RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAŞI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.

Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.

Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.

Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.

Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.

Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.

Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.

Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!

Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!

Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

Marele Mitropolit Sârb

Nicolae Velimirovici,

un martir al comunismului ateist

Despre Sfanta Impartasanie

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


PREDICA


... si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. (Matei XIV, 19)

Frati crestini,

Printre multele minuni pe care le-a facut Mantuitorul, au fost si doua mari minuni savarsite asupra lucrurilor neinsufletite, ca sa arate ucenicilor si lumii intregi ca El nu este numai om, ci si Creatorul tuturor lucrurilor si Dumnezeu adevarat. O dovada despre puterea Sa dumnezeiasca este si minunea de care ne vorbeste Sf. Evanghelie de astazi.
Am auzit cum Mantuitorul cu cinci paini si doi pesti a saturat cinci mii de oameni afara de femei si copii. Inmultirea aceasta a painilor a fost tot asa de minunata ca si prefacerea apei in vin la nuna din Cana Galileii, atunci cand nuntasii au bau vinul acela minunat si s-au mirat cu totii de bunatatea, dulceata si gustul lui placut. La fel s-a intamplat si aici in pustie, cand Mantuitorul a binecuvantat painile. Multimile s-au minunat de dulceata si bunatatea acestei paini si, vazand puterea dumnezeiasca a lui Iisus, s-au hotarat sa-L puna imparatul lor, imparatul lui Israel, fiindca se ingrijea de nevoile lor si le vindeca toate bolile.
Dar Domnul Iisus le spuse: "Lucrati nu pentru mancarea care piere ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica si pe care Eu voi da, Eu Fiului Omului.? Multimea L-a intrebat atunci: "Ce semn faci Tu ca sa credem in Tine?? Auziti, vazusera minunea cu painile si totusi Ii cereau semn ca sa creada in El ca este Fiul lui Dumnezeu. Le dovedise de multe ori si ei tot nu intelesesera.
Dar Domnul Iisus le spuse si ne spune si noua ca El este painea cea vie care s-a coborat din cer si ca El isi va da Trupul Sau spre viata lumii si ca cine va manca Trupul Sau si va bea Sangele Sau va avea viata vesnica. Iisus mai spune: "Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, ramane in Mine si Eu raman in el; dupa cum Tatal care este viu M-a trimis pe Mine si Eu traiesc prin Tatal, tot asa cine Ma mananca pe Mine va trai prin Mine. Asa este painea care s-a coborat din cer, nu ca mana care au mancat-o parintii vostri si au murit. Cine mananca painea aceasta, Trupul Meu, va trai in veac.?
Ni se spune ca auzind aceste cuvinte unii din ucenici au zis: ?Cuvintele acestea sunt greu de inteles:? si de atunci unii L-au parasit pe Domnul. Discutia aceasta ce s-a facut atunci, se face si acum si cat va fi veacul acesta, fiindca oamenii fara credinta nu pot intelege minunile lui Dumnezeu si nu vor cunoaste, spre paguba lor, ca se vor duce in osanda vesnica.
Dar noi, pe care ne-a miluit Bunul Dumnezeu ca sa putem crede in Iisus Hristos si in cuvintele Lui, sa fim cu bagare de seama ca nu cumva sa ne insele ispititorul si sa-L parasim pe Domnul Hristos. Sa zicem si noi ca Sf. Ap. Petru: "Doamne, Tu ai cuvintele vietii vesnice si noi am crezut si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu.? Astfel , Domnul Iisus, dandu-si Trupul si Sangele Sau spre viata lumii, nu ni L-a dat ca sa-l mancam ca pe o bucata de carne si sa ne saturam pantecele, ci spre sfintirea trupurilor si sufletelor noastre, ca in ziua invierii de obste, sa ne facem partasi bunurilor ceresti. Stiind slabiciunea firii omenesti, Dumnezeu ne-a dat sa-I mancam Trupul si Sangele sub forma painii si a vinului. El a ales aceste doua materii cu care omul este obisnuit. De aceea, aceste doua mari minuni pe care le-a facut Mantuitorul ? prefacerea apei in vin si inmultirea painilor ? au inchipuit minunea minunilor care se savarseste la Sf. Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare, adica transformarea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.
Prefacerea apei in vin la nunta din Cana Galileii a fost prima minune pe care a facut-o Mantuitorul in fata ucenicilor Sai, caci zice Sf. Evanghelie: "Si au crezut intr-Insul ucenicii Sai.? Minunea inmultirii painilor a avut loc in al doilea an al propovaduirii Sale, intr-un loc pustiu, de unde nu se putea face rost de nici o paine.
Pentru aceea, Domnul Iisus Hristos, inainte de a fi rastignit pe cruce pentru pacatele a toata lumea, in seara zilei de joi a infiintat aceasta taina mantuitoare a frangerii painii spre iertarea pacatelor. Pe cand mancau ? spune Sf. Evanghelie ? Iisus a luat paine, a binecuvantat-o, a frant-o si le-a dat-o ucenicilor Sai, zicand: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu?, apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu l-a dat zicand: "Beti dintru acesta toti, caci acesta este Sangele Meu, al legii celei noi, care se varsa pentru multi spre iertarea pacatelor.?
Observati cum spune cuvantul: acesta este Trupul Meu si acesta este Sangele Meu, nu zice ca painea inchipuie Trupul sau Vinul ? Sangele, ci este insusi Trupul si Sangele Sau. Deci, prin rugaciune painea si vinul se transforma in Trupul si Sangele Domnului. Despre acest Trup si Sange ne vorbeste Evanghelia de la Ioan cap. VI, cand zice: "De nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea sangele Meu, nu veti avea viata in voi; cine va manca Trupul Meu si va bea sangele Meu, va avea viata vesnica.?
Este vorba, deci, despre acest trup si sange transformat prin rugaciune din paine si vin. Aceasta minune a transformari a facut-o pentru prima data chiar Domnul Hristos in prezenta apostolilor Sai, pe care Insusi ii impartasi, iar ei au crezut ca este in realitate Trupul si Sangele Domnului Hristos. Domnul Iisus le porunci apoi ucenicilor Sai sa continue aceasta transformare a painii si vinului in Trupul si Sangele Sau, pana va veni El a doua oara pe norii cerului.
Aceasta putere dumnezeiasca, Domnul Iisus Hristos le-a dat-o imediat dupa scularea Sa din morti, dupa ce a inviat chiar in ziua intai a saptamanii ? duminica seara ? cand S-a aratat ucenicilor Sai si le-a zis: "Pace, voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.? Dupa aceea, a suflat peste ei si le-a zis: "Luati Duh Sfant, celor ce le veti ierta pacatele, le vor fi iertate si celor ce le veti tine, tinute vor fi.? Ucenicii au transmis aceasta putere harica altor crestini prin rugaciune si punerea mainilor, iar acesti lucratori ai tainelor lui Hristos pregatesc in altarele bisericilor hrana cea cereasca, mancarea cea sfanta si scumpa ? Trupul si Sangele Domnului ? pentru cei ce vor sa se mantuiasca.
Multi necredinciosi, intre care intra toti sectantii care s-au despartit de biserica si de dreapta credinta ortodoxa spun ca doar Sangele lui Iisus Hristos varsat atunci pe Cruce, cand a fost rastignit, ne mantuie sufletele, iar nu Sf. Impartasanie. Ei spun ca Trupul si Sangele Domnului transformat prin darul Duhului Sfant ce-l au preotii, reprezinta o simpla aducere aminte de patimile si moartea Domnului. Mare ratacire. Sa stiti ca nu este adevarat.
Trupul si Sangele Domnului, asa cum credem noi ortodocsii, este adevarata taina a Sfintei Biserici. Stim si credem cu totii ca Domnul Iisus Hristos si-a varsat Sangele Sau pe Cruce, facand ispasirea pacatelor lumii, platindatunci datoria noastra a tuturor inaintea Tatalui ceresc pentru totdeauna. Dar, pentru ca oamenii au facut destule pacate, dupa ce S-a rastignit Domnul Hristos, si fac mereu este nevoie de o continua jertfa care se face sub forma painii si a vinului prin mainile preotilor Sai, ale ucenicilor Sai, continuandu-se, deci, varsarea Sangelui Sau.
Cei care nu marturisesc acest mare adevar sunt in ratacire grozava care ii va duce in osanda focului vesnic. Mantuitorul a stiut ca oamenii sunt supusi pacatelor, rautatilor. Daca ar fi fost de ajuns numai jertfa de pe Golgota, atunci de ce a mai facut Domnul Iisus prima Liturghie dupa Invierea Sa, caci vedem ca a frant painea, a impartasit chiar El pe apostoli si le-a spus: "Acesta este Trupul Meu si acesta este Sangele Meu, care se france si se varsa spre iertarea pacatelor.?
Domnul ii invata si le spune ca si ei sa faca asa mai departe pentru patimirea Sa pana va veni a doua oara. Sf. Apostol Pavel intareste acestea zicand: "Va vorbesc ca unor oameni cu judecata: judecati voi singuri ce spun, paharul pe care-L binecuvantam nu este impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este ea impartasirea cu Trupul lui Hristos??
Iata, Sf. Pavel ne spune ca nu se inchipuie sau simbolizeaza Trupul si Sangele lui Hristos, ci este adevarat Trupul si Sangele Lui. Dupa capul cel ratacit al sectantilor, ar insemna ca toti crestinii sa binecuvanteze si sa franga painea ca si preotii. Mare ratacire, caci iata Sf. Ap. Pavel nu zice: pe care il binecuvantati voi, ci spune: paharul pe care il binecuvantam, adica noi apostolii.
Sa vedem acum, cum se impartasea lumea crestina in vremea sfintilor apostoli si cum se impartasesc acum crestinii de astazi dupa aproape 2000 de ani de crestinism. Istoria ne spune ca, la inceput, crestini se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului de Sf. Apostoli, in fiecare duminica si sarbatoare. Lucrul acesta, pentru cei ce nu-l stiu se pare ca o minciuna, iar pentru cei crezatori este de mirare. Cauza este ca atat de mult s-au departat crestinii de astazi de Sf. Impartasanie, incat foarte multi, nestiind ce este si ce valoare mare are, au nesocotit-o si pleaca din lumea aceasta nemantuiti, umpland iadul cu sufletele de crestini pentru care Domnul Hristos a murit pe Cruce.
Sf. Apostoli au umblat cu Domnul Hristos, au auzit propovaduirea Lui, au vazut minunile Lui, au crezut si totusi a trebuit sa fie impartasiti. Vedeti, ca nu le era de ajuns credinta in Iisus, cum zic sectantii, trebuia sa fie impartasiti ca sa fie vrednici de Imparatia Cerului. Sfintii Mucenici au biruit tot prin Sangele Domnului Hristos, impartasindu-se foarte des.
Jertfa Mielului Pascal din legea veche era doar o inchipuire a jertfei de pe Cruce, a Mielului lui Dumnezeu. Prin Sangele lui Iisus Hristos s-a facut impacarea tuturor celor pe pamant si a celor din cer. De ce credeti ca mai inainte crestinii erau in stare sa moara pentru Hristos? Fiindca erau des impartasiti cu Sangele Domnului, luand parte la Sf. Liturghie, atunci cand Duhul Sfant transforma painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului Hristos.
O picatura din Sangele Domnului si o mica particica din Trupul Lui, daca le primim cu vrednicie si ne impartasim cu ele ni se iarta toate pacatele, ne sfinteste si ne uneste cu Dumnezeu. Aceasta sfanta mancare de taina nu trebuie sa ne umple gura si pantecele, caci o singura picatura este de-ajuns ca sa ne curateasca de pacate si sa ne sfinteasca, asa dupa cum o picatura de otrava de am lua-o in apa sau mancare, ar fi de-ajuns sa ne ucida trupul. Cu atat mai mult ne poate sfinti toata firea noastra sufleteasca si trupeasca, sfintirea lui Dumnezeu.
Daca ati privit vreodata la cei ce va spoiesc vasele de arama, ati vazut cat de putin cositor pun si, totusi, cu el va spoiesc un vas foarte mare si-l fac bun de treaba. Asa sunt si corpurile noastre, trupurile noastre omenesti, ca niste vase de arama, pline cu otrava coclelii in care nu poti face mancare, caci aceasta s-ar otravi. Curatandu-le bine, mancarea este gustoasa si sanatoasa. Asa este si firea omeneasca plina de otrava pacatului, coclita de patimi murdare.
Dar Mesterul Cel Mare ? Dumnezeu ? ne-a dat Trupul si Sangele Sau sa-L mancam, spoindu-ne pe dinauntru si pe dinafara si sfintindu-ne toata fiinta. De aceea, zice apostolul: "Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti dintr-Unul sunt toti, de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati, fiindca s-au facut partasi carnii si sangelui lui Hristos?. Stim iarasi cu totii ca un vas de arama spoit si intrebuintat iarasi cocleste si din cand in cand iarasi trebuie curatat, caci prin intrebuintare se ia spoiala si rugineste. Asa si omul impartasit, traind in lumea aceasta mai greseste cate ceva si se ia sfintenia de la el. De aceea, trebuie iarasi impartasit.
Omul crestin, cu cat este mai des impartasit, cu atat este mai bine de el, fiindca este intotdeauna un vas bun de slujba, pentru ca sa locuiasca in el Duhul lui Dumnezeu cu toate darurile lui. De aceea, una din poruncile Mantuitorului este sa mancam Trupul Lui si sa bem Sangele Lui ca sa avem viata in noi si sa mostenim viata vesnica.
Am auzit pana acum ca a ne impartasi este o porunca si bine este sa ne impartasim cat mai des, aceasta fiind de mare folos, atat sufletului cat si trupului. Dar ce ne facem, ca se ridica o multime de probleme, pentru ca diavolul nu vrea sa-l lase pe om sa se foloseasca de darurile lui Dumnezeu spre mantuire? De aceea, el se lupta ca sa ne rataceasca in diferite chipuri si sa nu mai tinem seama ca inainte de a ne impartasi cu Sf. Taina ni se cade sa facem o pregatire cat mai serioasa vasului nostru, pentru a putea primi spoiala cea frumoasa alba si de trebuinta ? Impartasania. Sa amintim aici de vasul cel de arama coclit si murdar. Mai intai, sa stiti, ca mesterul il freaca bine, bine, apoi il pune pe foc pe carbuni aprinsi si, cand s-a incalzit de-ajuns, topeste spoiala pe insusi vasul acela incalzit. Asa intra spoiala in porii vasului si se lipeste, facandu-se una cu el. Daca vasul nu e bine curatat si incalzit, spoiala nu prinde. Tot asa si cu omul care vrea sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. Ca sa se lipeasca de el sfintenia lui Dumnezeu, trebuie mai intai sa se curateasca de murdaria gandurilor rele care ies din inima. Caci din inima, zice Domnul Hristos, ies gandurile rele, uciderile, curviile, preacurviile, furtisagurile, minciunile, marturiile mincinoase, hulele. Daca toate acestea sunt in inima celui ce vrea sa se uneasca cu Hristos, apoi poti sa te impartasesti de mii de ori, ca este in zadar.
Dupa cum, de vasul de arama necuratat si neincalzit bine, nu prinde spoiala, asa nu se lipeste Sf. Impartasanie de cel necuratat de rautati si care nu este bine incalzit in focul rugaciunilor Duhului Sfant prin pocainta.
Asa se povesteste intr-o carte bisericeasca numita "Patericul? ca un frate crestin s-a dus la un parinte batran pustnic si plin de mahnire sufleteasca, pentru ca nu putea scapa de niste pacate vechi si ganduri urate a intrebat cum se poate izbavi de ele. Sf. Parinte i-a spus o pilda foarte minunata, plina de adevar, ca sa-l faca sa inteleaga ca el este pricina acestor ganduri rele, pentru ca s-a racit in credinta si s-a dat lenevirii nemaiarzand de dragoste pentru Dumnezeu. Astfel ii zise sfantul parinte: "Ai vazut, frate, cand oala cu mancare fierbe pe foc, nu se apropie de ea mustele si nici o ganganie. Dar, de indata ce nu mai arde focul si se raceste mancarea, atunci toate mustele si ganganiile se apropie de vas, intra in mancare si murdaresc vasul.?
Asa si noi, daca nu suntem infierbantati pentru Dumnezeu si pentru fapte bune, se apropie mustele cele negre si scarboase, duhurile cele necurate si ne murdaresc vasul sufletului nostru, trupul, mintea prin fel de fel de ganduri si pofte, otravind si molipsind viata omului. Daca nu luam aminte si nu cantam cu dragoste fierbinte in timpul Sf. Liturghii se apropie mustele cele urate si murdare in mintea noastra si, asa, ne duc si ne scot din biserica plimbandu-ne pe strazi si pe la toate relele, hoinarind mintea in voie. De aceea, sa ne infierbantam cu totii la rugaciune si la cantare in biserica, mai ales in timpul Sf. Liturghii si sa nu dam voie necuratului sa se apropie.
Sf. Ap. Pavel ne invata cum trebuie sa fim atunci cand vrem sa ne impartasim si ne spune: "Fiecare sa se cerceteze pe sine si apoi sa manance Trupul si Sangele Domnului, pentru ca cine mananca si bea cu nevrednicie o face nu spre iertarea pacatelor, ci spre adaugirea lor.?
Iata, deci, ca Sf. Impartasanie nu putem s-o luam asa oricum, ci trebuie sa ne cercetam bine viata noastra, sa vedem ce fel de pacate, ce fel de rugina si cocleala avem in vasul nostru si, mai ales, sa mergem la spovedanie. La spovedanie, sa luam canon potrivit pentru a freca rugina si cocleala, apoi, cu ajutorul focului ceresc ? rugaciunea fierbinte ? si cu apa tare ? lacrimile ? sa curatim vasul ca sa se poata lipi de el poleiala cea alba, sfintenia cea curata si frumoasa a Sf. Impartasanii.
A ne cerceta cugetul inseamna a ne uita in inima noastra si sa vedem de care lucruri rele suntem atacati. Sa luam apoi o hotarare temeinica ca sa uram desfatarile lumesti, grija, sa fugim de clevetiri, de mandrie, minciuni si manie, descantece si farmece. A te cerceta inseamna sa vezi daca ai lepadat betia, desfraul, tutunul, cearta si vrajba, sa te impaci cu cel ce te-a mahnit, sa-l ierti si chiar sa-l iubesti. Sa nu mai dai diavolului pe cineva, sa nu mai hulesti, sa nu mai injuri; femeia sa-si asculte sotul, daca e credincios, si merita ascultare, iar barbatul sa-si iubeasca sotia ca pe el insusi.
Sa se cerceteze fiecare, daca nu cumva este abatut de la dreapta credinta ortodoxa. Cu nevrednicie se impartaseste acela care nu a lepadat toate naravurile si patimile acestea rele. Nu trebuie numai sa le spui, ci trebuie sa te lepezi cu convingere de ele, caci si Iuda s-a impartasit chiar atunci la Cina cea de Taina, dar nu i-a folosit impartasania, caci in inima avea otrava lacomiei de bani, viclesugul, invidia, minciuna si vanzarea Stapanului. In loc sa primeasca prin impartasanie pe Domnul Hristos, l-a primit in sufletul lui pe diavolul, asa cum zice Sf. Carte.
Oricat de pacatos ar fi cineva, Dumnezeu il primeste daca se hotaraste sa se lepede de pacate, caci Dumnezeu pentru pacatosi a venit. Mare osanda va lua cine se impartaseste si se tine mereu de pacatele cele mari. Acestia ? zice Dumnezeu ? ca-L rastignesc din nou pe Iisus Hristos. Unii cred ca numai evreii sunt vinovati de rastignirea Domnului, dar mai vinovati sunt crestinii care se tin de sirul pacatelor grele, ca se vor osandi ca si evreii. Sunt o multime de crestini care au cazut in ratacire din cauza nestiintei si, mai ales, din cauza lipsei de credinta si de duhovnici iscusiti, cu frica de Dumnezeu, calauziti cu adevarat de Duhul Sfant, ca sa tamaduiasca si sa vindece sufletele cele bolnave.
Unii duhovnici sunt foarte ingaduitori cu pacatele, mai ales cei care cauta la fata omului, nu la fata Domnului, si nu tin seama de canoanele care opresc pe oricine ar fi el de la Sf. Impartasanie pe un anumit timp de saptamani, luni sau ani, pentru anumite pacate grele. Ei nu fac deosebire intre pacate si le pun pe toate la un loc, uitand ca si pacatele sunt indreptatite, fiecare cu greutatea si canonul lor. Asa sunt: pacatele strigatoare la cer, impotriva Duhului Sfant, pacate de moarte, pacate usoare si greseli. Una e greseala si alta e pacatul.
O mare deosebire se afla intre aceste feluri de pacate. De aceea, preotul este dator si obligat ca un judecator din partea cerului sa oranduiasca fiecaruia pacatele lui cele de trebuinta, ca sa se poata mantui. Dar exista o mare deosebire intre preotii duhovnici, ceea ce a derutat pe unii credinciosi, nemaistiind ce sa creada. Astfel, unii aplica canoane cu toata asprimea lor, fara sa tina seama ca Hristos Domnul ? Imparatul slavei i-a dat si cheia dezlegarii si chiar a gratierii pentru unele suflete care dovedesc pocainta, oprire de la pacate si apropiere prin lacrimi si fapte bune de Dumnezeu. Se mai tine seama, apoi, si de putinul timp ce ne-a mai ramas, caci nu stim ce aduce ziua de maine pentru fiecare.
Alti duhovnici, dimpotriva, au cazut intr-o mare neoranduiala si ratacire, caci s-au apucat sa spovedeasca pe crestini in comun si sa-i indemne sa se impartaseasca cat mai des. Ei nu mai tin seama de canoane si au uitat sau, poate, nu au stiut niciodata ca dezlegarea de la spovedanie se face in baza canonului pe care i l-a dat crestinului ce s-a spovedit. In mod obligatoriu, trebuie sa-i randuiasca un canon penitentului pe care l-a spovedit, dupa greutatea pacatelor pe care le-a auzit, mergand pana la oprirea de la Sf. Impartasanie, pentru pacatele cele mari si grele.
Noi trebuie sa facem o deosebire intre viata crestinilor din timpul nostru si viata crestinilor din timpul apostolilor, fiindca pacatele pe care le fac crestinii nostri de astazi nu le faceau in vremea apostolilor nici paganii. Iata, de ce trebuie spovedanie aparte si amanuntita. Cei ce se spovedesc in comun nu se pot numi spovediti, iar impartasania pe care o primesc nu este valabila. Cel ce se spovedeste trebuie sa spuna clar si tare intai pacatele cele mari si grele, sa nu le ocoleasca, legandu-se de niste maruntisuri, asa, ca preotul sa nu mai tina seama, ca sa randuiasca canonul.
Sunt unii crestini care cauta duhovnici ca sa nu-i opreasca de la Impartasanie, in timp ce altii nu spun pacatul asa cum l-au facut de teama sa nu fie opriti de la Sf. Impartasanie. Mare greseala fac acestia, care se inseala singuri. Altii, mai ales, femeile ascund la spovedanie unele pacate mari, de moarte, de rusine sau de teama. Impartasindu-se cu nevrednicie, vin peste ele boli grele si multe din ele cad prada mortii, in chinuri ingrozitoare, asa cum spune Sf. Ap. Pavel, "... ca din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini mor.?
Sa nu ni se para lucru de gluma, pentru ca chiar din cauza aceasta sunt atatea si atatea boli nevindecabile; aceasta pentru ca oamenii nostri nu primesc canon la spovedanie pentru pacatele mari sau ascund pacatele grele si asa se duc si se impartasesc cu nevrednicie, fara canon si spovedanie curata. Vedem o minune in faptul ca Domnul pedepseste in mania Sa pe cei care se impartasesc cu nevrednicie, dupa cum tot o minune este si atunci cand cineva, dupa ce s-a spovedit si s-a impartasit cu vrednicie s-a insanatosit si s-a ridicat de pe patul durerilor si al suferintelor, unde zacuse multa vreme. Iata, deci, minunea Sf. Impartasanii.
Mai greu este, insa, de cei ce o viata intreaga n-au vrut sa stie de spovedanie si de impartasanie, de preoti si de biserica si tocmai pe patul mortii cheama si ei, in graba, ca preotul sa-i impartaseasca. Sa se stie clar si sa le spuneti tuturor celor care amana mereu si ajung in aceasta situatie ca impartasania facuta in asemenea conditii nu este garantata de nici un sfant parinte, adica nu poate fi pentru mantuire, chiar daca a apucat sa se impartaseasca, asa cum zic unii. De aceea, se zice ca "cine va cadea peste piatra aceasta se va sfarama iar peste cine va cadea ea il va spulbera.?
Noi, insa, ca sa nu ingramadim pacat peste pacat si foc peste foc, sa alegem viata cu Hristos, frati, crestini, mantuirea sufletului, caci Dumnezeu vrea sa ne mantuiasca, insa nu fara voia noastra. Fiecare este liber sa-si aleaga el ce vrea; asa ca, daca amanati mereu sau daca veti manca Trupul Domnului si veti bea Sangele Lui, dar in chip nevrednic, la fel veti fi osanditi si tot acolo mergeti. De ce sa iubim noi pacatul? De ce sa nu iubim noi pe Domnul Hristos si poruncile Sale?
Sa ne apropiem de El cu frica si cu cutremur, ca nu cumva sa ne apuce moartea nepregatiti asa cum i-a apucat pe multi. Sa cautam sa tinem seama de porunca lui Dumnezeu, care zice: "de nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea viata in voi, caci viata vesnica vor avea aceia care vor manca Trupul si Sangele Meu si Eu ii voi invia in ziua cea de apoi.?
Ascultati acum cateva sfaturi pentru cei ce sunt nelamuriti si cum trebuie sa se pazeasca fiecare ca sa nu greseasca si sa se poata impartasi cu Trupul si Sangele Domnului. In primul rand, trebuie sa se stie ca preotul duhovnic este acela care trebuie sa randuiasca fiecaruia dupa putere si de la caz la caz canon, caci orice crestin are cazul lui deosebit. De aceea, trebuie ales si preotul duhovnic, asa cum se alege un doctor bun. Trebuie, mai intai, o spovedanie buna, se intelege, spuse toate pacatele fara ocolire si sa se ia un canon. Sa se faca canonul si sa fie parasite pacatele mari. De aceea, preotul trebuie sa opreasca de la impartasanie persoanele cu pacate mari, macar un an de zile, ca sa vada daca cel oprit s-a lasat de pacate si sa aiba timp sa-si faca si canonul. Persoanele care nu dovedesc pocainta si nu se opresc de la pacatele mari in acest timp numai la moarte sa se impartaseasca, pentru ca au stiut cat de greu este pacatul si, totusi, l-au facut in continuare.
Cei ce n-au stiut, insa, cat de grele sunt pacatele acestea, sa ia agheasma mare in posturi si de mai multe ori, apoi, dupa o aspra pocainta, sa se apropie de impartasanie. Aceste pacate sunt atat de grele, incat nu se iarta asa de usor si, daca nu inceteaza, ii desparte Dumnezeu prin moarte. Fetele si femeile tinere n-au voie sa se impartaseasca in timpul randuielii lunare, ci numai dupa ce s-au curatit. De aceea, trebuie sa aiba grija sa se pregateasca mai inainte, ca sa nu se lipseasca de Sf. Taina, macar de patru ori pe an, la cele patru posturi.
Nu au voie sa se impartaseasca mirenii fara spovedanie si fara cel putin trei zile de post si infranare de la orice pofta lumeasca si pacate. Nu au voie sa se impartaseasca femeile cu capul descoperit, cele ce se dau cu farduri si unsori murdare, care spurca trupul, caci acele unsori sunt din grasimi de animale necurate. Sa nu se apropie de impartasanie cei ce tin dusmanie pe cineva, cei ce nu postesc, cei necununati la biserica, precum si cei ce traiesc in pacatul concubinajului.
Mai sunt, desigur, si alte lucruri de lamurit, pe care preotul este dator sa le faca cunoscut, daca nu vrea sa se osandeasca, iar crestinul sa asculte, daca vrea sa nu mearga la iad si daca vrea sa scape si aici de suferintele grele. Nimeni sa nu se insele si sa nu creada ca, facand spovedanie si impartasanie de forma, nu-i va pasa odata. Cu acestea sa nu ne jucam!

Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Tu, care esti painea vietii, Tu care esti mana cea cereasca, izvorul bunatatilor, invredniceste-ne si pe noi sa ne apropiem de Tine si de Sfintele tale Taine totdeauna cu frica si cu cutremur, cu pocainta adevarata si cu toata pregatirea sufleteasca si trupeasca, ca sa fim cu Tine si aici si in vecii vecilor. Amin!

Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Şi conştiinţa mea săracă
Mă mustră ca şi pe tâlhar!

Ţi-aud cu jale tânguirea
Şi sînt mustrat acum mai rău,
Ştiind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!

Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!

De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Şi nu mai înseta aşa.

Şi poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimeşte
Şi pentru mine Domnul munci!

Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas aşa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi eu acuma nu-L ascult!

Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns aşa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!
- Sfantul Ioan Iacob

Icoana Maicii Domnului "Kozelshchansk"

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Prăznuit pe 21 februarie

Icoana Maicii Kozelshchansk a lui Dumnezeu a fost glorificat în secolul al XIX-lea, deși este mai în vârstă decât atât. Această pictogramă este de origine italiană și a fost adus în Rusia de către unul dintre imparateasa Elisabeta a (1741-1761) servitoare de onoare, care a fost italian. Proprietarul icoana căsătorit cu un funcționar de înregistrări armatei Zaporozhsky-cazacilor, Siromakh. Deci, icoana a mers la Ucraina cu ei.

În timpul secolului al nouăsprezecelea a aparținut familiei contelui Vladimir Kapnist, și a fost unul dintre bunurile lor sacre. Icoana a fost în satul Kozelschina, Poltava guvernare. În timpul Săptămânii Cheesefare în anul 1880, Maria, fiica lui VI Kapnist, dislocat unele oase în picior ei. Doctorul a spus locală problema nu a fost gravă. Dr. Grube, un chirurg remarcat în Harkov, a fost de acord cu diagnosticul, și el a aplicat un ghips la picior Maria.El prescris, de asemenea, băile fierbinți și suplimente de fier. Pentru a diminua disconfortul a piciorului în timp ce mersul pe jos, un pantof special a fost creat cu trupe de metal care au mers în jurul valorii de piciorul fetei. Postul Mare a trecut, dar fata nu au simțit nici o scutire.

După Paști, celălalt picior Maria a devenit răsucit. Apoi ambii umeri și de șold stâng dislocat a devenit, și ea a dezvoltat dureri la nivelul coloanei vertebrale ei. Medicul recomandă numar Kapnist să ia fiica lui imediat Caucaz pentru apele minerale curative și aer de munte. Drumul spre Caucaz și tratamentele curative cauzat necazul și mai mare. Fata a pierdut toate sentiment în mâinile și picioarele, și nu am simțit nici ciupituri.

Din cauza gradului avansat de boala, și deoarece terapia nu a fost de ajutor, ei au fost nevoiți să se întoarcă acasă.

În luna octombrie, tatăl călătorit cu fiica sa bolnavă la Moscova. Aici, el a fost consultat de specialiști, care au declarat că ar putea face nimic pentru Maria.

Părinții și fata a început să bolnavi disperare. Cu toate acestea, o oportunitate neasteptata pentru ajutor de la un profesor străin sa prezentat. Având în vedere că ar fi unii in timp ce înainte de sosirea sa în Moscova, fata de bolnavi a cerut să se întoarcă acasă. Numar trimis-o înapoi în sat, și soția sa a promis să aducă fiica lor inapoi la Moscova atunci când a primit vestea sosirii profesorului. Pe 21 februarie 1881, au primit o telegramă spune că profesorul a ajuns la Moscova.

La o zi înainte de numirea, mama Mariei a sugerat că ea se roage în fața icoanei Maicii familia lui Dumnezeu. Ea a spus la fiica ei, "Masha [o forma de diminutiv Maria], mâine vom merge la Moscova. Ia icoana, să ne curățați capacul și să se roage pentru a Maicii Domnului, care infirmitate dvs. să fie vindecat. "

Fata, care nu avea nici încredere în medici pământești, pus toată nădejdea în Dumnezeu. Aceasta icoana a fost mult timp cunoscut sub numele de minuni.Conform tradiției, femeile tinere ar ruga înainte de a avea o familie fericită.Acesta a fost, de asemenea, obiceiul de a curăța capacul icoana, și se roagă-ar ștergeți-l cu bumbac sau lenjerie.

Apăsând pictograma sfânt la sânul ei, fata bolnavi, cu ajutorul mamei sale, ea curățată și vărsat toată durerea și disperarea sufletului la Maica lui Dumnezeu.Toate dintr-o dată, ea a simtit revenirea puterea de corpul ei și ea a strigat cu voce tare, "Mama! MAMA! Pot să-mi simt picioarele! Pot să simt mainile "Ea! Rupt de acolade de metal și bandaje și a început să se plimbe prin cameră, în timp ce continuă să dețină icoana a Maicii lui Dumnezeu în mâinile ei.

Preotul paroh a fost convocat la o dată și celebrat un serviciu de Ziua Recunoștinței în fața icoanei. Evenimentul bucurie a devenit rapid cunoscut în întreaga toate satele din jur. Contesa și Maria sa dus la Moscova și au luat cu ei icoana sfântă a Maicii lui Dumnezeu. Stiri din vindecare sa răspândit repede despre Moscova și oamenii au început să mulțimea la hotel, iar apoi la biserică, unde au adus icoana.

Pictograma a continuat să lucreze mai multe vindecări mai multe. Când familia sa întors acasă pentru a Kozelschina, oamenii au auzit deja despre miracolele icoana Kozelschansk a Maicii Domnului de la Moscova, și mulți au venit să se închine icoanei. Acesta nu mai era posibil să se păstreze icoana acasă, astfel încât prin ordinul Arhiepiscopului Ioan din Poltava, icoana a fost transferat într-o capelă temporară, pe 23 aprilie 1881. În fiecare zi, de dimineata devreme, servicii de Ziua Recunoștinței și Akathists s-au servit înainte de pictograma.

În 1882 a fost construită o capelă pe motive de imobiliare, și apoi o biserică.decizie a Sfântului Sinod pe o martie 1885 mănăstirea pentru femei a fost stabilit, iar pe 17 februarie 1891 a fost dedicată Nașterii Maicii Domnului.

În prezent, se află în Kozelschansk Icon mănăstire de femei Krasnogorsk Protecția (Kiev a eparhiei). În colțul din stânga jos al icoanei este un tabel cu o ceașcă și o lingură. Se crede că această simbolizează pe Maica lui Dumnezeu ca un "castron de amestecare de vin de bucurie" (Acatistul, Icosul 11). A Service și un acatist au fost compuse pentru Icon Kozelschansk.

sursa

http://oca.org/saints/lives/2013/02/21/100578-icon-of-the-mother-of-god-ldquokozelshchanskrdquo

BUNA VESTIRE...ICOANA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

In fiecare an, pe data de 25 martie, crestinii ortodocsi praznuiesc Buna Vestire, una din cele mai mari sarbatori ale Bisericii. Icoana care infatiseaza acest eveniment ocupa un loc vizibil in pictura murala a naosului.

In bisericile mai vechi, cum sunt biserica , din Boetia, si Daphni, de langa Atena - ambele din secolul al XI-lea - Buna Vestire este zugravita intr-una din trompele de colt de sub cupola centrala (in nord-est). In bisericile de data mai tarzie, in care cupola centrala se sprijina pe coloane, Buna Vestire este pictata pe suprafata peretelui de deasupra coloanelor dinspre rasarit: Sfantul Arhanghel Gavriil deasupra coloanei din nord-est si Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu deasupra coloanei din sud-est. Cand nu exista astfel de coloane, ca in basilicile fara cupola, Buna Vestire esle zugravita in acelasi mod pe peretele vertical de deasupra iconostasului.

Icoana Bunei Vestiri se bazeaza pe istorisirea evanghelica, preluata de iconografia Bisericii Ortodoxe. In primul capitol al Evangheliei dupa Luca citim urmatoarele: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei". Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: "Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta ?" Si ingerul i-a zis: "Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Numele Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si Imparatia Lui nu va avea sfarsit ". Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat ?" Si raspunzand, ingerul i-a zis: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca ia Dumnezeu nimic nu este cu neputinta". Si a zis Maria: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau !" Si ingerul a plecat de la ea" (Lc. 1,26-38).

In iconografia ortodoxa traditionala, Buna Vestire apare descrisa astfel:

In partea stanga a compozitiei se afla Arhanghelul Gavriil, cu mana dreapta intinsa, binecuvantand-o pe Prea Sfanta Fecioara Maria, care se afla in partea opusa, iar in mana stanga tine un toiag, simbol al autoritatii mesagerului lui Dumnezeu. (In unele icoane grecesti moderne, in loc de toiag tine un crin in mana stanga. Aceasta este o inovatie apuseana sentimen ta lista, care a fost adoptata de iconarii ortodocsi modernisti.) Gavriil poarta tunica si himation. Este infatisat ca si cum ar alerga, cu un picior inainte, cu genunchiul indoit sub vesminte. Expresia chipului este solemna, barbateasca, dar smerita. Uneori, o aripa se afla inca in aer, cealalta, lasata in jos.

Fecioara Maria sta in picioare in fata unui scaun inalt, alteori asezata pe el. Poarta vesminte lungi care ii lasa doar fata descoperita, gatul si mainile. Chipul si atitudinea ei exprima modestie, prudenta si smerenie. Sta cu capul inclinat in directia ingerului. Cu mana dreapta face un gest de consimtire, in timp ce cu stanga tine un fus sau o batista. Privirea, atitudinea si gestul ei exprima cuvintele reproduse mai sus din Evanghelia dupa Luca: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau".

In fundal sunt cladiri a caror forma eleganta sporeste frumuseta compozitiei. Deasupra lor, la mijlocul icoanei sau in apropiere, se afla o reprezentare a boltii ceresti sub forma de semicerc, de unde izvoraste o raza de lumina. Lumina simbolizeaza harul Prea Sfantului Duh. Ea se opreste la aureola Sfintei Fecioare sau langa aureola. Uneori se mai adauga si alte elemente, daca spatiul permite - de exemplu, o masa langa , pe care se afla Vechiul Testament si o vaza cu flori. Aceasta din urma simbolizeaza fecioria ei.

In troparul care se canta pe 25 martie, semnificatia sarbatorii se rezuma elocvent: "Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face, si Gavriil darul bine-l vesteste! Pentru aceasta si noi impreuna cu dansul Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine." (Tropar, glas 4)
Crestinortodox

 Buna Vestire în pictură

Bucură-te, Preacurată!

Bucură-te, Preacurată! Binecuvantată esti
Ceea ce cobori în inimi bucurii nepământesti
si cu dragostea-ti de Maică ne acoperi iubitor,
Sârguind în ajutorul necăjitului popor.

Bucura-te, că esti rodul ne-ncetatei rugăciuni,
Că-ntru tine, omenirea, cu iubire o aduni
si-o duci Domnului ofrandă, jertfă cu plăcut miros -
Bucură-te Preacurată, Maica Domnului Hristos!

Bucură-te, ca Mireasă te-ai făcut Duhului Sfânt,
Ca să scoti pe om din hăul temnitei de sub pământ
si-ai purtat pe Domnul Slavei în cămara trupului
Tu, ce arzi nemistuită-n focul viu al Rugului.

Bucură-te, Rug de pară a iubirii lui Iisus,
Vistierie-n care Domnul Însusi Dar ni S-a adus;
Masă Sfântă, ce primeste Jertfa Sângelui Ceresc -
Îndrăznirea rugăciunii si răspuns dumnezeiesc.

Cum pute-vom, oare, Maică, înde-ajuns să-ti multumim?
N-avem minte pricepută, nici cuvinte nu găsim
si nici inimi largi, în care să ne-ncapă dragostea
Ce ti se cuvine – vesnic îti vom fi datori cu ea.

Dar, după putere, Maică, recunoscători suntem
Ca Apărătoare Doamnă întru toate te avem -
Bucură-te de aceea si ajută-ne a fi
Lacrimă izvorâtoare din puterea-I de-a iubi.

Bucură-te, Preacurată, răspuns binecuvântat,
Bucură-te, că-ntru tine Domnul Jertfă ni S-a dat,
Bucură-te, Scară, care la Cer ne povă?uie?ti,
Bucură-te, sârguirea pasilor dumnezeiesti.

Lecţia pe care o primim de la Bunavestire: intră în starea de bucurie, şi binevesteşte, pământule, bucurie mare!

Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu (cântarea a 9-a din Canonul Bunei Vestiri). Ce bucurie i se porunceşte pământului să binevestească? Bucuria mântuirii în Domnul Iisus Hristos. Tot pământul era în doliu adânc, şi deşi aştepta cu încredinţare, însă vreme foarte îndelungată n-a văzut izbavire. In cele din urmă, vestea cea bună a fost adusă din Cer, vestită pe tot pamantul şi primită cu bucurie. Aşadar binevesteşte, pământule, această mare bucurie a ta.
Apropiindu-se de pământ, Cerurile vedeau doar plângere, amărăciune şi tanguire. Iată că s-a luminat însă faţa tânguitorului pământ, şi întrucât chipul desavarsirii acesteia a arătat în toată deplinătatea nemărginitele desăvârşiri ale lui Dumnezeu, cum să se înfrâneze cerurile de la a lăuda această slavă dumnezeiască? Lăudaţi, deci, ceruri, slava lui Dumnezeu.
Cerurile, ce sunt poftite să laude slava lui Dumnezeu, sunt lumea îngerească, iar pamantul căruia i se porunceşte să binevestească bucurie mare sunt oamenii… Ingerilor ce să li se mai amintească de lăudarea lui Dumnezeu când ei si asa strigă cu glasuri necurmate: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot? Pe când oamenilor poate că nu este de prisos să li se amintească: „Nu uitati, prieteni, de singura bucurie adevărată, adusă nouă din cer în ceasul Bunei Vestiri făcute Preasfântei Fecioare Maria”.
Cand Arhanghelul i-a vestit pentru întâia oară Preabinecuvântatei Fecioare bucura-te, atunci, s-ar putea spune, au fost doar zorii zilei de bucurie care avea sa răsară după aceea… Insă si atunci din Preasfânta Fecioară, care pricepea puterea cuvintelor arhangheliceşti, a ţâşnit de la sine cântarea:
Măreşte, sufletul meu, pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu (Lc. 1, 46-47).
        Prin ce cântări pline de încântare trebuie să-şi reverse acum bucuria sufletul care cunoaşte şi Invierea, şi Inălţarea, şi Pogorârea Sfântului Duh, temeiul şi proslăvirea Bisericii lui Dumnezeu pe pământ şi sălăşluirea în ceruri a Bisericii celor întâi-născuţi! Judecând după aceasta, n-ar trebui să fie printre noi oameni ce nu se bucură – iar dacă aşa stau lucrurile, ce să ni se mai spună: „Bucuraţi-vă!”? Cine se bucură, se bucură oricum, fie că-i aminteşti de bucurie, fie că nu-i aminteşti; deopotrivă, cel ce n-are bucurie în suflet nu se va bucura, oricât i-ai spune tu să se bucure. Să dăm mulţumită Domnului! Şi noi am fost aduşi în vistieria bunătăţilor cereşti şi stăm lângă izvorul tuturor bucuriilor şi mângâierilor. Daca ne-am împărtăşit de bunătăţile acestea, înseamnă că bem mângâiere şi ne bucurăm, iar dacă nu ne-am împărtăşit nu putem să ne bucurăm, oricât ne-am încorda ca să facem asta, până ce nu vom gusta din bunătăţile lui Dumnezeu cele veselitoare. Aşadar noima chemării binevesteşte, pământule, bucurie mare este totuna cu poftirea: „Gustaţi, oamenilor, din bunătăţile aduse de Domnul pe pământ, şi se va bucura inima voastră, şi bucuria voastră nimeni nu o va mai lua de la voi”.
Cine a şezut în beznă, a fost chinuit de ea şi apoi a fost scos la lumină, nu poate să nu simtă mângâiere de la faptul că vede lumina zilei, soarele cel plăcut şi toate făpturile de tot felul, pe care acesta le luminează. El nu va uita nicicând chinul de mai înainte şi nici clipa când a fost izbăvit de el. Si noi suntem, după firea noastră, în întuneric: a strălucit, oare, lumina lui Hristos în inimile noastre? Ochiul minţii noastre îl contemplă, oare, pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat, pe Acest Soare gândit, şi toate tainele descoperite nouă despre cârmuirea şi răscumpărarea de către Dumnezeu a lumii, contemplă el, oare, Această Lumină, Ce luminează toate cele ce sunt? Ne amintim, oare, de clipa când a fost alungată bezna şi ne-a înconjurat cu strălucirea Sa Lumina Cea gândită? Cine poate să spună asta, acela să se bucure… cine nu poate, să iasă întâi din beznă, şi atunci se va bucura.
Cine s-a chinuit în lanţuri şi a fost eliberat, îşi aminteşte bine cum i-a venit vestea eliberării, cum a fost deschisă temniţa, cum i s-au sfărâmat lanţurile şi a fost scos la libertate… şi nu poate să nu se bucure, pentru că gustă libertatea. Şi noi suntem în lanţurile păcatului, ale obiceiurilor rele lumeşti şi ale tiraniei sataniceşti. Ne amintim, oare, în viaţa noastră clipa când în suflet s-a pogorât ca un înger aşteptarea şi dorinţa libertăţii, când în el s-a revărsat o neobişnuită putere şi de pe el au căzut, unul după altul, lanţurile păcatului, lumii şi dia­volului?
               Cel cu care s-a întâmplat asta se află pe tărâmul libertăţii fiilor lui Dumnezeu – se bucură şi se veseleşte… cel cu care nu s-a întâmplat, să caute mai întâi această libertate, şi va începe să se bucure… şi toţi sfinţii îngeri se vor bucura împreună cu el.
Cine a zăcut paralizat, acoperit de răni, şi apoi a fost vindecat poate, oare că nu aibă simţirea sănătăţii şi să nu umble bucurându-se de tăria şi vioiciunea pe dare i le dă prezenţa noilor puteri? Şi noi suntem paralizaţi de nepăsare, suntem plini de răni de pe urma patimilor. Oare a venit la noi Doctorul sufletelor şi trupurilor, şi a luat aminte sufletul nostru la cuvântul Lui ca slăbănogul: ia patul tău şi ca bolnavul: iată, te-ai făcut sănătos (v. In 5, 8, 14)? Cine s-a învrednicit de aceasta nu poate să nu cânte cântare de bucurie, sărind şi jucând, şi se va bucura.
           Cine a fost în surghiun ori a fugit de acasă de bunăvoie, iar după aceea s-a întors şi a fost primit cu bunăvoinţă, oare va uita cum i-a ieşit tatăl lui în întâmpinare, cum a căzut de grumazul lui şi l-a sărutat, cum după aceea a fost spălat, îmbrăcat şi cum s-a făcut ospăţ în cinstea întoarcerii lui? Iar amintindu-şi de acestea, cum poate să nu se mângâie cu ele neîncetat, petrecând în casa milostivului său părinte?! Şi noi am fugit din casa Tatălui… Ne amintim, oare, cum ne-am mâhnit pentru despărţire, cum ne-am biruit sfiala şi ne-am alungat frica de întoarcere prin pocăinţă, cum am fost primiţi în milostivele braţe ale Părintelui prin dezlegarea păcatelor, cum s-a făcut ospăţ in cinstea noastră prin Sfânta Impărtăşanie? Şi – lucrul cel mai de seamă – oare purtăm în adâncul inimii încredinţarea că nu suntem în surghiun, ci în casa Tatălui, suntem în milă şi în iubire, nu sub mânie şi sub blestem? Dacă aşa stau lucrurile, duhul nostru nu poate să nu se bucure, chiar dacă trupul ar fi sfâşiat cu gheare de fier – iar dacă nu, nu avem parte de bucurie, chiar dacă am fi înconjuraţi de toate mângâierile lumii…
             Aşadar, fraţilor, cine a gustat din bunătăţile aduse pe pământ de Dom­nul – adică şi această lumină a cunoştinţei, şi această libertate de legăturile păcatului, şi puterea de a face binele, şi această vindecare a rănilor inimii, şi această înfiere dumnezeiască – petrece neîncetat într-o neprefăcută bucurie cerească.
Pe aceia îi vom ferici, iar celor străini de starea aceasta le vom dori să intre în bucuria Domnului pe calea cea dreaptă a gustării bunătăţilor care aduc bucuria adevărată.
     Nu vă amăgiţi, fraţilor! Bucuria duhovnicească nu este o pornire de o clipă, întâmplătoare, silită a inimii, ci este răsfrângerea stării de bucurie statornică a întregii fiinţe, ce vine mai cu seamă din legăturile ei cu Dumnezeu şi din pri­mirea de la El a mai înainte pomenitelor bunătăţi. Ne putem încorda inima cu de-a sila spre bucurie, însă bucuria va fi azvârlită din ea îndată, ca un băţ aruncat vertical în apă. Ne putem amăgi pentru o clipă inima zugrăvindu-i bunătăţi părute, însă aceasta va fi nu bucurie, ci beţie, care se sfârşeşte de obicei printr-un mare chin. Luaţi seama, deci, şi nu vă amăgiţi. Puteti întâlni multe lumini – lumini ale cugetării deşarte, care nu sunt lumini ale cunoştinţei, ci nişte luminite asemenea celor care aproape întotdeauna plutesc deasupra trupurilor moarte... Luaţi seama şi nu vă amăgiţi. Sunt oameni care cred că nepunând hotar poftelor îşi lărgesc sfera libertăţii, însă de fapt seamănă cu nişte maimuţe care se încurcă singure în plasă. Nu vă luaţi după pilda lor. Lumea îmbie cu o mulţime de mângâieri ce par a vindeca rănile inimii, dar sunt precum mirajele din pustie sau ca apa sărată ce aţâţă setea! Instrăinaţi-vă de ele. Şi stăpânitorul acestei lumi, ce suflă răutate asupra noastră în inimă, până la un moment dat ne vorbeşte întotdeauna cu grai dulce, zice-s-ar părintesc, îmbiindu-ne cu îndestulare şi cu odihnă. Izgoniţi de la voi şi încercările de a vă fermeca ale acestui linguşitor.
            Fie ca inima voastră să nu ştie de altă bucurie afară de bucuria mântuirii în Domnul Iisus Hristos. Preacurata Stăpână de Dumnezeu Născătoare, cea dintâi primitoare a bucuriei, să ne bucure pe toţi cu această bucurie – pe unii cu simţământul mântuirii împlinite, pe alţii cu nădejdea nemincinoasă a primirii ei, încât fiecare să înalţe cu ea acum laudă: măreşte, suflete al meu, pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Amin!

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Maica Domnului de sub Caraiman

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Biserica de lemn a manastirii

La Busteni, sub munte, intr-o poiana, un calugar batran o vede aievea pe Maica lui Dumnezeu. Pelerinii veniti acolo ca sa se roage spun ca toate dorintele li se implinesc.

"Nu mai fotografia biserica,
pentru ca tot n-o sa apara in poza!"

Cuvintele femeii par de-a dreptul asurzitoare in linistea lasata peste poiana. Langa mine, un barbat isi tine la ochi aparatul de fotografiat indreptat spre biserica de lemn. Aflata alaturi, femeia ii repeta intruna, cu obstinatie, sfatul acela ciudat: "Nu fotografia, n-o sa se vada in poza".
E o duminica de toamna, cu lumina alba si neintinata aici, la Busteni, pe Valea Prahovei, in poiana Palanca, de sub muntele Caraiman. Slujba Sfintei Liturghii e aproape de sfarsite si din biserica mica si neincapatoare, glasul inspirat al tanarului parinte Gherasim rasuna puternic, prin difuzoare, in toata poiana, raspandind pilda caderii Ierusalimului pana hat, in padure, la veverite. Poiana insorita geme de oameni veniti de departe. Printre ei vad cativa in carucioare de invalizi. Asculta toti sfanta slujba intre brazi si se inchina cuminti, ca intr-o catedrala uriasa, cu podeaua de iarba si acoperisul de cer. In aceeasi poiana unde acum sase ani, parintele staret Gherontie a vazut-o pe Maica Domnului plutind printre brazi. Iar Maica i-a poruncit atunci batranului parinte sa zideasca aici o manastire. Si n-a trecut mult si bisericuta de lemn s-a inaltat in poiana. De atunci, atrasi de faima binefacatoare a noii biserici si a minunilor Sfintei Fecioare, numarul celor veniti in pelerinaj la Manastirea "Caraiman" n-a incetat sa sporeasca.
La casuta staretiei dintr-o margine de poiana, oamenii stau la coada ca sa fie primiti de parintele Gherontie pentru sfaturi, blagoslovire ori acatiste. Parintele este un urias cu barba alba, cu privire blanda si vorba molcoma, moldoveneasca. Ii asculta pe toti cu rabdare, desi e destul de bolnav. Si mai are si-o mana rupta, prinsa in ghips si legata de gat. Ma asez cu sfiala la coada si, cand imi vine randul, pare ca m-ar recunoaste fara sa apuc sa-i spun cine sunt. Imi face un semn mic si dupa ce ma binecuvanteaza ma roaga sa-i stau o vreme alaturi, sa termine cu credinciosii. Care vin, vin intruna, un sir ce pare fara sfarsit. Parintele se bucura sa stea de vorba, mai ales cu copiii, ba le mai si daruieste bani sa-si cumpere bomboane. Si abia daca are timp sa se opreasca ca sa-si ia vreun pumn de pastile, pentru urmele bolii de care s-a scuturat acum cativa ani, ca printr-o minune. Vom sta mult de vorba, caci ma va chema la el trei zile, in aerul tihnit si blajin al chiliei sale. Si multa vreme dupa intalnirea noastra, reportofonul si agenda mea de notite aveau sa ramana impregnate cu mirosul acela delicat si puternic de mir si tamaie.

Semnele Maicii Domnului



Parintele staret Gherontie Puiu
L-am intrebat intai despre cele auzite in poiana: "Apare sau nu biserica in fotografii, parinte?". "La unii apare, la altii nu, dupa cum e credinta omului", mi-a raspuns el. "Tot asa, acolo, la agheasmatar, unii vad cand si cand ceva mai aparte, iar altii nu vad nimic. Si-apoi vin si-mi spun mie: "Parinte, eu n-am vazut ce-o vazut sotia si copilul ista al meu". Da copilul imi spune c-o vazut aureole, iar altul ca a vazut ingeri, coborand de sus ca niste fulgi. Dupa cum mi s-a intamplat si mie, cand am venit prima data aici. Eram in vale, la marginea poienii, si am vazut in bradul cela, stralucind asa, ca un fulger urias. Se inserase si stam acolo cu primarul si cu inca un functionar, dar ei n-au vazut nimic si nu intelegeau de ce nu mai vreau sa plec. "Vino, parinte, ca te mananca ursul!", mi-au zis. A doua zi in zori, m-am intors si tot bajbaiam prin poiana si deodata am vazut-o pe Maica Domnului. Era cat un om de mare si sta in acelasi brad, asezata chiar pe ramura dinspre rasarit, acolo unde sta acum toaca. Si Maica facea asa, roata din mana, a facut de sapte ori. Mai intai am crezut ca-i o femeie fugarita de-acas de barbat si care nu poate vorbi si ma cheama s-o ajut, s-o dau jos. Da cand m-am apropiat, s-a facut nevazuta si atunci am zis: "Ei, Maicuta Domnului, Tu ai fost!". Da tot nu intelegeam destul ce vazusem. Si-abia in a doua seara, dupa ce adormisem, a venit un Inger si mi-a spus: "Sa zidesti ceva frumos acolo, ca de-aia ti-a facut Maica Domnului de sapte ori semn din maini, ca sa vina lumea sa se roage"."
Si parintele Gherontie imi povesteste ca de-atunci, Maica Domnului s-a mai aratat si a lasat in poiana destule semne si minuni. Odata, cand era de-abia la inceput si tinea slujba sub cerul liber, Fecioara s-a aratat din nou si i-a spus: "Cand sfintesti Sfintele Daruri, mii de Ingeri, milioane de Ingeri cad deasupra Sfintei Mese". "Si atunci au cazut ca niste fulgi de papadie. Eu eram cu spatele la oameni si slujeam. Si oamenii mi-au spus ce vad. Erau niste mingi de foc, ca o ninsoare cu fulgi mari de lumina, care coborau in jurul altarului, pana la cincizeci de centimetri, si urcau iar pana in varful bradului, acolo unde se aratase Maica Domnului." Sunt si dovezi ale intamplarilor de atunci. Tot timpul vin credinciosi la parintele, sa-i arate poze pe care apar cand si cand, in acelasi loc de langa bradul cu agheasmatar - mici mingi de foc, coborate din cer.



Icoanele cu minuni
Dupa cum tot o minune, socoate parintele, este ridicarea pana aproape de tencuiala a bisericii celei mari, de caramida si piatra, in doar doi ani. Caci Maica Domnului nu l-a lasat niciodata de izbeliste. Iar in locul unde s-a aratat prima oara, Maica a mai lasat un semn. A fost printre cele de inceput. S-a intamplat imediat ce parintele Gherontie se hotarase sa faca manastire in poiana. Atunci, ca sa aiba de ce atarna toaca, el a taiat cu mana lui o creanga din brad, caci muncitorii se sfiisera sa o taie, ca inghetati de o presimtire. Si cand a cazut craca, din fibra ciotului ramas in copac s-a ivit chipul Maicii Domnului, cu Pruncul in brate. Iar de atunci, rasina a acoperit-o mai bine si a colorat-o: o mica icoana stralucind miraculos intr-un ciot, acolo pe unde s-a aratat prima oara Fecioara, sub doua fulgere.
"Dar eu de atunci am vazut-o si o vad de multe ori pe Maicuta Domnului", spune parintele, in vreme ce ziua se apropie de asfintit. "Cand stau asa, singur pe poiana si meditez, odata o vad cum apare stand in picioare, inalta cat un om sau poate chiar mai mare." Si nu de putine ori, chipul Fecioarei ii pare parintelui ca aproape-i desprins, tocmai a curs din zidul pictat de mana lui Grigorescu, al Manastirii "Agapia". Iar Maica sta si priveste cu ochi blanzi si usor intristati peste munti si peste forfota lumii din vale.

Locul in care plutesti deasupra ierbii

Mai exista ceva, inca un semn lasat in partea dinspre rasarit a agheasmatarului. Prima oara i-a aratat parintelui Gherontie lucrul acela strasnic tot un credincios. Si parintele ma roaga sa-l iert daca nu-si aduce aminte prea multe nume si nici nu vorbeste asa de bine, da e tare bolnav si obosit. "Uite, parinte, ce-i aici", l-a chemat acela, "ca eu cand am stat acolo, am inceput sa plutesc ca purtat de o ceata", i-a zis omul. Si cand parintele s-a dus acolo a vazut ca asa-i, caci a inceput dintr-odata sa pluteasca si el, deasupra ierbii. Mai tarziu, s-a intamplat la fel si cu un arhitect care a venit si el, la parintele Gherontie, sa-i spuna mirat cum simtise, brusc, ca se ridica usor in aer. Iar cand a coborat, s-a simtit cu forte intarite.



La poalele Bucegilor, loc de credinta si rugaciuni - Manastirea Caraiman
Dar, spune parintele Gherontie, "plutirea" aceea tainica nu i se intampla oricui, ci numai celor care lucreaza pentru biserica sau celor foarte credinciosi.

Biletul din vis

"Intr-o noapte, pe cand dormeam", continua povestea parintele Gherontie, "m-am trezit cu un biletel in mana. N-am stiut niciodata cine l-a scris si cum a ajuns la mine. Era dintr-o hartie obisnuita, botita. Si scrisul nu era deslusit, de-abia am putut sa-l descifrez, de parca erau litere chinezesti. Si dupa ce l-am deslusit, am gasit in el scrisa o rugaciune. Aceasta: "Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei". Si mai scria acolo ca trebuie spusa de 30 de ori pe zi, vreme de 40 de zile, si rezolva orice dorinta a celui ce o rosteste. Si asa s-a intamplat. Caci Dumnezeu ii duce pe vrajmasi departe si ne lasa sa ne calauzim singuri. Asa ca de-atunci, am tras biletul cu rugaciunea asta la xerox si il dau la toata lumea. Iar aceluia sau aceleia care are cearta ori scandal in casa cu nevasta sau cu sotul, le dau rugaciunea asa: "Doamne, intoarce-o pe sotia mea (sau intoarce-l pe sotul meu) la bunatate si la rugaciune asupra mea". Si care m-au ascultat si s-au rugat s-au impacat si au venit la mine zambind de la poarta, de mana. Au venit perechi de tineri si mi-au spus ca au facut rugaciunea si nu s-au mai certat si le-am spus bucuros: "O sa va sarutati mergand pe strada"."

Vindecari




Poiana soarelui, de sub Caraiman
"Vedeti dvs., aici e un loc sfant, unde cu timpul, oamenii care vin cu credinta vor vedea ce li se intampla. Cum le da Dumnezeu indestulare si ii ajuta in tot ce vin ei sa se roage: ca unul nu are bani, altul n-are serviciu ori pe altul l-au lasat puterile. Si oamenii se intorc la mine sa-mi multumeasca pentru ca m-am rugat pentru ei. Iar eu ma bucur mai tare decat ei si le spun sa-I multumeasca Maicii Domnului. Si de cate ori trimit pe cineva la agheasmatar sa se roage, caci acolo sunt multe icoane facatoare de minuni, si ma rog si eu pentru el la Maicuta Domnului, atunci parca Ea imi spune sa nu insist prea mult, ca ma ajuta, asa cum spune mama copilului ca-l iarta. Si eu sunt sigur ca-mi asculta rugaciunile si am atata incredere, ca aproape o aud.
Odata, acum sase ani, pe cand slujeam afara sub brad, a venit la mine un om in carucior, adus cu masina. Venise cu sotia si cu doi copii si plangeau toti. L-am dus acolo si i-am citit la radacina bradului. Si dupa trei luni de zile, a venit pe picioarele lui sanatos, nici nu-l mai cunosteam."

Si poate ca parintele mai are si darul acela rar, de a cunoaste lucrurile inainte de-a veni vremea lor. "Chiar astazi", imi zice, "a venit la mine o femeie care fusese cu o luna in urma la mine, ca urma sa faca o operatie, si i-am spus sa nu se duca, pentru ca nu o sa mai fie nevoie. Si asa a fost, doctorii au gasit-o sanatoasa."

Despre Rugaciune

"Iar daca cineva te deranjeaza sau te supara, mai am un sfat: desfa mainile in fata pieptului cu palmele intoarse si misca-le ca si cum ai face curat. Si roaga-L pe Dumnezeu sa te ajute. Nu-L lasa din gand niciodata si nici El n-o sa te lase din mila Lui. Le spun la toti ca daca se roaga cu credinta, rugile lor se vor implini. Asa sa se roage, incat sa simta ca icoana la care se roaga se desprinde din perete, vine in fata lui si se duce inapoi in perete. Iar cand omul simte ca rugaciunea ii face bine, se roaga mai cu credinta. Eu i-am invatat pe toti sa se roage chiar si impreuna. Unde se roaga doi, Dumnezeu e cu mainile pe capul lor si le da mai mult decat cer. Dar unde doi se cearta, diavolul e in mijloc si le fierbe inimile. Caci rugaciunea e a lui Dumnezeu si cearta-i a diavolului."

Vrajmasii

Abia acum, parintele ma face sa inteleg ce s-a intamplat cu mana lui rupta. Cu o zi inainte, avusese un conflict cu unul din vecinii cei noi din poiana, unul dintre bogatii de la Bucuresti, cu afaceri mari in constructii. Si pentru ca parintele protestase ca acela voia sa intre si sa ia cu anasana din pamantul manastirii, bunul si puternicul megies il batuse pe batran, pana-i rupsese mana!...
Sa lovesti un om in varsta e un lucru crunt. Dar sa mai fie pe deasupra si preot, mi se pare infricosator, chiar si pentru un ateu care se crede de nebiruit pe pamant. Parintele n-a voit insa sa-si reclame megiesul la autoritati si nici sa-l puna de rau la icoane, in fata Domnului. Ca asa e bine, sa ne iertam intre noi. Si daca ne iertam, Dumnezeu ne vede si iarta si El. Se anunta insa si alti nori negri, in jurul manastirii de sub Crucea de pe Caraiman. Parca parandu-i rau ca le-a dat calugarilor poiana Palanca, primaria ii potopeste acum cu o gramada de vecini cu bani. Si cu idei ciudate, vrajmase. Un francez vrea sa-si faca chiar in fata manastirii o piscina. Si cine stie, poate nu peste mult timp, cuconitele dezbracate vor privi dintre valuri la pelerinii si la calugarii cei piosi, rugandu-se zi si noapte, Maicii Domnului.
Dar parintele Gherontie e increzator. Poate ca in reazemul acela al lui aparte, in Sfanta Nascatoare, se afla un "contract" stabil pana la Judecata de Apoi. Dar intai de toate, el vrea sa traiasca in pace si sa nu se certe cu nimeni, asa cum ii e drag lui Dumnezeu si cum ii invata si el pe toti credinciosii care vin aici.

Gratierea Maicii Domnului



Biserica noua
Aproape de plecare, parintele mi-a mai spus ceva. Anume, ca a simtit el cum ca de la 1 august si pana in decembrie, noi, romanii, avem gratiere de la Maica Domnului. Care ii va ierta mai abitir de pacate pe cei ce se roaga si postesc cu osardie. Si parintele Gherontie mai are un semn. Dupa alegerile cele mari din toamna crede, simte el ca se vor indrepta timpurile. "Va alege Dumnezeu un om bun ca sa ne conduca tara, sa mergem in picioare, sa nu ne mai taram: fara coruptie si inselaciuni. Are sa ne ierte Dumnezeu, chiar daca suntem plini de pacate. Si le spune la toti: "Sa va rugati cu dinadinsul, sa va rugati, ca Dumnezeu ne scapa de rau!"."

Cand m-am despartit de parintele Gherontie, mireasma de mir si tamaie a chiliei sale imi intrase si in suflet. Coboram agale spre oras, pe drumul pietruit din padurea de brazi. Si as fi vrut ca linistea nepatata a padurii sa nu se mai opreasca. Oricum, plecam intarit. Purtam la mine rugaciunea parintelui, pogorata peste el in mod nestiut, din Inalturi, in miez de noapte...

Marturii
Fetita intoarsa din morti

Marciov Maria Alexandra e o fetita de 12 ani din Bucuresti, frumoasa si vioaie foc. A venit cu bunicii ei, Maria si Alexandru Avram. Maria a fost extraordinar de bolnava. S-a nascut cu o malformatie a inimii, un canal atrioventricular comun, cu valva fisurata. A facut cinci operatii pe cord deschis. Ultima a fost in Italia, la Milano, si la sfarsitul interventiei chirurgicale fetita intrase in moarte clinica, stare care s-a prelungit cateva saptamani. Doctorii italieni, toti celebri, nu-i mai dadeau nici o sansa. Si atunci, bunicul si bunica au venit la parintele Gherontie, dupa ce mai intai se dusesera si la cateva biserici din Bucuresti, sa faca slujbe de maslu. Desi ii vedea pentru prima oara, parintele le-a


Alexandra se roaga in aghesmatar

spus: "Aveti o fetita, o nepoata foarte bolnava, undeva departe tare. Si fetita voastra sta acuma ca moarta, da sa stiti ca daca va veti ruga cu aprindere la agheasmatarul cela, fetita va scapa, va creste mare si sanatoasa si se va face doctorita". Ravasiti de durere, cei doi bunici s-au dus in agheasmatar si s-au rugat la icoane, vreme de 6 ore, in genunchi, fara oprire, pana la miezul noptii. Si s-ar mai fi rugat pana dimineata, daca nu i-ar fi sunat fiica lor din Italia: fetita inviase, isi revenise, medicii italieni erau uluiti si nu gaseau nici o explicatie. Spuneau ca nu au mai vazut asa un caz niciodata. Maria Alexandra se intorsese de-a dreptul din morti. De atunci, fetita a devenit extraordinar de credincioasa si vine regulat la parintele Gherontie. Simte ca a fost salvata de Maica Domnului, care a vegheat-o de-aici, de sub Caraiman. Si i s-a mai intamplat Mariei, chiar in aceste zile de toamna, ceva foarte greu de explicat... Mai intai, fenomenul a fost observat de bunica, d-na Avram. Apoi a vazut si bunicul: pe cand se ruga in biserica, micutei Maria i-a aparut deasupra capului un abur de aura. Unul din semnele ce apar frecvent aici, in preajma bisericii din poiana de sub Caraiman.

Ilie cel olog

Ilie Sandu este un tanar din comuna Ghimpati, judetul Giurgiu. Cand a venit prima oara la parintele Gherontie, mergea pe un carucior de scanduri pe rulmenti. E dintr-o familie de tarani amarati, de pe Neajlov, si cand era mic, o infectie provocata de o taietura de sapa, netratata bine si la timp cu antibiotice, se transformase intr-o catastrofa: copilul ramasese schilod. S-a chinuit asa vreme de 20 de ani. Doctorii de la Bucuresti i-au spus ca nu mai au ce-i face. Intr-o zi, un consatean i-a zis sa se duca sa-si incerce norocul la manastirea cea noua de la Busteni. Cand l-a vazut in carutul acela nenorocit, ca de cersetor, parintelui Gherontie i-au dat lacrimile. L-a luat pe Ilie si l-a tinut la dansul sapte zile si sapte nopti. Si i-au slujit pe rand, si el, si parintele cel tanar, Gherasim: "Du-te", i-a spus parintele Gherontie, "du-te cu incredere in Dumnezeu si vei vedea". Si l-au trimis acasa.
Ilie a plecat cam indoit. Se intorcea tot la fel cum venise: un schilod amarat si fara scapare. Ajuns acasa - doar ce intrase in ograda, parintii fiind plecati, s-a intins singur dupa cheia din tinda. Si atunci a cazut rau, s-a lovit si a lesinat. Iar in timpul lesinului, Ilie a visat-o pe Maica Domnului. Coborase din bradul acela al ei, cu cruce, de la Busteni, drept pe prispa casei lor taranesti, si mangaindu-l pe frunte, i-a zis: "Trezeste-te, ai sa mergi!". Si cand s-a trezit, tanarul s-a ridicat pe picioarele lui. Inca nesigur, dar mergea: prima data, dupa mai bine de 20 de ani.

Fotografii de Petre Cojocariu
sursa

http://www.formula-as.ro/2004/637/spiritualitate-39/maica-domnului-de-sub-caraiman-5442

Sfânta icoană a Precistei de la Biserica Icoanei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

O SCHIMBARE DE TOPOS ŞI TROPOS


http://ziarullumina.ro/documentar/sfanta-icoana-precistei-de-la-bis...

De câţiva ani, în Duminica Ortodoxiei se organizează în Bucureşti, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din apropierea Grădinii Icoanei, o procesiune întru pomenirea înălţării sfintelor icoane de la 11 martie 843. Peste veacuri, o icoană şi puterea credinţei oamenilor au schimbat atât toposul, cât şi troposul.
De la sfârşitul secolului al XVII-lea, Biserica „Maica Precistei“ din mahalaua „Ceauş David“ a rămas în conştiinţa oamenilor drept Biserica Icoanei, iar cadrul natural ce o împrejmuia, Grădina Icoanei. Icoana care a schimbat nu numai denumirile puse de om (toposul), ci şi felul de gândire şi raportare al oamenilor (troposul) este „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi“, potrivit menţiunii în diata (testamentul) lui Misail Monahul, din 1777.

Schimbările politice, robirea străină, precum şi faptul că ţara noastră devenise teatrul operaţiunilor de război dintre ruşi şi turci i-au determinat pe românii de pe aceste meleaguri să nu-şi mai pună nădejdea de izbăvire în ajutorul omenesc, ci în Dumnezeu, în Maica Domnului şi sfinţii Lui, construind cetăţi spirituale, precum Biserica Icoanei, care a fost construită între 1784 şi 1786 de către nepotul lui Misail Monahul, Panait Băbeanu. Odată cu construirea bisericii de zid s-au ridicat împrejur şi chilii, „ca să fie pentru adăpostirea săracilor călugăriţi şi femei văduve scăpătate şi acelor streini bolnavi ce vor năzui la ajutorul Sfintei Icoane“. În acelaşi timp, se mai precizează în pisania bisericii, încastrată în prezent pe faţada vestică a bisericii, ca parte din venitul ce se va strânge la biserică să fie pentru ajutorul săracilor, „iar cine va strica vreun aşezământ dintr-acestea să aibă a da seama la înfricoşata şi dreapta judecată a cerescului Împărat“.


„Datorită folosului duhovnicesc pe care-l au credincioşii care se roagă Maicii Domnului, această sfântă icoană a transformat locul acesta într-o oază de rugăciune, iar împlinirea rugăciunilor lor a fost vestită la mulţi alţii. Sunt foarte multe cazuri de vindecări, întemeieri de familii şi căsătorii. Foarte multe familii s-au şi cununat aici în urma rugăciunilor pe care le-au făcut la această icoană, mare parte dintre ei fiindu-mi fini. Unii dintre ei, după ce au avut un necaz, vreo suferinţă, au primit înştiinţare în vis de la Maica Domnului ca să vină să se roage la această icoană. Noi îi sfătuim ca, după ce li s-au împlinit rugăminţile, să rămână pentru toată viaţa apropiaţi de Maica Domnului, să se roage şi să nu alunece spre superstiţii şi alte practici neortodoxe, fiindcă, de cele mai multe ori, un necaz sau vreo suferinţă este o chemare pe care Dumnezeu ne-o face ca să fim mai aproape de El. Dumnezeu este trist când noi ne depărtăm de El, la fel şi Maica Domnului, astfel că motivul necazului sau suferinţei a fost ca să fim alături de Dumnezeu şi să ne schimbăm viaţa“, a explicat pr. paroh Ion Popescu de la Biserica Icoanei.

Sunt multe lucrările Maicii Domnului şi nu toate au fost descoperite, deoarece, mai spunea părintele paroh, vin după mulţi ani diferiţi medici, profesori şi alţi credincioşi care au făcut o carieră să mărturisească faptul că atunci când erau elevi la Şcoala Centrală, aflată vizavi de biserică, se rugau Maicii Domnului să îi ajute la învăţat.
FRESCE ORIGINALE DE LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA


Din cauza vechimii şi perisabilităţii materialului, „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi“ va fi restaurată. Alături de aceasta, în curs de restaurare se află şi pictura bisericii. Pictura în ulei de la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a exfoliat şi s-a aprobat de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române decaparea ei şi punerea în lumină a picturii originale, realizată în tehnica „a fresco“. Proiectantul şi coordonatorul lucrărilor este specialistul restaurator Gabriela Ştefăniţă. Din păcate, nu s-a păstrat întreg ansamblul pictural original, fiindcă în urma lucrărilor de decapare s-au descoperit şi suprafeţe albe. De asemenea, în urma cutremurului din 1838, cele trei turle au căzut, mai târziu fiind refăcute doar două turle, şi s-au adăugat o nouă boltă în pronaos şi un nou pridvor sau exonartex. „Fresce originale au fost decapate în pronaos, în partea de nord, Cuviosul Zosima împărtăşind-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cei şapte mucenici Macabei cu maica lor, Solomoni, şi dreptul Eleazar, Sfântul Împărat Constantin cel Mare şi o parte din mama sa, Sfânta Elena, fiindcă zidul a fost spart pentru lărgirea ferestrelor. În registrul de sus, Sfânta Mare Muceniţă Marina care loveşte capul diavolului, mai mulţi cuvioşi cărora, deocamdată, nu le-am descifrat numele, iar în partea de miazăzi, mitropolitul Ungrovlahiei, Grigorie al II-lea. În acest spaţiu a fost soba, astfel că în spatele ei nu a fost pictat vreun chip de sfânt, ci doar cerul şi pământul. Este vorba de o frescă deosebită, atât prin vechime, cât mai ales prin programul iconografic, precum scenele din Apocalipsă din pridvorul Bisericii Icoanei. În restul bisericii s-au mai decapat mici porţiuni pentru a se vedea dacă se mai păstrează fresca originală“, a precizat Gabriela Ştefăniţă, specialist restaurator.

De curând, a fost restaurată o parte din pictura turlei circulare în stil realist, în ulei, iar în viitorul apropiat se vor decapa absidele din naos şi altarul.

SURSA
http://altmarius.ning.com/profiles/blog/show?id=3496555%3ABlogPost%3A381303&xgs=1&xg_source=msg_share_post

Lumanarea, lumina si candela

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Lumina adusă ca prinos lui Dumnezeu este arderea lumânării şi untdelemnului din candelă, aprinse de credincioşi şi preot, ca parte constitutivă a cultului şi ca expresie a unei necesităţi religioase subiective. Aprinzând o lumânare în biserică, credinciosul se roagă lui Dumnezeu, îi mulţumeşte pentru marea Lui bunătate şi ocrotire şi dă expresie credinţei lui în Dumnezeu. Ea devine un mijloc de legătură între om şi Dumnezeu, legătură stabilită şi determinată de libera voinţă a credinciosului.
Lumina este rezultatul arderii unor materii concrete: ceara, tămâia, untdelemnul. Lumina aceasta produsă prin ardere este şi expresia rugăciunii materiei amorfe care este astfel integrată în cultul de adorare a lui Dumnezeu. în cultul Vechiului Testament, lumina este un prinos adus Domnului Dumnezeu. Preotul Aaron arde tămâie şi aprinde în fiecare seară candelele în faţa chivotului Legii Sfinte: „Când va aprinde Aaron seara candelele, iar vor arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului, din neam în neam " (Ieşire 30, 8). însuşi Dumnezeu porunceşte să ardă lumina pe altarul Său: „Să aducă untdelemn de măsline, curat şi limpede pentru candele, ca să ardă sfeşnicul necontenit"... „ (Sfeşnicul) îl vor aprinde Aaron şi fiii lui, înaintea Domnului, ca să ardă totdeauna, de seara până dimineaţa " (Levitic 24, 2-3).
La iudei, candela avea forma unui sfeşnic cu şapte braţe aşezate pe o ţeava, pentru untdelemn, cu orificii pentru fiecare braţ. Creştinii proveniţi dintre iudei au adus cu ei deprinderea de a folosi lumânări şi candele şi în cultul creştin.
In vremea persecuţiilor, spre a fi apăraţi, creştinii se strângeau la rugăciuni şi slujbe în catacombe, pe care le luminau cu lumânări. După ce s-a dat libertate Bisericii, începând din sec. IV, lumânările au continuat a fi folosite, dar, de la rolul lor anterior de strictă necesitate, ele încep să aibă acum şi un caracter simbolic, fiind folosite atât la Sfânta Euharistie, cât şi la slujbele funebre, la sărbătorile sfinţilor, la cinstirea relicvelor sfinte ş.a.m.d.
Lumina este socotită acum ca simbol al bucuriei împărtăşirii din lumina divină: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină" (Psalm 35,2). Lumina este un atribut al divinităţii şi totodată o condiţie a vieţii. Mântuitorul este vestit de proroci ca o lumină ce va risipi întunericul răului şi necredinţei: „întunericul acoperă pământul şi bezna, popoarele, iar peste tine răsare Domnul44, ... „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit."(Isaia 60, 1-2). Mântuitorul însuşi Se numeşte pe Sine „Lumină": „Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric"
Lumânările sunt aşezate în sfeşnice. Acestea au unul sau mai multe braţe, fiecare cu simbolismul lui. Sfeşnicul cu un braţ purtând o lumânare (primikirion) simbolizează unitatea Sfintei Treimi; sfeşnicul cu două braţe (dikirion) semnifică, prin cele două lumânări, cele două naturi ale lui Hristos, iar sfeşnicul cu trei lumânări (trikirion) e simbolul Sfintei Treimi.
Cele cu şapte lumini închipuie cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, iar sfeşnicul cu douăsprezece lumânări închipuie ceata celor doisprezece Sfinţi Apostoli. Acest sfeşnic are în mijloc „o lumină mai înaltă" care închipuie lumina lui Iisus Hristos. Piciorul sfeşnicului este şi el un simbol. Unele au forma unei coloane simbolizând stâlpul de foc ce a condus pe evrei la fuga din Egipt, altele au forma rugului celui nears în foc, în care Dumnezeu s-a arătat lui Moise ş.a.
Sfântul Simeon al Tesalonicului, arătând semnificaţia luminilor din biserică, le compară cu stelele, iar despre policandrul cel mare din mijlocul bisericii, în formă de cerc cu lumini (cer, cerc), spune că închipuie „tăria cerului şi planetele"
. Sfeşnicele cu o lumânare se aprind la proscomidiar. Pe Sfânta Masă se aşază două sau trei sfeşnice cu una sau mai multe lumânări care se aprind în timpul sfintelor slujbe şi la Liturghie. în dreptul icoanelor împărăteşti, pe solee, stau de obicei sfeşnicele mari sau „împărăteşti", în care ard una sau mai multe lumânări în timpul Liturghiei. Atât în naos, cât şi în pronaos sunt puse la îndemâna credincioşilor sfeşnice, mai mari sau mai mici, în care aceştia aprind lumânări. Făclii (lumânări mari) ori lumânări aprinse în sfeşnice mai mici, portative, sunt purtate la vohoade înaintea slujitorilor.
Lumânările se aprind la toate sfintele slujbe: la slujba Botezului, a Cununiei, la Agheasmă, la slujbele funebre ş.a. în Săptămâna Luminată, sfinţiţii slujitori poartă în mâini făclii aprinse în timpul sfintelor slujbe, ca simbol al bucuriei învierii.
In afară de lumânări, în biserici ard şi luminile discrete ale candelelor, în care se pune şi se aprinde untdelemn. Candela are aceeaşi însemnătate ca şi aceea a lumânărilor. Sunt aprinse candele atât în altar, cât şi în interiorul bisericii.
 Deasupra chivotului de pe Sf. Masă, în care se păstrează Sf. împărtăşanie pentru cei bolnavi, arde necontenit în cinstea ei o lumină din candela ce e suspendată, de obicei, de Crucea care străjuieşte în spatele dinspre răsărit al Sf. Mese. Candele mari, suspendate, ard deasupra uşilor împărăteşti ale altarului, precum şi la icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă. Candele şi lumini ard, de asemenea, deasupra mai tuturor icoanelor importante din biserici şi din casele credincioşilor. Lumina candelei e nelipsită în cimitire, la căpătâiul morţilor. Lumina aceasta, mai ales, ca şi mireasma tămâiei şi lumina lumânărilor sunt expresia credinţei în viaţa viitoare şi a legăturii cu cei morţi. Această credinţă o ilustrează poetul nostru George Coşbuc în poemul folcloric „Moartea lui Fulger". Eroului mort i se pune în mâinile strânse pe piept o lumânare aprinsă, fiindcă, după datină, lumina ei îi va fi călăuză în întunericul din împărăţia lumii de dincolo:
„Cu făclioara pe-unde treci Dai zare negrelor poteci în noaptea negrului pustiu, Pe-un drum de veci...u.
„Credinţa-n zilele de-apoi E singura tărie-n noi...

SPUSE DE SFANTUL SILUAN ANTONITUL

"Rugati-va pentru oameni. Aveti mila de poporul lui Dumnezeu… Sigur, este un lucru anevoios. A te ruga pentru oameni e tot una cu a-ti varsa sangele… dar trebuie sa te rogi."- Sfantul Siluan Athonitul

Maica Domnului – 24 de icoane facatoare de minuni din Sfantul Munte Athos (FOTO)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

1. Maica Domnului “Prodromita” – Schitul Prodromu

Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Intre icoanele nefacute de maini omenesti se numara si aceasta icoana a Maicii Domnului ce se cheama “Prodromita”, zugravita in chip minunat in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post, adica: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

Iata ce scria el, in 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: “Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”

Rugaciunea pe care preotii o rostesc inaintea acestei icoane este urmatoarea: “Prea Sfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele de “Prodromita”, adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin.” Dimensiunile icoanei sunt de 1 metru pe 0.7 metri. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate miraculos de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte.

2. Maica Domnului Portarita “Portaitissa” – Manastirea Iviron

Icoana Maicii Domnulu, facatoare de minuni, numita “Portarita” – Παναγία Πορταϊτισσα – se afla in paraclisul de la poarta Manastirii Iviron, cum se intra in curte, pe partea dreapta. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit pe mare, din Bizant.

In vremea prigoanei icoanelor – iconoclasmul – traia in Niceea Asiei Mici o vaduva credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta icoana a Maicii Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii imparatului, acestia au gasit icoana si au spus amenintator vaduvei: “Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini poruncile!”. Atunci femeia le-a dat bani multi, sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Noaptea l-a luat pe fiul ei si icoana si au mers pe tarm.

Femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus: “Maica Domnului, eu nu mai pot sa te apar. Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare.”, si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, in chip minunat – dreapta, pe apa, fara a se scufunda – pana la Sfantul Munte Athos.

Vaduva a fost mangaiata de aceasta priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: “Copilul meu, dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu sunt gata sa mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va trebui, dar nu doresc si moartea ta. Te rog si te implor sa pleci in partile Greciei.” Fiul a ascultat-o si a plecat la Tesalonic, apoi in continuare a mers in Sfantul Munte Athos, in acel loc unde, dupa putini ani, a fost ridicata Manastirea Iviron. Acolo a devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice.” Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa iconomia si purtarea de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei pe care, impreuna cu mama sa, o aruncase in mare.

Dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor.

Era atunci in Manastirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia ceva mai sus de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc. Lui i s-a aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: “Spune egumenului si fratilor ca voiesc sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si atunci vor cunoaste toti buna voire a mea catre manastire.”

Apoi toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a invrednicit sa ia in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.

In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care i-a aparut in vis egumenului, zicandu-i: “Spune fratilor sa nu ma mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi.”

Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de “Portarita”.

Icoana este mare, de 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe daruite de imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea. S-a prorocit, de catre parinti, ca la sfarsitul lumii, aceasta icoana va pleca pe mare, asa cum a venit.

Una dintre bucuriile pe care le-a facut aceasta icoana celor rugatori este urmatoarea: un tanar pelerinj, neprimind paine de la bucatar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucatarului. Bucatarul, dandu-si seama de unde era galbenul respectiv, s-a cait. Legat de painea din manastire, aici s-a mai petrecut inca si o alta minune: cand manastirea nu a dat masa la hram, de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare. In amintirea acestei minuni, pocaindu-se inaintea lui Dumnezeu, monahii si-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta manastirii, o lada de lemn, cu paine, la indemana tuturor pelerinilor ce ii calca pragul.

Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii arabilor in Sfantul Munte, un soldat arab a lovit cu cutitul in chipul acestei icoane, si indata a inceput a curge sange. Arabul vazand minunea, s-a infricosat si cazand la pamant s-a pocait, s-a botezat in legea crestineasca si s-a imbracat in haina monahiceasca, ramanand acolo pana la moarte.

3. Maica Domnului “Axion Estin” – Biserica Protaton

Icoana Maicii Domnului Axion Estin se afla in Biserica Protaton, Kareias. Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului “Axion Estin” se afla in Chilia Adormirea Maicii Domnului, asezata langa Schitul Sfantul Andrei. Pana spre sfarsitul secolului al X-lea, aceasta era asezata intr-o chilie, numita astazi, Axion Estin. Pe langa lucrarea acesteia intr-un deosebit si duhovnicesc stil, icoana este minunata prin descoperirea rugaciunii “Cuvine-se cu adevarat.”

In anul 980, un ucenic se ruga in fata icoanei cu rugaciunea “Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.” Ucenicul se afla singur in chilie, batranul sau fiind plecat la o priveghere in Biserica Protaton.

In acel moment apare Sfantul Arhanghel Gavriil, in chipul unui calugar pelerin. Ucenicul il pofteste in chilie si incep amandoi sa savarseasca randuiala Utreniei. Ajungand la cantarea a noua a Canoanelor, ucenicul cand simplu “Ceea ce esti mai cinstita”, cantare pastrata de la Sfantul Cosma Melodul. Calugarul a cantat astfel cantarea: “Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru”, la care a adauge rugaciunea pe care deja o stia si ucenicul “Ceea ce esti mai cinstita”. Placandu-i mult, ucenicul l-a rugat pe calugar sa i-o scrie si lui, spre a o invata. Calugarul inger a scris-o cu degetul, in intregime, pe o lespede de piatra, apoi s-a facut nevazut.

Parintii athoniti au luat lespedea de piatra si au mers cu ea la Imparat si la Patriarh, in timp ce icoana cu pricina, in fata careia s-a rugat calugarul, a fost mutata in Biserica Protaton. Aceasta piatra se pastreaza pana in zilele noastre.

4. Maica Domnului Cucuzelita “Koukouzalissa” – Manastirea Marea Lavra

Icoana Maicii Domnului a lui Cucuzel, se afla in capela Manastirii athonite Marea Lavra, care ii si poarte numele. In fata acestei icoane s-a savarsit, inca de la inceput, privegherea cu ocazia praznuirii Imnului Acatist al Maicii Domnului.

Dupa terminarea unei privegheri, in fata acestei icoane facatoare de minuni, unul dintre cei mai mari psalti din Marea Lavra si protopsaltul Palatului Imperial, Sfantul Ioan Cucuzel – Koukouzeles, a inceput sa fie furat de somn, in strana sa. Imediat el a vazut-o pe Maica Domnului in chip real. Maica Domnului a raspuns cuvintelor “Bucura-te”, rostite de catre Ioan, cu urmatoarele cuvinte: “Bucura-te, Ioane! Canta pentru mine si nu te voi parasi niciodata.”, punand in mana lui o moneda de aur.

Trezindu-se, el a vazut in mana moneda primita de la Maica Domnului. Mai tarziu, dupa multimea neintrerupta de slujbe, privegheri si nevointe, imbolnavindu-se de o boala a picioarelor, Sfantul Ioan Cucuzel a primit ajutorul Maicii Domnului, care ii fagaduise ca nu-l va lasa. Aparandu-i in vis, aceasta l-a vindecat.

5. Maica Domnului Ocrotitoarea “Oikonomissa” – Manastirea Marea Lavra

Aceasta icoana a fost pictata spre a aminti de intemeierea Manastirii Marea Lavra. Ctitorul acesteia, Sfantul Atanasie Athonitul, a primit de la Maica Domnului fagaduinta de a purta de grija manastirii pentru totdeauna, niciodata lipsindu-i cele materiale sau duhovnicesti. Numele dat cu aceasta ocazie Maicii Domnului, si anume “Oikonomissa”, adica “Ocrotitoarea”, a ramas pana in zilele noastre. Purtatoarea de grija – “oikonomissa” – nu si-a incalcat niciodata fagaduinta data.

Icoana Maicii Domnului Oikonomissa, care infatiseaza un total de 14 personaje, toate avand legatura cu manastirea, se afla asezata pe un baldachin de lemn, in partea stanga a intrarii principale in biserica centrala a Manastirii Marea Lavra.

Datorita acestei fagaduinte, functia de “iconom” nu a mai fost data in aceasta manastire. Calugarul care se ocupa cu randuirea si gestionarea celor materiale ale manastirii poarta numele de “para-iconom”, adica ucenic al Ocrotitoarei.

6. Maica Domnului Mijlocitoarea “Paramythia” – Manastirea Vatoped

Icoana Maicii Domnului Paramythia este o icoana facatoare de minuni pastrata in Manastirea Vatopedi. Aceasta este legata de amintirea minunii in care Maica Domnului si Pruncul si-au schimbat fetele si pozitia corpurilor. In momentul in care piratii au coborat pe tarmul marii si s-au ascuns acolo, spre a astepta deschiderea portilor manastirii, care avea loc in fiecare dimineata, staretul manastirii a primit cuvant de la Maica Domnului.

Terminandu-se slujba si iesind toti calugarii, staretul a mai ramas in biserica, in spate, spre a-si continua rugaciunea. La un moment dat, el aude dinspre icoana Maicii Domnului urmatoarele cuvine: “Nu deschideti portile manastirii astazi, ci urcati-va pe zidurile manastirii si alungati mai intai pe piratii cei ascunsi pe tarm.”

In timp ce parintele isi indrepta ochii spre icoana Maicii Domnului, el L-a vazut pe Prunc intinzandu-si mana si acoperind gura Maicii Sale, spunandu-i: “Nu, Mama, lasa-i sa fie pedepsiti, precum si merita.” Insa Maica Domnului, luandu-I mana de o parte, si departandu-si putin capul, a repetat aceleasi cuvinte. Aceasta pozitie a corpurilor celor Sfinte a ramas pana astazi, spre amintirea ajutorului primit prin Maica Domnului.

Calugarii, feriti astfel de viclenia piratilor, au dat slava Maicii Domnului si au numit aceasta icoana “Paramythia”, care inseamna “mijlocitoarea” sau “ocrotitoarea”. Aceasta icoana este o pictura de perete, in fresca (?), aflata in strana dreapta a capelei manastirii.

7. Maica Domnului Injunghiata “Esfagmeni” – Manastirea Vatoped

Se spune despre aceasta icoana ca a fost impunsa cu un cutit de catre un calugar diacon ce indeplinea functia de ecleziarh, care, datorita treburilor in care era randuit, ajungea la trapeza intotdeauna dupa terminarea mesei. Odata, pe cand cei de la trapeza strangeau masa, s-au maniat pe el si nu i-au dat nimic de mancare. Mania si gandurile rele ale ecleziarhului s-au indreptat catre Maica Domnului, care, cu toate ca o cinstea, nu s-a gandit sa o roage sa il ajute si in acel moment.

Luand un cutit de pe masa, calugarul l-a infipt in chipul Maicii Domnului. O, mare minune! Icoana a izvorat sange, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Vazand aceasta, diaconul cel manios a orbit si a cazut la pamant, fiind parasit de simturi. El a ramas in aceasta stare timp de trei ani. Apoi, datorita multimii rugaciunilor staretului si ale calugarilor, Maica Domnului i-a aparut staretului si i-a spus ca diaconul este vindecat.

Dupa aceea, diaconul si-a petrecut restul vietii intr-o strana din partea opusa icoanei, spre aducerea aminte de nelegiuirea facuta. Inainte de a muri, el a primit iertare de la insasi Maica Domnului, care i-a aparut si i-a spus ca pacatul ii este iertat, insa mana care a tinut cutitul va ramane si dupa moartea sa drept aducere aminte celorlalti. Aceasta mana se pastreaza si astazi, neputrezita si neagra, langa icoana Maicii Domnului, care este asezata in Capela Sfantului Dimitrie.

8. Maica Domnului “Elaiovrytissa” – Manastirea Vatoped

Aceasta icoana a Maicii Domnului se afla in crama Manastirii Vatoped, deasupra ei urmatoarea minune fiind scrisa spre aducere aminte: imnultirea uleiului. Cuviosul Ghenadie se afla in slujba de chelar, fiind responsabil cu gestionarea alimentelor, cand uleiul din manastire era pe sfarsite. Acesta a mers la staret, spre a-l instiinta ca este de trebuinta a nu mai da ulei la masa, pentru ca putinul ramas sa ajunga nevoilor bisericii. Staretul nu a fost de acord cu aceasta masura, lucru ce a dus la intrebuintarea putinului ulei ca si pana atunci.

Cand, intr-o zi, batranul Ghenadie mergea spre magazie, spre a lua ultima picatura de ulei din butoi, a ramas uimit vazut butoaiele plini si uleiul ajungand pana la usa pivnitei. Icoana Maicii Domnului aflata in acest loc raspandeste o minunata aroma pana in zilele de astazi, primind si numele de “Docheiarissa”, adica “cea din crama”

9. Maica Domnului “Pyrovolitheisa” – Manastirea Vatoped

Cand, in anul 1822, Sfantul Munte era ocupat de o garnizoana a armatei turcilor, un soldat a indraznit sa traga cu pistolul spre icoana Maicii Domnului, aflata deasupra intrarii in manastire. Glontul necredinciosului a strapuns mana cea dreapta a Maicii Domnului. La scurt timp dupa aceasta, soldatul cel rau, nepot al comandantului, a innebunit si s-a spanzurat de un maslin din apropierea manastirii.

Afland aceasta unchiul sau, s-a maniat teribil pe cei din manastire, vazandu-i ca pe unii responsabili de incident. Un prieten al celui mort a spus unchiului toate cele intamplate, spre a nu pedepsi pe cei din manastire, total nevinovati. Comandantul a vazut si el in aceasta o clara lucrare a maniei divine, in cele din urma refuzand nepotului sau a fi inmormantat cum se cuvine.

10. Maica Domnului “Tricherousa” – Manastirea Hilandar

Aceasta este icoana amintita in viata Sfantului Ioan Damaschin. Ca aparator infocat al cinstirii sfintelor icoane, acesta a fost aspru pedepsit de catre iconoclasti: i-au taiat mana dreapta, spre a nu mai scrie in apararea sfintelor icoane. Punand in fata icoanei mana taiata, acesta se ruga cu lacrimi Maicii Domnului sa nu-l treaca cu vederea, ci sa-l ajute. Maica Domnului, cunoscand iubirea si credinta lui Ioan cel din Damasc, i-a vindecat rana, mana cea taiata lipindu-se la locul ei si luand din nou viata. In cinstea acestei minuni, icoana din Manastirea Hilandar pastreaza o copie de argind a mainii Sfantului Ioan Damaschin.

Pana in secolul al XII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava. Aceasta a fost oferita mai apoi Sfantului Sava, arhiepiscopul Serbiei si intemeietorul Manastirii Hilandar, cu ocazia unei vizite in Tara Sfanta. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.

Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: “De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea.” Manastirea Hilandar, cu viata de obste, se conduce astazi dupa principii idioritmice, fiecare calugar ingrijindu-se de ale sale.

11. Maica Domnului “Galaktotropousa” – Manastirea Hilandar

Si aceasla icoana, asemeni celei de mai sus, a fost data de catre calugarii din Manastirea Sfantul Sava arhiepiscopului Sebiei, cu ocazia unei vizite in Tara Sfanta, implinind prin aceasta o profetia a Sfantului Sava cel Sfintit. Sava al Serbiei a oferit icoana unei chilii sarbesti din Kareias, Chilia “Typikario”, unde el insusi mergea adesea spre a face rugaciune si a se odihni de tulburarea lumeasca. In bisericuta acestei chilii, Icoana Maicii Domnului este asezata in partea dreapta a Usilor Imparatesti, iar icoana Mantuitorului in partea stanga. Aceasta asezare este ceva poate chiar unic, tinand cont ca ele se aseaza invers.

12. Maica Domnului “Myrrhovlythissa” – Manastirea Dionisiu

Icoana Maicii Domnului Myrrhovlythissa este foarte mica in dimensiuni si inchisa la culoare. Ea este tinuta intr-o capela a manastirii, numita cu numele ei, unde Imnul Acatist al Maicii Domnului se citeste zilnic. Potrivit unei inscriptii facute in placuta de argint de pe spatele acestei icoane, icoana a fost oferita, de catre Imparatul Alexius Comnenul, Cuviosului Dionisie – Dionysious, ctitorul acestei sfinte manastiri, atunci cand a vizitat Trebizonda.

Aceasta este icoana cu care Patriarhul Serghie a facut procesiune pe zidurile Constantinopolului, in vederea pazirii de un asediu, in anul 626. De asemenea, tot in fata acestei icoane, dupa o victorie castigata in chip minunat de catre armata bizantina, Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost cantat pentru prima data.

In anul 1592, icoana a fost furata de catre piratii algerieni, insa o teribila incercare, un vis greu si o minune vazuta de conducatorul lor l-a facut pe acesta sa inapoieze icoana manastirii. Ajunsa in manastire, icoana a spart carcasa in care aceasta fusese ascunsa de catre pirati si a inceput sa izvorasca mir. Unii dintre pirati, vazand minunea, au ramas in manastire, fiind botezati si apoi tunsi in monahism.

In anul 1767, icoana Myrrhovlythissa a fost din nou furata, de catre o banda de hoti din Dalmatia, insa, in drumul lor spre casa, au fost prinsi de catre greci. Grecii, luand icoana au dus-o la Skopelos. Batranii din sat au refuzat sa inapoieze icoana Manastirii Dionisiu, care venisera dupa ea. Trei luni mai tarziu, insula si satenii au fost greu incercati cu boala. Vazand in aceasta o lucrare divina, ei au dus icoana la manastire. Ei au zidit mai apoi un schit, pe insula lor, in cinstea Icoanei Maicii Domnului.

13. Maica Domnului “Phovera Prostasia” – Manastirea Cutlumus (Koutloumousiou)

Aceasta icoana a Maicii Domnului este singurul obiect ramas in urma unui incendiu ce a distrus complet un schit al manastirii, din Insula Creta. Aceasta icoana a fost adusa in Sfantul Munte Athos, in Manastirea Cutlumus, unde a savarsit nenumarate minuni. In vremea unui incendiu petrecut in padurile manastirii, calugarii au luat icoana si au mers, cu rugaciune, spre padurea ce ardea. In scurt timp, cerul a dat ploaie si padurea nu a mai ars.

Icoana Maicii Domnului “Pazitoarea de rele” se afla pe catapeteasma capelei manastirii. Icoana este dusa, in procesiune, in Biserica Protaton, o data pe an, in Martea Luminata. Iar icoana Axion Estin, pastrata in Biserica Protaton, ii intoarce vizita la o zi distanta.

14. Maica Domnului “Gerontissa” – Manastirea Pantocrator

In aceasta icoana, care se afla asezata pe una dintre coloanele stranii stangi a bisericii centrale din Manastirea Pantocrator, Fecioara Maria este infatisata stand in picioare, in pozitie de rugaciune catre Mantuitorul. Pe fundalul de argint al icoanei se poate vedea un vas plin ochi, amintind de o minune a Maicii Domnului, savarsita la rugaciunile insistente ale “batranilor” – gerontas – care ramasesera cu vasele goale. De aici si numele icoanei de Gerontissa, adica “a batranilor”.

In timpul unui atac asupra manastirii, unul dintre atacatori a vrut sa scoata aschii din lemnul sfintei icoane, spre a-si aprinde cu el pipa. Imediat insa el si-a pierdut vederea. Ramanand orb, prietenii sai s-au speriat foarte, luand astfel icoana si aruncand-o intr-o fantana din apropiere. Cel care a orbit a suferit atat de mult, incat in ultima clipa a vietii sale si-a trimis familia in Sfantul Munte, spre a scoate icoana din acea fantana, doar de el stiuta. Acest lucru s-a savarsit dupa aproape 80 de ani. Actuala icoane se crede ca a fost repictata.

15. Maica Domnului “Proangellomeni” Imnul Acatist – Manastirea Zografu

De-a lungul perioadei de falsa unire, ca urmare a Sinodului de la Lyon, savarsit sub filo-latinii Mihail VIII Paleologul si Patriarhul Ioan Vechos, in secolul al XIII-lea, clericii latini si soldatii romani au invadat Sfantul Munte, fortareata Ortodoxiei, spre a impune in mod fortat unirea cu Biserica de Apus. Manastirea Zografu a fost cinstita de Dumnezeu, in urma acestor vremuri, cu un numar de 26 de martiri.

In acea vreme, langa manastire traia in pustnicie un calugar sfant ce recitea Imnul Acatist de mai multe ori pe zi, in fata icoanei Maicii Domnului. Intr-o zi, el a auzit-o pe Maica Domnului vorbindu-i si avertizandu-l – de aici si numele icoanei, “Proangellomeni” – ca necredinciosii sunt pe drum, drept aceea cei slabi in credinta sa se ascunda, iar cei intariti in credinta si dorniti de martiriu, sa ramana pe loc.

Batranul a alergat spre manastire, spre a-i anunta pe toti calugarii nevoitori de acolo. Ajuns in fata manastirii, el vede deasupra portii centrale icoana din chilia sa, prin care Maica Domnului i-a vorbit. Luand-o, el a intrat in manastire, in fata intregii obsti. Multi dintre calugari au fugit in ascunzatoare, insa staretul si un numar de 25 de calugari s-au incuiat pe ei in clopotnita manastirii, care a fost distrusa la data de 10 octombrie 1274.

Icoana minunata a Maicii Domnului, pe care acestia o aveau cu ei, a fost gasita nevatamata sub ruinele turnului. A fost luata mai apoi si asezata in capela Adormirii Maicii Domnului, in catapeteasma. Fiind repictata, aceasta se afla astazi in acelasi loc. Calugarii bulgari de la Zografu o numesc “Chairovo”, adica “Maica Bucuriei”.

16. Maica Domnului “Epakouousa” – Manastirea Zografu

In vremea in care Cuviosul Cosma de la Zografu, un anahoret care a trait la granita dintre secolele XIII-XIV, traia inca in manastire, alaturi de ceilalti calugari, a reusit odata sa ramana singur in biserica centrala. Intorcandu-se spre icoana sa, el a zis tare: “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te Fiului tau si Dumnezeului nostru, sa ma calauzeasca pe calea mantuirii.” In acel moment, din icoana s-a auzit: “Fiul meu si Dumnezeul meu, invata pe robul tau ce sa faca spre a se mantui.” Iar Hristos a zis: “Sa fie lasat sa se retraga spre a-si gasi pacea in singuratate.” Cu adevarat, acest sfant a crescut mult in viata isihasta. Icoana care a auzit rugaciunea sfantului – numele icoanei inseamna “cea care asculta” – se afla in biserica centrala a manastirii.

17. Maica Domnului “Gorgoepikoos” – Manastirea Dochiariu

Cea mai cunoscuta icoana din Sfantul Munte Athos, dupa Maica Domnului Portarita, este o pictura in fresca a Maicii Domnului, de pe peretele estic exterior al trapezei, in partea dreapta a intrarii, din Manastirea Dochiariu. In anul 1664, trapezarul Nil – Neilos, care trecea adesea prin fata sfintei icoane, tinand in mana o lumanare, de folos in treburile sale din trapeza, a auzit o voce spunandu-i: “Nu mai trece pe aici cu lumanarea aprinsa, care atata fum imi lasa pe icoana.” Neilos nu a acordat prea multa atentie vocii, insa aceasta s-a auzit din nou, de asta data pedepsindu-l cu orbirea. Toti fratii din manastire au inceput sa aibe mare evlavie la aceasta sfanta icoana, punand sub ea un vas pentru ca trapezarul sa arda mereu putina tamaie, in cinstea Maicii Domnului.

Orbul Neilos isi petrecea tot timpul sau intr-o strana, in fata icoanei, rugandu-se acesteia spre a-l ierta si vindeca. Maica Domnului s-a aratat drept mijlocitoare a rugaciunilor calugarilor, care au dus la vindecarea orbului. Maica Domnului a spus calugarilor ca ea este cea care le inalta rugaciunile la Dumneze, de aceea si numele ei este “Gorgoepikoos”, adica “grabnic ajutatoare”. Coridorul spre trapeza a fost inchis si o capela a fost inaltata acolo.

18. Maica Domnului „Glykophilousa” – Manastirea Filoteu

Ca si icoana Maicii Domnului “Portarita – Portaotissa”, si aceasta este una dintre putinele icoane salvate din prigoana iconoclastilor. Modul in care aceasta a ajuns in Sfantul Munte Athos nu este inca stiut de calugari. Se crede totusi ca aceasta a apartinut unei femei numite Victoria, devotata sotie a senatorului iconomah Simeon. Ea ar fi aruncat icoana in mare, in momentul in care trebuia sa o predea autoritatilor. Icoana Maicii Domnului, plutind pe ape, a ajuns in arsanaua (portul) Manastirii Filoteu, unde a fost primita cu nespusa bucurie de catre staret si obste. Acestia fusesera anuntati de venirea ei printr-o aratare a Maicii Domnului. In fiecare Luni din Saptamana Luminata, la malul marii are loc o precesiune.

19. Maica Domnului “Ktitorissa – Vimatarissa” – Manastirea Vatoped

Aceasta icoana a Maicii Domnului este pusa in legatura cu o incercare prin care a trecut Manastirea Vatoped. In vremea unui raid al arabilor asupra manastirii, diaconul calugar responsabil cu sfintele vase si obiecte din biserica, a reusit sa ascunda intr-o nisa de sub Sfantul Altar, o nepretuita icoana a Maicii Domnului si o cruce, asezand in fata lor o lumanare aprinsa.

Manastirea Vatoped a fost jefuita, iar calugarii dusi prizonieri in Insula Creta. Dupa mai bine de 70 de ani, calugarul diacon, care era inca viata, fiind eliberat, s-a intors in manastire. Ajuns in locul unde se afla sfanta manastire, el a destupat fantana, acoperita cu o lespede de piatra. El a gasit cele lasate plutind deasupra apei, iar lumanarea inca ardea in fata lor. Icoana se pastreaza si astazi, fiind numita “cea gasita, intemeietoarea”. Icoana este pusa in legatura cu intemeierea manastirii, de catre trei frati calugari: Atanasie, Nicolae si Antonie, care au vietuit in manastire spre sfarsitul secolului al X-lea.

20. Maica Domnului “Myrrhovlytissa” – Manastirea Sfantul Pavel

Aceasta icoana facatoare de minuni s-a aflat odata in renumita Manastire Myrelaiou, din Constantinopol. De aici ea a plecat spre Sfantul Munte, prin Sfantul Pavel de Xiropotamu, care a si inchinat-o celei de a doua manastiri intemeiate de el, dupa Xiropotamu, si anume Manastirea Sfantul Pavel, care i-a luat si numele. Icoana a inceput, la un moment dat, din mila lui Dumnezeu, sa produca mir. De aceea poarta si numele de “Izvoratoarea de Mir”. Aceasta icoana a savarsit nenumarate minuni pentru cei ce s-au rugat ei cu credinta si dragoste fata de Maica Domnului.

21. Maica Domnului Indrumatoarea “Hodeghetria” – Manastirea Xenofont

Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.

22. Maica Domnului “Palaiologina” – Manastirea Grigoriu

Numele original al acestei icoane este “Hodeghetria Pantanassa”. Mai tarziu, pentru a o distinge pe aceasta de alte icoane cu acelasi nume, a fost numita “Palaiologina”, dupa numele donatorului ei, “drept credincioasa Kyra Maria Asamina Palaiologina, doamna din Moldo-Valahia”, dupa cum marturiseste micuta inscriptie in aur, atasata vestmantului ei de argint. Aceasta icoana a fost partasa mai multor minuni, de-a lungul vremii, dupa marturia batranilor din manastire. Cea mai insemnata dintre toate este cea petrecuta in anul 1762, cand un incendiu a cuprins intreaga biserica a manastirii. Singurul lucru nears, din intreaga biserica, a fost aceasta icoana. Icoana se afla in acelasi loc in care se afla si astazi, adica pe prima coloana din partea stanga a naosului, indreptata spre sud.

23. Maica Domnului “Antiphonetria” – Manastirea Costamonitu

In vremea domniei Imparatului Constantin Monomahul, in anul 1020, sfanta icoana a Maicii Domnului Antiphonetria a savarsit urmatoarea minune in Manastirea Constamonitu – Konstamonitou. La data de 1 august, cu ocazia praznuirii Cinstei Cruci, ecleziarhul de atunci al manastirii, numit Agathon, s-a mahnit mult din cauza ca nu avea cu ce sa infrumuseteze manastire, cu ocazia sarbatorii. Aceasta se intampla in ajunul praznicului Mutarii Sfintelor Moaste ale Sfantului Stefan, ocrotitorul manastirii. El s-a rugat cu lacrimi Maicii Domnului si a stat in genunchi toata noaptea. Atipind putin, el a auzit din icoana o voce care ii spunea: “Nu te tulbura, caci eu port de grija de toate cele din Sfantul Munte.” In acea clipa, toate rezervele de alimente, de ulei si de lumanari, ale manastirii s-au umplut, spre marea bucurie a lui si a obstii.

24. Maica Domnului “Pantanassa” – Manastirea Vatoped

Aceasta icoana facatoare de minuni a Nascatoarei de Dumnezeu este o icoana pe lemn, portabila, zugravita in secolul al XVII-lea si a fost adusa la Vatopedi de catre obstea lui Gheronda Iosif Vatopedinul, care, de la Nea Skiti s-a inchinoviat la Vatopedi, manastire care a devenit, astfel, din nou de obste, in 1990.

Icoana se afla pe proschinitarul din stanga al bisericii mari. Prima dovada ca aceasta icoana are un har deosebit a fost urmatoarea intamplare: Intr-o zi, un tanar din Cipru a intrat in biserica sa se inchine. Indreptandu-se spre icoana, Gheronda Iosif a vazut deodata ca fata Maicii Domnului straluceste. In acelasi moment, o putere nevazuta l-a aruncat pe tanar la pamant. Indata ce si-a revenit, a marturisit cu lacrimi parintilor ca era necredincios, dispretuind poruncile lui Dumnezeu si ca se ocupa cu vrajitoria. Astfel, interventia miraculoasa a Nascatoarei de Dumnezeu l-a convins pe tanar sa-si schimbe viata si sa devina un bun credincios. Aceasta icoana are de la Dumnezeu si harul deosebit de a vindeca infricosatoarea boala a cancerului. Cunoastem foarte multe cazuri de cancerosi vindecati recent, dupa citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domnului Pantanassa.

De asemenea, multe minuni au avut loc in ultimii ani in Rusia, dupa ce au fost aduse – la cererea Patriarhului Moscovei – trei copii ale icoanei Pantanassa: una la Biserica Tuturor Sfintilor din Crasnoe Selo, Moscova, a doua la Manastirea Schimbarii la Fata a Mantuitorului din Novospaski, iar a treia la Manastirea Valaam. Iata insa ca Maica Domnului are de acum doua icoane Pantanassa vindecatoare de cancer si in Romania: la Biserica Rusa din Bucuresti si la Sfanta Manastire Oasa din judetul Alba. Ii indemnam, asadar, pe credinciosi sa alerge cu credinta la ajutorul acestor icoane, cerand ulei de la candela Maicii Domnului, aghiazma si citind in fata icoanei Acatistul sau Paraclisul Maicii Domnului.

MINUNI

Prezentam cateva minuni savarsite de icoana Maicii Domnului Pantanassa, culese din bogata arhiva a Manastirii Vatopedi: 1. Pe data de 30.09.1990, ieromonahul Evdochim, duhovnicul schitului vatopedin Sfantul Dumitru, dupa ce s-a inchinat la icoane, impreuna cu ceilalti monahi in timpul stihoavnei de la Vecernie, s-a asezat in locul sau, in strana aflata in fata icoanei Pantanassa. Deodata a vazut limpede cum din icoana ies nenumarate raze de lumina. L-a intrebat apoi pe ieromonahul care sedea alaturi daca vede si el lumina si razele care ies din icoana Maicii Domnului.Acesta ii raspunde ca nu vede si indata stralucirea razelor a incetat. “Razele acelea si lumina care ieseau din icoana Maicii Domnului Pantanassa mi-au bucurat inima, caci dupa 60 de ani in Sfantul Munte, m-a invrednicit Nascatoarea de Dumnezeu sa vad o asemenea minune”, a marturisit Parintele Evdochim.

2. Prezvitera Andrula Papahristodoulou, din Nicosia, Cipru, ne relateaza urmatoarea intamplare, petrecuta catre sfarsitul anului 1990. Intr-o noapte, pe cand dormea, a scos un geamat puternic, s-a intins si, cu ochii deschisi, a intrat in coma. Membrii familiei au crezut ca a murit. Dupa primul ajutor, a inceput sa dea semne de viata. La spital i s-au facut multe analize, cateva zile in sir, decoperindu-se astfel ca avea tumora pe creier, trebuind operata de urgenta. Dupa ce s-a spovedit si i s-a facut Sfantul Maslu, s-a dus la operatie cu incredere in Maica Domnului Pantanassa, a carei icoana o avea – chiar si la spital – mereu cu dansa. In timpul operatiei nu s-a reusit insa extirparea completa a tumorii. Din cauza aceasta avea mari greutati (ametea, nu putea sa umble si sa vorbeasca bine, o deranjau foarte mult zgomotele). A iesit insa din spital, deoarece se apropia sarbatoarea Craciunului. Intr-o zi, pe cand se afla intinsa pe pat, iar deasupra capului avea icoana Pantanassa, a simtit o buna mireasma inexplicabila, care a durat in jur de 10 minute, devenind din ce in ce mai puternica. La inceput, membrii familiei nu au simtit nimic. Apoi insa si-au dat seama si ei de mireasma si au inteles emotionati ca era vorba de cercetarea Maicii Domnului. Dupa cateva zile, mireasma s-a repetat, lucru care a convins-o pe bolnava ca Maica Domnului o va vindeca. Mergand din nou la spital pentru examinare, medicul a venit la dansa cu rezultatul tomografiei si a intrebat-o mirat: “Ati urmat vreo terapie in afara spitalului?”; “Nu”, i-a raspuns bolnava. “Bine, dar pe tomografie nu se vede nimic!” Atunci bolnava i-a marturisit ca se astepta sa nu mai gaseasca nici o urma de tumora si le-a povestit ce se intamplase . Medicul i-a raspuns: “Si eu cred in minunile Maicii Domnului, pentru ca mi-a vindecat si mie fetita de 4 ani care suferea de leucemie, iar acum este sanatoasa”. Astazi, prezvitera este complet restabilita si ii multumeste Maicii Domnului pentru minune.

3. La Centrul Oncologic Infantil din Moscova era internat un baietel de 8 ani, pe nume Mihail Iacunin din orasul Toliati, suferind de cancer la ochi. La capul patului sau, in stanga, se afla o iconita a Maicii Domnului, copie a icoanei Pantanassa. Pe data de 11.11.1991, mama baiatului, care statea alaturi si se ruga Maicii Domnului pentru vindecarea baiatului, impreuna cu o prietena, pe nume Claudia Ohartina, a vazut cum din icoana ies raze de lumina. Peste cateva zile insa, in timpul noptii, mama baiatului a constatat cu durere ca inima lui Mihail incetase sa mai bata. A alergat dupa infirmiera. Intorcandu-se impreuna, in timp ce pe culoar si in salon era intuneric, au vazut cum din icoana doua raze de lumina se indreapta catre trupul copilului mort. Indata inima baiatului a inceput din nou sa bata. Acest caz a determinat Patriarhia Moscovei sa invite o delegatie vatopedina¸ in frunte cu Arhimandritul Efrem, pentru a aduce la Moscova doua copii ale icoanei Pantanassa (la dimensiunile celor aduse in Romania). Recent, o noua copie a fost dusa la Manastirea Valaam, cu doua luni inainte de pelerinajul icoanelor Pantanassa in Romania.

4. Pavel Ipaspistis din Drama, Grecia, scrie: “Am vizitat Manastirea Vatopedi in vara anului 1994. Ghidul manastirii ne-a vorbit despre icoana Pantanassa, care vindeca bolile de cancer. Deoarece mama mea avea o astfel de problema a pielii fetei, m-am rugat in fata icoanei Maicii Domnului, in genunchi, ca sa o vindece, promitandu-i ca voi lasa la icoana cruciulita mea de aur. Plecand de la manastire am luat cu mine ulei de la candela, pe care l-am dat mamei. Dupa ce s-a uns cu acel ulei, cancerul de piele a cedat. Mergand din nou la spitalul din Drama pentru obisnuita cauterizare, i s-a spus ca nu mai este nevoie, pentru ca tumora nu mai exista. De atunci, mama s-a vindecat complet.”

5. N. Papaevripidis, refugiat din Morfu, Cipru, scrie: “Mama mea se afla la spitalul «Makarios» din Nicosia, suferind de cancer in regiunea rinofaringiana, cu multiple hemoragii din nas si din gat. Cancerul a fost diagnosticat prin biopsii si analize. Peste doua zile trebuia operata. Seara eram acasa si ma uitam la televizor. Era o emisiune a canalului «Logos» si vorbea Egumenul Sfintei Manastiri Vatopedi, Arhimandritul Efrem. La un moment dat, a mentionat minunile icoanei Maicii Domnului Pantanassa. Imediat mi-am facut cruce, m-am rugat Maicii Domnului si i-am facut o fagaduinta. Toate acestea se petreceau in februarie 1995. A doua zi, o echipa de medici a spitalului «Makarios» a venit la patul mamei, pentru control. Seful comisiei de examinare, stupefiat, a strigat catre ceilalti: «Credeti in minuni? Nu mai are nimic!». Intr-adevar, se vindecase complet, nemaifiind nevoie de operatie. Mama se numeste Evdochia Papaevripidis, are 80 de ani si locuieste la Limassol, Cipru.

6. Panaghiotis Iconomu din Larisa, Grecia, ne scrie in ziua de 22.12.1995: „Va scriu despre o minune care mi s-a intamplat mie, nevrednicului, prin intermediul icoanei Maicii Domnului Pantanassa. Sufeream de o boala la ambele urechi, din care iesea un lichid cu un miros dezgustator. De asemenea, aveam o mancarime insuportabila. Cand, cu harul Maicii Domnului, am venit la Manastirea Vatopedi in februarie 1995, am auzit de la staretul manastirii o minune a icoanei Pantanassa. In aceeasi clipa, nadejdea mantuirii mele s-a indreptat catre uleiul facator de minuni de la candela icoanei Pantanassa si i-am fagaduit Maicii Domnului ca, daca ma fac bine, voi lasa la icoana crucea mea de aur de la botez. Dupa un interval de trei luni de zile, mirosul urat din urechi a disparut, diminuandu-se si mancarimea. Astazi, cand va scriu, sunt complet vindecat si Ii dau slava lui Dumnezeu si Preacuratei Maicii Sale”.

7. In ziua de 18.03.1996 o femeie i-a povestit protopopului Artemie Vladimirof , proestamenul bisericii Tuturor Sfintilor din Crasnoe Selo, Moscova – unde a fost adusa una din copiile icoanei Pantanassa – un caz petrecut in familia ei dupa rugaciuni staruitoare in fata icoanei. Fiul sau se droga de multi ani cu narcotice foarte puternice. Toate incercarile de a-l face sa renunte au fost zadarnice. Intr-o zi, cand femeia s-a intors acasa dupa ce se rugase la biserica in fata icoanei Pantanassa, fiul sau i-a cerut sa-i dea din aghiazma care tocmai se sfintise la icoana Maicii Domnului, spunandu-i totodata ca s-a hotarat sa intrerupa definitiv narcoticele si ca vrea sa urmeze o profesie prin care sa ajute pe cei dependenti de droguri. De atunci au trecut trei luni. La examenul medical doctorii au constatat absenta desavarsita a urmelor de droguri si regenerarea completa a organismului tanarului. Acum acesta urmeaza cursuri de calificare la Centrul Oncologic din Moscova. Astfel, Maica Domnului l-a salvat pe acest tanar de la moarte.

8. Liudmila avea o tumora maligna cat o maslina in regiunea fetei, care a disparut complet dupa ce s-a uns pe fata cu ulei in timpul savarsirii Paraclisului icoanei Pantanassa la biserica Tuturor Sfintilor din Moscova (martie 1996).

9. Nadejda, din Moscova, a suferit un traumatism al coloanei vertebrale (compresiune articulara cu deplasare). Era chinuita continuu de dureri si nu putea face nici douazeci de pasi. De asemenea, suferise un traumatism al mandibulei si avea o eczema pe fata. Dupa ce s-a rugat in fata icoanei Pantanassa, s-a vindecat complet (iunie 1996).

10. O credincioasa citea zilnic Paraclisul icoanei Pantanassa, in biserica Tuturor Sfintilor din Moscova, pentru rudele sale atee. La putina vreme, acestia au inceput sa frecventeze biserica (august 1996).

11. Niki Anniva din Pafos, Cipru, ne scrie in 05.091996: „Acum doua zile am sunat la Manastirea Vatopedi ca sa-mi faceti un paraclis la icoana Maicii Domnului Pantanassa (slavit sa-i fie numele!), pentru ca aveam un chist ovarian mare, iar medicul mi-a spus ca e nevoie de operatie. M-am speriat tare, deoarece mama mea a murit anul trecut de cancer uterin. Astazi, insa, mergand la medic, mi-a spus ca nu am nimic si ca nu mai este nevoie de interventie chirurgicala, deoarece chistul a disparut. Bucuria mea nu se poate descrie! Slavit sa fie Domnul!”

12. Moscova, decembrie 1996. Liuboi avea cancer uterin si medicii i-au propus interventie chirurgicala. A venit indata la biserica pentru a participa la Acatistul icoanei Pantanassa. Inainte de operatie, la examenul medical, s-a descoperit ca disparuse complet tumoarea uterina.

sursa

http://cuvantortodox.ro/category/teologie-sistematica/calea-fericirii-morala/sfinti/