Rugăciune..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O, Maică Sfântă a celor ce cheamă cu evlavie numele tău! O, grabnică ajutătoare a neamului creştinesc, nădejde a celor deznădăjduiţi! La tine alergăm când ne aflăm în necazuri şi în dureri, aşteptând milostivirea ta. Nici un muritor nu a cunoscut o durere mai mare decât ai cunoscut-o tu, atunci când L-ai văzut pe Preadulcele tău Fiu răstignit pe cruce. Nici o mamă nu a plâns pentru fiii ei cât ai plâns tu pentru căderile şi durerile noastre.
 O, câte icoane ai udat cu lacrimile tale, ca să vădeşti creştinilor grija pe care le-o porţi! Cum ai făcut să izvorască lacrimi din ochii tăi zugrăviţi de mâini omeneşti! Ştiind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele tău, te rog, Preacurată, vezi suferinţele şi neputinţele noastre,
 Preasfântă Fecioară, şi nu ne lăsa să fim biruiți de ele. Ştim minunile tale, ştim dragostea pe care o arăţi neamului creştinesc. De multe ori te-ai arătat în chip minunat şi ai dăruit vindecare celor dreptcredincioşi.

 Ajută-ne, Maică Preasfântă, ca simţind că ne acoperi cu sfântul tău acoperământ, să te cinstim împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, în toate zilele vieţii noastre. Amin.

RUGĂCIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Aleasă este, cu adevărat, ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeieşti şi străluceşte mai vârtos între celelalte lumini ale cerului.

Aleasă este şi frumoasă ca luna, pentru că ea, cu lumina sfințeniei, stinge celelalte stele şi, pentru marea şi minunata ei strălucire, de toate siragurile stelelor celor de taină se cinsteste, ca o împărateasă.

Aleasă este ca revărsatul zorilor, pentru ca ea a gonit noaptea şi toată întunericimea păcatului, şi a adus în lume ziua cea de viață purtătoare.[...]

Neamurile toate te fericesc pe tine, una, de Dumnezeu Născătoare! Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, ceea ce eşti după naştere fecioară şi după moarte – vie.

Aleasă este, pentru că este fecioară mai înainte de naştere, fecioară în naştere, fecioară şi după naştere, adâncime nepricepută a bunătăților şi icoană însuflețită a frumuseților celor cereşti. Este o grădină încuiată, dintru care a ieşit floarea cea neveştejită, şi fântană pecetluită, dintru care a curs izvorul vieții, Hristos...

Mântuieşte pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta!

(Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul)

DE CE NU MĂ PRIMEȘTI?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Aș vrea să intru-'n mintea ta,
De ce nu Mă primești?
Tu ușa minții n-o deschizi,
Căci zi și noapte cugeți doar
Deșertăciuni lumești..

Din minte-apoi aș coborî
În inima-ți bolnavă,
Dar nici acolo nu e loc,
Căci trupuri goale și arginți
Poftești fără zăbavă..

Am căutat, dar n-am găsit
Un colțișor mai sfânt
În inima-ți cea ostenită,
Căci fără milă te-ai legat
Cu totul de pământ!

O, omule, Eu te-am zidit
Ca să devii ceresc..
Deși ți-e trupul din pământ,
Prin suflet Eu te-am înrudit
Cu neamul îngeresc!

Iar tu ce faci? Te-afunzi mereu
Cu totul în noroi.
Te curățisem prin Botez,
Dar tu cu turma, iar în glod!
Cum să mai vin la voi?..

Ți-am dat botezul pocăinței,
Te-am învățat să plângi,
Te-am îndemnat la milostenii
Ca dând săracilor măcar,
Comori în Cer să-ți strângi.

Din tot ce-am zis, nimic nu vrei
Să iei în serios,
Dar ține minte ce îți spun:
Nu-i infinită nici răbdarea,
Nici mila lui Hristos!

Ți le ofer cu dărnicie,
Primește-le acum
Când firul vieții e întreg,
Căci se va rupe într-o zi,
Sfârșindu-se-al tău drum!

Un râu de Har e-'n jurul tău,
Aruncă-te în el!
Vărsat-am Duhul Meu în preoți
Ca să te ierte de păcate,
Deci caută-i cu zel!

Nu te-'ngrozi de fapta ta,
Oricât ar fi de rea.
Păcatul tău e doar un strop
Ce cade în iubirea Mea,
Pierzându-se în ea!

Da, tu greșești iar Eu te-aștept
Mereu ca să te iert..
Deci crede-Mă că nu căderea,
Ci teama de-a veni la Mine,
Pe-aceea Eu ți-o cert!

De vei veni smerit la preot
Să plângi sub patrafir,
Să-ți spui păcatul și necazul,
Îmi vei primi ca un prieten
Sărutul din Potir!

Cu buzele Mă vei atinge
Și Mă vei înghiți,
Apoi voi locui în tine,
Încet, te voi preface-'n Mine
Și te voi mântui!
amin

                                                                  CARE ESTE REALITATEA?

Poezia "De ce nu mă primești?" este concepută ca o scrisoare blândă a Domnului nostru Iisus Hristos adresată oamenilor pentru care a suferit atâtea.. Și Care suferă în continuare, văzând că sacrificiile Sale, dintre care cel mai mare este Răstignirea pe Cruce, au fost inutile pentru miliarde de oameni..
Noi, creștinii de azi cei mult-întunecați de pofte de tot felul, credem că Dumnezeu are nevoie de noi, că Biserica are nevoie de noi, că preoții au nevoie de noi.. Și avem o atitudine batjocoritoare față de Dumnezeu, față de Biserică și față de preoți.. Dar dacă am scăpa de patimile care ne robesc ("Cine face păcatul, ROB este păcatului"- Domnul nostru), am vedea altfel realitatea duhovnicească. Realitatea este că Dumnezeu moare de dragul nostru, așa cum un părinte moare de dragul copiilor săi. Realitatea este că Dumnezeu Și-a trimis pe Singurul Său Fiu ca să moară la propriu, în chinuri de Cruce, pentru noi. Realitatea este că Dumnezeul Fiu, Cuvânt și Om a murit pe Cruce, supunându-Se cu bucurie hotărârii Tatălui Său, pentru că și El ne iubește, fiind colaboratorul Tatălui la crearea noastră: "TOATE PRIN EL S-AU FĂCUT ȘI FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT".
Realitatea este că Dumnezeul Cel înviat din morți S-a înălțat la cerurile din care coborâse, dar L-a trimis pe Duhul Sfânt de la Tatăl, ca Acesta ("Mângâietorul") să continue lucrarea Sa de salvare a oamenilor. Realitatea este că Duhul Sfânt a fost dăruit prin suflare ("Luați Duh Sfânt") apostolilor, iar prin punerea mâinilor ("hirotonie"), preoților.
Realitatea este că preoții Bisericii dețin cheile Împărăției Cerurilor, iar aceste chei nu sunt altceva decât bogăția darurilor Duhului Sfânt pe care le împart EI credincioșilor.
Realitatea este că oamenii au nevoie de preoți, pentru că au nevoie de aceste minunate DARURI ale Duhului Sfânt. Au nevoie de iertare, de Euharistie, de pace, de sănătate, de binecuvântare, de mântuire..
Aceasta este realitatea. Când ne vom curăți de poftele care ne întunecă mințile, o vom vedea clar și o vom accepta. Sper să nu fie prea târziu atunci..
Domnul să vă curățe de patimi, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

https://web.facebook.com/profile.php?id=100008644746019&fref=ts

Icoana Maicii Domnului Sporirea Mintii

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                 In atentia parintilor-Icoana Maicii Domnului Sporirea Mintii

            Aparitia acestei icoane se datoreaza credintei ortodocsilor in darul Maicii Domnului de a fi mijlocitoare in fata Fiului ei si Dumnezeu pentru a darui oamenilor binefaceri duhovnicesti si trupesti, printre care luminarea mintii si a inimii cu adevarul dumnezeiesc. Oamenii obisnuiesc sa se roage la aceasta icoana pentru luminarea mintii la scoala, pentru reusita si spor la invatatura si la examene. Parintii care descopera la copiii lor o slabiciune a mintii in deprinderea stiintei de carte si a invataturii incepatoare a credintei alearga la aceasta icoana, pentru a se ruga Preasfintei Nascatoare si dumnezeiescul sau Fiu Iisus Hristos, pentru inteleptirea, dreapta socotinta si sporirea mintii copiilor lor.

                                                          DESCOPERIREA ICOANEI



Maica Domnului si Pruncul Iisus sunt zugraviti in picioare, avand trupurile in intregime infasurate sub aceeasi mantie, pe fundalul unui cer de noapte instelat. Capetele lor, acoperite cu coroane de aur, ies din partea de sus a unui trunchi de con, reprezentand mantia care-i infasoara laolalta. Aceasta este decorata cu diverse ornamente (sub forma de cruce, de floare); pe ea pot fi cusute broderii si aplicate pietre (semi)pretioase si perle. Pruncul Iisus face gestul binecuvantarii cu mana dreapta. Pe partile laterale sunt zugraviti cate doi ingeri stand in picioare sau ingenunchiati pe nori, care tin in maini cte o lumanare aprinsa. Deasupra capetelor Maicii Domnului si a Pruncului Iisus sunt zugraviti trei heruvimi, iar sub picioarele lor, adica sub partea de jos a mantiei, un heruvim cu aripile larg deschise.

           MAICA DOMNULUI, SPORITOAREA MINTII – povestea icoanei facatoare de minuni



“Locaşuri sfinte, sfinte cetăţi… Ctitorii de odinioară ale unor precuvioşi bărbaţi. Peste toate, însă, Stăpână, Născătoarea de Dumnezeu, cea care dăruieşte tuturor înţelepciune. Există chiar şi o icoană a înţelepciunii Maicii Domnului – Sporitoarea minţii…
Sfântul ctitor

Poartă un nume straniu – Tutaev. Un oraş aşezat pe malurile Volgăi, prin părţile Iaroslavului. Până în 1918, s-a numit Romanov-Boriso-glebsk, în amintirea a două localităţi independente, ce vor forma, la începutul secolului 19, aşezarea de astăzi. Mai întâi a fost întemeiată cetatea Romanov, în sec. 13, de către Roman Vladimirovici (+ 1285), binecredinciosul cneaz al cetăţii Uglici. Părintele oraşului de pe Volga, după cum citim în Istoria cnezatului Uglici, era un om nespus de înţelept. A înălţat mulţime de biserici, mănăstiri, spitale şi zeci de case pentru primirea străinilor… Cneazului Roman îi plăcea să stea de vorbă cu oameni pricepuţi şi plini de ştiinţă. Tot pe atâta, însă, iubea şi rugăciunea. A cerut de la Dumnezeu, asemenea împăratului Solomon de odinioară, darul înţelepciunii.



Şi, prin înţelepciunea şi rugăciunea lui curată, a reuşit el să ţină departe, în timpul vieţii sale, pe tătarii ce pustiau adeseori cnezatele din jur…

                                                          Iubirea de înţelepciune

Vestea despre blândeţea, înţelepciunea şi binefacerile cneazului Roman se va răspândi, în puţină vreme, în tot poporul binecredincios. Iar faptele sale ajung să fie pomenite – după cum grăieşte amintita Istorie… – „peste mări şi ţări”. Astfel, oraşul întemeiat de blajinul cneaz se va dezvolta rapid, fiind împodobit cu biserici „nemaivăzute pe faţa pământului” şi mulţime de clădiri strălucitoare. Se spune că Roman, cunoscându-şi de mai dinainte sfârşitul, a chemat la palat înaltul cler, pe marii duhovnicii şi pe dregătorii de vază ai ţării, dându-le sfat ca după moartea lui să trăiască în pace, dragoste şi bună înţelegere.

Cneazul a fost îngropat în Biserica Schimbării la Faţă a Domnului, la vârsta de 60 de ani – cum ne înştiinţează Letopiseţul lui Lavrentie (1377). Moaştele sale vor fi aflate, în 1486 – o dată cu înălţarea unui nou lăcaş pe locul celui vechi – neputrezite şi frumos mirositoare.

„Povestea” vieţii, stihirile şi canoanele iubitorului de înţelepciune Roman au fost scrise de către monahii Simeon şi Serghie, un veac mai târziu, sfântul fiind prăznuit în fiecare an pe 3 februarie.


                                                               Oraşul celor 3 sfinţi



Pe celălalt mal al Volgăi, în dreptul oraşului Romanov, în sec. 15, ia naştere o nouă localitate, pe vatra unei colonii de pescari. In 1652, în Borisoglebsk – acesta era numele noii aşezări – se înalţă prima biserică din piatră. O dată cu dezvoltarea satului de pescari, vor fi construite, la întrecere cu celălat mal al vechiului oraş, mai multe biserici şi mănăstiri, cea mai importantă dintre acestea fiind Soborul învierii. Ajuns oraş în cea de-a doua jumătate a secolului 18, Borisoglebskul se va uni în 1822 cu Romanovul.

În pofida trecutului său glorios, oraşul ce a purtat numele a trei sfinţi – Roman, Boris şi Gleb – încă se mai „mândreşte” astăzi cu numele, căpătat cu de sila, unui controversat „revoluţionar” al Armatei Roşii – Ilia Pavlovici Tutaev. Întreaga Rusie vine să se închine însă aici nu la monumentul „eroului” bolşevic, ci înaintea unei vestite icoane făcătoare de minuni a cetăţii.

                                                    3 icoane ale sporirii minţii

Vechea icoană se prăznuieşte de Adormirea Maicii Domnului — pe 15 august. Numele acesteia — Sporitoarea minţii — ca şi înfăţişarea neobişnuită a chipului Maicii Domnului şi Pruncului din icoană au stârnit multe controverse de-a lungul timpului. Aceasta se află în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Romanov-Borisoglebsk.



O a doua icoană de acest tip, de la începutul secolului 18 – făcătoare de minuni şi ea – aparţine Bisericii Maicii Domnului din Tihvni, de la Moscova.

Literatura de specialiate din sec. 19 face referire şi la o a treia icoană a Maicii Domnului Sporitoarea minţii (astăzi, după cât se pare, pierdută fără urmă) din Rîbinsk, regiunea Iaroslav.

Icoana din Romanov-Borisoglebsk, cea mai veche dintre ele, a fost pictată la jumătatea secolului 17 de către un iconar în urma unei vedenii arătate lui de Maica Domnului.

                                                             Icoana din vedenie

Povestea icoanei făcătoare de minuni Sporitoarea minţii este descrisă de către protoiereul Vladimir Miroslavski, de la Biserica înălţării Sfintei Cruci din Romanov-Borisoglebsk în cuvinte precum acestea: La puţină vreme după ce Patriarhul Nikon s-a mutat la cele veşnice, un evlavios creştin din Moscova, citind şi răscitind cărţi bisericeşti atât din vremea lui Iosif, cât şi pe cele îndreptate de Nikon, se afla în mare nedumerire dacă se va mântui. In cele din urmă, tot gândindu-se la acest lucru, şi-a ieşit din minţi.



Apoi, când şi-a revenit în fire, s-a rugat Maicii Domnului să-i întoarcă mintea cea sănătoasă... Şi arătându-i-se Maica Domnului în vedenie, i-a poruncit lui să-i picteze chipul – aşa cum i-a fost descoperit de ea, şi să se roage înaintea icoanei zugrăvite, făgăduindu-i că dacă va împlini aceasta se va face sănătos. Acest om era iconar. După vedenia avută, s-a apucat să picteze, însă, vedenia fiind scurtă, a uitat el cum să zugrăvească chipul Maicii Domnului. Atunci, s-a rugat din nou Maicii Domnului şi a continuat să picteze, după cum l-a insuflat pe el Dumnezeu. Astfel a încheiat de zugrăvit icoana, numind-o icoana Maicii Domnului „ Sporitoarea minţii”.

                                                             Cerând înţelepciune

Biserica Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, ce adăposteşte faimoasa icoană, e unul din cele mai vechi locaşuri sfinte ale oraşului de pe Volga, datând din 1654. Până în 1771, pe acest loc s-a aflat o mănăstire de călugări. După această dată deşi era vorba doar de o modestă biserică parohiala, faima locului nu a scăzut câtuşi de puţin. De la un an la altul, în urma minunilor petrecute la icoana Maicii Domnului Sporitoarea minţii, pelerini din toate colţurile Rusiei vor asalta, pur şi simplu, oraşul.



Nemaivorbind de data hramului icoanei -15 august -, când zeci de mii de oameni vin să aducă închinare Sporitoarei minţii. O singură dată pe an, de 1 septembrie, icoana „dispare” — pentru câteva ceasuri bune – de acasă. Merge atunci la şcoală, unde „ participă” la deschiderea noului an şcolar; copiii cerând, cu acest prilej, bună sporire a minţii şi înţelepciune... Precum odinioară Sfântul Roman, întemeietorul urbei…”

                                            Rugaciune Maicii Domnului "SPORIREA MINTII"

     Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, casa pe care Intelepciunea lui Dumnezeu Siesi Si-a zidit-O, datatoarea darurilor duhovnicesti, ceea ce de la cele lumesti la cele dinainte de lume mintea noastra o inalti si pe toti la cunostiinta intelepciunii ii ridici! Primeste aceasta cantare de rugaciune de la noi, nevrednicii robii Tai, care cu credinta si cu smerenie ne inchinam in fata Preacinstitei Tale icoane! Indupleca-L pe Fiul Tau si Dumnezeul nostru sa le dea mai marilor nostri intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata omului, pastorilor intelepciune duhovniceasca, ravna si buna paza a sufletelor noastre, invatatorilor smerita intelepciune, fiilor ascultare si noua tuturor Duhul chibzuintei si al evlaviei, duhul smereniei si al blandetii, duhul curatiei si al adevarului. Si acum, maica prealaudata, da-ne buna sporire a mintii, pe cei aflati in vrajba si in dezbinare impaca-i, uneste-i si pune intre ei o legatura de iubire nedespartita, pe cei rataciti din nesocotinta intoarce-i spre lumina adevarului lui Hristos, povatuieste-i frica de Dumnezeu, infranarea si harnicia, da-le cuvantul intelepciunii si cunostiinte folositoare de suflet celor ce le cer, lumineaza-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita decat Serafimii. Iar noi, vazand faptele minunate si preachibzuita intelepciune a lui Dumnezeu in lume si in viata noastra, sa ne instrainam de desertaciunea pamanteasca si de prisositoarele griji lumesti si sa ne ridicam mintile si inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea si ajutorul Tau, lauda, multumire si inchinare pentru toate sa-i aducem Intreit Slavitului Dumnezeu si Ziditorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!



Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei cerului si a pamantului, celei ce intregii lumi vindecarea duhovniceasca ii daruieste, cantare de multumire ii aducem pentru comoara dumnezeiascace ne-a daruit-o, facatoarea de minuni a ei icoana, numita "Sporirea mintii", cu care ingraditi fiind, cu luminoasa bucurie slavim si cu dragoste glasuim: Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruieste.

Si acum va prezint o exegeza intre vestul catolic si estul ortodox privitor la icoana

                                 Misterul Icoanei “Sporirea Mintii” (Sporirea Intelepciunii)

Venerata, dupa specificul fiecaruia, si de catolici, si de ortodocsi

Icoana „Sporirea Mintii” („Sporirea Intelepciunii”) este o Icoana rusa mai rara, prin reprezentarea deosebita a Maicii Domnului, cu Pruncul Sfant, Infasurati pana la umeri Intr-o Imbracaminte In forma de clopot.

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, In Icoana “Sporirea Mintii”, (Sporirea Intelepciunii) este Inconjurata de sfinti Ingeri, In spatele sau aflandu-se poarta Raiului, iar In partea de jos a Icoanei, imaginea Ierusalimului ceresc. Ingerii tin In maini lumanari aprinse, simbolul Luminii Adevarului, al lui Hristos. In acest fel, Icoana Infatiseaza faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos, nascut din Fecioara, este Calea spre Rai.



Datorita faptului ca nu sunt cunoscute date certe legate de sarbatorirea acestei Icoane a Maicii Domnului din vechime, pomenirea ei se face la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, Impreuna cu multe alte Icoane facatoare de minuni. Si In Romania a fost popularizata Icoana „Sporirea Mintii” (Sporirea Intelepciunii), In special prin litografii sfintite.

…Misterul Icoanei „Sporirea Mintii (Intelepciunii)” a Maicii Domnului – ajutor si miracol la scoala, examene, subiecte dificile

                                              Legende catolice… dezmintite de specialisti

Ca fapt foarte interesant, Icoana „Sporirea mintii” ( a Intelepciunii) se aseamana cu o statuie catolica a Fecioarei Maria, din Loreto (oras din provincia Ancona, Italia), care este numita „Fecioara Neagra” („Madona neagra”), aflata Intr-o biserica numita a „Sfintei Case” din Nazaret, a Maicii Domnului. Cercetand surse catolice cu privire la Loreto si la locurile sfinte de aici, loc de pelerinaj extrem de cunoscut In lumea occidentala, aflam lucruri contradictorii, uimitoare, atat cu privire la statuia amintita, cat si la „Sfanta Casa” care o gazduieste.



Si anume, o prima legenda catolica indica faptul ca autorul statuii din cedru a Fecioarei Maria ar fi Insusi Sfantul Evanghelist Luca si ca ea s-ar fi pastrat Intr-o casa mica, din Nazaret, In care s-a nascut si a vietuit Fecioara Maria mai multa vreme. Iar casa respectiva a fost stramutata piatra cu piatra din Nazaret In Loreto, In sec. XIII, de catre Ingeri, cand turcii au Inceput sa cucereasca teritorii In Orient, spre a nu fi profanata sau distrusa.



Legenda continua, mentionand faptul ca episcopul de Loreto ar fi avut chiar o viziune cu Maica Sfanta, care l-a anuntat despre mutarea casei sale In orasul italian. Mai departe, statuia, admirata In Loreto de ambasadorii rusi ai marelui duce Vasilii III, In 1528, a devenit prototip pentru Icoana rusa a Maicii Domnului „Sporirea mintii”. Pur si simplu acesti ambasadori, Incantati, au determinat transpunerea ei ca Icoana ortodoxa, de catre iconografi rusi.

Asemanarea dintre statuie si icoana ortodoxa a fost remarcata si de cercetatorul rus Andrei Alexandrov Titov, Inclinat sa dea crezare opiniei mentionate, concluzia legendei fiind Intarita de existenta unei corespondente Intre papa Clement al VII-lea si marele duce Vasilii III, din 1524-1528, care specifica Intre altele prezenta ambasadorilor rusi la sanctuarul din Loreto. S-ar parea ca aceasta este sursa de inspiratie pentru Icoana rusa: frumoasa statuie de cedru, Impodobita cu diamante si perle, din biserica loretina, ridicata pe locul „Sfintei Case” a Maicii Domnului.



Cu toate acestea, exista dezmintiri clare ale legendelor catolice, din mai multe puncte de vedere. In primul rand, statuia a fost expertizata si nu dateaza decat din sec. XIII-XIV, si nu din vremea Sfintilor Apostoli. In prezent, vechea statuie nu mai exista, Intrucat a fost distrusa Intr-un incendiu din anul 1921, fiind Inlocuita cu una similara.

In al doilea rand, casa din piatra, zisa a Nascatoarei de Dumnezeu, din Loreto, si toate legendele care o privesc, au fost analizate de specialisti, care au constatat urmatoarele: In niciun caz transportarea pietrelor nu s-a facut de Ingeri, nu pentru ca acest fapt ar fi imposibil, ci deoarece exista documente ce atesta mutarea unor pietre considerate sfinte pe corabie: un document specifica faptul ca ele au facut parte din zestrea fiicei lui Nichifor Anghelos al Epirului, la casatoria sa cu fiul regelui de Napoli (din 1294), iar o alta serie de documente certifica transportarea lor, cu motivatia feririi lor de distrugere, prin grija familiei bizantine Anghelos, si cu dorinta reconstruirii casei Fecioarei Maria In Loreto.



Alte analize, ale pietrelor Insesi si a cladirii reconstruite In Loreto, au negat originea palestiniana a lor, piatra fiind datata cu sec. II-V d.Hr. si fiind un tip folosit de nabateeni, vecini ai evreilor.

Ciclul legendelor catolice despre statuia Madonei negre si a casei sfinte nu se opreste aici. Se pastreaza din Evul Mediu credinta ca un taran care Isi lucra pamantul si-a vazut boii Ingenunchind si refuzand sa Inainteze. Uimit, el a cautat motivul si a aflat langa ei o statuie a Fecioarei Maria, ce fusese Ingropata In pamant. Chemand preotii, s-a organizat ad-hoc o procesiune cu statuia, numita de atunci „Fecioara Neagra”. Pe locul aflarii ei s-a ridicat un sanctuar, apoi o capela, a „Maicii Domnului din Loreto”. Aceasta legenda nu are legatura cu prima, ele circuland In paralel, ambele reusind sa captiveze atentia multor credinciosi. Asadar, pana astazi biserica „Sfintei Case” din Loreto, unde se afla si statuia reconstituita dupa incendiu, este un celebru loc de pelerinaj catolic.

                                                                   Legenda rusa

Legenda rusa, cu privire la Icoana „Sporirea mintii” nu are legatura cu statuia din Loreto. Ea tine de un eveniment apartinand secolului al XVII-lea, legat de un iconograf. Acesta era un om foarte evlavios, dar cand s-a petrecut revizuirea cartilor de cult si a practicilor religioase din Rusia, In timpul patriarhului Nikon (Intre 1652-1658), el s-a tulburat, nestiind cum este bine sa creada mai departe. Este vorba de tulburarea care s-a produs In Intreaga Rusie, datorata aparitiei rascolnicilor, ce s-au opus oricarei asemenea revizuiri, desi aceasta se facea In concordanta cu practicile Bisericilor din Constantinopol, Ierusalim si Alexandria, fiind deci In spiritul unei Traditii dinamice a Bisericii.



Acest iconograf a ajuns aproape de a-si pierde mintile, moment In care s-a rugat cu putere Maicii Domnului, sa-l ajute.
Aceasta i s-a aratat si i-a indicat sa picteze Icoana sa, „Sporirea Intelepciunii”, dupa ce l-a vindecat si l-a luminat In privinta adevarului. Zugravul de Icoane a Infatisat-o asa cum i se aratase, rezultand Icoana facatoare de minuni „Sporirea mintii”, cea care daruieste Intelepciune. O varianta a legendei precizeaza faptul ca pictorul a rugat-o pe Maica Domnului sa i se Infatiseze de mai multe ori, pentru ca nu putea tine minte toate amanuntele Icoanei sale.

Icoane „Sporirea mintii” (si a Intelepciunii) se afla In satul Pisochin (langa Harkov), In orasul Tutaev, In Rybinsk, In Moscova etc. Icoana este considerata ajutatoare a copiilor, datatoare a harului Intelepciunii, vindecatoare a slabiciunii mintii.

                                   Un punct de vedere… romanesc, referitor la Icoana

Desi Icoana „Sporirea mintii” este In prezent cunoscuta si In Romania, despre ea nu se cunosc prea multe, nici macar o parte din legendele care circula In Occident sau In Rusia. Din putinele precizari de pe alte site-uri care Incearca sa o prezinte, reiese faptul ca „a fost descoperita in Rusia, In Catedrala Schimbarea la Fata – Spaso Preobrajensk – din orasul Ribinsk, gubernia Iaroslavului”.



Este prezentat, In schimb, un Acatist al Icoanei „Sporirea mintii”, tradus din limba rusa (dar o traducere mai stangace), care confirma legenda rusa a zugravului de Icoane ce a fost vindecat de Maica Domnului si, simultan si surprinzator, legatura dintre Icoana si statuia din Loreto:
„Un oarecare zugrav, de urgia unei boli cumplite fiind stapanit si la tulburarea mintii ajungand, de la doctorii pamantesti niciun folos nu a aflat. Atunci Preacurata Nascatoare bolnavului i s-a aratat si sa-i zugraveasca icoana, care sfinteste casa ei din orasul Loreto, i-a poruncit. Acestea Implinind, zugravul s-a vindecat si, din acea zi, icoana pictata Sporirea mintii a numit-, cantand In fata ei cantare de lauda lui Dumnezeu: Aliluia!” (condacul al 4-lea)

…Misterul Icoanei „Sporirea Mintii (Intelepciunii)” a Maicii Domnului – ajutor si miracol la scoala, examene, subiecte dificile

                                                                 Concluzii:

Analizand toate materialele disponibile cu privire la Icoana „Sporirea mintii (Intelepciunii)” – occidentale, rusesti si romanesti – remarcam faptul ca la baza realizarii ei se afla credinta ortodoxa ca Maica Domnului este mijlocitoare catre Dumnezeu pentru noi, pentru a se lumina mintea noastra si Intreg sufletul cu Lumina Adevarului.

In acest sens, cei care se roaga Inaintea Icoanei Inalta rugaciuni mai ales pentru copiii cu probleme de Invatare, tinerii care au nevoie de ajutor la examene si pentru Intelegerea subiectelor mai dificile. De fapt, oricine solicita mai multa Intelepciune si Intelegere, daruri ale Duhului Sfant, primeste ajutor prin rugaciuni la Icoana „Sporirea mintii”.



Indiferent daca exista o legatura reala Intre statuia din Loreto si Icoana rusa sau nu, cert este faptul ca acest tip iconografic rar este de origine straveche. Pictarea concreta a Icoanei „Sporirea mintii” In sec. XVII nu Impiedica tragerea acestei concluzii. Daca a avut ca model statuia, aceasta era oricum mai veche, si nu se cunoaste modelul care a stat la baza statuii (ce ar fi putut fi chiar o Icoana „Sporirea mintii”, ulterior pierduta); iar daca luam In considerare legenda rusa, faptul ca Maica Domnului a insistat la iconograful vindecat sa o picteze Intocmai, poate indica exact revigorarea unui tip iconografic pierdut, ca dorinta expresa a Nascatoarei de Dumnezeu, spre ajutorarea crestinilor.

…Misterul Icoanei „Sporirea Mintii (Intelepciunii)” a Maicii Domnului – ajutor si miracol la scoala, examene, subiecte dificile

Justific cu aceasta ocazie faptul ca eu consider necesara aparitia unor astfel de studii aprofundate si continui seria de prezentare a acestora, referindu-se la Icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului, tocmai spre evidentierea adevarului si spre sporirea evlaviei celor ce se roaga Inaintea lor, cu atat mai mult cu cat copii ale lor sunt deja familiare credinciosilor romani si detinute In coltul personal de rugaciune.

 http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/&page=29

• 95

ARGUMENTE PENTRU CINSTIREA MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mântuitorul. Ea L-a purtat nouă luni în pântece, L-a născut în iesle, L-a hrănit cu lapte un an de zile, L-a purtat în braţe şi de câte ori nu L-a sărutat pe Acela care a făcut cerul şi pământul? De câte ori nu L-a mângâiat, de câte ori nu L-a îmbrăţişat, de câte ori n-a plâns de bucurie. Ea ştia că Acela pe Care L-a născut în peşteră nu este numai om, ci este şi Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zămislit-o şi pe dânsa în pântecele maicii sale.

În ziua Judecăţii, Sfânta Fecioară Maria va sta de-a dreapta Mântuitorului, iar de-a stânga Lui, Sfântul Ioan Botezătorul, îngerul întâi-stătător al tuturor sfinţilor. Aceste două persoane sfinte sunt cele mai mari din ceruri după Preasfânta Treime.

Câtă durere va fi la Judecată pentru popoarele pământului care n-au cunoscut-o si n-au cinstit-o! Căci ea, fiind de-a dreapta Mântuitorului, câtă slavă nu va avea atunci, ca una care L-a purtat pe Mântuitorul în pântece si L-a născut si L-a alăptat si L-a purtat în braţe şi toată viaţa a fost lângă El şi pururea L-a păzit de primejdii şi L-a ascultat şi a suferit la patima Lui mai mult decât oricine.

Câtă mărire i-a dat Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, că L-a primit prin Duhul Sfânt pe Dumnezeu a Se întrupa din preacuratul ei trup! Cât de curată a fost cu trupul şi cu sufletul, cât de smerită a fost, că s-a învrednicit a fi Biserică Sfântă a Marelui Dumnezeu, a Cărui slavă nu o pot cuprinde cerurile!

Sfânta Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este mai presus decât îngerii şi sfinţii, deoarece şi îngerii şi oamenii i se închină. Astfel s-a închinat şi îngerul Gavriil la Buna Vestire (când îngerul Gavriil a înştiinţat-o pe Sfânta Maria că-L va naşte pe Iisus) (Luca 1, 28-29) şi în acelaşi chip i s-a închinat şi Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40-43.). Însăşi Sfânta Fecioara, prin Duhul Sfânt prooroceşte că pe ea o vor ferici toate neamurile: „Că iata, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic…”(Luca 1, 48-49), adică cinstirea ei este voită de Cel Puternic, Dumnezeu.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta şi o iubea pe ea şi era supus faţă de ea (Luca 2, 51) şi, oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător. Astfel, la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 3-10).

Dacă noi oamenii ne iubim mamele, Iisus, Care e dragoste desăvârşită, cu mult mai mult o iubeşte pe mama Sa, şi o cinsteşte. Dacă n-ar fi cinstit-o pe mama Sa, Iisus S-ar fi făcut încălcător al propriei legi pe care a dat-o: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani multi pe pământ”(Ieşire 20,12). Şi dacă Iisus o cinsteşte pe mama sa, cu siguranţă trebuie să o cinstim şi noi. Necinstirea Maicii Domnului de către noi este în opoziţie cu cinstirea ei de către Fiul Său, Iisus Hristos.

Este o părere a unor teologi mari ai Bisericii Răsăritului că atâta valoare are Maica Domnului în cer şi pe pământ, încât dacă, Doamne fereşte, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nouă cete de îngeri, toată lumea cea văzută şi nevăzută şi toate popoarele lumii, nu ar fi avut atâta scârbă cum ar fi avut dacă ar fi pierdut-o pe Maica Domnului.

Puterea rugaciunii pentru altul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.

Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.

Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'

                                           Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? 

De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?

Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!

"De la aproapele vine si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim." (Sf. Antonie cel Mare)

"Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună." (Sfantul Apostol Pavel, II Corinteni)

LACRIMA DE MIR

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Pe aripi de rugăciune, 
Inăltătoare si pure, 
Zboară suflete al meu, 
La Tronul lui Dumnezeu, 

Cu haina Smereniei,
Si a Milosteniei, 
Cu puterea Dragostei, 
Si cu Mila Precistei, 

Bate-n Poarta Raiului, 
Cu toiagul Postului, 
Ingerii iti vor deschide,
 Portile Cetatii Sfinte ! 

Să te-nchini Sfintei Treimi, 
Pe aripi de heruvimi,
 Să vezi Slava Tatălui, 
Strălucirea Fiului, 

Adu-mi lacrima de mir, 
Cantecul de Serafim, A
du-mi Darul cel de Sus, 
Pacea Domnului Iisus!

Har, Pace Sfantă si Bucurie Sfantă, să fie in sufletul tău si a tuturor celor dragi ai tăi, acum si pururea si in vecii, vecilor. Amin si Aliluia!

Preot Ioan.

Rugăciunea către Maica Domnului.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                                Tu esti povătuitoare, bucurie negrăită.

O, Preasfântă Născătoare, Fecioară, profund mister,
Care la plinirea vremii ai fost scară către cer,
Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pământ,
Fiul Cel născut din tine, prin harul Duhului Sfânt.

Ai devenit cea mai cinstită între cetele ceresti,
Mai înaltă si mai sfântă întru cele pământesti.
Toată oastea cea cerească îti aduce prea cinstire,
Că tu ai adus în lume Logosul, spre mântuire.

Când a fost Bunavestire, Dumnezeu a revărsat
În sufletul tău lumina harului cel necreat.
Prin Fiul, născut din Tată mai-nainte de toti vecii,
S-a aprins lumina-n lume de s-au minunat proorocii,

S-a uimit toată făptura, iar ritorii, bunăoară,
S-au mirat cum devii Mamă si rămâi totusi fecioară.
De aceea Fiul vesnic, născut din sângiurile tale,
Te-a făcut, după dreptate, Icoana măririi Sale.

Astfel te cinstesc proorocii, apostolii, mucenicii,
Te laudă pruncii-n leagăn, toti copiii si bunicii.
Ierarhi, preoti cucernici si călugări cuviosi,
Pustnici, monahii, fecioare, voievozi evlaviosi,

Toti te preamăresc, Fecioară, ca cel mai scump giuvaer,
Că le esti icoană sfântă si pe pământ, dar si-n cer.
Tu esti lauda de cinste a apostolilor sfinti,
Tu esti sipotul prin care curge har către Părinti,

F A M I L I A

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

FAMILIA, ca si toate cele din Univers, isi are izvorul in Dumnezeu. Biblia ne spune ca Dumnezeu si-a revarsat binecuvantarea Sa, asupra primei perechi de oameni: "Si i-a binecuvantat Dumnezeu si le-a zis: Cresteti si inmultiti-va" (Facerea 1:28). Scriitorul rus Feodor Dostoievski spune ca trei stari duc la Dumnezeu: CALUGARIA, FAMILIA (casatoria) si MARTIRAJUL. Intr-o familie de crestini ortodocsi, sotul si sotia sunt precum mainile si ochii. Cand mainile dor, ochii plang, iar cand ochii plang, mainile sterg lacrimile. Oare in cate familii exista "maini" si "ochi"??? FAMILIA, este unitatea de baza a societatii si noi crestinii ortodocsi ii mai spunem si "Biserica cea mica". FAMILIA, poate fi comparata cu o TARA, in care TATAL este presedintele, MAMA este Ministrul de finante, dar in acelasi timp este si Ministrul sanatatii si Ministrul culturii si al situatiilor exceptionale. Iar copiii, sunt POPORUL care mereu cere ceva, se revolta si protesteaza. De aceea amintesc sotului si sotiei cuvintele proorocului David: "Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui" (Psalm 127:1). Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

Originea şi cauza suferinţei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

“Calea mântuirii care duce la viaţa veşnică este strâmtă şi grea (Matei 7, 14). Aceasta este arătată atât prin exemplul sfânt al Domnului, cât şi prin sfânta Lui învăţătură. Domnul le-a spus dinainte ucenicilor Săi şi celor ce L-au urmat că în lume, adică în viaţa pământească, necazuri vor avea (cf. Ioan 16, 33; 15, 18; 16, 2-3). (...) De aici înţelegem limpede că tristeţea şi suferinţa sunt îngăduite de Dumnezeu în timpul vieţii pământeşti pentru adevăraţii Lui robi şi slujitori” (Episcopul Ignatie Brancianinov, Arena).
Dar, de ce se întâmplă acestea? De ce tristeţea şi suferinţa, împreună cu bolile care le însoţesc, sunt “îngăduite” pentru noi? Învăţătura Sfinţilor Părinţi ne arată cum trebuie înţeleasă suferinţa în contextul stării primului om creat şi apoi a căderii lui în păcat.
Dintru început nu a existat suferinţă, nici boală, nici moarte. Omul era “străin păcatului, necazurilor, grijilor şi nevoilor fireşti” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45).
Dacă Adam şi Eva nu ar fi păcătuit, “ar fi ajuns la cea mai desăvârşită slavă şi, schimbaţi fiind, s-ar fi apropiat de Dumnezeu (...), iar bucuria şi desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit şi dincolo de cugetarea omenească (Sfântul Simeon Noul Teolog, Omilia 45). Şi dacă n-ar fi existat suferinţă, nu ar fi existat nici boală şi, prin urmare, n-ar mai fi fost nevoie de ştiinţă si medicină.
“Dar, atunci când omul a fost ademenit şi înşelat de către diavol (...) Dumnezeu s-a apropiat de om aşa cum se apropie un doctor de un bolnav” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui). Dumnezeu s-a pogorât în Eden, în răcoarea serii şi a strigat: Adame, unde eşti? (Fac. 3, 9). Prima Lui manifestare faţă de om după păcatul neascultării nu a venit ca din partea unui Judecător răzbunător, ci ca din aceea a unui Doctor înţelept, în căutarea pacientului Său, “fiindcă Dumnezeu, când află un păcătos, nu Se gândeşte cum îl poate face pe acesta să plătească, ci cum îl poate îndrepta, făcându-l mai bun” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 7 La statui).
Omul, făptura, cedase ispitei de a fi ca şi Dumnezeu Creatorul – ceea ce este împotriva oricărei raţiuni sau posibilităţi. Acesta, primul păcat, a adus cu el nu “îndumnezeirea”, ci suferinţa, boala îndreptătoare: pentru ca omul să poată cunoaşte neîndoielnic şi pentru totdeauna că el nu este “ca Dumnezeu”.
De aceea, Doctorul ceresc “a predat trupul nesfârşitelor suferinţe şi boli, pentru ca omul să înveţe chiar din firea sa că nu mai trebuie să primească niciodată acest gând”, adică să fie ca Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 11 La statui). Dumnezeu a zis Evei: în dureri vei naşte copii (Fac. 3, 16). Iar lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. (...) În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat (Fac. 3, 17-19).
“Păcatul naşte răul, iar răul naşte suferinţa – scrie profesorul Andrezev; chiar dacă Adam şi Eva ne-au adus această suferinţă, totuşi, pentru noi, este şi o binecuvântare, deoarece ne determină să ne dăm seama cât de vătămătoare este necredinţa în Dumnezeu, atât pentru sufletele cât şi pentru trupurile noastre” (Apologetica creştină ortodoxă).

II. Rostul bolii

Mântuitorul nostru împreună cu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi ne învaţă că singura noastră grijă din această viaţă trebuie să fie mântuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: “Viaţa pământească – această scurtă vreme – îi este dată omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta să o folosească pentru mântuirea lui, adică să depăşească moartea şi să treacă la viaţă (Arena). Pentru aceasta, trebuie “ca pe toate din această lume să le privim ca pe nişte umbre trecătoare şi să nu ne lipim inima de nimic din ea (...) pentru că nu privim la cele văzute, ci la cele nevăzute; deoarece cele văzute sunt trecătoare, iar cele nevăzute sunt veşnice” (Sfântul ioan din Kronstadt, Sfaturi duhovniceşti). Pentru noi, creştinii ortodocşi, centrul vieţii nu este aici, ci dincolo, în lumea veşnică.
Atâta timp cât trăiesc, creştinii ortodocşi nu se îngrijesc gândindu-se la boala sau suferinţa care îi poate însoţi. Chiar atunci când ne cântăm unul altuia “La mulţi ani” de ziua onomastică şi la alte sărbători, o facem din pricină că Biserica, în înţelepciunea ei, ştie că noi într-adevăr avem nevoie de “mulţi ani” pentru a ne schimba şi a ne pocăi pentru păcatele noastre, deci nu pentru că viaţa are vreo valoare în sine. Dumnezeu nu Se interesează de cât de bătrâni suntem atunci când ajungem înaintea judecăţii Lui, ci dacă ne-am pocăit; pentru El nu contează dacă am murit de vreun atac de inimă sau cancer, ci dacă sufletul nostru este în stare de sănătate.
De aceea, “nu trebuie să ne înfricoşăm de nici o nenorocire omenească, ci doar de păcat; nici de sărăcie, nici de niscaiva neputinţe, nici de ocări, nici de răutăţile altora faţă de noi, nici de umilinţe, nici de moarte” (Sfântul Ioan Gură de Aur, La Statui), fiindcă aceste “nenorociri” sunt numai cuvinte şi acestea nu au nici o realitate pentru cei ce trăiesc pentru Împărătia Cerurilor. Singura “nenorocire” adevărată din această viaţă este a-L supăra pe Dumnezeu. Dacă vom avea în cuget această înţelegere fundamentală a scopului vieţii, atunci sensul duhovnicesc al neputinţelor trupeşti ni se poate descoperi şi nouă.
Este o lecţie încă neînvăţată de către neamul lui Adam care, în mândria lui, caută dintotdeauna să fie “zeii”: din pricină că fiecare păcat este o reînnoire a păcatului primilor oameni, o îndepărtare cu voie de Dumnezeu, îndreptată spre sine. Astfel ne punem pe noi în locul Lui Dumnezeu, slujindu-ne nouă înşine în loc de a sluji Creatorului. În acest fel, suferinţa bolii slujeşte astăzi aceluiaşi scop căruia i-a slujit şi la început: şi din această pricină ea nu este altceva decât un semn al milei şi dragostei Lui Dumnezeu. Celor ce sunt bolnavi, Sfinţii Părinţi le spun: “Dumnezeu nu te-a uitat; El are grijă de tine” (Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Filocalia).
Sfântul Ambrozie de la Mănăstirea Optina a vorbit despre relaţia dintre suflet şi trup într-o scrisoare către o mamă al cărei copil era foarte bolnav: “Nu trebuie să uităm că într-o epocă sofisticată ca cea în care trăim, chiar şi copilaşii sunt vătămaţi duhovniceşte de ceea ce văd sau aud. Prin urmare, este nevoie de curăţire, iar aceasta se realizează numai prin suferinţă trupească... Trebuie să înţelegem că desfătarea raiului se dă numai celui ce acceptă suferinţa”.
Sfântul Nicodim Aghioritul a arătat că, deoarece omul este îndoit în fire, creat cu suflet şi trup, “există o interacţiune între suflet şi trup” (Sfaturi), fiecare dintre părţi acţionând una asupra celeilalte, comunicând între ele”. Sfântul ioan Gură de Aur scrie că “ atunci când sufletul este bolnav, de obicei nu simţim nici o durere (...), dar, dacă se întâmplă ca trupul să sufere doar puţintel, facem toate eforturile să ce eliberăm de boală şi de durerea ei”. De aceea, Dumnezeu pedepseşte trupul pentru păcatele sufletului, astfel ca prin pedepsirea trupului, sufletul să poată primi vreo vindecare. (...) Hristos a făcut acelaşi lucru cu slăbănogul atunci când a spus: Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie mai rău! Ce învăţăm de aici? Boala slăbănogului fusese pricinuită de păcatele lui” (Omilia 38 la Evanghelia Sfântului Ioan).
La Sfântul Serafim din Sarov a fost adusă odată o femeie. Era grav schilodită, neputând merge din cauză că genunchii ei stăteau ridicaţi până la piept. “Ea îi spuse Bătrânului că fusese născută în Biserica Ortodoxă, dar, după ce s-a măritat cu un protestant, abandonase ortodoxia şi, pentru necredincioşia ei, Dumnezeu o pedepsise dintr-o dată. (...) Ea nu-şi mai putea mişca nici mâinile, nici picioarele. Sfântul Serafim a întrebat-o pe femeia bolnavă dacă acum crede în Maica ei, Sfânta Biserică Ortodoxă. Primind un răspuns afirmativ, i-a spus să-şi facă cum se cuvine semnul Crucii. Spuse că nu poate ridica nici o mână; dar, în momentul în care Sfântul s-a rugat şi i-a uns mâinile şi pieptul cu untdelemn din candela de la icoană, boala a lăsat-o imediat”. Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca nu cumva să-ţi fie ţie mai rău!
Această legătură dintre suflet şi trup, păcat şi boală se arată foarte limpede: durerea ne spune că s-a întâmplat ceva rău cu sufletul, că nu numai trupul este bolnav, ci şi sufletul. Vedem astfel cum sufletul poate transmite trupului bolile sale, stârnind mai apoi în om dorinţa de cunoaştere de sine şi dorinţa întoarcerii către Dumnezeu. În Vieţile Sfinţilor se pot vedea nenumărate astfel de cazuri. Bolile ne mai învaţă şi aceea că “adevăratul nostru sine, personalitatea noastră nu este trupul văzut, ci sufletul nevăzut, omul lăuntric (Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia).
Oare aceasta înseamnă că omul care se bucură de o sănătate continuă este duhovniceşte “în formă”? Nicidecum, deoarece suferinţa ia multe forme, fie în trup, fie în suflet sau în minte. Cât de mulţi sunt aceia care, deşi au o sănătate de fier, se tânguie că “viaţa nu merită trăită”?
Iată cum descrie Sfântul Ioan Gură de Aur acest fel de suferinţă: “Unii cred că a te bucura de sănătate este un motiv de plăcere. Dar, nu este aşa; fiindcă mulţi dintre cei care au o sănătate bună şi-ar dori să moară de mii de ori, nefind în stare să suporte jignirile ce li se aduc. (...) Căci, deşi trebuia să ajungem împăraţi şi să trăim împărăţeşte, ne aflăm copleşiţi de multe necazuri şi tulburări. (...) În mod inevitabil, clipele de restrişte ale împăraţilor sunt la fel de numeroase ca valurile unui ocean. Deci, dacă monarhia nu este în stare să-şi scape viaţa de durere, atunci ce altceva ar putea împlini acest lucru? Cu adevărat, nimic din această viaţă” (Omilia 18 La statui).
Adeseori protestanţii “revendică” sănătatea în “Numele Lui Hristos”. Ei privesc sănătatea ca pe ceva pe care creştinul este îndreptăţit să-l aibă. Aceasta este exact opusul învăţăturii ortodoxe, aşa cum o vedem şi în istoria dreptului Iov din Vechiul Testament. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că sfinţii Îi slujesc Lui Dumnezeu nu pentru că aşteaptă vreo răsplată, duhovnicească sau materială, ci pur şi simplu pentru că Îl iubesc: “căci sfinţii ştiu că cea mai mare răsplată dintre toate este să Îi poţi iubi şi sluji pe Dumnezeu”. Astfel, “Dumnezeu, vrând să arate că sfinţii nu L-au slujit pentru a primi răsplată, l-a lipsit pe Iov de toată bogăţia, lăsându-l pradă sărăciei şi îngăduind să cadă în boli grave”. Iar Iov, care nu trăia pentru vreo răsplată în această viaţă, a rămas în continuare credincios Lui Dumnezeu (Omilia 1 La statui).
Aşa cum oamenii sănătoşi nu sunt fără de păcat, tot aşa şi Dumnezeu îngăduie câteodată ca cei cu adevărat drepţi să sufere “ca o pildă pentru cei slabi” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile Mari). De aceea, aşa cum învaţă Sfântul Ioan Casian, “un om se învaţă şi se formează mult mai bine din pilda altuia” (Regulile).
Vedem aceasta şi în Scriptură în cazul lui Lazăr. “Deşi suferise de răni dureroase, nu a cârtit niciodată împotriva bogatului, nici nu i-a adresat rugăminţi...Ca urmare, el a găsit odihnă în sânul lui Avraam, ca unul care acceptase cu smerenie necazurile vieţii” (Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari).
Părinţii Bisericii ne învaţă de asemenea că boala este o cale de a imita suferinţa martirilor. Astfel, în vieţile multor sfinţi aflăm cum la sfârşitul vieţii s-au abătut asupra lor suferinţe cumplite, pentru ca astfel, prin suferinţa lor nevinovată, să poată trece printr-o mucenicie trupească. Un foarte bun exemplu în acest sens poate fi aflat la marele apărător al Ortodoxiei, Sfântul Marcu al Efesului: “A fost bolnav paisprezece zile, iar boala pe care a avut-o, după cum spunea chiar el, l-a muncit în acelaşi fel în care instrumentele de fier pentru tortură ale chinuitorilor îi munceau pe sfinţii mucenici, de parcă i-ar fi zdrobit coastele şi măruntaiele, şi ar fi fost încins cu acestea şi legat în aşa fel încât îi pricinuiau o durere de nesuportat; tot aşa s-a întâmplat că ceea ce oamenii nu au putut face cu sfântul trup al mucenicului, a fost plinit de boală, după negrăita judecată a Providenţei, pentru ca Mărturisitorul Adevărului, Mucenicul şi Biruitorul tuturor suferinţelor să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, după ce va fi trecut prin fiecare suferinţă, mulţumită căreia, până la ultima sa suflare, asemeni aurului lămurit în cuptor, el, în veşnicie, să poată primi o mai mare cinste şi răsplată de la Dreptul Judecător” (The Orthodox World, vol. 3, nr. 3).

Extras din: “Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre boală. Rugăciuni pentru bolnavi”
Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2003

ICOANA MAICII DOMNULUI UMILENIA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

IN 29 IULIE PRAZNUIM CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI UMILENIA DE LA DIVEEVO (ICOANA SFANTULUI SERAFIM DE SAROV )

        Cuviosul Serafim de Sarov, marele sfînt al Rusiei, care ne învaţă că scopul vieţii creştine este dobîndirea darului Duhului Sfînt, ajunsese la o aşa măsură duhovnicească încît Maica Domnului i s”‘a arătat aievea de mai multe ori în timpul vieţii sale. Cuviosul a avut o evlavie deosebită pentru Pururea Fecioara Maria, care l”‘a salvat de la moarte, l”‘a ocrotit şi l”‘a povăţuit mereu.
Icoana Maicii Domnului în faţa căreia se ruga Sfîntul Serafim şi în faţa căreia, aşezat în genunchi, a şi adormit întru nădejdea Învierii, se numeşte Umilenie, care se tîlcuieşte „Înduioşarea”, iar Sfîntul a botezat”‘o „Bucuria tuturor bucuriilor”. Ea a fost pictată pe o pînză întinsă pe o scîndură de chiparos şi are o iconografie mai deosebită. Mai întîi este o reprezentare cu trăsături realiste şi nu bizantine. Apoi, spre deosebire de majoritatea celorlalte reprezentări, aici Maica Domnului este singură, fără a”‘L purta în braţe pe Pruncul Hristos. Mîinile fiind deci libere, le ţine încrucişate pe piept, iar privirea este plecată, plină de smerenie. Împrejurul aureolei, care are forma unei cununi de raze strălucitoare, este scris: „Bucur㔑te, Mireasă, pururea Fecioară!”.
După mutarea Sfîntului Serafim la Domnul, icoana a ajuns la Mînăstirea de maici Diveevo, pe care chiar Cuviosul o întemeiase.

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA PUTNA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL
BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Putna, județul Suceava

A fost adusă, după cum spune tradiţia, de către Doamna Maria de Mangop, soţia domnitorului Ştefan cel Mare, în anul 1472, din Constantinopol. Este onorată în fiecare an, pe data de 2 iulie, ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ştefan.

           Felicia P

CONDACUL 1
De veacuri mănăstirea Putna se înfrumusețează ca și cu o vistierie de minuni cu prea slăvită icoana Ta, Preacurată, la care primesc mângâiere și izbăvire din necazuri tot cei ce se închină cu credință și cântă Dătătorului a toată milostivirea: Aliluia !

ICOSUL 1
Întunecat fiind eu la minte și rob a multe păcate, mă înspăimânt a privi în oglinda gândului meu neputincios taina icoanei Tale, dar ca să nu mă arăt nemulțumitor facerilor Tale de bine, cu umilință aduc Ție laude ca acestea:
Bucură-te, cununa prea slăvită a cântărilor îngerești;
Bucură-te, a creștinilor povățuitoare pe calea mântuirii;
Bucură-te, poartă a Împărăției cerurilor;
Bucură-te, izbăvirea celor din legăturile întristării;
Bucură-te, a monahilor călăuzitoare pe muntele desăvârșirii;
Bucură-te, soare purtător al razelor milostivirii lui Hristos;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii în mănăstirea Putna;
Bucură-te, slobozire grabnică a celor chinuiți de duhuri necurate;
Bucură-te, chemarea celor din întunericul păcatelor;
Bucură-te, mijlocitoarea pocăinței celor greșiți;
Bucură-te, apărătoare nebiruită a noastră la judecata lui Hristos;
Bucură-te, bucuria celor tămăduiți de boli cumplite;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 2
Icoana Ta, Născătoare de Dumnezeu, fost-a adusă în dar mănăstirii Tale de a doua soție a domnitorului Ștefan cel Mare, ca să împodobească în chip strălucit lăcașul Tău și să izvorască razele minunilor celor ce cu nădejde aleargă la ajutorul Tău, cântând Domnului: Aliluia !

ICOSUL 2
Toate durerile noastre și nădejdile le lăsăm înaintea sfintei icoanei Tale, căci știm, Născătoare de Dumnezeu, că ai putere a ridica jugul necazurilor noastre cu ale Tale sfinte rugăciuni, primind din nevrednicile noastre inimi flori de cântări smerite ca acestea :
Bucură-te, limanul cel binecuvântat al credincioșilor;
Bucură-te, ocrotitoarea cea grabnică a celor din nevoi;
Bucură-te, scutul mântuirii celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, izbăvitoare din grele întristări;
Bucură-te, că ne ajuți a ridica Crucea noastră în vremuri de grele încercări;
Bucură-te, că Te înduri de cei disprețuiți;
Bucură-te, vistieria minunilor;
Bucură-te, cetatea cea însuflețită a Împăratului ceresc;
Bucură-te, oglinda întru care s-a arătat frumusețea Treimii;
Bucură-te, cărarea mântuirii credincioșilor;
Bucură-te, scutul cel nebiruit al monahilor;
Bucură-te, cununa iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 3
Cetate însuflețită a creștinilor și stâlp de foc călăuzitor în întunericul acestei lumi umbrite de multe necazuri, pe Tine Te cunoaștem și pentru aceasta cu mulțumire cântăm FiuluiTău:Aliluia !

ICOSUL 3
Ca un luceafăr strălucești Născătoare de Dumnezeu, pe cerul cel împodobit cu Sfinți ca niște stele, povățuind pe toți către Soarele dreptății, iar noi, cu cerul minții întunecat de neștiință, îndrăznim a-Ți aduce Ție stele de laude ca acestea:
Bucură-te, lumina celor cufundați în întunericul neștiinței;
Bucură-te, luceafăr de Dumnezeu ales și sfințit spre călăuzirea poporului;
Bucură-te, că luminezi și peștera inimilor noastre, cea întunecată de păcat;
Bucură-te, cununa Soborului tuturor Sfinților;
Bucură-te, că din izvorul rugăciunii Tale pe toți adăpi;
Bucură-te, că ne scoți din prăpastia necazurilor;
Bucură-te, cărarea prea dorită a Sfinților;
Bucură-te, podoaba cea neprețuită a călugărilor;
Bucură-te, comoara mântuirii monahilor;
Bucură-te, scară a desăvârșirii creștine;
Bucură-te, oglindă a virtuților mântuitoare;
Bucură-te, cununa fecioarelor înțelepte;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 4
Ca Una Ce ai născut lumii pe Cel Ce este Calea adevărului, din căile rătăcirii scoate-ne pe noi, cei încurcați în multe păcate, ca pururea să mărim ajutorul Tău, slăvind pe Dumnezeu în cântări de: Aliluia !

ICOSUL 4
Cu o frumoasă ferecătură de argint a fost împodobită icoana Ta prin osârdia mitropolitului Iacov Putneanul, iar noi, cei săraci de orice virtute, împodobim înțelegător icoana Ta cu cântări ca acestea:
Bucură-te, podoaba cea prea dorită a lumii îngerești;
Bucură-te, slava cea negrăită a ierarhilor;
Bucură-te, dorirea neîncetată a pustnicilor;
Bucură-te, cununa frumuseții duhovnicești a fecioarelor înțelepte;
Bucură-te, munte înalt al desăvârșirii;
Bucură-te, cununa iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, acoperământul monahilor din mănăstirea Putna;
Bucură-te, dulcea cântare a cetelor îngerești;
Bucură-te, lumina cea neapusă a drepților;
Bucură-te, oglinda viețuirii îngerești;
Bucură-te, floarea prea sfințită a tuturor darurilor Duhului;
Bucură-te, cununa evlaviei mitropolitului Iacov;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 5
Primește curgerea cuvintelor ce se aduce Ție din inimile noastre împietrite și risipește norul necazurilor noastre, ca Una Ce ești Cer Care ai purtat pe Soarele dreptății, luminând cerul inimilor celor ce strigă cu credință către Piatra vieții : Aliluia !

ICOSUL 5
Mitropolitul Iacov, cel ce era cu mare evlavie către Tine, Preacurată, a poruncit să se facă două coroane mari slăvitei Tale icoane, a Celei Ce încununezi cu darurile Tale pe robii Tăi cei credincioși care Te măresc așa:
Bucură-te, a mitropolitului Iacov sfântă dorire ;
Bucură-te, cununa veseliei Evei;
Bucură-te, pecetea inimilor smerite;
Bucură-te, cununa darurilor Duhului;
Bucură-te, calea cea nerătăcită a călătorilor;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, că icoana Ta cu două coroane a fost împodobită;
Bucură-te, că încununezi cu cinste pe robii Tăi;
Bucură-te, cununa monahilor râvnitori;
Bucură-te, pecetea nestricată a fecioriei;
Bucură-te, vasul preacurat al untdelemnului milostivirii dumnezeiești;
Bucură-te, pod preaslăvit al trecerii noastre la Viață;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 6
Îngerii privesc cu mirare la icoana Ta cea izvorâtoare de lumină, iar noi în chip înțelegător o împodobim cu gânduri de laudă, de mulțumire și de dragoste, voind a ne face părtași bucuriei celor ce cântă neîncetat Domnului: Aliluia !

ICOSUL 6
Prin puterea rugăciunilor Tale Preacurată, diavolii au fost izgoniți din cele trei femei, care au adus Ție mai apoi neîncetate mulțumiri; cu a Ta grabnică rugăciune, izgonește și din sufletele noastre patimile cele de ocară, făcând să strălucească razele smereniei care ne îndeamnă a Te lăuda pe Tine așa :
Bucură-te, slobozirea femeilor muncite de diavol;
Bucură-te, înfricoșătoare vedere pentru duhurile răutății;
Bucură-te, dulceață negrăită a creștinilor bine cinstitori;
Bucură-te, carte nescrisă a tainelor Împărăției;
Bucură-te, limanul iubitorilor de mântuire;
Bucură-te, poarta pocăinței celor greșiți;
Bucură-te, mângâierea cea dulce a drepților;
Bucură-te, că întristarea Evei ai risipit;
Bucură-te, că ai născut pe Izbăvitorul lui Adam;
Bucură-te, poarta de aur a pocăinței celor greșiți;
Bucură-te, chemarea celor din întunericul păcatelor;
Bucură-te, lauda cea nesfârșită a neamului creștinesc;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 7
Strajă neadormită ești tuturor mănăstirilor și Tu, Preacurată, primești rugăciunile tuturor celor din nevoi, prefăcând necazurile noastre în belșug de sporire duhovnicească spre bucuria celor ce cântă Stăpânului tuturor cu evlavie: Aliluia !

ICOSUL 7
Mulți demonizați au aflat izbăvire fiind aduși la cinstită icoana Ta, iar noi, cu evlavie și cu umilință, aducem Ție cununi de cântări ca acestea, rugându-Te să ne izbăvești din tirania patimilor :
Bucură-te, slobozirea cea dorită a multor îndrăciți;
Bucură-te, putere înfricoșătoare duhurilor răutății;
Bucură-te, podoaba creştinilor ce luminează toată lumea;
Bucură-te, farul Cel nestins al înţelepciunii;
Bucură-te, lumina înţelepciunii celor smeriţi;
Bucură-te, pomul Raiului Ce a purtat pe Rodul vieţii;
Bucură-te, cununa Cea nepreţuită a preoţilor;
Bucură-te, neîncetată dorire a cetelor îngereşti;
Bucură-te, floarea cea preasfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, bucuria nerăpită a monahilor și a fecioarelor evlavioase;
Bucură-te, făclie nestinsă a Luminii;
Bucură-te, izvor nedeșertat al minunilor;
Bucură-te, Rai împodobit cu toate florile virtuților;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 8
Izvorul minunilor Tale veselește sufletele cele umbrite de necazuri, care strigă cu mulțumire către Izvorul vieții lauda neîncetată de : Aliluia !

ICOSUL 8
Sub acoperământul rugăciunii păzește totdeauna pe monahii care se nevoiesc în mănăstirea Putna și aduc Ție laudă, ca Maicii lui Dumnezeu și Deschizătoarea porților mântuirii celor ce se roagă Ție; deschide și ușa inimilor celor ce cu dragoste voiesc a-Ți aduce Ție prinosul laudelor acestora:
Bucură-te, icoană a rugăciunii întrupate în fapte;
Bucură-te, cărare sfințită de pașii rugăciunii;
Bucură-te, untdelemn necheltuit al milostivirii;
Bucură-te, vasul doririlor dumnezeiești;
Bucură-te, munte înalt al înțelepciunii;
Bucură-te, comoara rugăciunii ascunsă în țarina inimilor smerite;
Bucură-te, scară cerească prin care ajungem la înălțimea mântuirii;
Bucură-te, floarea darurilor dumnezeiești;
Bucură-te, armă nebiruită împotriva vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, nădejdea neînfruntată a creștinilor;
Bucură-te, oglinda Vieții;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 9
Ploaia milostivirii Tale se revarsă în pământul inimilor, făcându-l roditor de cereștile gânduri prin care și noi, nevrednicii, ne vom împărtăși de bunătatea Celui Ce este lăudat neîncetat de îngeri cu cântări de: Aliluia !

ICOSUL 9
Ca o oglindă a cerului se arată prea cinstita Ta icoană celor ce o privesc cu evlavie și cu gând umilit, punând înaintea Ta rugăciunile lor, căci porți în mâinile Tale cheia vistieriilor milostivirii dumnezeiești și dai din destul daruri celor cu ochii inimii ațintiți asupra Ziditorului Celui Ce voiește a fi Tu lăudată așa :
Bucură-te, poarta mântuirii credincioșilor;
Bucură-te, că întristarea noastră o prefaci în bucurie;
Bucură-te, caldă mângâiere celor neputincioși;
Bucură-te, liniștea celor tulburați de ispite;
Bucură-te, liniștea noastră la judecata lui Hristos;
Bucură-te, încununarea celor smeriți;
Bucură-te, chemarea celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, cununa minunilor înfrumusețând mănăstirea Putna;
Bucură-te, acoperământul rugăciunii pustnicilor;
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneală;
Bucură-te, vasul cel de aur al credinței;
Bucură-te, izvorul îndurărilor dumnezeiești;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 10
Inimile noastre pururea tulburate de valurile ispitelor spre tine își trimit gândul în corabia rugăciunii ca spre un liman binecuvântat de izbăvire căruia îi cântăm cu bucurie neîncetat: Aliluia !

ICOSUL 10
Pe cei ținuți în legăturile bolii îi izbăvește, pe cei bântuiți de duhurile răutății îi slobozește, celor săraci arată-Te bogăție neîmpuținată de credință și nădejde în mila Dătătorului a tot binele, pe cei nepricepuți îi înțelepțește cu razele Duhului, pe cei rătăciți pe căile păcatelor îi îndreptează către Calea vieții și împăcarea cu Tatăl solește celor greșiți, ca toți să-Ți cântăm într-un glas cu adâncă mulțumire așa:
Bucură-te, tămăduirea mult dorită a celor gârboviți de boală;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în patul neputințelor;
Bucură-te, bogăția cea nerăpită a săracilor;
Bucură-te, odihna sufletelor muncite de vrăjmașii nevăzuți;
Bucură-te, poarta mântuirii păcătoșilor aduși la pocăință;
Bucură-te, mângâierea cea dulce a celor curați cu inima;
Bucură-te, călăuzitoarea monahilor la porțile Vieții;
Bucură-te, a mănăstirii Putna podoabă neprețuită;
Bucură-te, soare al lumii născător al Soarelui veșnic;
Bucură-te, vistierie necheltuită a darurilor Duhului;
Bucură-te, călăuză către Soarele dreptății;
Bucură-te, că prin Tine ne-am făcut moștenitori ai Tatălui ;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 11
Toată mintea omenească se întunecă, neputând afla în vistieria inimii laudă pe măsura vredniciei Tale, iar spicele gândurilor îngerești în adierea Duhului se pleacă înaintea măreției Tale, toți într-un glas numai strigând: Aliluia !

ICOSUL 11
Mulțimea facerilor Tale de bine dăruite neamului omenesc covârșesc orice înțelegere, căci prin Tine am dobândit iarăși împăcare cu Dumnezeu și Adam cel osândit pe scara Crucii Fiului Tău s-a izbăvit din adâncurile iadului; la Tine alergăm Stăpână, ca de muncile cele veșnice să ne izbăvești cu neadormitele Tale rugăciuni, ca să-Ți cântăm fără tăcere :
Bucură-te, făgăduința mântuirii credincioșilor;
Bucură-te, izbăvitoarea noastră din toată primejdia;
Bucură-te, întoarcerea celor greșiți în pământul pocăinței;
Bucură-te, cununa cântărilor îngerești;
Bucură-te, veselia Cuvioșilor cea nerăpită de orice tulburare;
Bucură-te, pod ce ne treci pe țărmul mântuirii;
Bucură-te, mlădița purtătoare a Rodului vieții;
Bucură-te, vistierie bogată a tuturor darurilor Duhului;
Bucură-te, chivot sfințit întru Care S-a odihnit Cuvântul;
Bucură-te, scară ce ne sui la Tatăl Ceresc;
Bucură-te, limanul sfințit al celor din nevoi;
Bucură-te, că Te înduri de cei chinuiți de neputințe trupești;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 12
Minunile revărsate prin rugăciunile înaintea sfintei Tale icoane covârșesc mintea noastră, căci nimeni nu va cuprinde în orizontul gândului îndurările Tale dăruite celor din nevoi, împreună cu care cântăm și noi lui Dumnezeu: Aliluia !

ICOSUL 12
Mulțumirea cea din inimă a femeii care se vindecase de neputința ochilor o ai primit, iar acum luminezi cu razele rugăciunilor Tale și ochii sufletelor noastre celor întunecate de păcat, care privesc cu umilință spre chipul icoanei Tale cântând:
Bucură-te, vederea limpede a celor orbi;
Bucură-te, lumina bucuriei femeii tămăduite;
Bucură-te, că ai primit ofranda mulțumirii ei;
Bucură-te, toiagul pocăinței celor neputincioși;
Bucură-te, comoara doririlor dumnezeiești;
Bucură-te, dulce vedere a celor întunecați de păcat;
Bucură-te, cununa rugăciunii celor smeriți;
Bucură-te, rai înțelegător al slavei celei de sus;
Bucură-te, cunună prea slăvită a mireselor lui Hristos;
Bucură-te, înălțimea cea neajunsă a fecioriei;
Bucură-te, muntele cel sfințit al comorilor Duhului;
Bucură-te, pecetea nestricată a frumuseții cerești;
Bucură-te, Maica Domnului, strajă nebiruită a mănăstirii Putna !

CONDACUL 13
O, Preasfântă Stăpână, cununa minunilor sfintei mănăstiri Putna, Ceea Ce prin nașterea Ta ai izbăvit lumea din osânda păcatului, roagă-Te să se nască și în sufletele noastre gârbovite de păcat pocăința, umilința și tot gândul cel smerit spre dobândirea Împărăției cerurilor, unde puterile îngerești cântă neîncetat : Aliluia !

　　　　                        RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
　　　　
O, Preacurată Stăpână, Lumina monahilor și Călăuzitoarea credincioșilor spre liamnul mântuirii, caută cu blândețe spre robii Tăi și revarsă nouă ploaia milostivirii Tale. Picăturile milei Tale să înfrumusețeze și sufletele noastre, risipind norii cei negri ai patimilor.
Ca Una Ce ești strajă nebiruită mănăstirii Putna, acoper-o totdeauna cu vălul rugăciunii Tale, ca obștea Ta să sporească întru dragostea lui Hristos, întru smerenie, întru ascultare, întru credință și nădejdea vieții celei veșnice. Pe cei ce cu gândul se înfățișează înaintea sfintei Tale icoane, cerând cu umilință plinirea cererilor celor spre mântuire, îi izbăvește din toate primejdiile și îi povățuiește către lumina Împărăției cerurilor. Pe cei stăpâniți de duhuri necurate, îi slobozește, celor bolnavi le mijlocește sănătate sufletească și trupească, pe cei biruiți de întristare îi ridică, dăruindu-le nădejdea veseliei veșnice în Împărăția Tatălui, pe cei săraci îi îmbogățește întru nădejdea mântuirii pentru răbdarea lor și cele de folos le dăruiește, pe văduve le ocrotește de toată primejdia, pe tineri îi înțelepțește în căutarea vieții celei veșnice întru lumina Treimii, celor orfani arată-Te în toată vremea Maică prea milostivă și tuturor celor ce au trebuință de mijlocirea Ta plinește-le cererile cele bune.
Sub straja rugăciunilor Tale păzește mănăstirea Putna, ca să treacă prin veacurile rămase nebiruită de tulburările lumești, ci să fie pururea adăpostire duhovnicească tuturor monahilor ce voiesc a ajunge pe scara rugăciunii Tale în cămările cerești. Adu-Ți aminte de toți cei ce Te cinstesc pe Tine și plinește cererile cele bune ale tuturor, izbăvindu-ne pe noi de muncile cele veșnice când vom sta înaintea Fiului Tău la judecată. Fii nouă și pe pământ ajutătoare grabnică în toate nevoile, ca întru lumina rugăciunilor Tale să aducem pururea laudă de mulțumire Părintelui luminilor în vecii vecilor. Amin.