DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Adormirea Maicii Domnului se praznuieste pe 15 august dupa un post
de doua saptamani. Sarbatoarea aceasta este una dintre cele mai
indragite praznice ale popoarelor ortodoxe de pretutindeni.
In iconografia traditionala scena Adormirii este descrisa
astfel: Cate o cladire in dreapta si in stanga icoanei. In mijlocul
planului frontal se afla Maica Domnului intinsa pe un pat, adormita cu
mainile incrucisate pe piept. La capul Maicii Domnului se afla Sfantul
Apostol Petru, aplecat, tinand in maini o cadelnita si tamaind. In
partea opusa sta Sfantul Apostol Pavel, tot aplecat, privind la Maica
Domnului, cu mana dreapta intinsa catre ea intr-un gest care exprima
adanca evlavie. Jalea se citeste pe fata amandurora.
Langa fiecare dintre cei doi mai sunt alti cinci apostoli, cu
expresii pline de tristete. In spatele patului, la mijloc, se afla
Hristos intr-o mandorla a slavei. Este incadrat dc ingeri, si, putin mai
departe, de sfintii ierarhi in vesminte liturgice. In capatul din
stanga se afla femei plangand. Hristos tine cu amandoua mainile sufletul
mameai Sale sub forma unui prunc infasat. El si Maica Domnului – atat
trupul cat si suflatul ei – sunt reprezentati cu aureole; la fel si
ingerii. Apostolii si ierarhii sunt reprezentati fara aureole, pentru a
se scoare in evidenta chipurile Mantuitorului si Maicii Domnului. Din
acelasi motiv, ingerii- fetele, aureolele si vesmintele - sunt pictati
in culori pale.
Ierarhii, care se recunosc datorita crucilor mari de pe vesmintele
lor, tin deschise Sfintele Evanghelii. Numele lor nu sunt incrise. Dupa
Dionisie din Furna, ei sunt Sfintii Dionisie Areopagitul, Ierotei si
Timotei. Kontoglu il adauga si pe Sfantul Iacov. Cu privire la
reprezentarea sufletului Maicii Domnului ca prunc infasat, trebuie spus
ca este zugravir astfel pentru a simboliza faptul ca, atunci cand a
murit, duhul ei s-a nascut la o noua viata, la viata cereasca. In unele
icoane vechi Sfintii Apostoli apar purtand patul pe care se afla intins
trupul Maicii Domnului, evident intr-o procesiune de ingropare. Ii
intalnim astfel, de exemplu, in fresca de secol XIV de la Decani,
Serbia.
Uneori apare in planul apropiat un om care are amandoua mainile
taiate de un inger cu sabia. .Dupa Leonid Uspensky acest om, Athon, a
fost un evreu fanatic care a indraznit sa se atinga de patul Maicii
Domnului. El adauga ca acest detaliu este "apocrif”. Kontoglu ofera o
explicalie oarecum diferita. El spune ca omul era un evreun evlavios pe
numc Jehonias, care a fost pedepsit de inger pentu ca a vrut se
rastoarne trupul sfant.
Acest element nu numai ca este ca este lipsit de importanta, dar
si distrage. Abate atentia de la Maica Domnului, de la Hristos si de la
ceilalti sfinti. Nu se intalneste in icoanele perioadei bizantine; si
nici Kontoglou nu a folosit acest element.
În dreapta casei este reprezentat Sfântul Ioan Damaschin, purtând în
mâini o hârtie în care este scris: "După vrednicie, ca pe un suflet,
te-a primit pe tine cerul". Iar în stânga casei apare Sfântul Cosma
Melodul care poartă şi el în mână o hârtie pe care este scris: "Femeie
muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică
ştiindu-te...".
. Icoana Adormirii nu se bazeaza pe relatari scripturistice,
pentru ca acestea nu exista, ci pe Sfanta Traditie. Este in acord cu
imnografia Bisericii, in special cu svetilna care se canta in ziua de 15
august si in cele paisprezece zile care o preced. Acest imn spune:
"Apostoli de la margini, adunandu-va aici, in satul Ghetsimani,
ingropati trupul meu; si Tu, Fiule si Dumnezeul meu, primeste duhul
meu."
Venirea Apostolilor din toate colturile lumii pe nori.
Desi nu se spune nimic despre adormirea prea Sfintei Fecioare in
Noul Testament, termenul utilizat in icoana pentru a-i denumi
adormirea, koimesis este folosit in Evanghelia dupa Ioan cand se
vorbeste despre moartea lui Lazar. Aici citim ca dupa moartea lui Lazar,
Iisus le-a spus ucenicilor” ,,Lazar, prietenul nostru, a adormit; Ma
duc sa-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, daca a adormit, se va
face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau ca
vorbeste despre somn de odiha. Atunci Iisus le-a spus lor pe fata: Lazar
a murit,, (In. 11, 11-14).
Forma verbala a lui koimesis se foloseste in Faptele Apostolilor
cand se vorbeste despre moartea lui Stefan, primul mucenic. In
capitolul al saptelea din Faptele Apostolilor ni se spune ca, pe cand
multimea arunca in el cu pietre, el L-a chemat pe Dumnezeu si a spus
"Doamne, Iisuse, primeste duhul meu ! Si, ingenunchind, a strigat cu
glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta ! Si zicand acestea, a
adormit ( ekoimethe) (Fapte 7, 59-60).
Cu privire la folosirea termenului koimesis in Noul Testament
pentru a denumi "odihna" si "moartea, koimesis este corect preluat in
inscriptia grecesca a icoanei Adormirii Maicii Domnului.
Ghetsimani, locul unde cantarea spune ca s-au adunat Sfintii
Apostoli pentru inmormantarea trupului sfant al Maicii Domnului, estc
mentionat in Evanghelia dupa Matei ( 26, 36) si in cea dupa Marcu (14,
32) si mai exista o aluzie la el in Evanghelia dupa Ioan (18, l-2). Ioan
se refera la gradina Ghetsimani si spune ca Iisus mergea adesea acolo
cu ucenicii Sai.”
Adunarea apostolilor in jurul Maicii Domnului la Adormirea ei se
leaga de un moment precedent, de adunarea lor, impreund cu ea, dupa
Inaltarea lui Hristos. In primul capitol din Faptele Apostolilor citim
urmatoarele: "Atunci ei (apostolii) s-au intors la Ierusalim de la
muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim ....
Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de
obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si
Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti
acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu
Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui." (Fapte 1, 12-14).
Acest pasaj arata ca intre Sfintii Apostoli si Maica Domnului a
existat o legatura stransa: se intalneau cu ea din timp in timp, se
rugau impreuna si ii purtau o adanca evlavie. Aceasta legatura stransa a
inceput la Rastignirea Domnului, cand Prea Sfanta Fecioara si ucenicul
Ioan stateau langa Cruce, iar Iisus i S-a adresat mai intai ei, apoi
ucenicului Sau. Hristos "a zis mamei Sale: „Femeie, iata fiul tau!' Apoi
a zis ucenicului: "Iata mama ta !" Si din ceasul acela ucenicul a
luat-o la sine" (In. 19, 27-28).
In reprezentarea murala, mozaicul sau pictura care infatiseaza
Adormirea este executata pe peretele de apus al naosului, deasupra
trecerii spre pronaos. Ea aminteste privitorilor, in timp ce pleaca din
biserica, de adormirea Maicii Domnului si de proptia moarte si de viata
ce va sa vina.
Icoana se intalneste astfel in bisericile principale ale
manastirilor si schiturilor din Muntele Athos si in numeroase biserici
de pretutindeni, bizantine si postbizantine.
Trebuie remarcat că, în viziunea iconografică ortodoxă, icoana
praznicului Adormirii Maicii Domnului este orientată în jurul
caracterului muritor al Născătoarei de Dumnezeu, al umanităţii ei
depline. Prezenţa lui Hristos aici atestă atât faptul că Maica Domnului
avea şi ea nevoie de mântuire, ca şi ceilalţi oameni, cât şi faptul că
preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la
Fiul ei.
Prezenţa tuturor Apostolilor la adormirea Maicii Domnului arată
cinstirea ei deosebită atât de către Domnul, cât şi de către întreaga
Biserică, reprezentată şi prin grupul de femei care apar în icoană.
Cerul şi pământul se întâlnesc, o dată în plus, mărturisind preaslăvirea
celei care îşi încredinţa sufletul în mâinile Fiului ei.
Faptul că icoana şi întreg praznicul sunt orientate în jurul
Adormirii, iar nu în jurul "mutării" Maicii Domnului cu trupul la Cer
arată faptul că, dacă întreaga Biserică a fost de faţă la moartea ei,
momentul mutării ei şi cu trupul la Cer rămâne o taină.
Despre aceasta icoana,locatia unde se afla, am sa
scriu un blog separat.Icoana se afla la Istanbul,in cartierul Fanar in
biserica cu hramul ce il discutam in acest blog,pe pamantul rascumparat
si donat de Dimitrie Cantemir.Foto cu icoana este aproape unica,biserica
nu se viziteaza niciodata,singura slujba se tine doar pe 15 august
numai cu preotii din Grecia si din Turcia,fara oamenii de rand.Cum am
reusit sa vizitez biserica va voi spune in blog
Un înger zugrăveşte Icoana Adormirii Maicii Domnului în locul Cuviosului Alipie
Îndată după plecarea acelui om, a intrat la Cuviosul Alipie un
tânăr luminos şi a început a zugrăvi acea Icoană. Alipie a socotit că
stăpânul Icoanei s-a mâniat, şi a trimis alt zugrav să i-o facă. La
început i s-a părut că acela este om, dar graba cu care lucra şi
frumuseţea lucrului, îl arăta pe el că este înger, căci uneori punea aur
pe Icoană, iar alteori freca pe piatră felurite vopsele şi cu acelea
zugrăvea. Astfel, în trei ceasuri a zugrăvit o Icoană foarte frumoasă.
După aceea a zis către Cuvios: „Părinte, lipseşte ceva de aici, sau am
greşit cu ceva?”
Un drept-credincios i-a dat, Cuviosului Părinte Alipie ca să
zugrăvească o Icoană, Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu,
rugându-l ca s-o termine de praznicul Adormirii.
După câteva zile Cuviosul îmbolnăvindu-se şi apropiindu-se de
sfârşit, Icoana a rămas nezugrăvită. Din această pricină, omul acela se
supăra şi se mâhnea asupra Sfântului. Dar Alipie îi zicea: „Fiule, nu te
supăra când vii la mine, ci aruncă-ţi spre Domnul grija, că El va face
precum va voi, şi Icoana pe care o doreşti de ziua praznicului va sta la
locul ei“. Omul crezând cuvintele Cuviosului, s-a dus la casa sa
bucurându-se.
Apoi venind iarăşi la vecernia praznicului Adormirii Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu si văzând Icoana nezugrăvită şi pe Cuviosul
Alipie şi mai bolnav, îl defăima, zicându-i: „De ce nu mi-ai spus de
slăbiciunea ta, că aş fi dat altuia să-mi zugrăvească Icoana, ca
praznicul să-mi fie luminos şi cinstit, dar acum iată că m-ai ruşinat?“.
Cuviosul i-a răspuns cu blândeţe: „O fiule! N-am făcut aceasta
din lenevire, însă Dumnezeu poate ca Icoana Maicii Sale să o zugrăvească
cu un cuvânt; pentru că eu acum mă duc din lumea aceasta, precum mi-a
arătat mie Domnul, iar pe tine nu te voi lăsa întristat“. Auzind aceasta
omul acela a plecat foarte întristat.
Îndată după plecarea acelui om, a intrat la Cuviosul Alipie un
tânăr luminos şi a început a zugrăvi acea Icoană. Alipie a socotit ca
stăpânul Icoanei s-a mâniat, şi a trimis alt zugrav să i-o facă. La
început i s-a părut că acela este om, dar graba cu care lucra şi
frumuseţea lucrului, îl arăta pe el că este înger, căci uneori punea aur
pe Icoană, iar alteori freca pe piatră felurite vopsele şi cu acelea
zugrăvea. Astfel, în trei ceasuri a zugrăvit o Icoană foarte frumoasă.
După aceea a zis către Cuvios: „Părinte, lipseşte ceva de aici, sau am
greşit cu ceva?”
Cuviosul i-a răspuns: „Bine ai făcut-o, Dumnezeu ţi-a ajutat ca
să o zugrăveşti cu aşa mare podoabă, căci El Însuşi a lucrat aceasta
prin tine“. Apoi sosind seara, zugravul acela s-a făcut nevăzut,
împreună cu Icoana.
Stăpânul Icoanei, toată noptea a petrecut-o fără somn, de mare
mâhnire, că nu o avea gata pentru praznic, numindu-se pe sine păcătos şi
nevrednic de un dar ca acesta.
Dimineaţa sculându-se s-a dus în biserică, pentru a plânge a sa
greşeală, dar deschizând uşa bisericii, a văzut Icoana la locul său,
strălucind foarte mult.
Atunci de frică a căzut la pământ, socotind că o nălucire i s-a
arătat lui, apoi ridicându-se puţin şi privind, a cunoscut că este
Icoana lui. De aceea, fiind cuprins de cutremur şi de spaimă multă, şi-a
adus aminte de cuvintele Cuviosului Alipie, care îi zisese că Icoana îi
va fi gata de ziua praznicului său. Alergând a deşteptat pe casnicii
săi şi îndată au mers cu mare bucurie în biserică după dânsul, cu
lumânări şi cu tămâieri. Văzând ei Icoana că strălucea ca soarele, au
căzut cu feţele la pământ, i s-au închinat ei şi au sârutat-o cu toată
veselia sufletului. După aceea, acel om drept-credincios s-a dus la
egumen şi a început a-i spune şi lui minunea ce se făcuse cu aceea
Icoană. Apoi au mers împreună la Cuviosul Alipie şi l-au văzut pe el,
gata de a pleca din lumea aceasta.
Însă l-a întrebat egumenul: „Părinte, cum şi de cine s-a
zugrăvit Icoana omului acestuia?” Iar el spunându-le toate câte a văzut,
a zis: „îngerul a zugrăvit-o pe ea şi iată-l, acum stă de faţă, vrând
să mă ia şi pe mine“. Acestea zicându-le, şi-a dat sufletul său în
mâinile lui Dumnezeu, în ziua de 17 ale lunii lui august. Fraţii
îngrijindu-i trupul, l-au pus în biserică unde, făcând deasupra lui
cântarea cea obişnuită, l-au pus în peştera Cuviosului Antonie.
Astfel, acest Sfânt zugrav şi făcător de minuni, a împodobit cerul
şi pământul, suindu-se acolo cu sufletul său cel îmbunătăţit. Iar aici
fiind cu trupul, în cinstea lui Dumnezeu Tatăl, începătorul zugravilor,
Care a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră“. Asemenea şi
a Ipostasului Său, Dumnezeu Fiul, Care cu chipul S-a aflat ca omul,
împreună cu a Sfântului Duh, care S-a pogorât în chip de porumbel şi în
limbi de foc, prin Care de o fiinţă fiind, să ne fie şi nouă parte ca
împreună cu Cuviosul Alipie, să-L lăudăm în vecii vecilor. Amin!
SURSA
http://ro.netlog.com/artasireligie/blog
