiască săvârșind
Faptele luminii,

Ajutându-se-ntre ei
Plini de bucurie,
Cum spuneai la Cina Ta
Că ai vrea să fie

Ucenicii Tăi iubiți
Care Sfântu-Ți Nume
O să-l poarte fericiți
Peste tot în lume.

Au uitat porunca Ta,
Au uitat creștinii..
Astăzi nu se mai iubesc
Frații și vecinii,

Ce să mai pretinzi acum
Să iubim dușmanii,
Când în sufletele mici
Noi iubim doar banii?..

Au uitat, Iisuse azi,
Au uitat creștinii
Că vrei sufletele lor
Albe precum crinii,

Haina Sfântului Botez
Pură s-o păstreze
Cei ce spun că-n viața lor
Vor să Te urmeze.

Au uitat, Iisuse, azi,
Au uitat creștinii
Să trăiască respectând
Regula rușinii..

Fecioria fata azi
Nu și-o mai păzește,
Mama știe, dar deloc
N-o mai dojenește..

S-au răcit, Iisuse, azi,
S-au răcit creștinii,
Căci în sufletele lor
Au crescut ciulinii.

Peste minți le-a coborât
Pâcla neștiinței,
Omul a căzut ușor
Pradă necredinței..

Nu mai strălucesc în noi
Razele iubirii,
Fără ele am pierdut
Frumusețea firii.

Numai Tu mai poți să-i dai
Inimii căldură,
Numai Tu, Iisuse, poți
Să ne scapi de ură,

Numai Tu mai poți să schimbi
Negura-n lumină,
Viața noastră numai Tu
Poți s-o faci senină..

Dacă vrei, Tu poți din nou
Să-Ți sfințești poporul,
Căci Tu, bunul meu Iisus,
Ești Mântuitorul! 

FLORIILE INIMII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De vei deschide ușa ta
Când Domnul bate-'ncet în ea,
El va intra ca la Florii,
Umplându-te de bucurii!

Așterne foi de palmier,
Căci Domnul vine-acum din cer
Pe măgărușul Său cel mic,
Să Îl întâmpini cu finic!

Să-I pui mătăsuri moi pe tron,
Căci Domnul vine din Sion:
Cu sânge El te-a cumpărat,
Și vrea să-Ți fie Împărat!

El vine să-ți aducă har
Și pace să îți dea în dar,
Să-ți fie-'n inimă Izvor
Al Duhului Mângâietor.

Tristeți tu nu o să mai ai,
Căci inima-ți va fi un Rai.
Cânta-vor îngerii în cor,
Slăvind pe Împăratul lor.

Tu vei simți miros de mir
Și de parfum de trandafir:
Parfumul Raiului de sus,
Mireasma Domnului Iisus!

Tu vei vedea lumini de vis,
Și în culori de Paradis
Cu mintea vei pleca spre zări,
Pe ale inimii cărări..

Prietene, eu știu ce spun,
Eu L-am primit pe Domnul bun
Și m-a umplut de bucurii
În ale inimii Florii!
amin