SĂ NU UIT NICIODATĂ CINE SUNT ȘI DE UNDE AM VENIT!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Latif era cel mai sărac cerșetor din oraș, dormea ​​pe holul unei alte case. Cu toate acestea, Latif a fost considerat cel mai înțelept om din oraș. Într-o dimineață, regele a apărut în piață, până a dat peste Latif și supușii lui i-au spus despre el.
Regele, amuzat, s-a apropiat de cerșetor și a spus:
- Dacă răspunzi la o întrebare, îți voi da această monedă de aur.

                                                               Care este intrebarea ta?

Și regele s-a simțit provocat, apoi a pus o întrebare care îl tulburase de zile întregi și pe care nu a putut să o rezolve.
Răspunsul Latif a fost corect și creativ.
Regele a fost surprins, și-a lăsat moneda la picioarele cerșetorului.
A doua zi, regele s-a întors și i-a pus o altă întrebare și Latif a răspuns din nou rapid și înțelept.
„Latif, am nevoie de tine” - a spus regele. - Vă rog să veniți la palat și să fiți sfătuitorul meu ".
Vă promit că nu vă va lipsi nimic, jură regele.
Lafit a acceptat propunerea regelui.
În următoarele săptămâni, anchetele regelui au devenit obișnuite.
Evident, acest lucru a declanșat gelozia tuturor curtenilor.
Într-o zi, toți ceilalți consilieri i-au cerut regelui audiență și i-au spus.
,, Prietenul tău Latif, așa cum îi spui, intenționează să te răstoarne."
„Nu se poate, nu cred” - a spus regele.
„Îl poți confirma cu ochii tăi”
Regele a fost dezamăgit și rănit.
A trebuit să confirme acele versiuni. În acea după-amiază, la cinci, aștepta ascuns la colțul unei scări.
De acolo a văzut cum, într-adevăr, Latif a venit la ușă, s-a uitat lateral și cu cheia care îi atârna de gât, a deschis ușa de lemn și s-a strecurat tăcut în cameră.
,, Ai vazut?" - au strigat curtenii.
Urmat de garda sa personală, monarhul a bătut la ușă.
,, Cine e?" - a spus Latif din interior.
„Eu sunt, regele” - a spus suveranul ... - „deschide pentru mine”.
Latif deschise ușa.
Nu era nimeni în afară de Latif. Nicio ușă sau fereastră, nicio ușă secretă, nicio piesă de mobilier care să permită cuiva să se ascundă.
Pe podea era doar o farfurie de lemn uzată, într-un colț un baston, iar în centrul camerei o tunică zdrențuită atârnată de un cârlig din tavan.
- Complotezi împotriva mea Latif?
„Cum te poți gândi la asta, Majestate” - Latif a răspuns - „În niciun caz, de ce aș face-o?”
- „Ei bine, vii aici în fiecare după-amiază în secret.
Ce cauți dacă nu vezi pe nimeni?
De ce vii pe ascuns la această clădire?"
Latif zâmbi și se îndreptă spre haina ruptă care atârna de tavan. A mângâiat-o și i-a spus regelui:
„Acum șase luni, când am ajuns la castelul tău, tot ce aveam erau această haină, această farfurie și această tijă de lemn” - a spus Latif.
„Acum mă simt atât de confortabil în hainele pe care le port, patul în care dorm este atât de confortabil, respectul pe care mi-l oferi este atât de măgulitor și puterea pe care mi-o oferă locul meu lângă tine este atât de fascinantă ... încât vin în fiecare zi să fiu sigur de un singur lucru ...

SĂ NU UIT NICIODATĂ CINE SUNT ȘI DE UNDE AM VENIT!
________________
Dedicată unora, mulți dealtfel,care nu mai recunosc de unde au plecat...

Darurile Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


                 

O familie de buni creștini se întorc seara de la muncă și fiind o zi cu multe probleme au vrut să pregatească masa de seară.
Soția văzu că nu aveau nimic în frigider și căuta cartofi in magazie...
Nu gasise nimic.
- Dragă, spuse ea soțului , nu avem ce manca in seara asta. Nu mai avem nimic ...
Te rog sa ma ierți.
Te pot servi cu un pahar de apă proaspătă.
- Este foarte bine.
A fost o zi minunată !
Se asezară la masă si sorbeau din cele două pahare de apă cristalină si se priveau in ochi.
Zambeau. Familia revenise din strainătate şi datorită unor împrumuturi perduseră totul: casă, masină, locuri de muncă. Iar aici locuiau in gazdă.Tăceau si se incurajau împreună.
- Slavă lui Dumnezeu pentru toate ! ,,spuse barbatul după ce termină de băut paharul cu apă. A fost cea mai buna apa pe care am băut-o impreună. Apă vie! Îți multumesc mult.
- Ești foarte generos!
Mulțumesc ! Acestea sunt paharele noastre de la nuntă.
Astazi implinim 7 ani de la nuntă, de Nasterea Maicii Domnului.
- Slavă lui Dumnezeu pentru toate !
Mult ne- a ajutat Dumnezeu!
Suntem sănatoși și Maica Domnului o să ne ajute mereu...
Deodată la poartă strigă cineva:
- Vecinule ?
Alo ??!!
- Da.
Iesise barbatul in curte repede.
-Ce s- a intamplat ??
- Soția mea m- a trimis să vă aduc doi păstrăvi prăjiți , puțină mămăliguță si mujdei.
Mi- a dat si un pachet , a fost pomenirea mamei de 7 ani. Dumnezeu să o ierte pe mama Maria !
- Multumim. Bogdaproste!
- Vecinu ? Te rog să- i multumești sotiei tale, doamnei asistente pentru tratamentul facut copilului nostru, se simte bine acum. Tare sunteți niste vecini buni.
Sotul a intrat cu darurile in casă , iar nevasta lui zambea cu lacrimi pe obraji.
- Acestea sunt darurile Maicii Domnului care ne hrănește de ziua ei şi a noastră.
(O întâmplare reală scrisă de părintele Ioan Bargaoanu )

SFANTA TREIME...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

Un om ce calatorea in tovarasia unui preot, l-a intrebat asa: Parinte, nu inteleg cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Trei Persoane, unite, nedespartite, dar, fara a se amesteca una cu cealalta, adica, UNUL IN FIINTA, INTREIT IN PERSOANE. Bucuria mea, i-a raspuns preotul, sunt si lucruri mai presus de mintea noastra, insa, pentru a intelege, sa privim de exemplu soarele. Sa zicem ca DISCUL este Tatal, LUMINA care ne vine de la soare este Fiul, IISUS HRISTOS, ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi CALDURA, sa zicem este DUHUL SFANT, care cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate si ne curateste pe noi de toata intinaciunea. Vezi tu bucuria mea, discul soarelui, lumina si caldura lui, nu sunt unul si acelasi lucru si cu toate acestea cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare. La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt unul si acelasi Dumnezeu, caruia noi credinciosii ne inchinam. Omul ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea Sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Lui Dumnezeu, insa oamenii mandrii pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate mai devreme sau mai tarziu le sunt accesibile. Omul credincios stie insa ca nu mintea, nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate. 

Bucuria mea sa tii minte ca: CINE NU CREDE IN SFANTA TREIME, NU CREDE IN NIMIC!

                                                                                                                            Preot Ioan ??.

Preotul Deghizat...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

"Un preot s-a deghizat in cerșetor sa vadă reactia asa zisilor creștini.

Preotul s-a mascat intr-un cersetor murdar si s-a dus la Biserica de dimineata, in biserica de 1.000 de membri unde trebuia sa fie prezentat ca fiind noul preot

S-a plimbat in jurul bisericii timp de 30 minute inainte de incepere si, cum era o foarte mare afluenta de oameni care veneau la Biserica , doar un foarte mic procent de credinciosi l-au salutat pe cersetor.

Unora le-a cerut cativa banuti pentru mancare…dar absolut nimeni nu i-a dat nimic.

A intrat apoi in biserica si a incercat sa se aseze in fata, dar diaconii i-au cerut sa se aseze in spate.

A incercat sa salute sau să vorbeasca cu oamenii , dar ei intorceau capul cu dezgust dupa ce il priveau din cap pana in picioare

Cum era el aşezat in spatele imensei biserici, a inceput slujba si imediat unul din responsabili a declarat ca este fericit sa faca un anunt important : „Astazi vom avea un nou preot ! "

„Oamenii au inceput sa aplaude privind in jur curiosi si fericiti sa il cunoasca pe noul preo

Cand cersetorul care a fost asezat in spate s-a ridicat si a inceput sa inainteze toate aplauzele au incetat.

Toti se uitau cu stupoare la el.

Dupa ce a ajuns in fata lor, a stat un moment in tacere, apoi a luat microfonul si a spus : Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.

Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut? Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat?

Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?

Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”

Dupa ce a citit acest text din Matei 25:34-40, a privit membrii bisericii si a povestit ce s-a intamplat in dimineata aceea, chiar sub privirea lor nepasatoare.

Multi au inceput sa planga si numeroase capete se plecau jenate…

Atunci preotul spuse : „Astazi vad numai niste oameni adunati, dar nu vad Biserica lui Hristos; lumea este plina de oameni dar nu are destui discipoli, urmasi ai lui Hristos.

CAND VETI DEVENI UCENICI ???” a intrebat dansul

Dupa un timp de tacere el a incheiat a spus : „La revedere…pe saptamana viitoare!

A fi crestin inseamna ceva mult mai mult decat un principiu pe care il aparati si la care ţineti din obişnuinta.

A fi crestin este ceva ce traiesti in realitate ( nu in teorie ) si impartasesti cu altii!!"

(Text preluat)

Slava desartă ....

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Bucuria mea, sa stii ca Sfantul Ierarh Nifon, pentru a fi smerit se ruga asa: "Doamne, te rog sa faci ca oamenii sa ma socoteasca un nimic, sa nu fie om pe pamant care sa ma laude si sa ma cinsteasca, ca sa nu fiu osandit din pricina lui. Izbaveste-ma Tu, de lauda oamenilor, Dumnezeule, izbaveste-ma de cinstirea ce vine de la oameni". Asadar ori de cate ori te lauda cineva, zambeste-i, dar imediat ce incepe sa te laude, sa zici in gandul tau: "Nu ma lauda pe mine ca sunt cel mai mare pacatos din lume, ci lauda-L pe Prea Sfantul Dumnezeu, pe Prea Curata, Maica Domnului si pe toti Sfintii din Ceruri!" In sufletul tau trebuie sa auzi, ca un ecou, tot timpul cat te lauda cineva: “LAUDAT SA FIE DOMNUL! LAUDAT SA FIE DOMNUL! 

Laudati pe Domnul ca este Bun ca in veac este Mila Lui!” Cel care te lauda iti face mare rau, este ca si cand tu ai alerga cu mare viteza, iar el ti-ar pune piedica! Gandeste-te ca nu este nici-o icoana cu chipul tau in nici-o Biserica Crestin Ortodoxa, nu esti trecut in calendar cu Cruce rosie! Atunci meriti laude??? "Precum un sac gaurit nu pastreaza ceea ce este pus in el, la fel si slava desarta pierde rasplata faptei bune" zice Sfantul Nil Sinaitul. Fugi de slava desarta, fiindca, este o fiica a pacatului Luciferic

 - MANDRIA. Cateva leacuri impotriva slavei deșarte: 

1. Aducerea aminte de moarte;

 2. Primirea necinstirii; 

3. Sa ne vedem pacatosenia; 

4. Post si rugaciune multa. 

                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.

A doua sansa

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu.
Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:
- Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!

În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
- Bucură-te, omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?
- Sigur că da, zise omul cu nerăbdare, sigur că m-am schimbat!
- Bine! A mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.

Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
- Ce faceţi ?! Strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi ?! Ţipa omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
- Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
- Nu se poate! I-a răspuns îngerul.
- Cum aşa? Doar n-am nicio vină, firul s-a rupt din cauza lor!
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt. În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoana.
Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.

"Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!"

IN OCHII OMULUI ZDRENTEROS, SE VEDE RAIUL LUI HRISTOS!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

   Intr-o Biserica Crestin Ortodoxa, a inceput sa vina cu regularitate, un batranel in haine ponosite si zdreturoase. Lumea, evident, se imbraca frumos la Biserica, isi luau - vorba ceea, “hainele de duminica”. Batranelului in schimb, parea sa nu-i pese, avea haina murdara, prafuita, pantaloni patati... Asa ca oamenii, au inceput sa fie deranjati de treaba asta. Unul dintre credinciosi, mai indraznet, a promis ca se va ocupa el, de aceasta problema. L-a luat pe batranel deoparte si i-a zis:
- As vrea sa te intreb ceva: Stii cum ar trebui sa vina imbracati oamenii la Sfanta Liturghie, in Biserica?
- Va rog sa ma iertati, ca nu stiu, dar, sa-mi spuneti dumneavoastra!
 - Dar de rugat, te rogi lui Dumnezeu din toata inima?
 - Da, ma rog cat pot si cum pot si eu, findca, de aceea vin aici.
 - Atunci, asta seara, cand o sa-ti faci rugaciunea, intreaba-L pe Dumnezeu cum ar trebui sa fie imbracati oamenii care intra in Biserica asta.
- Va multumesc pentru cuvantul de invatatura, asa voi face. Duminica urmatoare, batranelul a aparut la Biserica, in aceleasi haine ponosite si zdrenturoase. Credinciosul care vorbise cu el l-a intreabat: - Ia spune-mi te rog, L-ai intrebat pe Dumnezeu aseara, cum sa te imbraci cand vii la Sfanta Liturghie? - L-am intrebat, domnule drag.

 - Si ce-a zis Dumnezeu?

 - A ZIS CA NU STIE, PENTRU CA EL N-A INTRAT NICIODATA IN BISERICA ACEASTA.

   Asadar, bucuria mea, sa nu judeci niciodata pe nimeni, sa nu te uiti “de sus” la cineva, sa nu dispretuiesti vre-un om, chiar de ar fi cersetor, fiindca, TU NU STII SLAVA LUI INAINTEA BUNULUI DUMNEZEU.

 Sa te bucuri cu cei care sunt bucurosi si sa plangi cu cei care plang! Amin si Aliluia!
                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Jignirea prietenului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Când îl jigneşti pe prietenul tău, cine poate şterge această jignire: tu sau prietenul tău?
Este limpede că tu nu poţi, ci prietenul tău. Nu numai că tu singur nu poţi şterge jignirea adusă prietenului tău, dar nici toţi oamenii de pe pământ, nici întreaga natură, împreună cu toţi oamenii, nu pot face acest lucru - deoarece prietenul a primit jignirea de la tine şi a luat-o cu sine.
Jignirea este, prin urmare, la el şi cu el. Şi numai el o poate slăbi şi şterge.
Fiecare păcat este, în cele din urmă, o jignire adusă lui Dumnezeu.
Toate jignirile, toate păcatele pământului, se grăbesc să ajungă la Dumnezeu, strigă la Dumnezeu. El pe toate le primeşte şi pe toate le ţine. Cine le poate smulge, oare, de acolo? Cine le poate şterge, în afară de El?
Când jigneşti un prieten, el a primit jignirea şi a dus-o cu sine. Pentru această jignire, tu poţi posti o sută de ani şi să te cureţi, să te căieşti şi să lucrezi toate virtuţile, nemaijignind pe nimeni - şi toate pot fi zadarnice. Dacă prietenul tău jignit nu va binevoi să slăbească şi să şteargă jignirea, tu singur nu poţi, în întreaga veşnicie, să te mântuieşti de acel păcat, deoarece nu mai stă în puterea ta, ci în a prietenului tău. Iar postul tău şi curăţirea, şi pocăinţa, şi virtuţile, şi lucrarea virtuţilor pot doar să-l îndemne pe prietenul tău să-ţi slăbească păcatul, să-l îndepărteze şi să-l şteargă.
Tu, însă, nu ai putere asupra păcatului săvârşit. Într-aceasta stă nemărginita grozăvie a păcatului. Căci păcatul săvârşit este liber faţă de tine, pe când tu nu eşti liber faţă de el.
(Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău)

Jertfa unei mame

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O mamă credincioasă avea un băiat care, cu toate sfaturile şi îndemnurile ei, părăsi calea credinţei şi se depărtă de Dumnezeu, rămânând cu sufletul împietrit.
Într-o zi mama scrise o scrisoare şi o încredinţă băiatului, rugându-l s-o ducă unui pustnic îmbunătăţit, ce trăia în post şi rugăciune într-o colibă în apropiere de satul lor.
Pe drum, băiatul, biruit de gândul de a afla ce scrie mama lui părintelui, o desfăcu şi citi următoarele: ,,Părinte, am ajuns la capătul suferinţei mele. Băiatul meu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu şi tot ce am făcut să-l aduc pe calea cea bună a fost zadarnic; vă rog din suflet să faceţi rugăciuni către Bunul Dumnezeu că, dacă e nevoie să scap viaţa copilului meu, să mi-o ia pe a mea. Vreau cu preţul vieţii mele să se întoarcă din nou la credinţă”.
Atât de adânc a fost mişcat în suflet, băiatul la citirea acestor rânduri, încât nu mai duse scrisoarea la pustnic, şi întorcându-se în grabă acasă zise mamei:
- Mamă dragă, Dumnezeu nu ţi-a primit jertfa vieţii tale, fiindcă nu este nevoie…
Şi, pe loc rupse scrisoarea.
Atunci mama, înţelegând tâlcul vorbelor băiatului, cu lacrimi de fericire, îl îmbrăţişă cu dragostea ei de mamă.
Iată cum o mamă credincioasă este în stare să-şi jertfească viaţa pentru fericirea fiului ei.

Bine ar fi să ne aducem aminte, fiecare, de jertfa mamei noastre trupeşti sau sufleteşti...

sursa
http://popasduhovnicesc.ro/

Viaţa şi săculeţul cu pietre

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                                                     (aranjament preot Ioan)

Umblând odată pe ţărmul mării, un om a găsit un săculeţ cu pietre

negre şi mărunte.

               Mergând încet pe drum şi neavând ce face, scotea pietre din

săculeţ şi arunca în păsări cu ele. A zvârlit aşa toate pietrele în afară de

una, pe care a dus-o acasă. Acolo i-a arătat-o unui vecin care, văzândo,

l-a întrebat cu mirare:

- Unde ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preţ.

Aflând aceasta, omul acela nepriceput s-a întors pe ţărmul

mării să caute pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic.

Aşa facem şi noi cu zilele vieţii noastre. Fiecare an, fiecare

lună, fiecare zi sau ceas al vieţii noastre sunt tot atâtea comori pe

care ni le dă Dumnezeu ca să le folosim pentru mântuirea noastră

şi ajutorarea semenilor, iar noi adesea le mistuim pe lucruri

deşarte. Iar vremea trece şi întoarcere n-are, aşa că pătimim şi noi

ca omul care arunca zadarnic pietrele găsite pe ţărmul mării.

Să crezi

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                                                          (aranjament preot Ioan)

                    Noi românii suntem un popor credincios. Ni se pune

eticheta asta după ce în urma unor sondaje, foarte puţini se

declară atei.

         Credinţa celor mai mulţi dintre noi, însă, e doar declaraţie,

sau un soi de calcul interesat: „n-am ce pierde dacă cred în

Dumnezeu“. Dar proba credinţei nu este recensământul, ci o

situaţie limită. Spunea cineva că ajungi să crezi cu adevărat în

ceva, doar atunci când eşti gata să mori pentru crezul tău.

Se spune că odată un om a căzut într-o prăpastie şi s-a agăţat de

un arbust rămânând suspendat deasupra hăului. A început să se

roage cum n-o mai făcuse vreodată: „Doamne scapă-mă!“.

Dumnezeu i-a răspuns întrebându-l: - Ai mers în fiecare duminică

la Biserică la Sfânta Liturghie? - Am mers ori de câte ori am

putut, dat promit să nu lipsesc în nicio duminică dacă mă scapi de

aici.

- Eşti un milostiv? Îţi ajuţi semenii?

- Da, cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai

scapă-mă de pe această stâncă?

- Crezi în Mine, l-a întrebat în fine Dumnezeu?

- Da, Doamne, cred în Tine.

- Atunci, dă drumul crengii de care te ţii cu mâinile!!!

    Trebuie s-o recunoşti că nu eşti atât de credincios încât să

renunţi la toate punctele de sprijin şi să te agăţi doar de…

Dumnezeu.

Şoaptele sufletului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Era odată un rege care avea patru neveste. Cel mai mult o iubea pe a patra soţie pe care o îmbrăca cu straie din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era mai bun. De asemenea, o iubea şi pe cea de a treia soţie şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine. Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va lăsa într-o zi pentru un altul. Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele. Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o contribuţie foarte mare în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe prima soţie. Deşi ea îl iubea cu adevărat, el de abia o observa!
 Într-o zi regele simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi la viaţa lui plină şi îşi spuse: “Acum am patru soţii cu mine, dar când voi muri voi fi singur.” O întrebă pe cea de-a patra nevastă: ”Te-am iubit cel mai mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am arătat cea mai mare iubire. Acum, eu am să mor, vrei să vi cu mine şi sămi ţii companie?” “Nici vorbă!” replică cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt cuvânt. Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuţit.
 Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie: “Te-am iubit toată viaţa mea. Acum că mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?” “Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători!” Inima regelui se strânse de durere. Apoi o întrebă şi pe cea de-a doua soţie: “Întotdeauna am găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vi cu mine şi să-mi ţii companie?” “Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.” Regele fu devastat şi de acest răspuns.
 Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uită împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult. Adânc îndurerat, regele spuse: “Trebuia să fi avut mai multă grijă de tine când am avut ocazia!” În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră: Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim. Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge la alţii. Cea de-a doua soţie o reprezintă FAMILIA şi PRIETENII. Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.
 Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în goana după averi, bunăstare şi putere sau în goana după iluzii deşarte, uitând că iubirea curată şi sinceră îţi face viaţa frumoasă şi sufletul să trăiască şi după moartea trupească. Şi totuşi, sufletul este singurul care ne va urma oriunde vom merge. AMIN !

O problema de... iubire

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

             

                                         (aranjament preot Ioan)

          Se spune că într-o zi îngerii de la botez, păzitori ai oamenilor,

s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu şi s-au plâns că nu ştiu ce să mai

facă, fiindcă oamenii s-au făcut deosebit de nepăsători şi răi; au timp

pentru toate relele, numai pentru rugăciune nu. Domnul Dumnezeu i-a

întrebat: - Voi ce părere aveţi, ce ar trebui să fac pentru ei? Îngerii

au spus: - Doamne, măreşte-le ziua cu o oră şi noi le vom spune că

este darul tău numai pentru ca ei să se roage. Bine, a zis Domnul.

Şi ziua s-a făcut de 25 de ore. Dar oamenii tot nu s-au rugat. Atunci

îngerii s-au prezentat din nou în faţa Stăpânului, supăraţi pentru

nepăsarea oamenilor: - Doamne, oamenii tot nu se roagă. Domnul

i-a întrebat iarăşi: - Ce credeţi că ar trebui să le mai fac?

- Doamne, fă-le ziua numai de 20 de ore! Îşi vor da seama

cât de scurtă este viaţa şi cât de repede vine judecata ta şi aşa se

vor ruga. Domnul a aprobat cererea şi viaţa a devenit mai scurtă. Dar

nici acum oamenii nu îşi făceau timp să se roage. Îngerii au mers din

nou în faţa Lui Dumnezeu şi s-au plâns că oamenii sunt tot răi. - Ce-i

de făcut? i-a întrebat Domnul. Îngerii n-au mai avut nimic de adăugat

şi Dumnezeu le-a spus: - Rugăciunea nu este o problemă de timp, ci

de iubire. Cine mă iubeşte găseşte timp suficient în cele 24 de ore

ca să se roage. Şi a lăsat timpul ca mai înainte.

Rugăciunea este cea mai grea faptă bună. Cred că v-aţi dat

seama. Creştinii practicanţi fac multe fapte bune: ajută pe aproapele,

citesc cărţi sfinte, se ostenesc în vreun fel sau altul, dar când e

vorba de rugăciune… De ce ? Pentru că rugăciune înseamnă

vorbeşti cu Dumnezeu, iar vrăjmaşului nu-i convine. Pentru aceasta

sunt piedici de tot felul, mai ales înainte de rugăciune, şi cu atât mai

mult în timpul rugăciunii.

„Rugaţi-vă neîncetat!“ (1 Tesaloniceni 5:17

SPERANTA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... CELE 4 LUMANARI



    Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

    Prima a spus:
    -Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
    Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

    Apoi a vorbit cea de a doua:
    -Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
    Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

    -Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
    O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

    Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
    -Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…

    Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
    -Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
    Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

    Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

Ce te costă?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

           Un mare înţelept din vechime întrebă într-o zi pe un împărat, care fără vină şi fără pricină era necontenit rău:
- "Ce te costă să fii bun şi milostiv?"
La o asemenea întrebare, împăratul neavând ce răspunde, s-a ruşinat, şi de mânie, a dat poruncă să se taie capul înţeleptului.
Atunci înţeleptul surâzând, i-a zis:
- "Iată o răutate care are temei, şi de aceea o primesc cu plăcere."
Împăratul îl întrebă:
- "Cum asta?"
- "Foarte bine - răspunse înţeleptul - această răutate dovedeşte că am dreptate când spun că eşti rău fără vină şi fără pricină".
Împăratul a căzut pe gânduri şi, văzând că înţeleptul are dreptate, l-a iertat de pedeapsă, iar el s-a făcut de atunci bun şi iertător. 

Botosaneanul Ortodox: O morala crestineasca

" Era odata o femeie saraca, care pentru orice bine i se intampla, rostea mereu :" Slava lui Dumnezeu !"
Langa ea traia un bogat care, de fiecare data cand trecea prin fata casei ei si o auzea spunand :" Slava lui Dumnezeu " , " Multumesc Doamne !" , se enerva. A rabdat pana intr-o zi cand i-a spus servitorului sau :
- Mergi in piata si cumpara doua carucioare de alimente si du-le acestei femei. Iar daca te va intreba cine le trimite, sa-i spui ca diavolul.
Asadar, a doua zi servitorul suna la usa femeii. Cand deschide , vede doua crucioare cu alimente si pe servitor in spatele lor.
- Slava lui Dumnezeu ! Iti multumesc, Doamne ! a spus femeia stralucind de bucurie.
- Nu vreti sa aflati cine v-a trimis carucioarele ? , a intrebat cu nerabdare servitorul.
- Nu fiule, nu are importanta. Cand Dumnezeu vrea, si diavolul Ii slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru.