Cu ce zăvoare,Doamne-ai încuiat
Izvorul lacrimilor mele,
Că sufletul murdar mi-e de păcat
Dar lacrimi n-am,ca să îl spăl cu ele !?!
Am plâns degeaba…Doamne,cât am plâns!...
De mila mea, departe stând de Tine !...
Cu lacrimi mi-am agonisit și strâns
Păcate pentru ziua de rușine …
Lacrimi degeaba am vărsat destul…
( Din sare-am barieră către cer ! )
De mila mea mi-e sufletul sătul -
În saramura lacrimilor mele pier !...
Dă-mi alte lacrimi,Doamne,preacurate,,
Picioarele să -Ți spăl,cu umilire,
Dă-mi lacrimi pentru toți și pentru toate
În ele să mă scald,spre mântuire !
-Mă scoate,Doamne,mă eliberează
Din ocna lacrimilor mele, să nu mor !
De mila mea Tu mă descătușează
Și dă-mi să plâng de mila tuturor !
-Dă-mi jalea altuia s-o simt și eu
Păcatul și durerea lui mă frigă,
Dă-mi mila Ta să ardă-n pieptul meu
Să plâng și eu cu cel care Te strigă !
-Dă-mi lacrimi pentru cel de lângă mine,
Chiar de-i vrăjmaș – cu el să mă-nfrățești !
Dă-mi plâns neostoit,când vin la Tine
De mila mea pe toți să-i mântuiești !
Dă-mi plâns ascuns și lacrimă fierbinte
Pentru cel abătut din calea Ta,
Duh de compătimire dă-mi,Părinte,
Să îl jelesc,fără a-l judeca !
Dă-mi să mă curăț astăzi de păcate
Să mor acum și nu atunci să nu mor !
Să mă botez în lacrimi vinovate,
Păcatele să-ngrop în sarea lor !
Vreau lacrimile vechi să-mi pun la soare,
Să se usuce,până n-am murit,
Din ele să adun,să presar sare
Pe rănile-mi cu care Te-am rănit !
-Dă-mi,Doamne,lacrimile de sfârșit,
Lacrimi amare dă-mi, de umilință,
Să spăl cu ele tot ce am greșit,
Din lacrimi fă-mi veșmânt de pocăință !
Parascheva Radoi
