Motto:Iată
ce ne spune Dumnezeu: „Iar voi să nu ascultaţi pe ghicitorii voştri, pe visătorii
voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe ai voştri GHICITORI ÎN STELE CǍ ACEŞTIA VǍ PREZIC
MINCIUNǍ“ (Ieremia 27:9-10).
Preot Ioan
Iubiţi
credincioşi,
Zodiacul în diferitele forme, raportate la perioade
(anuală, lunară, decadală) sau la
diferite influenţe regionale cuprinde acele generalităţi despre ZODII sau SEMNE ASTROLOGICE anuale
(cele chinezeşti), lunare (cele europene), sau decadale (cele druide - arborii). Am trecut în
revistă pe cele mai uzuale dar mai sunt şi altele. Fiecare zodie este bazată pe
anumite cicluri şi pe o serie de „simboluri“ universale:
elementele (foc, apă, aer, pământ, lemn),
calităţile (cardinal, fix, mutabil) şi
polarităţile (masculin - feminin sau
yin-yang), rezultând diferite combinaţii cu caracteristici individualizate.
După învăţătura Sfântului
Nicodim Aghioritul, vrăjitoria se împarte în mai multe părţi şi anume:
► VRǍJITORIA PROPRIU-ZISǍ - prin care se înţelege
chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri
pierdute şi altele de acest fel;
► GHICIREA - al doilea fel de vrăjitorie, prin care
unii oameni spun cele viitoare tâlcuind semnele din palmă, numită chiromanţie şi
prin alte obiecte (bobi, cărţi de joc, cafea etc.);
► DESCÂNTAREA, SPIRITISMUL - adică chemarea ajutorului diavolilor
în camere obscure sau la morminte pentru a pedepsi pe cei ce sunt în viaţă;
► FERMECǍTORIA - adică vrăjirea unor tineri
spre a se căsători unii cu alţii sau a se despărţi, prin invocarea ajutorului
diavolesc, numit popular „ursită“
► GHICIREA CU MǍRUNTAIELE ANIMALELOR -
numită „iconoscopie“. În acest fel de vrăjitorie intră şi ZODIILE, CEASURILE BUNE ŞI RELE,
GHICIREA PRIN MEMBRELE TRUPULUI, numită şi prevestire (ţiuitul urechilor, zbaterea ochiului,
mâncărimea palmelor).
O largă răspândire în toate păturile
sociale româneşti a avut-o aşa numita literatură de prevestire, venită la noi
din Bizanţ prin mijlocirea slavilor sud-dunăreni. Este reprezentată prin mai
multe texte. Astfel Rojdanicul sau Zodiacul care
prezicea viitorul după zodia sau luna în care s-a născut omul. Cel mai vechi
text românesc a fost copiat de Ion Românul în Codex Neagoeanus. Tot literaturii de prevestire îi
aparţine Gromovnicul, o carte cu caracter astrologic, care pretindea că dezvăluie
soarta omenirii sau a semănăturilor după zodia în care va cădea tunetul (în slavonă grom = tunet) şi Treptnicul, care prezicea
viitorul omului după diferitele mişcări ale trupului (bătaia ochilor, clipirea genelor ş.a.).
ASTROLOGIA (ASTRO LOGOS
= CUVÂNTUL ASTRELOR) - este o vrăjitorie practicată din cele
mai vechi timpuri până astăzi. Prin astrologie se înţelege ghicirea celor
viitoare prin mişcarea stelelor, planetelor, vânturilor, norilor şi celorlalte
fenomene ale universului. Astrologii pretind că fiecare om are o stea proprie.
Acestea sunt doar câteva din cele mai obişnuite feluri de vrăjitorii, unele
aproape uitate, altele practicate şi în zilele noastre, pe care trebuie să le
combatem şi de care trebuie să fugim, fiind iscodiri diavoleşti care amăgesc şi
înşală pe mulţi creştini spre a lor pierzare.
- „Credeţi în horoscop?“ - „Nu, e o
prostie...“ - „Îl urmăriţi?“ - „Aşa, ca
să mă amuz“ - „În ce zodie sunteţi născut?“ - „Berbec“ - „Şi în
zodiacul chinezesc?“ - „Sunt şobolan“ - „Aveţi
vreun semn aparte?“ - „Da, toţi
avem. Al meu este semn de apă“ - „Astăzi
aveţi o zi bună?“ - „Da. Am
auzit la radio că în plan profesional sunt cel mai favorizat, apreciat şi voi
câştiga şi în plan financiar mai ales până pe data de 21 martie“ - „Şi credeţi că vi se
potriveşte?“ - „Este
făcut de aşa natură că se potriveşte la toţi. Putem vorbi de o universalitate a tuturor aşa-ziselor
preziceri“
- „Ştiţi cumva ce sfânt este prăznuit astăzi în calendarul nostru ortodox?“ - „Habar n-am!“ - „Poate vă amintiţi despre ce a fost vorba în Evanghelia de Duminica trecută...?“ - „N-am mai fost la Biserică de anul trecut de la Paşti!“ „- Sunteţi creştin-ortodox?“
- „Ştiţi cumva ce sfânt este prăznuit astăzi în calendarul nostru ortodox?“ - „Habar n-am!“ - „Poate vă amintiţi despre ce a fost vorba în Evanghelia de Duminica trecută...?“ - „N-am mai fost la Biserică de anul trecut de la Paşti!“ „- Sunteţi creştin-ortodox?“
Aici dialogul s-a curmat, capul plecat spunând totul.
Este o mare incompatibilitate între
Biblie şi zodiac, între şansa mântuirii oricărui om şi „predestinaţia ireversibilă“ în
care „norocul
haotic“ hotărât
de astrele lipsite de viaţă i-ar împărţi pe oameni în fericiţi şi nefericiţi, fără
vre-un aport al lor, şi mai ales al lui Dumnezeu. Aşa cum în stânga şi în
dreapta crucii lui Iisus s-au aflat, în ceasul răstignirii, doi tâlhari tot aşa
şi astăzi putem spune, fără să greşim că
şi creştinii de astăzi se împart tot în două: creştini
adevăraţi şi falşi
creştini (adică creştini doar
cu numele).
CREŞTINUL ADEVǍRAT, conştient de starea sa
de păcătoşenie, în adâncul smereniei sale recunoscându-şi mărginirea şi neputinţa,
se roagă lui Dumnezeu să-l ierte, să-l ajute în diferitele împrejurări grele
ale vieţii şi să-l mântuiască.
FALSUL CREŞTIN, considerat creştin doar
prin faptul că a fost botezat în numele Sfintei Treimi, când era copil, nu
merge Duminica la Sfânta Liturghie, nu se roagă nici acasă (sau se roagă doar când are vreun necaz). În schimb, ascultă
horoscopul, îi place ghicitul în cafea, în cărţile de tarot, tălmăceşte visele
sau merge la spiritism sau la vrăjitoare. Numai simpla preocupare de a afla
zodia este un păcat împotriva Duhului Sfânt, căci ignorând existenţa lui
Dumnezeu şi îndemnul „Fără mine nimic nu puteţi face“ (Ioan 15:5), ne luăm
după basme lumeşti: „Să cadă sub
canon cei ce spun norocul, cei care se numesc vrăjitori şi cei făcători de
talismane şi ghicitorii“ (Canonul
65, Sinodul Trulan, 692), alunecând
astfel inconştient şi cu zâmbetul pe buze spre iad.
Iată că, după aproape 2000 de
ani de creştinism, suntem martorii (şi
din păcate unii dintre noi chiar participanţii) unui curent de înviere (revigorare) a credinţei şi practicilor
păgâne pe fondul necunoştinţei, ignoranţei sau abaterilor de la credinţa,
morala şi tradiţia Sfintei Biserici Ortodoxe.
Pe iubitorii de adevăr care din
diverse motive acceptă informaţia zodiacului, îi sfătuim să reflecteze adânc
asupra câtorva aspecte:
1. Zodiacul are la bază concepţia păgână
a predestinaţiei, deci este anticreştin.
2. Multitudinea de zodiace
şi de versiuni este o clară
dovadă a falsului.
3. Fiecare dintre noi ne ştim ziua
de naştere şi citind zodia respectivă suntem tentaţi să credem că ni se potriveşte
într-o mare măsură şi astfel întărindu-se credinţa în existenţa predestinaţiei;
însă, atenţie, dacă am parcurge toate zodiile, fără a şti titlul fiecăreia, ÎN
MOD SIGUR NU NE-AM PUTEA OPRI CU CERTITUDINE LA UNA, fiind ferm convinşi că
aceea este zodia noastră.
4. Tocmai pentru ca descrierea acţiunilor
prevestite să se nimerească la un grup cât mai mare de oameni, zodiacul zilnic prevede evenimente cu
consecinţe universal valabile.
5. Căsătoriile ce s-au făcut după
indicaţiile zodiacului s-au dovedit
a fi un eşec total, fiind urmate la scurt timp de divorţuri. Aceia
care şi-au căutat fiinţa iubită într-o zodie potrivită au rămas în „zodia fecioarei“ (adică necăsătoriţi).
6. Este absurd să gândeşti că
tuturor oamenilor, din toate generaţiile, născuţi în aceeaşi zi, li s-au întâmplat
exact aceleaşi lucruri (după cum spune
zodia). Acest lucru nu se verifică nici măcar în cazul a doi gemeni născuţi
la interval de 1 minut unul de altul, în acelaşi loc de pe suprafaţa pământului.
7. Nu data naşterii sau a conceperii
contează pe tot parcursul vieţii sau în viaţa cealaltă, ci educaţia primită de
la părinţi şi mai ales cea religioasă: „A fi om sau mai degrabă a
deveni om, înseamnă în primul rând a fi religios“ (Mircea Heliade: „Istoria ideilor şi
credinţelor religioase“).
8. Creştinul
are ca „dreptar de viaţă“ - Sfânta Evanghelie, iar păgânul are ca „dreptar al zilei“ - zodiacul. Între ele
diferenţa este ca între Rai şi Iad.
9. În Sfânta Evanghelie este
precizat de mai multe ori că judecata oamenilor se face după credinţa şi
faptele lor. Şi atunci, dacă în momentul naşterii ni s-ar da prin intermediul „ursitorilor“ ca unui robot „cartela“ cu
programul vieţii ca fiind nu încercări,
ci eşecuri, realizări şi păcate dinainte stabilite, nu ar mai avea sens să mai
fim judecaţi din moment ce nu ne-am adus în nici un fel contribuţia. De exemplu: Să presupunem că unei femei i-ar fi hotărât
Dumnezeu în destinul ei să facă 7 avorturi, deci nu o mai poate judeca, pentru
că El însuşi i-a hotărât să facă aceste păcate.
DECI, NU EXISTǍ DESTIN, NU EXISTǍ PREDESTINARE, EXISTǍ
DOAR PREŞTIINŢA LUI DUMNEZEU CARE ŞTIE MAI DINAINTE DE VEAC TOATE DAR, CARE NU
SE AMESTECǍ ÎN LIBERTATEA NOASTRǍ.
10. Zodiacul cel mai cunoscut este
cel prelucrat după constelaţiile care se pot observa cu ochiul liber. Pentru
cel care priveşte cerul înstelat şi nu a fost instruit să ducă liniile
imaginare între diferite stele, obţinând astfel forme oarecum asemănătoare cu câte
ceva cunoscut (Carul Mare, Carul Mic,
Cloşca cu pui etc.), rămâne doar la contemplarea în ansamblu a măreţiei
Creatorului şi a creaţiei Sale. Pentru cei care posedă câteva elemente de
astronomie, li se par figuri cunoscute, chiar dacă sunt obşinute prin unirea în
plan a unor puncte aflate în planuri mult depărtate unul de celălalt şi chiar
dacă sunt conştienţi că aceleaşi stele, văzute din alt punct al Universului, îşi
evidenţiază poziţionarea haotică.
11. Este o mare deosebire între ASTRONOMIE - ştiinţa ce descoperă legile pe care
Dumnezeu le-a dat spre existenşă unei părţi a creaţiei Sale, adică
macrocosmosului, şi ASTROLOGIA - „ştiinţa“ ocultă, plină de imaginaţie, bazată pe concepţia păgână a
predestinaţiei, care caută să se adapteze la cerinţele de plăceri sau teamă
învăluite în mister. Această categorie de oameni se depărtează în
acest fel de Dumnezeu, nu-şi mai cunosc rostul vieţii lor pământeşti, şi fug
după „alţi dumnezei“, mai
convenabili pentru nevoile lor imediate, căutându-i “în lună şi stele“.
Din păcate, întâlnim multe
amuzamente păcătoase, păgânisme, adevărate capcane ale iadului: horoscop,
ghicit în cafea, în cărţi de tarot, în bobi... şi majoritatea se şi dezvinovăţesc
urgent: „Ce, doar nu fac nimic rău!“. Omul
este într-adevăr o fiinţă curioasă. Dacă nu ar fi fost aşa, desingur că nu ar
fi rodit talentul de descoperitor al tainelor lumii în mijlocul căreia trăieşte.
Dar el nu s-a limitat doar a-l cunoaşte pe Dumnezeu după lucrările sale. Ignorând
barierele cunoaşterii, cu riscul de a-l supăra pe Dumnezeu, a vrut mai mult,
chiar şi ceea ce îi era interzis, chiar şi ceea ce îi era dăunător.
Iubiţi credincioşi,
Astrologia este un sistem de convingeri conform
cărora anumite evenimente din viaţa omului, a societăţii sau a lumii sunt
dependente de influenţa exercitată de poziţia astrelor. Astrologia
nu este o ştiinţă precum astronomia, ci o preocupare cu caracter neştiinţific,
generatoare de superstiţii. Uneori astrologia a fost considerată drept o ştiinţă,
întrucât anumite fenomene terestre sau cereşti (mareele, cometele, eclipsele etc.) sunt influenţate de corpurile
cereşti. Aceste influenţe au determinat apariţia unor asocieri superstiţioase între
puterea aştrilor şi evenimente particulare din viaţa omului sau evenimente din
istoria lumii.
Arta de a citi în aştri
destinul lumii şi al oamenilor s-a practicat încă din Antichitate. În secolele
al X-lea - al XII-lea a fost asociată de către arabi cu astronomia, cu
alchimia, sau chiar cu medicina. Pentru a-şi acredita ideile, astrologii au încercat
să explice anumite evenimente biblice, punându-le în corelaţie cu fenomenele
cereşti, însă dezvoltarea ştiinţelor naturii, respectiv a astronomiei (sec. XVII-XVIII), a determinat declinul
astrologiei. Însă, aceasta continuă să existe şi în societatea actuală. Una
dintre formele prin care astrologia se manifestă este horoscopul. Credinţa în horoscop susţine că
fiecare zi a săptămânii se află sub dominaţia unei planete, care influenţează
într-un anume fel viaţa celor născuţi în ziua respectivă.
Astrologii consideră că zodia (constelaţia)
în timpul căreia s-a născut cineva determină caracteristici ale personalităţii
acestuia. Prin combinaţia influenţei constelaţiei şi a planetei sub care se naşte
un om, se constituie horoscopul, considerat de astrologi a fi sursa cunoaşterii trecutului şi
a viitorului acelei persoane.
Astfel, se dǍ omului falsa impresie
cǍ poate deŢine controlul deplin asupra propriei vieŢi Şi cǍ ÎŞi poate cunoaŞte
destinul.
Dacă Dumnezeu ar fi considerat
că îi este de folos omului să-şi cunoască viitorul, l-ar fi dotat încă de la
creaţie cu un simţ aparte pentru aceasta. Dar noi trebuie să ştim, sau mai bine
zis să ne intereseze care este rostul vieţii noastre pe pământ: acela de a ne
lupta cu necazurile, ispitele, îndoielile şi plăcerile păcătoase ale acestei
vieţi, adică acela de a ne câştiga mântuirea, căci zice însuşi Hristos în casă
la Zaheu Vameşul: Am venit să
caut si sa mântuiesc pe cel pierdut (Luca
19:10). Această
mântuire nu este un bun dat, ci un bun câştigat, este „darul lui Dumnezeu“ (Efeseni
2:8). Este
un bun câştigat dar nu printr-o delăsare în scurgerea oricum a timpului, ci aşa
cum spune Sfântul Apostol Pavel, precum
atletul în arenă care îşi mobilizează toate forţele: „Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar
numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi!“ (1Corinteni
9:24).
Cât despre viitor ne spune
Hristos „Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care le-a pus Tatăl în
stăpânirea Sa“ (Faptele
Apostolilor 1:7). Deci,
dacă Dumnezeu nu vrea ca omul să-şi cunoască viitorul, orice iscodire a
acestuia (a viitorului) se face în
mod mincinos numai cu puterea şi pe placul diavolului, care ne poate duce la
pierderea mântuirii. Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
„Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii
voştri (cei care compun zodiacele) care sunt
în mijlocul vostru şi să nu ascultaţi de visurile voastre pe care le veţi visa,
căci vă proorocesc minciună şi EU NU I-AM TRIMIS“ (Ieremia 29:8-9).
În Biblie, acceptarea concepţiilor
conform cărora viaţa lumii şi a omului sunt dependente de conjunctura în care
se află corpurile cereşti la un moment dat este considerată IDOLATRIE: „Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu
şi care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este,
nici din cercetarea lucrurilor Sale să înţeleagă pe meşter; ci au socotit că
sunt dumnezei cârmuitori ai lumii: sau focul, sau vântul sau arcul cel iute,
sau mersul stelelor, sau apa năvalnică sau luminătorii cerului“ (Înţelepciunea lui Sirah 13:1-2). Numai atunci când a fost
necesar pentru mântuirea lumii, Dumnezeu a făcut cunoscută voia Sa şi a
descoperit, oamenilor anume aleşi de El, evenimentele care urmau să se petreacă
în viitor. Proorocii falşi s-au rupt de Dumnezeu şi de Sfânta Biserică, neavând
un scop religios, ci urmărind câştigul bănesc prin înşelarea celor creduli (prin articole în presă, reviste, emisiuni
la televizor şi radio etc.). Cei care devin victime ale superstiţiei cad sub
puterea diavolului, şi câştigându-le încrederea îi face dependenţi de el prin
diferite mijloace. Acceptarea superstiţiilor arată neîncrederea creştinului în
puterea şi ajutorul pe care Dumnezeu îl dă naturii Sale create, omul căutând în
acestea o alternativă la credinţa autentică în Dumnezeu. Există oameni care
cinstesc atât de mult zodiile încât poartă semne zodiacale la gât pentru a avea
noroc. Astăzi
păcatul se numeşte modă. Ei nu ştiu că nu există noroc. Noroc este
de fapt un diavol numit în Vechiul Testament - Moloh = zeul fericirii. Este păcat să spunem „Am avut noroc!“. Corect
este să spunem mi-a ajutat Dumnezeu!
Dumnezeu ne-a ştiut dorinţele
noastre, ni le-a îndeplinit şi atunci din tot sufletul să spunem ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu
pentru toate!“ Amin.
Bibliografie:
Biblia
E.I.B.M.,Bucureşti,
1994; Manual de religie, clasa a X-a ; Mircea Păcuraru, I.B.O.R.,
volumul 1, pagina 528. Radu Părpăuţă,Capcana astrologiei,
Biserica Sfântul Nifon, Patriarh al Ţarigradului, 2006
Completarea la
cateheza Horoscop şi zodiac
„Mai sunt şi
astăzi oameni care dau vina pe lună şi pe zodii. Ei zic: eu n-aş fi aşa de rău
dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut în
zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul: m-am născut în zodia
Taurului şi trebuie să fiu bătăuş. Sau altul: M-am născut în zodia Scorpiei şi
trebuie să fiu viclean ca ea, şi să înţep pe alţii cu cuvântul. În sfârşit
alţii: eu m-am născut în martie, sau zodia Peştelui, sau a Vărsătorului,
Cumpenei şi de aceea sunt nehotărât. Ce nebunie!“ (Părintele Cleopa).
Păziţi-vă de astrologie, fiindcă în esenţa ei
înseamnă fatalitate oarbă. Potrivit învăţăturii creştine, omul este mai presus
decât stelele. Astrologia este o absurditate totală.
Astrologia - artă
ocultă foarte veche
Astrologia
este o artă ocultă foarte veche de prezicere a viitorului şi care se bazează pe supoziţia că mişcările vizibile
sau deplasările soarelui, lunii sau ale planetelor prin intermediul semnelor zodiacului
(Leul, Fecioara etc.) exprimă o
anumită simbolistică, care influenţează destinul unei anumite persoane sau al
unui popor. Cu alte cuvinte, astrologii cred că sunt în stare să prevadă
evenimente, studiind astrele.
Majoritatea
dintre noi ştie câte ceva despre astrologie din citirea horoscoapelor din
gazete. Acestea conţin de obicei o prezicere scurtă, pe o zi, de tipul: Balanţa
- astăzi e o zi foarte bună pentru călătorii. Este una din acele forme ale
magiei negre pe care diavolul o oferă slugilor sale, iar pasiunea pentru
astrologie nu poate însemna nimic altceva decât o primejdie pentru individul
care o practică, cât şi pentru societatea care împărtăşeşte o asemenea practică.
În ciuda opiniei larg răspândite, astrologia e prea puţin utilă în prezicerea
viitorului. În loc de aceasta, ea este destinată să aştearnă calea atragerii
mai profunde spre ocultism.
De
exemplu, astrologia şi ştiinţele oculte înrudite au favorizat ascensiunea naţional-socialismului
în Germania. Astrologia a constituit o parte a concepţiilor, care au format
filosofia şi politica celui de-al treilea Reich. Această politică a dus la
pieirea unei importante părţi a populaţiei Europei şi a pustiit întregul
continent. Acum la 50 de ani după înfrângerea lui Hitler, lumea occidentală s-a
molipsit practic de acelaşi complex de credinţe oculte, cunoscute sub numele de
mişcarea New Age, care inspira cândva pe nazişti. Şi, la fel ca şi atunci,
astrologia este o parte a acestui sistem de credinţe.
De la Nostradamus la
Hitler
În
secolul XX, interpreţii lui Nostradamus se referă la menţionarea de trei ori în
lucrările sale a unui presupus Gister, care e pus în legătură cel mai adesea cu
Adolf Hitler. Mai verosimil este însă faptul că Nostradamus a avut în vedere
fluviul Dunărea, pentru că cursul ei inferior se numeşte în limba latină
Gister. Catrenele care pomenesc de Gister se referă, e drept şi la Germania, la
geamătul şi plânsetul iscat de regimul lui Hitler şi la personalitatea semeaţă şi
diavolească ce se contrapune libertăţii. De fapt, istoria europeană este de aşa
natură, că o asemenea descriere se poate referi cu succes nu numai la Hitler,
ci şi la o mulţime de alte figuri politice.
Deşi
Hitler nu este menţionat direct în lucrările lui Nostradamus, acesta şi tovarăşii
săi de ocultism au ajutat în mare măsură regimul hitlerist. Deşi principalii biografi
ai lui Hitler trec, de obicei, pe lângă izvoarele oculte ale nazismului, ataşamentul
celui de-al treilea Rich faţă de ocultism e bine documentat şi avem o oarecare
reprezentare despre modul cum astrologia s-a îmbinat cu doctrinele naziste şi
activitatea puterii hitleriste.
Printre
adepţii pro-nazişti ai astrologiei remarcăm pe ocultisul german Guido von List
(1848-1918). List a avut o mulţime de preocupări oculte, înfiinţând Societatea
Guido von List de spiritism şi teosofie. Conform unor informaţii despre viaţa
sa, List a jurat la 14 ani să construiască cândva un sanctuar zeului păgân
Wotan. Se pare că List se considera o verigă de legătură cu Armanen, veche
societate germană a magilor, care foloseau în calitate de simbol svastica. List
a susţinut reînvierea naţionalismului german prin propaganda simbolisticii
teutonice, adoptată mai târziu de nazişti.
Printre
alţi adepţi ai astrologiei, care au avut un aport în astrologia şi doctrina
nazistă, se află Adolf Lanz (1874-1945), care a avut o puternică influenţă
asupra tânărului Hitler. Lanz a editat revista ocultă Ostara, dedicată în
mare parte astrologiei şi fiind una din publicaţiile preferate de Hitler, care
o citea în perioada stării sale de deprimare de la Viena.
O altă
verigă între astrologie şi nazism este Rudolf Freiheer von Sebottendorf
(1870-1945). Binecunoscut prin lucrările sale de astrologie, Sebottendorf făcea
parte din nefasta Societate Tule, o organizaţie secretă, care a dus în
final la ascensiunea mişcării naziste. Hitler a adoptat ca emblemă a partidului
său svastica, ori din Societatea Tule, ori de la Ostara.
Se ştie
că în timpul Reichului, astrologii formau o bizară organizaţie, numită Institutul
Berlinez. Sarcina institutului era să se folosească de toate ştiinţele
oculte posibile, începând cu astrologia şi terminând cu magia neagră, pentru
asigurarea victoriilor militare ale Germaniei.
În
1941, naziştii au interzis astrologia şi alte ştiinţe şi preocupări oculte.
Interzicerea constituia o parte din ceea ce un istoric a numit un dezastru pe
scară largă oa ocultiştilor din Germania. La fel ca şi Domiţian cândva, Hitler
se temea că cineva îi va putea face horoscopul, aflând în acest fel slăbiciunea
sa.
Locţiitorul
lui Hitler, Rudolf Hess (1894-1987) credea foarte mult în astrologie. Istoricul
Ellic Hove a presupus că astrologia a avut un rol deosebit în hotărârea
misterioasă a lui Hess de a zbura singur în 1941 pentru încheierea unui armistiţiu
cu Anglia. Solia nu a reuşit: Hess a fost capturat în Anglia, predat justiţiei,
iar după război, la Nurenberg a fost condamnat la închisoare pe viaţă.
Astrologia este o
absurditate
Savanţii
au dovedit că astrologia este o absurditate. Teza ei centrală precum că trăsăturile
umane se formează sub influenţa Soarelui, Lunii şi a altor planete în momentul
naşterii noastre, se pare că a fost demascată definitiv şi fără discuţie prin
cea mai minuţioasă cercetare efectuată vreodată. În decursul a câtorva zeci de
ani, savanţii au cercetat peste 2000 de oameni, majoritatea cărora s-au născut
la un interval de câteva minute unul de altul. Coform astrologilor, ei ar fi
trebuit să aibă destine foarte asemănătoare. De la bun început copiii au fost
selecţionaţi pentru cercetările medicinale, începute la Londra în 1958, în legătură
cu afirmaţiile precum că împrejurările naşterii pot să influenţeze viitorul sănătăţii
copilului. Peste 2000 de copii, născuţi la începutul lunii martie a acelui an,
au fost înregistraţi şi dezvoltarea lor a fost supravegheată în mod regulat.
Cercetătorii
au studiat peste o sută de caracteristici, incluzând profesia, nivelul nervozităţii,
agresi vitate, comunicabilitatea, nivelul intelectual şi aptitudinile pentru
artă, sport, matematică şi lectură, tot ceea ce astrologii consideră că poate
fi stabilit din hărţile natale.
Cu
toate acestea, savanţii nu au reuşit să găsească nici o dovadă a asemănării între
copiii născuţi în acelaşi timp.
Astrologia este
darul demonilor
Într-un
cuvânt proorocesc foarte aspru, proorocul Ieremia arată legătura dintre păcatul
iudeilor şi pedeapsa pe care o vor primi: „Nu au
voit oamenii din Ierusalim să se închine Dumnezeului Celui Adevărat, ci
soarelui, lunii şi stelelor cerului. Ei bine, de aceea va veni o vreme când
vrăjmaşii vor preschimba Ierusalimul într-un cimitir, iar oasele locuitorilor
Ierusalimului se vor arunca afară, ici şi colo, dinaintea soarelui, lunii şi
stelelor pe care le-au iubit şi cărora li s-au închinat“ (Ieremia
8:1-2).
Fericitul Augustin
şi astrologul
Când
Fericitul Augustin (354-430) a renunţat la păgânismul Romei, a nimicit în sine şi
atracţia spre astrologie. Fericitul Augustin a afirmat că istoria Romei şi a
altor state depinde de voinţa lui Dumnezeu şi nu de influenţa stelelor. Lăsând
la o parte Imperiul roman, Fericitul Augustin, atacând astrologia, a atras atenţia
asupra fraţilor gemeni născuţi aproape în acelaşi timp şi despre care s-a
declarat că destinele lor au fost practic aceleaşi. S-a presupus că acesta a
fost rezultatul unei apropieri excepţionale a horoscoapelor lor de naştere.
Autorul
unei asemenea interpretări a fost astrologul şi istoricul Poseidon Arameianul (mort în anul 51 î. Hr.), care se baza
pe însemnările marelui medic Hipocrate. Se spune cum doi fraţi s-au îmbolnăvit în
acelaşi timp. Afecţiunea fiecăruia s-a desfăşurat la fel în decursul aceleiaşi
perioade de timp. Cei doi au început să-şi revină exact în acelaşi timp. Care
poate fi cauza unei asemenea coincidenţe? Poseidon a presupus că fraţii trebuie
să fi fost gemeni cu horoscoape practic comune, care au determinat îmbolnăvirea
şi însănătoşirea lor în acelaşi timp.
Fericitul
Augustin a respins această ipoteză. El a considerat că există o explicaţie mai
aproape de adevăr a îmbolnăvirii concomitente a fraţilor. Ambii fraţi trebuie să
fi crescut în aceleaşi condiţii, să fi băut aceaşi apă, să se fi hrănit cu aceleaşi
produse şi să fi fost înrâuriţi de acelaşi climat. În aceste condiţii, a
demonstrat Fericitul Augustin, se poate aştepta ca doi oameni să aibă organisme
asemănătoare şi o predispoziţie similară la boală. Aşadar, este evident că îmbolnăvirea
şi însănătoşirea lor în acelaşi timp pot fi uşor explicate prin simpla
coincidenţă, nu ştiu prin ce influenţe astrologice.
În
critica sa nimicitoare, Fericitul Augustin a folosit împotriva lui Poseidon
propria armă a astrologului, pe Hipocrate. Fericitul Augustin a admis ipoteza
lui Hipocrate că până şi fraţii gemeni pot avea diferenţe însemnate în istoria
bolii, în conformitate cu modul de viaţă ales de ei. Dacă Hipocrate a avut
dreptate, atunci credinţa lui Poseidon în boli predeterminate astrologic a rămas
fără nici o bază.
Fericitul
Augustin s-a folosit şi de Sfânta Scriptură pentru ilustrarea faptului că
gemenii pot trăi vieţi absolut diferite, indiferent de faptul că momentele naşterii
lor coincideau practic. El a folosit istoria biblică a lui Iacov şi Isaia, ale
căror naşteri au fost atât de apropiate, încât Iacov s-a ţinut cu mâna de călcâiul
lui Isaia. Dacă teoria astrologică ar fi corectă, horoscoapele naşterii celor
doi fraţi ar fi trebuit să fie aproape identice. În acest caz ei ar avea
caractere identice şi ar trăi vieţi identice. Însă, în fapt, nu s-a petrecut
nimic în felul acesta cu cei doi fraţi absolut diferiţi după caractere,
deprinderi şi destine.
Fericitul
Augustin a arătat că naşterea în acelaşi timp a lui Iacov şi Isaia nu a avut, vădit,
nici o influenţă asupra destinelor lor. În lumina acestui fapt biblic, care are
greutate mult mai mare decât mărturia lui Hipocrate, cum mai pot fi admise
pretenţiile astrologiei?
Roata lui Nigidius
Învăţatul
roman Nigidius, care a trăit în primul veac înainte de Hristos, s-a preocupat
de problema gemenilor şi de diferenţa dintre horoscoapele de naştere şi
destinele lor. El a propus următoarea explicaţie. Nigidius a comparat presupusa
mişcare a cerurilor (iluzie creată sub
impresia rotaţiei pământului) cu deplasarea roţii olarului. Să presupunem că
roate se învârte repede, spune Nigidius, iar pe ea se fac cât se poate de
repede două semne. Deşi semnele practic coincid în timp, mişcarea roţii a dus
la o diferenţă spaţială mai mare a acestora. Bazându-se pe acest fapt, Nigidius
a spus că rotaţia rapidă a cerurilor a putut duce la o diferenţă în
horoscoapele naşterii gemenilor, care s-au născut la diferenţe de câteva
secunde. O asemenea diferenţă se poate răsfrânge în deosebiri importante ale
destinelor lor, destine care, practic, au coincis la început.
Luând în
derâdere această astrologie, Fericitul Augustin a spus că e la fel de fragilă
ca şi oala făcută la roata olarului a lui Nigidius. Dacă gemenii au avut
destine absolut diferite, indiferent de faptul coinciderii practice a
horoscoapelor lor, atunci ultimele nu pot avea nici un sens în destinul uman. În
asemenea caz, astrologul chiar că nu mai poate pretinde să prezică evenimente
din viaţa omului după horoscop.
Analiza
Fericitului Augustin nu a lăsat piatră pe piatră din temelia astrologiei. El
chiar a propus explicaţii pentru acele rare cazuri în care prezicerile
astrologilor se dovedesc a fi corecte. Fericitul Augustin a presupus că, în
aceste cazuri, astrologii s-au folosit pur şi simplu de informaţii de la demoni,
care doresc să convingă omenirea că astrologia, cu credinţa ei în puterea stelelor
asupra destinului omului, iar nu în puterea lui Dumnezeu, e benefică pentru
prezicerea viitorului. Mai târziu, mulţi cercetători au remarcat şi ei legătura
dintre influenţa demonilor şi astrologie.
Astăzi,
Fericitul Augustin ar fi numit un demolator. La fel ca Fericitul
Augustin, mulţi oameni de ştiinţă contemporani remarcă absenţa totală a unor
date ştiinţifice, care să confirme pretenţiile astrologilor. Însă în circumstanţe
care s-au perpetuat prin veacuri după Fericitul Augustin, astrologia a rezistat
criticii sale şi a continuat să-şi răspândească influenţa.
Zodiile şi
horoscoapele
(Ierodiacon
Savatie Baştovoi)
Dincolo
de glumele care se fac pe seama credinţei în zodii (horoscop), această
credinţă există. Este curios, dar oamenii care refuză ideea unui Dumnezeu
Creator, preferă să se supună unor berbeci imaginari care alearga prin stele. O
gospodină trece cu vederea cuvintele lui Hristos: „iubeşte pe aproapele tău“, dar o
ascultă pe prezentatoarea TV, dacă îi zice:
„astăzi veţi avea o zi grea, evitaţi conflictele cu cei apropiaţi“ (zodia ...
- horoscopul zilei).
Faptul
că omul e îndreptat spre latura tainică a existenţei sale, vorbeşte despre
dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediată, văzută, iar pe de alta
parte, lumea mistică, necunoscută şi nesigură, dar prezentă în chip latent în
fiecare. Omul crede, dacă nu în Dumnezeu, atunci în orice altceva. De exemplu,
studenţii din Iaşi nu trec în timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri „Junimea“, pentru
ca nu le merge bine la examene. Alţii, din aceleaşi motive, nu calcă pe
capacele de canalizare.
Lumea
interioară a acestor oameni e o lume caleidoscopică, dezordonată, care îşi lasă
amprenta asupra modului de gândire şi de receptare. De aici fragmentarismul
lumii moderne şi mai ales, postmoderne, lumea clip-urilor şi a colajelor.
Omul
are nevoie de repere în univers, el nu poate să existe de la sine. Experienţa
fricii, a singurătăţii, ne împinge spre credinţele cele mai ciudate. E adevărat,
există stele şi constelaţii, fiecare cu nume şi traiectorii proprii, dar cum
putem crede ca un corp iraţional poate influenţa în vreun fel fiinţa atât de
complexă care este omul? Ce-i drept, în complexitatea sa, omul poate să creadă
chiar şi că luna, care nu e decât un bolovan, poate să-i hotărască soarta!
Această credinţă mă duce cu gândul la personajul lui Creangă, care plângea de
frica bolovanului de sare de pe sobă.
Sfinţii
părinţi spun ca obişnuinţele sunt a doua fire. De aceea, omul care ascultă mai
multă vreme horoscoapele, ajunge, în cele din urmă, să fie o umbră a semnului său
zodiacal. Aceşti oameni nu îşi dau seama că devin foarte vulnerabili, pentru că
e destul să-i afli zodia şi poţi face cu el ce vrei, îl manipulezi ca pe un
zombi, ceea ce e valabil, mai ales, pentru femei.
Noi
suntem invitaţi să imităm sau pe Hristos, sau berbecii, taurii şi racii
zodiacali. Imitând, devenim, susţine ascetica ortodoxă. Dar, desigur, fiecare e
liber să aleagă ceea ce vrea el să devină.
Zodiile
Mai
sunt şi astăzi oameni care dau vina pe lună sau pe zodii. Ei zic: eu n-aş fi aşa
de rău, dacă aş fi fost născut într-o zodie bună. Sau: e zodia mea, m-am născut
în zodia Racului, trebuie să merg înapoi ca racul. Iar altul zice: m-am născut în
zodia Taurului şi trebuie să fiu bătăuş. Sau altul zice: eu m-am născut în
zodia Scorpiei şi trebuie să fiu viclean ca ea şi să înţep pe alţii cu cuvântul
şi cu fapta. În sfârşit alţii zic: eu m-am născut în zodia Peştelui sau a Vărsătorului
sau a Cumpenei; de aceea eu sunt nehotărât. Ce nebunie!
Sfântul
Vasile cel Mare zice în cuvântul din Hexaimeron de la facerea lumii, când vorbeşte
despre facerea lumii în ziua a patra: Omule, ce legătură poate să aibă zodia de
pe cer, cu naşterea ta pe pământ? Niciodată nu are legătură steaua de pe cer cu
naşterea ta. Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Nu ne-a silit nici
luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi
voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca (osânda) veşnică (Îndrumări
duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Părintele Cleopa, Editura
Teognost, Cluj-Napoca, 2007).
