DESPRE RUGACIUNE...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

http://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Bucuria mea, Domnul zice: “Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita!” A priveghea inseamna a urmari fiecare pas al sufletului tau, a nu ceda ispitelor diavolului. Daca nu te rogi, nu va fi nici Harul Sfantului Duh in sufletul tau. Sa te silesti sa-ti faci zilnic, pravila de rugaciune fiindca iti va parea nespus de rau cand vei muri, numai ca atunci, va fi un vesnic prea tarziu. Atunci cand inima ta este rece si nu ai dorinta sa te rogi, gandeste-te cate ti-a dat si iti da Dumnezeu, aminteste-ti de pacatosenia ta si zi: “Doamne, miluieste-ma! Doamne, miluieste-ma! Slava puterii Tale Doamne!” Sa nu uiti s-o chemi in ajutor pe Maica Domnului, prima noastra ajutatoare si cea mai puternica mijlocitoare inaintea lui Dumnezeu. Cand te rogi Maicii Domnului, ea te asculta cu atentie. Si pentru ca rugaciunea facuta in graba il supara pe Dumnezeu, sa nu te grabesti niciodata la rugaciune. Daca in rugaciunea ta se amesteca ganduri si simtaminte neasteptate, atunci sa zici asa: Iisuse, Preadulce, imi recunosc neputinta, iarta-ma! Sa te rogi copilareste (cu inocenta unui copil), cu credinta puternica. La inceputul zilei sa te rogi, seara, sa nu mergi la somn fara rugaciune, iar pe parcursul zilei sa spui neincetat, cu dragoste, Rugaciunea mintii: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! si vei fi binecuvantat. Asadar, sa nu uiti de “ceasul de rugaciune” si indemnul Sfantului Apostol Pavel: “Rugati-va, neincetat!” (1Tesaloniceni 5:17).

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

”Îndemn la rugăciune pentru ploaie

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

."Dăruieşte Mântuitorule ploaie,pământului celui însetat…

În această perioadă țara noastră este afectată de cea mai mare secetă din ultimele decenii, fiind grav afectate
toate culturile agricole din întreaga ţară.

Rugăciuni la vreme de secetă

Rugăciunea întâi


Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai ascultat pe Ilie Tesviteanul pentru dragostea cea către Tine şi ai poruncit să se oprească ploaia ce se trimitea pământului la vreme; apoi iarăşi, prin rugăciunea lui, ai dăruit ploaie aducătoare de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind îmblânzit de singură îndurarea Ta, dăruieşte moştenirii Tale ploaie liniştită. Şi trecând cu vederea greşealele noastre, trimite ploile Tale peste locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci, pentru animale şi pentru toate celelalte, căci de la Tine aşteaptă să le dai lor hrană la vreme potrivită. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Rugăciunea a doua


Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai ascultat pe Ilie Tesviteanul pentru dragostea cea către Tine şi ai poruncit să se oprească ploaia ce se trimitea pământului la vreme; apoi iarăşi, prin rugăciunea lui, ai dăruit ploaie aducătoare de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind îmblânzit de singură îndurarea Ta, dăruieşte moştenirii Tale ploaie liniştită. Şi trecând cu vederea greşealele noastre, trimite ploile Tale peste locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci, pentru animale şi pentru toate celelalte, căci de la Tine aşteaptă să le dai lor hrană la vreme potrivită. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Doamne, Dumnezeule atotţiitorule, Care ridici norii de la marginea pământului, Cel ce ai făcut fulgerele spre ploaie, Care scoţi vânturile din vistieriile Tale, Cel ce chemi apa mării şi o verşi peste faţa a tot pământul, Ţie ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta, mărturisind păcatele noastre şi cerând de la Tine mila cea bogată: deschide stăvilarele cerului; porunceşte norilor să dea ploaie; îndură‑Te de toate cele de pe pământul Tău; îndură‑Te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân, de robii şi roabele Tale, de fii şi de fiice şi de toate animalele pământului, şi fă să crească pâine de mâncare pentru noi şi iarbă pentru animale. Primeşte rugăciunile poporului Tău şi să nu lepezi suspinurile săracilor; să nu ne mustri pe noi cu mânia Ta; să nu ne cerţi cu iuţimea Ta; să nu pierzi pe poporul Tău cu foamea şi cu setea, căci ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca să ia de la Tine hrană la vreme potrivită; în Tine nădăjduim şi afară de Tine pe altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milă bogată. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Rugăciunea a treia


Doamne, Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici suntem de îndurările Tale şi că nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să căutăm la cer, să stăm înaintea Ta şi să‑Ţi spunem cererile noastre, căci ce bine am făcut ca să dobândim cererile? Prin bunătatea Ta cea nemăsurată ne‑ai adus din nefiinţă în fiinţă, cu chipul Tău ne‑ai cinstit şi toată făptura ai supus‑o nouă; dar noi, cu atâtea faceri de bine fiind dăruiţi, ca nişte vrăjmaşi ne‑am arătat, şi poruncile Tale, ale Făcătorului de bine, le‑am călcat, şi viaţă prihănită şi gând spurcat şi necurat ne‑am agonisit. Şi nu numai dragostea Ta am lepădat, ci ca fiarele ne purtăm şi unul pe altul ne mâncăm, prin uneltiri lacome şi prin nedreapta noastră voinţă. Deci cum să fim vrednici şi să ne bucurăm de binefacerile Tale? Tu eşti drept, noi nedrepţi; Tu iubeşti, noi duşmănim; Tu eşti îndurător, noi neîndurători; Tu făcător de bine, noi răpitori. Ce legătură avem cu Tine, ca să ne împărtăşim de bunătăţile Tale? Mărturisim dreptatea Ta, cunoaştem osânda noastră, vestim binefacerile Tale, înmiit suntem vinovaţi de moarte. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea preaputernică şi care ţine toate. Lesne este mâinii Tale celei atotputernice ca într‑o clipă să ne piardă pe noi; iar cât priveşte gândul şi purtarea noastră, drept este să fim daţi pierzării, preadrepte Judecătorule. Dar acest lucru nu este cu totul vrednic de îndrumarea Ta cea nebiruită şi de bunătatea Ta cea de negrăit, preaiubitorule de oameni Stăpâne.


Pentru aceasta, îndrăznind spre milostivirea Ta cea nepătrunsă şi spre îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne apropiem către Tine, Făcătorule de bine, noi nevrednicii şi nemulţumitorii. Nu ne da pe noi, pentru păcatele noastre, în mâinile secetei, nici pentru fărădelegile noastre să ne striveşti pe noi în cătuşele foametei; ci pentru bunătatea Ta, dă pământului ploaia pe care de bunăvoia Ta ai hotărât‑o moştenirii Tale şi umple de apele Tale cele roditoare de viaţă sânurile pământului, căci iată acesta stă înainte ca o maică cu sânul secat; şi precum sânul aceleia, lipsit de lapte, aduce moarte pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale neîmpărtăşite de umezeală, îşi veştejeşte verdeaţa şi aduce stricăciune roadelor lui, şi pe noi ne ameninţă foametea şi moartea. Căci arşiţa din vremea secetei ca o flacără pârjolitoare veştejind semănăturile, prevesteşte pierzare roadelor lui; dar Tu cu mila Ta cercetează‑l pe el, şi văzduhul cu nori de ploaie bine‑l tocmeşte, şi cu ploaia Ta cea bogată satură pământul şi înviază roadele lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă‑le întregi şi pline, şi cu bună îndurarea Ta, înmulţeşte roadele prin care ai hotărât să se ţină viaţa cea trupească; pentru că de nu vei da Tu cu bunăvoirea Ta ploile Tale cele îndestulătoare, pământul nostru nu‑şi va da roada sa; ci pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor Tăi. Că Tu eşti, Doamne, izvorul milei şi Dătătorul bunătăţilor, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Rugăciunea a patra


Doamne, Doamne, Care prin proorocul Tău Ilie ai dezlegat seceta şi cu cădere de ploi ai plouat pe faţa pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat poporul Tău din belşug, Însuţi şi acum, fiind îmblânzit de fireasca Ta bunătate, dăruieşte pământului ploi liniştite, spre rodirea roadelor de peste an. Căci Tu eşti Cel care ai aşezat apele la locurile lor şi ai făcut văzut pământul ce era acoperit de ele; Tu eşti Cel care i‑ai poruncit lui să odrăslească toate felurile de roade spre îndulcirea noastră; Tu eşti Cel care pe vremea lui Noe, pentru păcatele oamenilor, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis stăvilarele cerului, şi faţa pământului ai făcut‑o ca o mare spre pierderea a tot trupul; Tu eşti Cel care acoperi cu ape înălţimile lui; Tu eşti Cel care ridici norii şi le porunceşti să slobozească picături de ploaie; Tu eşti Cel care ridici apa mării şi o verşi peste faţa pământului; Tu eşti Cel care ai pus hotar ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare şi râurile le umpli de ape şi adăpi pământul şi saturi de apă brazdele lui spre înmulţirea frumoaselor lui roade; Tu eşti Cel care ai despărţit marea şi râul umblat l‑ai făcut şi apă din piatră ai izvorât şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Firea apelor ştie pe Făcătorul ei, cunoaşte pe Stăpânul său, nu uită datoria slujbei ei. De Te vede pe Tine, Stăpânul, mâniat asupra noastră, atunci ea ori pornindu‑se nemăsurat aduce pieire, ori încetând se opreşte şi locul ei îl ia seceta şi văzduhul ca văpaia se face şi roadele pământului se veştejesc şi noi în mâinile primejdiei cădem. Şi iarăşi de Te vede pe Tine, Dumnezeul cel iubitor de oameni, blând şi lesne iertător, ploi găteşte, şi ploi pe pământ se coboară, şi văzduhul cu bună răsuflare se face, şi pământul, plecându‑se poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din adâncurile lui.


Deci pe Tine, făcătorul şi ţiitorul tuturor, Te rugăm, zicând: miluieşte‑ne pe noi, Doamne, miluieşte‑ne pe noi. Adu‑Ţi aminte că suntem lucrul mâinilor Tale; ia aminte la neputinţa firii noastre, că Tu ne‑ai făcut pe noi. Vezi neliniştea păsărilor, mugetul animalelor, plângerea pruncilor, strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor, părăsirea văduvelor, strâmtorarea săracilor şi glasul cel rugător al întregului Tău popor, şi cercetează pământul şi‑l adapă cu ploi bogate, pentru că, lipsit de umezeală, ameninţă roadele sale cu veştejire, iar pe oameni şi animale, cu pierzare. De demult, când ai trimis pierzare oamenilor prin apă, Ţi‑ai adus aminte de Noe, care era purtat în corabie de acele ape nemăsurate, şi Ţi‑ai adus aminte şi de păsări şi de animale şi de fiare şi de târâtoare; şi ai adus vânt pe pământ şi s‑a domolit apa, iar pe Noe şi vietăţile care erau cu dânsul, ca pe o sămânţă le‑ai păstrat, spre a doua facere a lumii. Şi acum, când prin uscăciunea care a cuprins văzduhul, ne ameninţi cu foamete şi cu moarte, adu‑Ţi aminte de poporul care nădăjduieşte spre Tine, adu‑Ţi aminte de păsări, adu‑Ţi aminte şi de animale şi de vânt cu rouă ca să înceteze seceta, şi fă să crească seminţele pământului spre hrana oamenilor şi a animalelor, şi iarăşi le învredniceşte pe toate de purtarea ta de grijă.


Că Tu eşti Cel care răsari iarbă animalelor şi verdeaţă spre folosul oamenilor; şi Tu eşti Cel care scoţi pâine din pământ şi dai vin şi cu untdelemn veseleşti feţele oamenilor, ca, hrănindu‑ne cu îndestulare din bunătăţile Tale, în veselia inimii să preaslăvim bunătatea Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Rugăciunea a cincea


Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care cu cuvântul Tău toate din nefiinţă le‑ai adus; Cel care ai luat ţărână din pământ şi ai zidit pe om şi cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău l‑ai cinstit pe dânsul, şi ai zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cel care dai hrană animalelor şi puilor de corbi; Care prin marea şi mântuitoarea Ta venire în trup ai săturat multe mii, o dată cu şapte, iar altă dată cu cinci pâini, Însuţi, întru tot Bunule Stăpâne, şi pe poporul acesta care cheamă preasfânt numele Tău, cu prisosinţă hrăneşte‑l prin dreapta Ta cea atotfăcătoare şi de mari daruri împărţitoare. Caută, Doamne, spre săracii poporului Tău, Tu Care deschizi mâna Ta şi umpli de bunătate toată făptura; miluieşte‑ne pe noi pe toţi cu milostivire, căci Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti Tatăl nostru al tuturor, şi la Tine unul ridicăm ochii, ca cel înţărcat spre maica sa. Preabunule Stăpâne, al Tău este cuvântul: cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla. Dă, Stăpâne, celor care cer acum, împreună cu hrana cea duhovnicească, şi pe cea trebuitoare trupului, şi hrăneşte pe poporul Tău cel flămând. Dăruieşte pământului ploi la vreme, bună întocmire a văzduhurilor şi îndestulare de tot felul de roade; pe cei ce se chinuiesc în neputinţă şi în rea pătimire, în friguri şi în multe feluri de boli, cercetează‑i. Izbăveşte, Doamne, cetatea aceasta numită cu numele Tău, şi toate cetăţile şi ţările: de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de sabie şi de omor, dăruindu‑ne nouă milele Tale.


Cu harul Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă şi al Preasfântului
şi întocmai cinstit Duhului Tău; cu rugăciunile şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu, ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi apostoli, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.


Rugăciunea a şasea


Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care, pentru mântuirea noastră,
ai binevoit a purta trup, pentru ca în chip minunat să preaslăveşti firea cea cuvântătoare cu bunătatea şi cu îndurarea Ta cea negrăită, şi ai făgăduit a ierta pe cei care cu adevărată pocăinţă se întorc din adâncul păcatului, încât atunci când vor căuta la Tine în chip cu adevărat smerit, prin împlinirea poruncilor Tale cele dumnezeieşti, să poată cu îndrăznire a Te avea pe Tine Dumnezeu milostiv şi blând, lasă acum toate fărădelegile noastre şi pleacă urechea Ta către noi şi ne auzi pe noi smeriţii şi păcătoşii, precum ai auzit odinioară pe Ilie Tesviteanul, încât numai cu cuvântul el a legat cerul spre înţelepţirea acelui popor neascultător; după aceea iarăşi printr‑însul lucrând cu ştiuta Ta iubire de oameni, poruncind norilor, ai adăpat tot pământul cu apă bună; şi precum odinioară pentru rugăciunile robului Tău Ilie, aşa şi acum pentru aceste fierbinţi rugăciuni ale noastre, treci fărădelegile şi păcatele noastre şi primeşte rugăciunile noastre şi ne auzi pe noi care în ceasul acesta ne rugăm Ţie cu căldură, şi dezleagă uscăciunea aceasta a pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău. Trimite peste noi ploi bune, ca să ne săturăm de apă şi pământul nostru să‑şi dea roadele la vreme cuvenită, spre hrana noastră şi a animalelor celor necuvântătoare.


Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, auzi‑ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, şi nu trece cu vederea rugăciunile noastre, nici să biruiască fărădelegea noastră mila Ta; ci pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi. Vezi umilinţa noastră şi Te milostiveşte. Priveşte din sfânt locaşul Tău; vezi suspinurile săracilor; vezi vârsta cea fragedă a copiilor ofilindu‑se de prea mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor fără răutate; vezi pântecele maicilor şi sânurile uscate care aduc moarte pruncilor; vezi pe bătrâni şi pe tineri, ca pe nişte încătuşaţi daţi în mâinile celor fără de lege, şi treci greşealele noastre, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din minte şi cele din cuget, şi nu ne lepăda pe noi până în sfârşit. Pentru că nu numai de setea apei ne topim, ci şi de alte mii de rele pentru păcatele noastre, şi la Tine căutăm, ca să se verse peste noi cât mai grabnic ploaie îndestulătoare, şi ca să opreşti mânia Ta cea dreaptă şi să înlături această cumplită nenorocire. Amândouă le cerem şi ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli de apă fântânile şi ţarinile noastre, şi cu saţiu să adapi şi să umpli de bunătatea Ta holdele noastre cele sufleteşti, adică inimile noastre să le umpli de veselie, de bucurie negrăită şi de desfătare, şi să opreşti pornirea cea nesuferită, care a venit asupra noastră. Că Tu eşti Izbăvitorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.


Amin.

 

RUGACIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI "PRODROMITA"(12 Iulie)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

      O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti.
Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.
Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.
Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta.
Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice.
Pe monahul Serghie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-Ţi aducă Ţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.
Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.
Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim. Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.
Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, Care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre oştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.
Celor ce îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea icoanei Tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele Tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din biserica Ta să ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor Tale, strigând: Bucură-Te, Împărăteasă a Luminii, Care prin arătarea strălucitului Tău chip în icoana Ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în icoane ce oglindesc slava Treimii.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor necăjiţilor”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

             

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor necăjiţilor”

Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Preabinecuvântată Maică a lui Hristos, Dumnezeu Mântuitorul nostru, bucuria tuturor necăjiţilor, cercetarea bolnavilor, ocrotitoarea neputincioşilor, acoperitoarea văduvelor şi orfanilor, mângâietoarea cea de nădejde a maicilor în­tristate, ajutătoarea şi limanul cel totdeauna gata al tuturor neajutoraţilor! Ţie, Preamilostivă, ţi s-a dat de la Cel Preaînalt harul de a mijloci pentru toţi şi de a-i izbăvi din necazuri şi din dureri, pen­tru că însăţi ai îndurat necazuri şi dureri cumpli­te, privind la pătimirea cea de voie a Fiului tău iubit şi văzându-L pe El răstignit pe cruce, când ţi-a străpuns inima sabia cea prorocită de Simeon.

Aşadar, o, Maică iubitoare de fii, ia aminte la glasul rugăciunii noastre, mângâie-ne pe noi, necăjiţii, ca ceea ce eşti mijlocitoarea cea de nădejde a bu­curiei. Stând înaintea Tronului Preacuratei Treimi de-a dreapta Fiului Tău, a lui Hristos Dumnezeul nostru, poţi, dacă vei voi, să ceri pentru noi toate cele de folos. Pentru aceasta, cu inimă credincioa­să şi cu suflet iubitor, cădem la tine ca la o Stăpâ­nă şi Împărăteasă, şi cutezăm a striga ţie cu gra­iurile Psalmistului: ascultă, Fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi auzi rugăciunea noastră, şi izbăveşte-ne pe noi de nevoile şi necazurile ce ne împre­soară, că tu plineşti cererile tuturor credincioşilor, ca ceea ce eşti Bucuria necăjiţilor, dăruind suflete­lor lor pace şi mângâiere.

Iată, vezi nevoia şi ne­cazul nostru: arată-ne mila ta, trimite mângâiere inimii noastre rănite de întristare, dăruieşte-ne la­crimi de pocăinţă spre curăţirea păcatelor noas­tre şi spre potolirea mâniei lui Dumnezeu, ca având inimă curată, conştiinţă bună şi nădej­de neîndoielnică, să alergăm la mijlocirea şi pa­za ta. Primeşte, Preamilostiva noastră Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, rugăciunea pe care o aducem ţie cu râvnă, şi nu ne lepăda pe noi, cei nevrednici de bunătatea ta, ci dăruieşte-ne izbă­vire din necazuri şi din dureri, apără-ne de toată bântuirea vrăjmaşului şi de clevetirile omeneşti, fii nouă ajutătoare grabnică în toate zilele vieţii noastre, ca sub acoperământul tău de Maică să rămânem nevătămaţi pururea, păziţi cu ocroti­rea şi rugăciunile tale către Fiul tău şi Dumne­zeu, Mântuitorul nostru, Căruia se cuvine toa­tă slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE,

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Doamne ,Iti multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi de mic copil.
Ca atunci cand plangeam si imi era frica imi indreptai ochii spre cer si imi aratai lumina ta.
Iti multumesc ca mi-ai dat puterea copilului singur prin lume de a ma ridica de fiecare data cand am cazut.
Iti multumesc ca somnul mi-ai vegheat si ca visele urate mi le-ai alungat punand luna sa imi lumineze camera noaptea ca sa nu-mi fie frica si teama de cel rau
Iti multumesc Doamne pentru sanatate si boala iti multumesc pentru suferinta si necaz iti multumesc Doamne pentru tot ce mi-ai dat si bine si rau
Caci daca tu nu imi aratai pe toate cele bune si rele pe pamant nu stiam ca esti cu adevarat parintele meu
Iti multumesc Doamne ca m-ai iertat cand la mormantul tatalui meu te-am blestemat si te-am urat
Ca intr-o noapte cand foamea si frica ma napadisera cand raul se apropia de mine si-mi lua respiratia cu greutatea pe care si-o lasa asupra mea.Ai venit tu Doamne si in palme m-ai ridicat si ai facut lumina dandu-mi un colt de paine si un pahar cu lapte/
Satul Doamne sunt si acum cand imi aduc aminte de darul tau care in somn mi l-ai dat.
Mangaindu-ma Doamne pe frunte m-ai sarutat si mi-ai spus
- Copile de acum eu sunt Tatal tau pe tatal tau l-am luat pentru ca era un om bun si suferea pe pamant .Acum el e sus cu mine si m-a rugat sa vin sa te alint ca sa nu te piarda nici el nici eu
Iti multumesc Doamne ca pana acum ai dat intuneric si lumina ochilor mei ca am vazut raul care joaca hora pe pamant si binele care sta ingenuncheat la crucea fiului tau.
Acum Doamene pentru ca le stiu pe toate si bune si rele te rog sa ma ierti pentru faptele mele viitoare si pentru suferinta pe care nu o pot indeparta de la mine.
Aruncandu-ma Doamne in valtoarea vietii si a sortii ma indrept doamne spre judecata ta pe care soarta si destinul mi-l va da in viitor
Iarta-ma Doamne cand nu voi putea fi un fiu bun si iarta-ma Doamne atunci cand faptele mele ma vor face frate cu cel rau .Iar atunci cand imi voi ispasi pedeapsa pe care am fost sortit sa o indeplinesc pe pamant .Primeste-ma doame in bratele tale si spre judecata ta condamna-ma doame dupa meritul meu si al celor ce m-au indepartat de tine.
Caci mare esti Doamne Dumnezeul meu si mare iti e iertarea si buna judecata
Si acum imi las Doamne sufletul sa colinde pe scara vietii cu gandul la tine ma indrept Doamene spre moartea care fara sa vreau mi-a cuprins sufletul pe care nu-l mai pot ruga sa taca si sa-l opresc sa planga............
Imi las Doamne sufletul in mainile tale dupa ce tot ce va fii in vitor va fi sa fie savarsit....Iarta-ma Doamne.

Rugaciunea celui care pleaca spre pacat cu buna stiinta (Autor : Gabriel Manolescu )

Puterea rugaciunii pentru altul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.

Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.

Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'

                                           Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? 

De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?

Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!

"De la aproapele vine si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim." (Sf. Antonie cel Mare)

"Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună." (Sfantul Apostol Pavel, II Corinteni)

RUGĂCIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

"Maică Sfantă Prea Curată, 
Tu te-ndură si ne-arată, 
Voia acum să-ti implinim, 
Plăcuti Domnului să fim, 

Tu ce stai colo sus, 
Langă Pruncul tău Iisus, 
De la Domnul pentru noi, 
Cere să ne dea minte, 

Putere să invătăm să fim si noi,
 Ca părintii nostrii eroi, 
Tara noastră s-o iubim, 
Tie fii iubiti să-ti fim, 

Tie, Maică-ti multumim, 
Pentru că esti după Dumnezeu". 
"Frant de umilinte, cu adanci suspine, 
Sufletu-mi la Tine vine, să se-nchine, 

Mila Ta din ceruri, Peste noi coboară,
 Maică Prea Curată, Pururea Fecioară!" 

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. 
                                                                                                                   Preot Ioan.

DESPRE RUGACIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O rugăciune, ca să fie bine primită, trebuie făcută cu înţelegere şi cu simţire. Altfel, o rugăciune spusă numai cu buzele nu este rugăciune, ci păcat. Sfântul Simeon Noul Teolog vorbeşte despre acest lucru când spune: „Este un mare păcat să te rogi lui Dumnezeu cu nesimţire“. Aceasta este o batjocură. Mai bine să nu te rogi deloc. Dacă nu te rogi, eşti vinovat că nu ţi-ai împlinit rugăciunea faţă de Dumnezeu, dar dacă faci rugăciunea ta cu nesimţire, cu nepăsare, eşti vinovat de nesocotirea lui Dumnezeu. Pentru obrăznicia de a spune vorbe neînţelese, zise cu nepăsare, Dumnezeu te va pedepsi.
Parintele Petroniu Tanase!

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mârşavului şi vicleanului Antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.

"Rugăciunea fără încetare este chemarea contiună a Numelui lui Dumnezeu si al Maicutei Domnului . Fie că vorbesti, fie că mergi ori stai jos , mănânci sau orice ai face , în tot locul si în tot timpul , trebuie să chemi Numele lui Dumnezeu :

-"Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine pacatosul

-"Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi."
 

DIN SUFLET PENTRU SUFLET: DESPRE RUGACIUNE

DIN SUFLET PENTRU SUFLET: DESPRE RUGACIUNE FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... 

Dragii mei ..eu intotdeauna cand ma scol imi fac semnul crucii , multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru tot ...si tot timpul vorbesc cu Maica Domnului...de aceia e bine sa ai o icoana in casa ...de cate ori trec pe langa icoana , imi amintesc de Dumnezeu si de Maica lui...de sfinti ...
Cand am o treaba importanta de rezolvat merg la icoana si spun :Maicuta mea azi am nevoie de tine, ajuta-ma te rog sa rezolv ...si intotdeauna ma ajuta! Apoi nu uit sa-i multumesc ,si in primul rand o rog sa aibe grije de copii mei, de nepoti si de prietenii mei...Este bine sa te rogi si pentru straini, pentru bolnavi , pentru cei care au o problema ,chiar daca nu iti sant prieteni...Eu daca trece o salvare pe langa mine, imediat spun ,,Doamne ai grije si de acel bolnav care se afla in salvare...fi langa el si il apara"
Sau cand vad un cersetor , si ii dau un banut, sau nu pot sa-i dau, dar intotdeauna spun...Doamne ai mila de el ,si iti multumesc ca nu sant eu in locul lui.
Imi amintesc o pilda care mi-a placut foarte mult ...era un om foarte sarac,care avea pantofii rupti , si mergand el pe drum cartea si zicea..,,De ce Doamne m-ai lasat asa sarac ,sa nu pot sa imi cumpar o pereche de pantofi? "si mergand el asa a intalnit un cersetor care statea pe marginea drumului si care nu avea picioare..se tara pe jos..atunci si-a dat seama ca altii sant mai necajiti ca el...si a zis ,Multumesc Doamne ca mi-ai dat picioare ca de pantofi ma ingrijesc eu"
Vedeti dragii mei , noi niciodata , nu santem multumiti cu ce avem, uitam sa multumim , pentru ce avem ...
acum am  sa va arat cateva sfaturi despre rugaciune ale Sf. Teofan Zăvorâtul

Spune-i lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!”

Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii? Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci.

Pentru a potoli rătăcirea gândurilor în timpul rugăciunii, este necesar să faci eforturi pentru a te ruga cu inimă fierbinte. Ca să faci asta trebuie să-ţi încălzeşti sufletul înainte de rugăciune cu meditaţie adâncă şi închinăciuni. Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune. De exemplu, esenţa rugăciunii de seară este aceea de a mulţumi lui Dumnezeu pentru ziua aceea şi pentru tot ce ai primit în timpul zilei, bune şi rele. Pentru răul săvârşit, omul trebuie să se pocăiască şi să ceară iertare, promiţând să-şi repare greşelile în ziua următoare; apoi omul se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire în timpul somnului. Spune-I lui Dumnezeu toate acestea, aşa cum îţi trece prin mintea ta şi din toată inima ta. Esenţa rugăciunii de dimineaţă este de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru somn şi pentru trezire şi de a-I cere ajutor ca în timpul zilei să faci lucruri pentru slava Sa. Iarăşi, spune-I acestea din toată inima şi mintea ta. în timp ce te afli la rugăciune, atât dimineaţa cât şi seara, spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!” Toate acestea şi alte asemenea le poţi spune lui Dumnezeu cu propriile tale cuvinte, fără să mai deschizi cartea de rugăciuni. Poate că aşa va fi mai bine. Încearcă să faci aşa, şi dacă merge, poţi să laşi de tot cartea de rugăciune. Totuşi, dacă nu merge, atunci trebuie să te rogi cu cartea ta de rugăciuni, sau altfel, vei rămâne fără nici un fel de rugăciune ...

Nu citi niciodată o rugăciune în grabă. Încă ceva: încearcă să înveţi rugăciunile pe de rost. Aceasta te ajută foarte mult să spui rugăciunea fără tulburare. O rugăciune trebuie învăţată ca orice altceva, învaţă să te gândeşti la Dumnezeu nu numai atunci când te afli la rugăciune, ci şi în fiecare ceas şi în fiecare clipă, pentru că El este pretutindeni. Din toate astea, pacea va izvorî în inima ta, dându-ţi putere pentru problemele tale zilnice şi pentru rânduiala tuturor lucrurilor.

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viata duhovnicească, cum o putem dobândi, p.149-150)

Rugăciunile Maicii Domnului ...mult pot spre îmblânzirea Stăpânului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Aş vrea să mă adresez vouă şi să vă spun ceva ce de mulţi ani mi-a pătruns inima şi stăpânit adânc sufletul faţă de Maica Domnului. Mereu mă uimeşte îndrăzneala cu care ne adresăm la Ea pentru milostivirea ei, pentru mijlocirea şi mântuirea noastră. Rugăciunea noastră vorbeşte clar şi despre acea încredere desăvârşită pe care o avem faţă de Ea.

Dar fiecare din rugăciunile noastre către Maica lui Dumnezeu, ar putea spune aşa: "Maică, eu cu păcatele mele, cu viaţa mea netrebnică, cu îndepărtarea mea de la Dumnezeu sunt responsabil pentru moartea pe cruce a Fiului Tău, şi pentru toate orele de chin ale Sale şi din Grădina Ghetsimani şi pentru toată pătimirea sa de pe cruce. Maică, dacă Tu mă vei ierta, şi vei fi mijlocitoarea mea – nimeni, nu mă va judeaca, nimeni nu mă va respinge...."

Oare nu e aşa? Doar de fiecare dată când ne îndepărtăm de Dumnezeu, poate nu atât prin şovăiala inimii noastre, cât prin faptele noastre, noi ne unim cu acei pentru care întruchiparea Mântuitorului a fost neacceptabilă, acei care nu aveau nevoie de Dumnezeu, care-şi doreau să-L elimine din viaţă, pentru ca să–şi continuie viaţa după propria voie şi bunul plac.

Dar voia omenească – este lipsa dragostei. De atât şi a fost răstignit Hristos, că porunca Sa era despre o aşa o dragoste, de la care oamenilor li si face înfricoşător. Doar ca să iubeşti aşa cum a iubit Mântuitorul, înseamnă să-ţi iubeşti aproapele mai mult decât se iubeşte el pe sine însuşi; să crezi în el, atunci când nici el nu mai crede, să ai credinţă în om, în dragoste. Acesata înseamnă să iubeşti aşa, ca să fii gata să-ţi pui viaţa, nu doar pentru ca să trăiască aproapele tău, dar şi pentru mântuirea lui. Să iubeşti ca Hristos, înseamnă să intri în adâncurile vieţii, în cele mai întunecate laturi ale ei, şi acolo să-i întâlneşti pe acei, de cine nimeni nu se va apropia în afară de Dumnezeu, deoarece ei sunt respinsţi de oameni. Şi în final să iubeşti ar însemna să uiţi într-atât de tine, de parcă ai fi murit pentru tine, de parcă nu ai mai exista, dar au rămas doar acei pe care-i iubeşti cu dragoste Dumnezeiască.

E o dragoste grea şi înfricoşătoare pentru noi: toate în noi se împotrivesc ei. Noi ne dorim să trăim, să ne afirmăm, să luăm, să primim, să ne asigurăm, să ne protejăm; dar ce exemplu ne dă Dumnezeul nostru? Ne aduce modelul unei dragoste, care L-a făcut să devină unul dinte noi : vulnerabili şi fără apărare, bătut, dispreţuit, umilit, ucis, în cele din urmă — respins. Oare o aşa o dragoste nu poate să ne inspire? E înfricoşător să iubeşti aşa, dar totodată anume cu o aşa o dragoste şi poţi găsi viaţa adevărată.

Şi iată aşa şi-a iubit Maica Domnului Fiul. El îl iubea ca maică şi i se închina ca Domnului. Şi nicicând nu a fost un obstacol în calea Sa de cruce. Nu există nici un fragment în Scriptură unde Maica Domnului L-ar opri asemenea lui Petru, zicând : Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.... Lui Petru Hristos i-a răspuns: Sminteală Îmi eşti , mergi înapoia Mea, te gândeşti cele ale oamenilor, dar nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu... Maica Domnului, Fecioara Născătoare de Dumnezeu nicicând n-a fost un obstacol în calea Sa. I-a dat să parcurgă tot drumul crucii şi nici căzând la picioarele sale, el fiind răstignit, nu a pronunţat nici un cuvânt, nu a cuvântat cu glas nici o rugăciune, care să fi mers împotriva voii lui Dumnezeu şi a voii Fiului. Nu şi-a apărat cu nici un cuvânt Fiul Său de la chinuitori, cu nici un cuvânt n-a oprit hulitorii şi batjocortitorii, cu nici un cuvânt nu s-a adresat Tatălui; nu s-a rugat: "Trimite-I Doamne ajutor ca să nimiceşti duşmanii Tăi.." Nu , ea a stat până la sfârşit în unitate cu Fiul Său, dându-L la moarte ca să trăiască alţii.

Dar alţii cine sunt? Suntem noi, oamenii. Şi din veac în veac trăiesc oamneii, deoarece a crezut în noi Dumnezeu, şi de atât că ne-a iubit. Şi această moarte pe cruce, şi această cu adevărat moarte a Maicii Sale lângă cruce — toate acestea pentru fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi stând în faţa icoanei Maicii Domnului poate să spuie : "Da, Maică, Tu ţi-ai dat Fiul la moarte, neştiindu-mă pe mine, sau de atât că ai ştiut cum voi fi , că eu voi fi necredincios, — dar şi l-ai dat la moarte, ca să pot crede şi eu în dragostea Domnului şi să mă pot mântui prin crucea Sa..."

Iată de ce ne rugăm aşa în faţa Ei, iată de ce zicem "Mântuieşte-ne !", dar nu doar "Roagă –te..." Dacă Ea va spune : "Eu am iertat, Fiul meu şi Dumnezeul Meu. Eu am iertat moartea Ta, şi am iertat că inima mi-a a fost străpunsă" — atunci Fiul va spune : "Dacă tu ai iertat, atunci nu vor fi judecaţi aceşti oameni" ...

Să dea Domnul să ţinem minte mereu, cu ce preţ Maica Domnului a primit puterea de a ne acoperi cu Preasfânt Acoperământul Său, a primit puterea de a ne ierta şi a ne deschide porţile Împărăţiei Cerului.
Amin.

Mitropolitul Antonie al Surojului

Despre Rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu, omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu El şi pe ceilalţi ; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şi creaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liber lui Dumnezeu, voinţă omenească nu este mistuită de El, ci este asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în stare să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugăciunea adevărată, ca o legătură moral-harică cu Dumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cu Divinitatea. (Vladimir Soloviov)

Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii ; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem , ci ceea ce suntem. (Paul Evdokimov)

Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea de rugăciune şi în mod aparent nefolositoare, ei transformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşi existenţa lor. (Olivier Clement)

Folosul rugăciunii stă în împlinirea scopului ei, adică iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului, indiferent dacă o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima. (pr. Paisie Olaru)

Din adâncuri strigat-am către Tine, Doamne ! (Biblia)

Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos nouă. (Dicton patristic)

Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu. (Sf. Maxim Marturisitorul)

Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu ; ea este o conversaţie a intelectului cu Domnul. (Evagrie din Pont)

Rugăciunea este începutul cunoştinţei nemateriale şi simple. (Evagrie din Pont)

Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării, (...) rodul bucuriei şi al mulţumirii. (Evagrie din Pont)

Rugându-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nici să nu îngădui minţii tale să se modeleze după vreo formă, ci apropie-te în chip material ce Cel nematerial şi vei înţelege. (Evagrie din Pont)

Dacă, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de orice veselie, ai ajuns la adevărata rugăciune. (Sf. Nil Sinaitul)

Înainte de a-ţi ridica mâinile către cer, trebuie să-ţi ridici sufletul şi, înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi gândul la Dumnezeu. (Origen)

Sufletul omului este un altar. (Origen)

Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului. (Avva Isaia)

Rugăciunea ta rămâne neauzită, când o acoperă strigătul celui năpăstuit de tine. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Ceea ce este respiraţia pentru viaţa trupească, aceea este şi rugăciunea pentru viaţa sufletească. (Isichie Sinaitul)

Rugăciunea este bucurie sfântă, ce atrage spre sine mintea (...) revărsând bucuria duhovnicescă şi în trup. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acolo. (Sf. Vasile Cel Mare)

Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurării lui Dumnezeu. (Toma d'Aquino)

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Inima cea mai milostivă este aceea care arde pentru toată făptura, pentru oameni, pentru păsări, pentru demoni şi pentru toată zidirea. (Sf. Isaac Sirul)

Nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci o hotărâre dreaptă caută Dumnezeu. Şi, primind-o ca pe însăşi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viaţa tuturor celor ce vor să se mântuiască. (Sf. Macarie)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)

Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cu faptele Îi arătăm doar nemulţumire ? (Sf. Ioan de Kronstadt)

Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă. (Sf. Ioan de Kronstadt)

A-I mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit ; a-I mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Să mulţumim în toate şi pentru toate ! (Sf. Ioan Gură de Aur)

Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Cel ce se sileşte să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toate cele primite de la aproapele său, acela se sileşte şi să iubească. (Teofilact)

A descrie frumuseţea omului înseamnă a cânta cel mai frumos imn gloriei lui Dumnezeu. În om este cuprinsă minunea : în gândire, atâta inteligenţă ; în inimă, atâta iubire ; în viaţă, atâta voinţă. (pr. Agatanghel Guţu)

Cel care se roagă este cu adevărat teolog. (Evagrie din Pont)

Slava lui Dumnezeu este omul. (Sf. Irineu)

Unde se termină rugăciunea, începe păcatul. (Sf. Efrem Sirul)

Fratele Laurenţiu era mai mult unit cu Dumnezeu în cadrul activităţilor sale obişnuite, decât în timpul serviciilor religioase. Este o mare iluzie - spunea el - să ne imaginăm că timpul dedicat rugăciunii ar fi altfel decât restul zilei. (pr. Kallistos Ware)

Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu ; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu (...) . (Sf. Ioan Scărarul)

Liniştea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu şi statornicie în faţa Lui. (Sf. Ioan Scărarul)

Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecerea necesară de la un lucru mărginit la altul. (pr. Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu. (Sf. Grigorie de Nazianz)

Aceasta este rugăciunea adevărată : a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu. (pr. Kallistos Ware)

Doamne, fă din mine o unealtă a Păcii Tale ! (Francisc din Assisi)

Ceea ce facem cu scopul de a mântui lumea este o rugăciune. A face mereu bine înseamnă a te ruga necontenit. (Catherine de Sienne)

Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Tu erai înlăuntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea. (Fer. Augustin)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacă nu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc. (Sf. Grigorie Sinaitul)

Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. (Fer. Augustin)

Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii (...) Ştie Tatăl vostru de ce aveţi nevoie mai înainte ca să cereţi voi. (Biblia)

Mântuirea şi rugăciunea nu stau în vorbe. (Biblia)

Rugaţi-vă neîncetat ! (Biblia)




Dragoste, bunătate, milă, îndelunga răbdare
ˇ Celui nu ştie să deosebească binele de rău nu-i este îngăduit a judeca pe cei buni sau pe cei răi. Căci bun este omul care cunoaşte pe Dumnezeu, dar el nu este, nu ştie nimic şi nu va şti vreodată. Căci calea cunoştinţei lui Dumnezeu este bunătatea. (Antonie cel Mare)11

ˇ Omul bun şi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faţă; iar în dos nu-i bârfeşte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie. (Antonie cel Mare)11

ˇ Nu trebuie să urâm pe cei ce au uitat de vieţuirea cea bună şi plăcută lui Dumnezeu şi care nu recunosc dogmele drepte şi iubite de Dumnezeu. Ci mai vârtos să ne fie milă de ei, ca fiind slabi în puterea de a deosebi lucrurile şi orbi cu inima şi cu înţelegerea. Căci primind răul ca bine, se pierd din pricina neştiinţei, şi nu cunosc pe Dumnezeu, sărmanii şi nechibzuiţii de ei. (Antonie cel Mare)11

ˇ Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11

ˇ Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decât a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11

ˇ Dovada iubirii nefăţărite e iertarea nedreptăţilor. (Marcu Ascetul)11

ˇ Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, căci la timpul cuvenit îţi vor veni înmulţite. (Marcu Ascetul)11

ˇ Mare virtute e a răbda cele ce vin asupra noastră şi a iubi pe cei ce ne urăsc, după cuvântul Domnului. (Marcu Ascetul)11

ˇ Definiţia iubirii: sporirea prieteniei faţă de cei ce ne ocărăsc. (Diadoh al Foticeii)11

ˇ Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţirea duhului. Şi aceasta este dragostea despre care grăiesc toate Sfintele Scripturi. Căci prietenia după trup se desface foarte uşor când se găseşte o cât de mică pricină. Pentru că nu a fost legată cu simţirea Duhului. Dar în sufletul ce stă sub înrâurirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar întâmpla să se producă vreo supărare, totuşi legătura dragostei nu se desface dintr-însul. Căci aprinzându-se pe sine însuşi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, îndată revine iarăşi la starea cea bună şi cu multă bucurie primeşte dragostea aproapelui, chiar dacă a fost ocărât sau păgubit mult de către acela pentru că acest suflet topeşte în dulceaţa lui Dumnezeu amărăciunea iscată de gâlceavă. (Diadoh al Foticeii)11

ˇ Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunoştinţe ne pricinuieşte nu puţină întristare când, ocărându-l pe cineva dintr-o întărâtare oarecare, ni l-am făcut duşman. Fiindcă ea nu încetează de-a împunge conştiinţa noastră, până ce, prin multă rugare de iertare, nu aducem pe cel ocărât la cugetul de odinioară. Dar cea mai desăvârşită înţelegere nu face foarte multă grijă şi mustrare chiar când careva dintre oamenii lumii s-ar mânia pe noi pe nedreptul, pentru faptul că suntem tot sminteală cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherită şi de la contemplarea lui Dumnezeu şi de la cuvântarea despre El. Căci temeiul cunoştinţei fiind dragostea, nu lasă cugetarea să se lărgească în zămislirea de contemplaţii dumnezeaeşti, până nu vom recâştiga mai întâi în dragoste şi pe cel ce s-a mâniat în deşert pe noi. Iar dacă acela nu vrea să se întâmple aceasta, sau s-a depărtat de locul unde vieţuim noi, se cuvine ca, aşezându-i chipul feţei lui în afecţiunea largă a sufletului, să plinim astfel în adâncul inimii legea dragostei. Căci cei ce vor să aibă cunoştinţa lui Dumnezeu trebuie să privească spiritul şi feţele celor ce s-au mâniat fără temei, cu un cuget nemânios. Împlinindu-se aceasta, mintea noastră nu numai că se va mişca fără greşeală spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va înălţa şi spre dragostea Lui cu multă îndrăznire, ca una ce se zoreşte neîmpiedicată de la treapta a doua la cea dintâi. (Diadoh al Foticeii)11