POSTUL NU E O DIETĂ !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

 
Postul nu e o dietă,
Cum cred unii când postesc,
Cugetând la siluetă,
Nu la spor duhovnicesc..

Dacă vrei dietă, frate,
Cin' te-împiedică s-o ții?..
Înfrânează-te la toate,
De-ți dorești fumos să fii..

Nu e o nelegiuire
Să-ți dorești să fii frumos,
Însă pentru mântuire,
Nu-ți aduce vreun folos..

Pentru "forme" n-ai nevoie
Să te uiți în calendar;
Te apuci de bunăvoie
De regim alimentar

Ușurându-ți greutatea,
Kilogramele pierzând,
Întărindu-ți sănătatea,
Multe din grăsimi arzând.

Posturile-adevărate
Au un scop religios:
Se renunță la bucate,
Pentru harul lui Hristos.

Se mai subțiază firea
Părții noastre pământești,
Aprinzându-se dorirea
Bunătăților cerești.

Ca baloanele ușoare
Ce se 'nalță în eter,
Mințile încep să zboare,
Cugetând mai mult la Cer..

După firea materială,
Nu suntem decât pământ.
După cea spirituală,
Suntem flăcări de Duh Sfânt.

Sufletul e praf de stele
Și din fire e ușor;
Trupurile noastre-s grele,
După firea maicii lor.

Nu mai poate să rămână
Sprinten sufletul din noi
Dacă-l trage spre țărână
Trupul, devenind greoi!

Deci ce face postul, oare?
Ușurează trupul greu,
Lăsând mintea ca să zboare
Sprintenă spre Dumnezeu

Și în timp ce prin postire
Se desprinde de pământ,
Peste omeneasca-i fire
Se coboară Duhul Sfânt.

Postul trebuie să fie
Ca al sfinților, sever,
Făcând carnea străvezie,
Numai bună pentru Cer..

Îmbuibarea cu bucate
Vegetale, nu e post;
Să pierzi kilograme, frate,
Altfel postul n-are rost!

Fața roșie și plină,
Chipul tău cel rotunjit
Mult mai palid să devină,
Arătând că ai slăbit.

Să se vadă înfrânarea,
Să postim cum Domnul vrea,
Nu schimbând puțin mâncarea
Și-mbuibându-ne din ea!

Însă pe de altă parte,
Devenind noi postitori,
Ne pretinde Sfânta Carte
Să fim buni și iertători,

Să mai trecem cu vederea,
Fiindcă omu-i păcătos,
Să răbdăm, tăcând, durerea,
Imitându-L pe Hristos.

Întrebând mereu Scriptura
Cum ar vrea Iisus să fim,
Nici cu gândul, nici cu gura
Fratelui să nu-i greșim

Căci degeaba la bucate
Suntem vegetarieni,
Dacă îl mușcăm pe frate,
Precum șerpii cei vicleni!

Postul, da, ne pregătește
Să fim îngeri pe pământ..
Să-l postim cum se postește,
În lumină de Duh Sfânt,

Așteptând cu bucurie
Zilele de post mereu,
Căci în ele-o să ne fie
Mai aproape Dumnezeu!

HALLOWEEN

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

             

de Preot Sorin Croitoru

Ce este asta, “Halloween”?..
O sărbătoare diavolească,
Deci nu se cade la creștin
Nicicum să o sărbătorească.

Păi nu putem să Îi slujim
Lui Dumnezeu și la satană,
Apoi de “moși” la țintirim
Să mergem țanțoși cu pomană!

De “lepădare” am uitat,
Atunci când am primit Botezul?
E drept că nașii noștri-au dat
Răspunsul “Da!” și au zis Crezul,

Dar totuși dac-am devenit
“Creștini”, cum suntem după nume,
Să nu Îl renegăm tacit
Pe Domnul nostru pentru lume,

Sărbătorind strigoi și draci,
Fantome, zombi, vrăjitoare,
Bostani scobiți și vârcolaci
Și câte “Halloween”-ul are,

Căci va veni o vreme când
Vom odihni pe sub vreo cruce
Și mă cutremur întrebând
La care “dumnezeu” ne-om duce..

ADÂNC, ADÂNC..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


de Preot Sorin Croitoru

Adânc, adânc.. Vai, cât cobor..
Îmi este pururea rușine
De Bunul meu Mântuitor,
De Tine, Domnul meu, de Tine.

.
Adânc, adânc.. Cobor mereu,
În loc să urc ca ciocârlia
Spre cerul unde Dumnezeu
M-a îmbiat cu veșnicia..

Adânc, adânc.. Și nu-s chemat
Să mă asemăn cu țărâna,
Deși când eu am fost creat,
Am fost făcut din ea cu mâna..

Adânc, adânc.. De ce-am pierdut
Curajul de-a privi spre Tine,
Când pentru mine-ai coborât,
Făcându-Te un Om ca mine?..

Adânc, adânc.. Mă doare rău,
Privindu-mi vlăguit căderea.
Lipsindu-mă de harul Tău,
Eu mi-am pierdut complet puterea.

Cu capul aplecat eu vin
Să-Ți cer îndurerat venirea.
Te-am ignorat pentru puțin
Și-ndată m-a ajuns pieirea..

Întoarce-te, Iisuse-al meu,
Și-mi iartă iarăși lepădarea
Căci Te-am trădat cu propriul “eu”
Și încă n-am primit iertarea.

Te-am renegat și-am plâns apoi,
Văzându-mă orfan de Tine,
Căci eu și Tu fusesem “noi”,
Dar astăzi nu mai ești în mine.

Întoarce-Te, Iisuse-al meu,
Te chem cu multă rugăciune,
Căci iată, suferind din greu,
Am dobândit înțelepciune..

Întoarce-Te și Îți promit
Că Tu-mi vei fi de astăzi eul.
Da, Doamne, iată m-am smerit,
Eu, ce-mi fusesem dumnezeul.

Adânc, adânc.. Adânc a fost,
Dar din adânc veni știința
Că și adâncul are rost
Când ne aduce pocăința.

Decât un mândru prefăcut,
Mai bine jos, în patimi grele,
Căci vei veni, cum ai făcut,
Și mă vei izbăvi de ele.

Să nu uiți, Doamne, că am plâns
Când m-ai lăsat orfan de Tine.
Amarul care mi s-a strâns
Eu l-am vărsat plângând în mine.

Te-aștept oricând, sunt pregătit
Și am o tainică credință
Că vei veni, Iisus iubit,
Găsindu-mă în pocăință..

MAICA DOMNULUI ȘI A NOASTRĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                        

O numim în general "Maica Domnului". Sinodul al treilea ecumenic a numit-o "Theotokos", adică "Născătoare de Dumnezeu", mama lui Dumnezeu. Chiar așa. Întrucât persoana lui Hristos este purtătoare deplină a două firi, a celei dumnezeiești și a celei omenești, Fecioara Maria este cu adevărat Mama lui Dumnezeu, născându-L după firea omenească pe Cel veșnic după firea Sa dumnezeiască. Așadar cea pe care o numim noi "Maica Domnului" este Însăși Maica lui Dumnezeu. O noutate absolută în istoria religiilor: o Fecioară devine mamă, o ființă umană devine Mamă a lui Dumnezeu. Nu mai găsim așa ceva în mitologiile lumii. Mai avem la grecii și la romanii antici semizei, adică "oameni-zei" născuți din încrucișarea zeilor cu oamenii, dar acești semizei apar ca ființe complet noi, nu sunt persoane veșnice care se întrupează. Așadar dogmele referitoare la Fecioara Maria sunt de o noutate absolută în istorie și de o frumusețe excepțională. Dar nu se termină aici.

Pe Sfânta Cruce, în ultimele clipe de viață, cu ultimele zvâcniri de putere, Dumnezeu Omul Iisus Hristos mai săvârșește o minune mare asupra întregului neam omenesc: pe Maria, Maica Sa, ne-o dăruiește mamă nouă, tuturor, prin cuvintele: "Fiule, iată Mama ta", iar pe noi ne oferă în adopție Maicii Sale prin cuvintele: "Femeie, iată fiul tău"! Știm că la picioarele Crucii erau Maria și Ioan, dar ne tâlcuiesc oamenii duhovnicești că prin Ioan era reprezentat întregul neam omenesc. Așadar Hristos Își asumă omenitatea în persoana Sa pentru a răscumpăra umanitatea, iar Maria își asumă prin voință dumnezeiască maternitatea asupra întregului neam omenesc! Unde mai găsim astfel de învățături?.. Unde mai găsim atâta frumusețe?..

Dacă Maria este și Mama mea, înseamnă că eu nu sunt un orfan. Înseamnă că eu sunt iubit de Ea. Înseamnă că eu am o Mamă iubitoare în ceruri. Înseamnă că eu am sprijin și ajutor la dispoziție, ori de câte ori le cer în rugăciune. Înseamnă că eu sunt ocrotit, întărit și binecuvântat în permanență. Cu o singură condiție: să cred în Mântuitorul meu Iisus Hristos și în Maica Sa Maria. Să cred că Maica Domnului este și Maica mea.

Este ziua de 1 octombrie. Este Acoperământul Maicii Domnului azi. Ni se amintește în calendar că avem o Mamă iubitoare în ceruri, pe Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu. Să profităm de această oportunitate pe care ne-a oferit-o Fiul lui Dumnezeu. Să îngenunchem în fiecare zi cu dragoste de fii înaintea icoanei Fecioarei Maria și să zicem cu toții în cor: "PREASFÂNTĂ NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, MILUIEȘTE-NE PE NOI!", amin.

Părintele Sorin Croitoru

OMOFORUL DE LUMINĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Ca o pânză fină, fină,
Sau ca raza de lumină,
Coborând din Cer ușoară
Rugăciunea ta, Fecioară,
Pentru lumea amărâtă
Dă putere nevăzută,
Nelăsând nădejdi să moară
Când e viața mai urâtă.

Omoforul tău, Stăpână,
Se coboară-n mare taină,
Îmbrăcând precum o haină
Inimi slabe, să rămână
Neclintite ca o stâncă
În furtuni năucitoare
Care-or să mai vină încă..

Doar pe cei ce ți se-nchină
Și-ți slăvesc preasfântul nume
Îi învălui în lumină
Ce nu e din astă lume,
Îi ridici din slăbiciune
Și le-nflăcarezi avântul,
Iar ei, plini de bucurie,
Îți văd acoperământul..

Te rugăm, Maicuță Sfântă,
Cui n-ai dat să faci să-ți ceară,
Căci necazul îi frământă
Și-i apasă suferința,
Nu-i lăsa în iad să piară,
Ci trezește-le credința!
Să-ți așterni și peste dânșii
Omoforul de lumină,
Ca la sfânta ta icoană
Toți cu dragoste să vină!
amin

A IUBI de Preot Sorin Croitoru

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

“A iubi” nu se conjugă la trecut,
Nu se spune niciodată “am iubit”.
Sentimentul e în suflet, nevăzut,
Poate câteodată tăinuit.

“A iubi” e verbul potrivit
Ce exprimă revărsări de har.
E un act liturgic infinit
Săvârșit pe-al inimii altar.

“A iubi” înseamnă să te dai,
Să te-împarți cu cel iubit mereu,
Să te dăruiești cu tot ce ai,
Generos la fel ca Dumnezeu.

Cum să zugrăvesc un sentiment?..
Să mă-încumet, oare, să răspund?

“A iubi” - furtuna de moment,
“A iubi” – oceanul fără fund..
“A iubi” - potirul nesecat,
“A iubi” - izvorul de puteri,
“A iubi” - ieșirea din păcat,
“A iubi” - balsam pentru dureri,
“A iubi” - lumina cea de Sus,
“A iubi” - motivul de-a trăi,
“A iubi “ - urmarea lui Iisus,
“A iubi” - esența lui “a fi”,
“A iubi” - să te jertfești complet,
“A iubi” - să te-împlinești ca eu,
“A iubi” - să te sfințești încet,
“A iubi” - să fii ca Dumnezeu.
A zbura la cer și înapoi,
Asta-înseamnă verbul “a iubi”.

Pune, Doamne, dragoste în noi,
Să avem de unde risipi.
Pune, Doamne, dragoste în noi,
Ca să dăm mai mult decât primim,

Căci duhovnicește suntem goi,
Vrem să fim iubiți, dar nu iubim.
Noi Îți vom deschide inima,
Tu să intri-n ea încetișor
Să aprinzi iubirea, ca din ea
Noi să facem parte tuturor..

IARĂȘI O SĂ-MI PLACI...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De ce nu reușesc s-ajung
La Tine, Domnul meu Iisus?..
Privesc icoana-Ți îndelung,
Dar cerurile-mi sunt prea sus..

Nici înainte nu puteam
Să urc cu mintea pân' la cer,
Dar Tu veneai și Te vedeam,
Acum nu vii și eu disper..

"Pe când veneam erai curat,
În inimă erai umil..
Deși la trup erai bărbat,
În suflet te vedeam copil..

Pe când priveai icoana Mea,
Din ceruri te priveam cu drag
Și tare mult Îmi mai plăcea
Să-ți trec al sufletului prag!..

Dar nu mai ești acum acel
Copil în trup de om matur;
Smerit tu nu mai ești defel,
Ești plin de pofte și impur"..

Și-atunci, Stăpânul meu Hristos,
Învață-mă ce pot să fac
Să fiu la suflet iar frumos,
Ca iarăși Ție să Îți plac..

"De vrei să-Mi placi, în primul rând
Să nu te plângi de crucea ta,
Ci să Îmi mulțumești oricând,
Oricât de mult vei îndura,

Căci știu Eu bine cât și cum
Să pun pe umeri la creștin
Încât, sfârșind al vieții drum
Să-l scap de veșnicul suspin.

Apoi frumos să te comporți
Și cu blândețe să vorbești
Și cu acei ce nu-i suporți
Pentru motive omenești.

Și pentru cei ce te-ai grăbit
Să-i treci pe lista de "dușmani"
Am fost pe Cruce răstignit
De-acei haini soldați romani!

Iar dacă vrei, precum demult,
În suflet slava să Mi-o vezi,
Silește-te de-acum mai mult
Poruncile-Mi să le lucrezi:

Să lupți cu poftele trupești
Ca un adevărat ostaș,
Iar gura ta să ți-o strunești
Precum pe calul nărăvaș!

Să fugi de orice vorbă rea,
Să nu faci nici un gest urât,
Să ții deschisă inima
În fața celui amărât.

Ferește-te de hulitor,
Căci gura lui e-un iad mereu
Și stai cu omul cinstitor
Și temător de Dumnezeu.

Deci tu, ce-n patimi ai căzut,
Acestea toate de le faci,
Precum odată mi-ai plăcut,
Să știi că iarăși o să-Mi placi"!

PENTRU MAICA TA de Preot Sorin Croitoru

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Milostive Doamne,
Pentru Maica Ta
Iartă-mi tot păcatul
Și greșeala mea

Căci deși pe Ține
Mult Te-am supărat,
La a Ta Măicuță
Lacrimi am vărsat

Când m-am dus în taină
La icoana Sa
Și i-am spus cu jale
Neputința mea.

Da, Iisuse Sfinte,
Tare m-am smerit
Când priveam cu lacrimi
Chipul Ei iubit

Și-i băteam metanii
Până la pământ
Fiindcă este Maica
Domnului Cel Sfânt..

N-a vorbit cu mine
Însă mă privea;
Îi simțeam iubirea
Din privirea Sa

Și simțeam că Dânsa,
Mama lui Hristos,
Ține mult la mine,
Chiar de-a păcătos..

Milostive Doamne,
Împăratul meu,
Știu că nu e clipă
Să nu cad mereu,

Însă pentru blânda,
Sfânta Maica Ta,
Iartă-mi tot păcatul
Și greșeala mea!

NE PREGĂTIM DE PRAZNIC!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

  · 

de Preot Sorin Croitoru

 
Creștinii mei, să n-aveți teamă,
Căci și orfani săraci de-ați fi,
În cerul sfânt aveți o mamă
Ce pururea vă va păzi!

O mamă blândă, iubitoare,
Mereu atentă la copii,
Pe care inima o doare
Când plâng la ea smeriții fii..

Ea ne privește din icoane,
Strângând la piept un Prunc frumos,
Iar când strigăm spre ea cu lacrimi,
Își roagă Pruncul Cel milos:

"Îi vezi, Iubirea vieții mele,
Cum plâng și-mi spun al lor suspin?
Li-s crucile pe umăr grele,
Mai ușurează-le puțin"!

Apoi urmează mângâierea
Creștinului ce s-a rugat,
Căci Maica Sfântă niciodată
Pe cel ce-a plâns nu l-a lăsat..

Acum ne pregătim de praznic,
Căci pe Măicuța o iubim..
În ziua Adormirii sale,
Cu toții o să-i mulțumim!

amin

ASTĂZI ȚI-AM PRIVIT ICOANA..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Astăzi Ți-am privit icoana
Și din inimă am plâns.
Cine știe ce nădufuri,
Ce amar în ea s-au strâns..

Fiindcă biata-mi inimioară
Nu se-nmoaie-așa ușor,
Dar când jalea o cuprinde,
Plânge, plânge-ncetișor..

Astăzi Ți-am privit icoana
Și am plâns ca un copil
Căci mâhnirea și necazul
Mă făceau să fiu umil..

N-am mai fost smerit ca astăzi
Nu-mi mai amintesc de când..
Dar în fața Ta, Măicuță,
Am îngenuncheat plângând..

Azi aveam un of în suflet
Și privind icoana Ta,
M-am eliberat deodată
De tristețea mea cea grea:

Mă priveai cu multă milă
Și atunci am priceput
Că-n necazuri lângă mine
Tu ai fost de la-început.

Nu doream să-ți cer favoruri,
Eu vroiam un suflet bun,
Să asculte cu răbdare
Când mâhnirea eu mi-o spun

Și-am găsit în Tine, Maică,
Cel mai bun ascultător:
Tu priveai cu drag spre mine,
Eu plângeam încetișor..

Nicidecum nu Îți cerusem
Să mă scapi de crucea mea,
Ci doream să-mi dai putere,
Ca să nu-mi mai pară grea,

Însă Tu mi-ai dat putere,
Dar și crucea mi-ai luat,
Grabnic veselindu-mi, Maică,
Sufletul cel întristat

Și-am văzut că niciodată
Nu se roagă un creștin
Cu evlavie la Tine,
Să nu-l miluiești puțin!

MĂ GÂNDESC LA PREACURATA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... 

de Preot Sorin Croitoru

Mă gândesc la Preacurata,
Cred că ne gândim cu toții,
Mă gândesc la Preacurata
Și îmi vin adânci emoții:

Cum a fost ca o Fetiță
Să se vadă dintr-odată
La o vârstă-atât de mică,
Fără mamă, fără tată?..

Nu i-au fost răpiți părinții,
Nu a fost nici Ea răpită;
Ea fusese dinainte
Tatălui Ceresc menită,

Căci Maria, mica Pruncă,
S-a născut din rugăciune.
Mult ceruseră părinții
Să o aibă prin minune..

Cugetând la Preacurata
Simt un fel de-înfiorare.
Când copiii după mame
Strigă care mai de care,

Prunca de trei ani, Maria,
Fără lacrimi de mâhnire
Va cunoaște-o lume nouă
Și o altfel de iubire..

Moise oarecând pe munte
Cunoscu Iubirea pură;
Eva și Adam, strămoșii,
În Eden o cunoscură,

Iar Mariei, Pruncei Sfinte,
În al treilea an de viață
I se dă să guste-n Templu
Din a Harului dulceață.

Ioachim și Sfânta Ana
Au știut mai dinainte
Că Maria o să-L aibă
Chiar pe Dumnezeu Părinte,

De aceea când fu vremea,
După multă rugăciune,
Au plecat cu Ea la Templu
Și au dat-o “pe mâini bune”.

Cugetând la Preacurata
Bucuria mă cuprinde
Căci o văd cum de iubire
Tot mai tare se aprinde.

Suflețelul Ei de pruncă
Rai cuvântător devine;
Ca un elixir al vieții
Harul sfânt îi curge-n vine.

Tatăl pururi o alintă,
Duhul Sfânt o veselește,
Anii trec pe nesimțite
Iar Maria-n Templu crește..

În această zi din postul
Dedicat Măicuței Sfinte
Să privim cu ochii minții
La Copila cea cuminte

Care împlinea în sine
Într-o taină absolută
“Taina cea din veac ascunsă
Și de îngeri neștiută “..

INTRĂM ÎN POSTUL ADORMIRII!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Iubiții mei, intrăm în post,
În Postul Adormirii
Preasfintei Maici a lui Hristos,
Nădejdea omenirii.

Un an întreg ne-am tot rugat,
Cerându-i Ei de toate,
Și slavă Domnului, ne-a dat,
Căci orice vrea Ea poate.

Acum e vremea, dragii mei,
Ca-n postul ce-o să vie
Să ne-adunăm spre slava Ei
Cu multă bucurie:

Cu dragoste să-i sărutăm
Cinstitele icoane,
Cu veselie să-i cântăm
Frumoase axioane,

Să ne silim să o slăvim
Din zori și până-n seară
Și-a doua zi s-o preacinstim
Pe Maica noastră iară!

Așa de-om ține postul Ei,
Al Maicii noastre Sfinte,
Minuni va face, dragii mei,
Când ne-om ruga fierbinte,

Căci pe creștinii ce-o iubesc
Cu drag îi miluiește
Căci plină e de har ceresc
Și poate cât voiește!

amin

.HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

"Azi e mare sărbătoare
Clopotele frumos bat
Oamenii își dau binețe, cu:
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!

Cerul astăzi se deschide
Pentru Fiul de-mpărat
Heruvimii, Serafimii,
Sfinții toți L-au așteptat!

Îngerii în cete cântă:
ADEVĂRAT S-A ÎNĂLȚAT
Iar arhanghelii fac strajă
Fiului iubit și drag!

Înălțarea Ta Iisuse
Lăudăm și o cinstim
C-astăzi Te așezi alături
Lângă Tronul cel Divin!

Și nădăjduim cu toții
Că atunci când ne-o fi greu
Tu o să ne-ajuți Iisuse,
Și-ai să-L rogi pe Dumnezeu!"

PÂNĂ CÂND?..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Se uită Domnul trist la noi
Și Se întreabă: "Până când?..",
Căci nici în boli, nici în nevoi,
De pocăință n-avem gând..

Ne-a dat porunci prin Duhul Sfânt,
Ne-a pus în calendare post,
Dar oamenii de pe pământ
Le cred pe toate fără rost..

Trimis-a moarte peste tot
Și boli ce ne înghit de vii,
Dar oamenii nicicum nu pot
Să cugete la veșnicii..

Se uită cum la cimitir
Adorm pe rând cei dragi ai lor,
Dar nicidecum sub patrafir
Să-și plângă viețile nu vor..

I-așteaptă preoți răbdători,
Dar în bisericile reci
Nu sunt nici fete, nici feciori,
Căci toți sunt duși prin discoteci!

Nici tinerii căsătoriți
Nu se gândesc la Dumnezeu,
Ci dau din umeri plictisiți,
Căci ei sunt "ocupați" mereu..

Nu prea îi duc la Liturghii
Pe "puii" lor cei mititei,
Așa că dragii lor copii
Vor crește mai păgâni ca ei!

Dar oare cei la păr cărunți
Și cei ce au albit de tot,
Luați și ei la bani mărunți..
Se roagă, sau îi doare-n cot?..

Nici dânșii timp nu mai găsesc
Pentru Stăpânul vieții lor,
Căci vremea ei și-o irosesc
Bârfind și criticând de zor,

Cu "popii" Domnului Hristos
Sunt în neîncetat război
Și la trecutul păcătos
Adaugă păcate noi!

Se-ntreabă Domnul, sus în cer,
Aceste stări de fapt văzând:
"O fi răbdarea Mea de fier,
Dar lumea asta.. până când?"..

RUGĂCIUNE ÎNAINTE DE CULCARE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
Miluiește-mă, Iisuse, după mare mila Ta,
Nu-mi da mie după faptă, după gând și vorba rea,
Că-ncepând de dimineață, multe-am zis și am gândit,
Multe am văzut cu ochii și în inimă-am poftit..

Cine știe-n câte feluri sufletul mi l-am spurcat,
Cine știe câte ore eu de Tine am uitat..
Doamne, nu mă da osândei, nici uitării nu mă da,
Nu-mi lua în seamă lenea și-ncăpățânarea mea..

Nu sunt pregătit de moarte, nici de Dreapta Judecată,
Mai așteaptă-mă, Iisuse, și mai iartă-mă o dată
Ca, iertat fiind de Tine, să mă duc la somnul meu,
Cugetând cu bucurie cât de bun e Dumnezeu..

Să mă simt precum tâlharul ce cândva a auzit:
"Astăzi tu vei fi cu Mine" și în ceruri l-ai primit,
Să mă simt ca păcătoasa ce căzuse-n adulter,
Dar nu i-ai luat nădejdea de a se urca la cer,

Să mă simt precum sutașul, ori ca vameșul Zaheu,
Ca femeia cananeancă sau ca orbul Bartimeu,
Care au strigat ca mine, în amărăciunea lor:
"Miluiește-ne, Iisuse!" și le-ai fost miluitor!

DINTR-O INIMĂ BOLNAVĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Dintr-o inimă bolnavă
Și rănită de păcate
Eu te rog, Măicuță Sfântă,
Să-mi dai iarăși sănătate.

Dintr-o inimă răcită
De invidie și ură
Eu te rog, Măicuța noastră,
Dă-mi a dragostei căldură.

Dintr-o inimă legată
De țărână și greoaie
Te implor, Măicuță bună,
Fă-mi-o tu prin har vioaie.

Dintr-o inimă ce parcă
A uitat de cele sfinte
Eu te rog, Măicuța noastră,
Dă-mi aducere aminte.

Dintr-o inimă ce bate
Fără grija veșniciei
Eu te rog să-mi dai, Măicuță,
Darul mare al trezviei.

Mamă, inima aceasta
Este plină de păcate..
Ar dori să se întoarcă
La credință, dar nu poate.

Ar dori să fie iarăși
Sfântă, fără de prihană,
Cum era când de la diavol
Nu primise nici o rană,

Ar dori din nou să fie
Milostivă, blândă, pură,
Fără nici o răutate,
Fără nici un pic de ură,

Fără pofte necurate
Ce-o despart de mântuire
Și-o înstrăinează tainic
De a Domnului iubire.

Dar eu n-am acea putere,
N-am în mine-acea voință
Ca să pot ca restul vieții
Să-l trăiesc în pocăință.

Gândul nu-mi devine faptă,
Nici dorința acțiune
Până ce pe tine, Maică,
Nu te chem în rugăciune.

Dintr-o inimă bolnavă
Ce nevolnică se știe
Rugăciune umilită
Îți înalț, Fecioară, ție:

Să-mi trimiți, te rog, din ceruri
Har și binecuvântare,
Arătându-mi eu căința,
Iar tu dragostea cea mare.

LA CEASUL ADORMIRII MAICII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                      

de Preot Sorin Croitoru

La ceasul adormirii sale,
Din patru zări veniți anume,
Apostolii cuprinși de jale
S-au adunat din astă lume..

Venit-au să o însoțească
Pe drumul EI cel de pe urmă
Și cum putea să n-o jelească
Această amărâtă turmă?..

Măicuța lor cu blândă fire,
Trimisă pe pământ anume
Să-mpartă pace și iubire,
Să șteargă lacrima din lume..

Dar adormirea Ei nu-i moarte,
Ci e un somn de întărire
Ce tainic trebuia s-o poarte
Spre o nemuritoare fire!

De-aceea când îl duce dorul
Pe Toma-n peștera din stâncă,
Mormântu-i gol, doar omoforul
I-a mai rămas pe piatră încă!

S-a dus în cerurile 'nalte,
Sfârșindu-și pe pământ menirea,
Făcând tot cerul să tresalte
Căci toți îi așteptau suirea.

S-a așezat Împărăteasa
Acolo unde-i este treapta:
În veci de veci de-acum Crăiasa
Va sta lângă Hristos de-a dreapta!

Iar locul părții celeilalte
E-al lui Ioan Botezătorul,
Răsplata vieții lui înalte,
Cum ne spunea Mântuitorul.

Prin Adormirea Sa, Maria
S-a dus la viața-n veșnicie,
Primind cu toată bucuria
O altă sfântă datorie:

Să ne aducă alinare
Când o chemăm în rugăciune,
Primind cu drag pe omul care
În Ea nădejdile își pune.

De o cinstim cum se cuvine,
Cu milă harul ni-l împarte,
De sănătate și de bine
În viață Ea ne face parte.
amin

A FOST ODATĂ CA-N POVEȘTI..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                           

de Preot Sorin Croitoru

 
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din neamuri sfinte evreiești
O Pruncă minunată.

Și era una la părinți,
Născută prin minune
La fel ca unii dintre sfinți,
Cum Biblia ne spune.

O dobândiseră cu greu,
Cu lacrimi multe, multe,
Vărsate de părinți mereu
Ca Domnul să-i asculte..

Cereau în rugăciunea lor
Făcută cu durere
Măcar un singur pruncușor
În dar spre mângâiere..

 
Dar biata Ana nu știa
Că-n pântec o s-o poarte
Pe Maica Celui ce avea
Să calce peste moarte!..

Iar el, săracul Ioachim,
De unde-avea să știe
Că Domnului, așa cum știm,
Bunic o să Îi fie?..

Vedeți cum Bunul Dumnezeu
În viață îl slăvește
Pe cel ce zi de zi, mereu,
În suflet se smerește?..

Și când a fost să fie grea,
Primind-o pe Maria,
Bătrâna Ana promitea
Cu toată bucuria

Pe pruncul cel primit în dar
Să I-l afierosească
Lui Dumnezeu ca la Altar
În viață să-I slujească..

Iar când a fost să-apară ea,
Pruncuța cea dorită,
Ca Ana nu se mai vedea
Femeie fericită

Căci un măslin neroditor
Fusese sărăcuța,
Și-acum își mângâia de zor
Cu dragoste Pruncuța..

A fost odată ca-n povești
O mamă și un tată
Smeriți cum n-o să mai găsești
În lume niciodată.

Și au primit un Dar ceresc,
Pe mica lor Marie,
Ce-avea tot neamul omenesc
Să-l scoată din robie..

Iar azi acest Preasfânt Odor
E Mamă grijulie,
Purtând întregului popor
De grijă pe vecie.

În zilele de praznic sfânt
Creștinii se adună
Măicuței Domnului Cel Sfânt
Să-i cânte împreună.

De ziua Sfintei Adormiri,
Preasfintei Născătoare
Spre slava marii ei iubiri
Noi îi cântăm tropare,

 
Știind că-n pântecele-i sfânt
S-a întrupat Iubirea,
Trimisă nouă pe pământ
Să ne sfințească firea.

A fost odată ca-n povești
O fată preafrumoasă..
Pe Ea în slăvile cerești
Azi o avem Crăiasă!

NE PREGĂTIM DE PRAZNIC!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                   

de Preot Sorin Croitoru

Creștinii mei, să n-aveți teamă,
Căci și orfani săraci de-ați fi,
În cerul sfânt aveți o MAMĂ,
Ce pururea vă va păzi!

O MAMĂ blândă, iubitoare,
Mereu atentă la copii,
Pe care inima o doare,
Când plâng la ea smeriții fii..

Ea ne privește din icoane,
Strângând la piept un Prunc frumos,
Iar când strigăm spre Ea cu lacrimi,
Își roagă Pruncul Cel milos:

"Îi vezi, Iubirea vieții mele,
Cum plâng și-mi spun al lor suspin?
Li-s crucile pe umăr grele,
Mai ușurează-Le puțin"!

Apoi urmează mângâierea
Creștinului ce s-a rugat,
Căci MAICA Sfântă niciodată
Pe cel ce-a plâns nu l-a lăsat..

Acum ne pregătim de praznic,
Căci pe MĂICUȚA o iubim..
În ziua ADORMIRII SALE ,
Cu toții o să-i mulțumim!
Amin!

CÂND A ADORMIT MARIA..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
         
                     

de Preot Sorin Croitoru

Când a adormit Maria, plâns-au văduvele toate,
Plâns-au cu amar săracii și orfanii din cetate,
Căci ca Maica lor cea bună nu aveau să mai găsească,
Iar acum dormea-ntre scânduri, gata să îi părăsească..

Mare jale îi cuprinse.. Se credeau bătuți de soartă,
Avuseseră o mamă și era acolo, moartă..
Trupul ei mărunt și firav era pregătit să plece
Pe o lespede de piatră într-o văgăună rece..

Câte amintiri frumoase le veneau acum în minte..
Cine nu se încălzise cu-al ei zâmbet blând, cuminte,
Cine, oare, nu ceruse sfatul ei, balsam pe rană,
Cine, oare, nu primise vreo hăinuță de pomană

Împletită de acele mâini micuțe de copilă,
Oferită cu tot dragul de-acel suflet plin de milă?..
Da, Maria le fusese o adevărată mamă,
Ajutându-i ca să treacă peste lipsuri, peste teamă,

Întorcându-i din cădere deseori pe calea bună,
Învățându-i cu răbdare ce să facă, ce să spună,
Îndemnându-i totdeauna să trăiască în iubire
Fiindcă - le spunea Maria- dragostea-i a noastră fire..

Unii dintre cei în vârstă, care-acum plângeau cu jale,
Făceau parte din aceia care-au mers pe-a Crucii Cale
Și-i văzuseră Mariei disperarea, groaza, plânsul
Pentru Fiul ei, Mesia, căci crezuseră într-Însul.

Alții, tot creștini și-aceștia, făceau parte din mulțime,
Când primiră ucenicii Duhul Sfânt la Cincizecime.
Erau martorii minunii când în multe limbi vorbiră
Și la predica lui Petru, bucuroși se convertiră..

Toți aceștia pe Maria o considerau regină
Și-o rugau să îi primească-n viața care va să vină,
Când Mântuitorul lumii, Fiul ce Se preaslăvise,
Se va coborî din ceruri tot la fel cum Se suise..

Toți credeau în Înviere și în viața viitoare,
Dar așa-i când moare omul, de-ai ținut la el te doare..
Da, nădejdea-n Înviere oarecare pace-aduce,
Însă pierderea persoanei va rămâne-n veci o cruce..

Și așa a fost în ziua când a adormit Maria:
S-au vărsat atâtea lacrimi, că se umezise glia..
Toți treceau pe dinainte și-și luau la revedere,
Copleșiți fiind cu totul de a inimii durere..

Poți s-alini cu vorbe pruncii când mămica-i părăsește?
Care vorbă îi alină, care vorbă-i liniștește?..
Tot la fel au plâns în hohot toți sărmanii din cetate,
Căci Măicuța lor cea bună, să-i ajute nu mai poate..

Plâng și eu, văzând cu mintea cele ce se petrecură,
Cerul varsă peste câmpuri picături de rouă pură,
Norii plâng cu glas de tunet, revărsându-se-n șuvoaie,
Pogorând din înălțime lacrimi grele-n chip de ploaie..

Dar așa a fost să fie.. Trebuia și ea să moară
Ca să fie preaslăvită Maica Pururea Fecioară
Precum grâul care moare mai întâi, apoi învie,
Precum Fiul mort pe Cruce și-acum viu pe veșnicie!

Moartea ei a fost o simplă treaptă către Înviere,
Fără tulburări și spaime, fără chinuri și durere,
De aceea moartea Maicii "Adormire" se numește
Și cu multă bucurie astăzi se sărbătorește.

Întristați au fost creștinii când în sicriaș au pus-o,
Plini de fericire sfinții, când Hristos în cer le-a dus-o,
Fericiți și sfinții îngeri, că-și primeau Împărăteasă,
Fericită-ntreaga lume, având Mamă-n cer miloasă!

Te slăvim, Iisuse Sfinte, pentru ale Tale haruri,
Veșnică recunoștință, căci ne-ai copleșit de daruri,
Iar din cele revărsate peste noi cu îndurare,
Preacurata Ta Măicuță este DARUL CEL MAI MARE!