Despre rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

     
                                        Rugăciunea dăruieste oxigen duhovnicesc. 

Crestinul nu poate să trăiască crestineste, cu nădejdea vietii vesnice, dacă nu inspiră oxigenul rugăciunii. Trebuie să ne rugăm, să cugetăm la numele lui Dumnezeu si al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gândi la orice lucru si nu ne putem gândi la numele lui Hristos si al Maicii Domnului?
Putem, e de-ajuns să vrem. Desigur, avem piedicile diavolului, căci diavolul nu vrea rugăciune, ci vorbă lungă si desartă. Vrea să rătăcim cu mintea noastră, să colindăm cu gândul prin toată lumea, ne permite intrarea oriunde, dar ne împiedică intrarea către Hristos si Maica Domnului. Însă noi să ne străduim cu orice pret să comunicăm într-una cu Dumnezeu, să luăm oxigen. În orice necaz, supărare, ispită si problemă grea ne-am afla, să nu uităm rugăciunea. Să ne rugăm cu râvnă si durere în suflet, si Dumnezeu ne va da de veste, si cererea noastră va fi împlinită... Cu numele lui Hristos, ascetii au războit toate patimile; prin rugăciune au fost învredniciti de eliberarea de patimi, au primit mari harisme.
 Când suntem săraci la suflet înseamnă că nu avem rugăciune. Harul lui Dumnezeu vine prin rugăciune. 

Învăţătură despre rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Formă şi fond

Tot ceea ce facem poate fi măsurat cantitativ şi calitativ. În cele mai multe cazuri calitatea e mai importantă decât cantitatea. Şi asta pentru că avem în gena noastră umană căutarea binelui. La fel stau lucrurile şi în viaţa spirituală. Relaţia cu Dumnezeu nu se măsoară prin întrebarea cât, ci prin cum.O femeie credincioasă care se ruga zilnic s-a gândit într-o zi: ce-ar fi să-
şi numere rugăciunile? Şi pentru a ţine numărul rugăciunilor a
apelat la o metodă simplă. De fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune, punea într-un coş o nucă. Avea o livadă cu nuci, aşa că avea la îndemână multe asemenea fructe cu care să-şi ţină socoteala
rugilor.

Cu timpul, femeia a umplut mai multe coşuri în urma rugăciunilor

sale.  Era  foarte  mândră când  le  privea.  Erau  dovada  credinţei  ei

arzătoare. Într-o noapte a visat un înger care i-a spus să schimbe

metoda. Când avea să spună o rugăciunea să spargă o nucă din cele

adunate, dar să înceapă cu coşul pe care l-a umplut cel mai de demult.

Femeia a luat cuvintele  îngerului ca pe sfatul lui Dumnezeu şi a

făcut întocmai. Numai că nucile pe care le spărgea  erau toate seci.

Atunci şi-a dat seama că timpul lăsase fructele fără miez, şi a înţeles

că acelaşi lucru se petrecuse şi cu rugăciunile ei spuse doar pentru a fi

contabilizate.

Pericolul acesta îl paşte pe orice om,

care pune preţ mai mare, pe formă decât pe fond.