O, iarta, Doamne ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                


O, iarta, Doamne, atata nepasare,
Ne iarta clipele de intristare,
Cand noi uitam ca Tu esti Cel ce fericeste.
Ne iarta, Doamne, atatea vorbe goale,

Si-atatea clipe-n care ne-am rusinat de Tine,
Acum venim la poala Crucii Tale,
Ca sa ne ierti de toate, Tu, Stapane!
Caci fara a Ta iertare Sfanta,

Nimic am fi pe-acest pamant,
Un fir de iarba si-o frunza vestejita,
N-ar fi nimic in noi, placut si Sfant.

Ne iarta, Doamne, a noastra fardelege,
Si pune-n noi puterea de-a iubi,
Ne modeleaza Tu cu mainile-Ti curate,
Pana ce noi doar legea Ta vom implini!

Paștile Blajinilor...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

- Părinte, ce semnifică Paștile Blajinilor și de ce mergem la cimitire în această zi?

- HRISTOS A ÎNVIAT!
Paștele Blajinilor este o sărbătoare care continuă ziua biruinţei asupra morţii, o conexiune prin rugăciune cu cei ce au biruit moartea!
Cuvântul „blajin“ vine de la cuvântul slav Blajenyi, adica fericit.
Blajinii, sunt oamenii care ajung la Dumnezeu, deaceia îi numim fericiți!
Mergem la cimitire, acolo unde avem pe cei dragi, cu dorința de a împărtăși și cu ei bucuria Învierii Domnului, salutându-i cu vestea cea bună:
Hristos a înviat!
Astfel exprimând nădejdea mântuirii că prin Hristos Cel ce a biruit moartea, vom avea și noi viață veșnică.
Nu mergem acolo să-i bocim sau să plângem, ci să ne bucurăm împreună cu ei ca într-o familie!
- Cum se merge la cimitir, ce trebuie să avem cu noi?
- Avem o datorie nobilă, ca mergând la cimitir să facem exact, ce ne-ar plăcea nouă să ne facă!
Nu poți merge la cimitir îmbrăcat, ca atunci când mergi la restaurant sau la club. Decența!
O îmbrăcăminte de sărbătoare, pentru că ne întâlnim cu cei dragi plecați dintre noi, iar prin ei cu Hristos!
Din păcate la noi totul se face de-a-ndoaselea, pentru ca omul nu are măcar o cunoaştere elementară despre viaţa veşnică.
Dacă vrem să ducem o floare la mormânt, să fie naturală, care se plantează pe mormânt. Categoric nu flori sau coroane din plastic.
Iar în legătură cu ce trebuie să conțină coșul nostru sarbatoare, e simplu, și bine de știut!
Hristos este hrana, băutura, îmbrăcămintea și lumina lor.
Nu mănâncă morţii sarmale, pârjoale, sau să bea vin, nu au nevoie de îmbrăcăminte după ce trec din această viață, nu au nevoie de veselă, cratițe, căldări, lenjerie, coroane, flori, şervete, căniţe, lighenaşe, toate acestea e bine ca omul să le de-a cât trăiește în viață și anume omului care îi trebuie aceste obiecte, nu la neamuri cum se practică la noi!
Menirea pomenei este să-i ajuţi cu ceva pe cei se sunt în lipsuri, în caz contrar, tot ceea ce se face la cimitir devine o expoziție de bucate și tradiții, nefiind în duhul creștin!
La cimitir mergem cu tămâie naturală, lumânări din ceară naturală, adunate de albinuțe din cele mai alese flori, ca o ofrandă și un omagiu Domnului, din partea naturii, ouă înroșite, care simbolizează o nouă viaţă stropită și sfințită cu sângele lui Hristos, vărsat pentru viața lumii, pasca sau cozonacul ce închipuie trupul lui Hristos, colacul care reprezintă infinitatea, un bob de tămâie naturală, o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu!
Așteptăm preotul să vină și să oficieze slujba de pomenire, să sfințească ofrandele și apoi frângem cozonacul sau pasca şi o împărţim fraţilor noştri, facem o cruce cu vinul sfințit pe mormânt, și gustăm și noi simbolic, ca o legătură cu cei ce nu mai sunt cu noi!
- Ce le transmiteți oamenilor de Paștele Blajinilor?
- Să păstrăm credința în nemurirea sufletului, și să nu facem nimic din ce nu ne place nouă să ne facă!
Decența în cimitir, comportament de creștin și expresia dragostei nu trebuie să fie arătată excesiv doar exterior ci în duhul liniștei și a demnității de creștin ortodox!
Sărbători luminate!
HRISTOS A ÎNVIAT!

Ion Marian

ADEVĂRATELE COMORI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                         

de Preot Sorin Croitoru

Bine-ar fi ca omul să-nțeleagă
Că adevăratele comori
Nu se țin în bănci și-n portofele,
Nu se pierd, cum credem uneori,

Nu se-ascund, nu trebuie păzite,
Nu se fură, nu se prăpădesc,
Strălucesc, deși nu-s lustruite,
Nu se strică, nici nu ruginesc.

Ca să ai o astfel de comoară
Nu-i nevoie să transpiri săpând,
Să te cațări pe vreun vârf de munte,
Să cutreieri țările pe rând,

Să te-apuci cu sârg de alchimie
Sau în acțiuni să investești,
În terenuri, opere de artă,
Încercând averea să-ți sporești..

Ca să ai o astfel de comoară
Nu e necesar să riști nimic,
Să te lupți cu nu știu ce balaur
Sau din sânge să-ți jertfești vreun pic.

E nevoie de un singur lucru:
Să te uiți în jurul tău puțin,
Să-ți privești copiii și părinții,
Să privești spre frate și vecin,

Să te uiți mai bine la prieteni,
Să te uiți la omul de pe drum..
OMUL este, dragul meu, comoara,
Oamenii.. Ai înțeles acum?..

Ce n-ar da orfanul pentru-o mamă,
Văduva, să-și vadă soțul iar?..
Îi avem, dar nu-i băgăm în seamă,
Când s-au dus, e totul în zadar!

Așteptăm ca mai întâi să moară
Ca să-ncepem să ni-i prețuim,
Înțelegem că erau comoară
Când e prea târziu să-i mai iubim.

Trebuie ca mai întâi să-i pierdem,
Ca să vrem apoi să dăm oricât
Pentru-o clipă iarăși împreună?
Când erau, de ce-i tratam urât?..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Unui OM, pierzând la nesfârșit
Oameni buni, persoane minunate
Care ani de zile m-au iubit..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Chiar și-a unui simplu trecător:
Toți Îi suntem Domnului icoane,
Toți suntem iubiți de Creator!

Pentru fiecare Domnul nostru
Și-a purtat pe umeri Crucea grea,
A ajuns pe Dealul Căpățânii
Și smerit S-a răstignit pe ea!

Când mă uit la omul de pe stradă,
Că-i bogat, sărac, urât, frumos,
Ochii minții mele pot să vadă
Că-i un OM, e chipul lui Hristos!

De-aș trăi pe-o insulă pustie
Aș vrea, oare, aur sau argint?..
Mi-aș dori atâta, să mai fie
Doar un OM cu mine, nu vă mint.

De-mi citiți această poezie,
Cum ați mai făcut de-atâtea ori,
Vă îndemn să puneți preț în viață
Pe adevăratele comori,

Să-i priviți de astăzi înainte
Mai atent pe cei de lângă voi,
Să-i iubiți, să le-arătați respectul,
Să le fiți alături în nevoi

Și să nu uitați că omul este
Extraordinar de prețios:
E icona Domnului din ceruri,
E icoana Domnului Hristos!

LUMINA ÎNVIERII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

În lumina Învierii
Domnului Iisus Hristos
Cerul este mai albastru,
Câmpul este mai frumos,

Stelele-s mai sclipitoare,
Soarele mai arzător,
Păsările-s mai dibace
Făcând trilurile lor.

Parcă iarba e mai verde,
Macii sunt mai sângerii,
Parcă mieii sunt mai veseli
Când se joacă pe câmpii,

Parcă totul e mireasmă,
Parcă totul e parfum,
Parcă sunt mai plini de viață
Trecătorii de pe drum.

Totul este melodie,
Totul e strălucitor,
Totul este bucurie,
Totul e desfătător,

Toate par a fi cuprinse
De o pace ca în vis,
În lumina Învierii
Lumea e un paradis.

Viața este o poveste
Cu finalul fericit,
Căci Hristos Biruitorul
Înviind ne-a mântuit

Și ne-a dăruit arvuna
Unei vieți trăite-n Rai
Chiar lumina Învierii
Din aprilie sau mai!

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii (fragment)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii (fragment)

Cântarea 1

Irmosul

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Izvorul%20T%C4%83m%C4%83duirii

EU RĂMÂN CU VOI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

O dată a murit Hristos,
O dată-a înviat,
O dată S-a jertfit, spălând
Tot neamul de păcat,

Dar noi în fiecare an
Sărbătorim mereu
Tot ce-a făcut Iisus, trimis
De Tatăl Dumnezeu,

Și Patima și Jertfa Sa
Pe Cruce pentru noi,
Și Învierea, început
Al vieții de apoi.

O dată Domnul Trupul Său
În mici bucăți Și-a frânt,
Apoi a dat la ucenici
Din Sângele Său Sfânt,

Dar ne-a lăsat ca testament
Și mie și oricui
Ca Cina să I-o repetăm,
Spre pomenirea Lui.

O dată S-a-înălțat pe nori
Hristos biruitor,
O dată L-a trimis din cer
Pe-al Său Mângâietor,

Dar nu există rugăciuni
Făcute pe pământ
Să nu Îl ceară mai întâi
Din nou pe Duhul Sfânt.

O dată a primit Botez
Stăpânul la Iordan,
O dată El a fost atins
De mâna lui Ioan,

Dar noi în fiecare an
În luna lui gerar
Îi cerem Domnului Hristos
Să Se boteze iar

Ca firea apelor din nou
Sfințind-o ca și-atunci,
S-avem cu ce să-i botezăm
Pe dragii noștri prunci.

"În vremea-aceea" pe bolnavi
Iisus îi vindeca
În clipa când pe capul lor
El mâinile-Și punea.

Noi azi îi ungem pe bolnavi
Cu untdelemn sfințit,
Iar harul cel vindecător
Coboară negreșit

Căci prin sfințitul slujitor
Lucrează chiar Hristos,
Iubind și astăzi ca atunci
Pe orice păcătos.

Iisus era înconjurat
De păcătoase mari
Și i-a iertat, precum citim,
Pe vameși și tâlhari.

Atâția oameni au venit,
Iertarea Lui primind,
Atâția s-au sculat din morți,
Ca Lazăr înviind..

Ca cei de-atunci și noi primim
Iertarea lui Hristos,
Și astăzi El îl iartă blând
Pe omul păcătos

Ce a venit la mila Lui,
Oftând sub patrafir
Precum femeia ce-i ungea
Picioarele cu mir..

Iisus Hristos, iubiții mei,
E pururea cu noi,
Așa cum Însuși promitea
Că "EU RĂMÂN CU VOI".

În timp ce îngerii Îl au
În slavă și deplin,
Noi Îl descoperim treptat,
Puțin câte puțin,

Dar va veni și vremea când
În slavă-L vom vedea
Și cei ce am crezut în El
Vom sta la masa Sa!
amin

Maica Domnului și pâinea celui flămând

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

România Ortodoxă

O întâmplare plină de har și milă

Se spune că, într-o zi, pe la o mănăstire din Sfântul Munte a trecut un om sărac, obosit și flămând. După multe zile de drum și lipsuri, foamea îl slăbise atât de tare încât abia mai putea merge.

Ajungând la poarta mănăstirii, s-a apropiat cu smerenie de portar și i-a spus:

– Frate, dă-mi, te rog, o bucată de pâine. Sunt foarte flămând.

Dar portarul, în loc să arate milă, i-a răspuns aspru:

– Dacă vrei pâine, adu bani și îți voi da. Altfel pleacă de aici!

Săracul nu a îndrăznit să mai spună nimic. Cu inima grea și cu lacrimi în ochi, a plecat pe cărarea care ducea spre Kareia.

Rugăciunea celui flămând

După ce a mers puțin, slăbit de foame și de oboseală, s-a așezat pe o piatră, la umbra unui copac. Acolo, cu sufletul zdrobit, a început să plângă.

Ridicând ochii spre cer, a spus cu glas tremurat:

„Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot.
Dă-mi, te rog, o bucată de pâine.”

Și a rămas acolo, plângând și rugându-se.

O femeie necunoscută

După puțin timp, a văzut apropiindu-se de el o femeie cu chip blând și luminat.

Ea l-a întrebat cu multă milă:

– De ce plângi, omule?

Săracul i-a răspuns:

– Mi-e foarte foame. Am cerut o bucată de pâine la mănăstire, dar portarul m-a alungat și mi-a spus că trebuie să aduc bani.

Atunci femeia a scos din mâna ei un ban de aur și i l-a întins.

– Nu mai fi necăjit. Ia acest ban și du-l portarului. Îți va da pâine.
Dar spune-i și asta: dacă vor continua să alunge pe cei săraci, le voi lua belșugul din mănăstire.

Săracul a luat banul, a mulțumit și s-a întors plin de bucurie la poarta mănăstirii.

Minunea banului de aur

Ajuns la portar, i-a spus:

– Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da acest ban.

Portarul a luat banul și, văzând că este din aur curat, s-a mirat foarte tare.

– De unde ai acest galben? l-a întrebat.

Atunci săracul i-a povestit tot ce s-a întâmplat: cum s-a rugat și cum o femeie i-a dat banul.

Portarul a rămas uimit. În acel moment a înțeles că s-a întâmplat ceva neobișnuit, pentru că în Sfântul Munte nu intră femei.

Descoperirea minunii

Portarul l-a dus imediat pe sărac la stareț și i-au povestit totul.

După ce au ascultat întâmplarea, au mers cu toții în biserică, în fața icoanei Maicii Domnului.

Când au privit icoana, au rămas fără cuvinte.

Din salba de aur a icoanei lipsea un galben.

Era chiar banul pe care îl adusese săracul.

Atunci au înțeles cu toții că femeia care i-a dat banul fusese Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți și a celor flămânzi.

Săracul a căzut în genunchi și, privind icoana, a spus:

– Ea este! Ea este femeia care m-a ajutat!

Învățătura acestei minuni

Starețul l-a mustrat pe portar pentru lipsa lui de milă și i-a dat canon pentru asprimea arătată față de cel flămând.

Apoi a hotărât ceva care avea să rămână rânduială în mănăstire.

Pâinea pentru cei săraci

De atunci s-a pus la poarta mănăstirii un cufăr cu pâine, din care orice sărac sau călător flămând putea să ia.

Nimeni nu mai era alungat.

Pentru că monahii au înțeles că:

Maica Domnului vede lacrimile celor săraci
și nu lasă niciodată pe cel flămând fără ajutor.

Iar acest obicei de a pune pâine pentru cei nevoiași se păstrează până în ziua de astăzi.

Morala

Când un om bate la ușă flămând,
nu bate doar el.

Uneori bate chiar Hristos.

POSTUL NU E O DIETĂ!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Postul nu e o dietă,
Cum cred unii când postesc,
Cugetând la siluetă,
Nu la spor duhovnicesc..

Dacă vrei dietă, frate,
Cin' te-împiedică s-o ții?..
Înfrânează-te la toate,
De-ți dorești fumos să fii..

Nu e o nelegiuire
Să-ți dorești să fii frumos,
Însă pentru mântuire,
Nu-ți aduce vreun folos..

Pentru "forme" n-ai nevoie
Să te uiți în calendar;
Te apuci de bunăvoie
De regim alimentar

Ușurându-ți greutatea,
Kilogramele pierzând,
Întărindu-ți sănătatea,
Multe din grăsimi arzând.

Posturile-adevărate
Au un scop religios:
Se renunță la bucate,
Pentru harul lui Hristos.

Se mai subțiază firea
Părții noastre pământești,
Aprinzându-se dorirea
Bunătăților cerești.

Ca baloanele ușoare
Ce se 'nalță în eter,
Mințile încep să zboare,
Cugetând mai mult la Cer..

După firea materială,
Nu suntem decât pământ.
După cea spirituală,
Suntem flăcări de Duh Sfânt.

Sufletul e praf de stele
Și din fire e ușor;
Trupurile noastre-s grele,
După firea maicii lor.

Nu mai poate să rămână
Sprinten sufletul din noi
Dacă-l trage spre țărână
Trupul, devenind greoi!

Deci ce face postul, oare?
Ușurează trupul greu,
Lăsând mintea ca să zboare
Sprintenă spre Dumnezeu

Și în timp ce prin postire
Se desprinde de pământ,
Peste omeneasca-i fire
Se coboară Duhul Sfânt.

Postul trebuie să fie
Ca al sfinților, sever,
Făcând carnea străvezie,
Numai bună pentru Cer..

Îmbuibarea cu bucate
Vegetale, nu e post;
Să pierzi kilograme, frate,
Altfel postul n-are rost!

Fața roșie și plină,
Chipul tău cel rotunjit
Mult mai palid să devină,
Arătând că ai slăbit.

Să se vadă înfrânarea,
Să postim cum Domnul vrea,
Nu schimbând puțin mâncarea
Și-mbuibându-ne din ea!

Însă pe de altă parte,
Devenind noi postitori,
Ne pretinde Sfânta Carte
Să fim buni și iertători,

Să mai trecem cu vederea,
Fiindcă omu-i păcătos,
Să răbdăm, tăcând, durerea,
Imitându-L pe Hristos.

Întrebând mereu Scriptura
Cum ar vrea Iisus să fim,
Nici cu gândul, nici cu gura
Fratelui să nu-i greșim

Căci degeaba la bucate
Suntem vegetarieni,
Dacă îl mușcăm pe frate,
Precum șerpii cei vicleni!

Postul, da, ne pregătește
Să fim îngeri pe pământ..
Să-l postim cum se postește,
În lumină de Duh Sfânt,

Așteptând cu bucurie
Zilele de post mereu,
Căci în ele-o să ne fie
Mai aproape Dumnezeu!

LA CEAS TÂRZIU, ÎN MIEZ DE NOAPTE..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru
- dedicată femeilor care trăiesc în situații asemănătoare -

La ceas târziu în miez de noapte
Un plâns nemângâiat se-aude,
Cu lacrimi multe printre șoapte,
Ce fac batista să se ude..

E o femeie ostenită
După o-ntreagă zi de fugă,
De roboteală nesfârșită,
Și care-acum se-adună-n rugă..

E-ngrijitoare la o casă
De oameni spre apusul vieții..
De-acum puterile o lasă,
Iar mâine-n zorii dimineții

Le va lua la rând pe toate:
Și mic dejun și prânz și cină,
Și toate hainele curate,
Și oaspeții ce o să vină,

Și cârpe, mătură, cafele,
Apoi plimbare la bătrână,
Cumpărăturile și ele..
De unde forțe să-i rămână?..

Și-a așezat la somn bătrânii,
Ce nu-s mai răi ca-n altă parte,
- Puțin severi, ca toți stăpânii -
Și s-a retras și ea deoparte..

După atâta osteneală
Nu i-a mai trebuit mâncare..
Un duș făcut la repezeală
A pus-o, parcă, pe picioare,

Apoi, cu candela aprinsă,
S-a așezat la rugăciune,
De mult necaz fiind cuprinsă
Și plină de amărăciune..

O pârjolește-n suflet dorul
De puiul ei, lăsat cu mama..
Își vede parcă-n vis odorul
Și iată, o cuprinde teama..

Mămica e deja bolnavă,
Iar ea, femeie amărâtă,
Muncește-n case ca o sclavă,
Plângându-și soarta cea urâtă..

Și-ar fi luat cu ea feciorul,
Dar nu-i posibil. Ce să facă?..
În inimă o arde dorul,
Dar dacă s-a născut săracă..

Bărbatul ei a părăsit-o,
Vrăjit de nu știu ce muiere,
Nepăsător că a rănit-o,
Lăsându-i viața în durere..

N-a mai găsit bărbat de treabă,
Să îi accepte băiețelul:
Cereau doar trupul ei în grabă,
Apoi fugeau, c-așa li-i felul!

Se săturase să tot spere
În bunătatea masculină
Și acceptase în tăcere
Că viața-i uneori haină..

Iar anii ca un vis trecură..
Creștea băiatul lângă mamă,
Dar și nevoile crescură
Și ea-nțelese-atunci cu teamă

Că doar plecarea ei "afară"
Îi va scăpa de-o cruntă soartă..
Să-l lase cu măicuța-n țară..
Decât așa.. mai bine moartă!

Dar ce să faci când n-ai scăpare,
Atunci când fug de tine toți?..
Încerci și tu, chiar dacă doare,
Încerci să te ajuți cum poți..

Acum se roagă cu durere,
Căci în sfârșit e gata treaba..
E stoarsă toată de putere,
(Cer multe "moșul" și cu "baba")..

A dat un telefon acasă
Și s-a convins că-i totul bine.
Tristeți nespuse o apasă
Și-acum se roagă cu suspine..

CINSTIREA ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI „SIRIACA” de la Mănăstirea Ghighiu.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

25 FEBRUARIE,

Pe 25 februarie 1958 Preasfinţitul Vasile Samaha, episcop de Serghiopolis din cadrul Patriarhiei Antiohiei, a fost condus la Mănăstirea Ghighiu. Cu prilejul acestei vizite, episcopul a dăruit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani. În Patriarhia Antiohiei, această icoană a Maicii Domnului era cunoscută sub numele de Maica Domnului din Bhamdoun – Muntele Libanului. Nu se cunosc împrejurările în care icoana a ajuns din Liban.

În sunet de clopote şi cântări duhovniceşti, icoana a fost purtată pe braţe de vlădicii Vasile şi Teoctist, urmaţi de toate vieţuitoarele chinoviei, şi aşezată cu mare cinste în paraclisul mănăstirii, unde s-a făcut şi întâia rugăciune de obşte înaintea preţiosului chip al Maicii Domnului. După ce au așezat icoana în paraclisul mănăstirii, Preasfinţitul Vasile Samaha s-a așezat în genunchi în fața acesteia, cerându-i Maicii Domnului iertare, crezând că a dorit să plece din Siria din pricina păcatelor săvârșite de către credincioșii de acolo. Cu greu s-a despărțit episcopul de icoana Maicii Domnului, plângând neâncetat.
În anul 2008, icoana Maicii Domnului „Siriaca” a împlinit 50 de ani de când se află în Mănăstirea Ghighiu și cu această ocazie a fost restaurată și împodobită cu o ramă din aur, iar Maicii Domnului și Mântuitorului s-au aplicat aureole din aur cu perle și rubine naturale.

Specialiștii au spus atunci că icoana datează din secolul al XVI-lea, este pictată pe lemn de santal și este de proveniență din Rusia. Cum a ajuns în Siria nu știm, se pare că Patriarhia Antiohiei avea legături strânse cu Rusia. Icoana este o reproducere a icoanei Maicii Domnului din Kazan.

În şedinţa din 15 februarie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 2019, a cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii.

Icoana Maicii Domnului Siriaca, aflată la Mănăstirea Ghighiu de 60 ani, este izvor de vindecări pentru cei care se roagă cu credinţă, a spus Patriarhul Daniel în omilia rostită vineri în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale.

„La această icoană mulţi s-au tămăduit de boli care omeneşte nu se puteau vindeca, multe femei au fost binecuvântate cu prunci sănătoşi după ani în care nu puteau zămisli şi mulţi dintre cei care s-au rugat cu lacrimi în faţa icoanei au fost izbăviţi de primejdii ori au avut mari bucurii şi împliniri”.

ȘTII, TU, OMULE ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

        

de Eliana Popa

Știi tu, omule, de ce vin adesea peste tine
Boala grea și întristarea și pedepsele divine?
Pentru timpul care-l furi în duminicile sfinte
Când la Sfânta Liturghie toată firea ia aminte!

Numai tu nesocotești Jertfa cea fără de sânge
Când în jurul Sfintei Mese mult alai ceresc se strânge.
Sfinții Îngeri își acopăr cu-a lor aripi îngerești
Capetele...și se pleacă, Sfintei Jertfe Împărătești!

Știi tu, omule, ce pierzi când rămâi nepăsător
La chemarea cea mai sfântă pentru orice muritor?
Îngerii și heruvimii se coboară din Înalt
Ești poftit și tu la Nunta Fiului de Împărat!

Pierzi nădejdea Învierii, pierzi Ospățul Veșniciei
Unde heruvimi și îngeri cântă imnul bucuriei!
Unde Mirele Hristos te așteaptă și te cheamă
Ca pe cel mai bun prieten, ca pe-un oaspete de seamă!

Tu nesocotesti chemarea, n-auzi glasul Lui duios
Întorci spatele Iubirii, scuipi obrazul lui Hristos,
Te încrezi in slava lumii-n care mulți ca tine cad
Somnul necredinței voastre naște monștrii pentru iad!

CÂT DUMNEZEU MAI AI ÎN TINE?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                              

de Preot Sorin Croitoru

 
Cât Dumnezeu mai ai în tine,
Ți-a mai rămas măcar puțin,
Ca să-ți justifici ție însuți
De ce porți numele “creștin”?..

Mai simți un dor de El în suflet,
Mai lăcrimezi din când în când,
Mai simți în suflet vreo căldură
Privind spre Chipul Său cel blând?..

Un foc al dragostei de Dânsul
Te mai apucă uneori,
Sau când Îl vezi rănit pe Cruce,
Te întristezi și te-nfiori?..

Ți-a mai rămas credință, frate,
Cât bobul de muștar cel mic?
“Creștin”.. un titlu ca oricare,
Dar mai suntem creștini vreun pic?..

Cu toții vrem în Rai, desigur,
Dar rai în noi.. pe când, pe când?..
De nu îl vom purta în suflet,
Nu vom intra în Rai nicicând!

O, biată lume rătăcită,
O, bieți creștini ai nimănui,
Căci dacă nu-L iubiți pe Domnul,
Cum ați putea să fiți ai Lui?..

Deschideți inimile voastre
Să intre Dragostea în voi!
Iubiți-vă până la jertfă,
Și Duhul va veni șuvoi

Și veți simți cât e de mare
Onoarea de a fi creștin,
Și-atunci vă va cuprinde jalea,
Știind c-ați fost, dar prea puțin..

(29 ianuarie 2025)

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia o icoana frumoasa si rara - Cântecul de leagan (purtând într-o eșarfă) a Maicii Domnului este o imagine foarte rară și minunată a Maicii Domnului. Această icoana ajută la somnul binecuvântat al bebelușilor și mamelor, calmează si aduce pace in suflete, ocroteste de boli si ajută la bolile existente.
Această icoană o arată pe Maica Domnului purtându-l pe Iisus într-un sal mare in spate care pare sa faca un intreg . Apropierea lui Dumnezeu o umple de lumină, libertate și bucurie. Merge acolo unde o aduce dragostea. Fiul ei se odihnește lângă ea și îi ascultă gingășia completă, care doarme și, judecând după zâmbetul său, este fericit. Hainele Maicii Domnului îi arată modestia, dar sunt umplute cu lumina stelelor, de parcă Creatorul însuși ar vrea să o împodobească.
Icoana nu se numește Cantecul de leagan degeaba, pentru că atunci când o mamă se roagă în fața acestei imagini, somnul ei și al bebelușului ei se îmbunătățește imediat. Și vă puteți ruga în fața acestei icoane si în boală.
Icoana originala se află acum pe Sfântul Munte Athos, în mănăstirea Xenofont. Icoana a fost creată de pictorul sârb de icoane Marija Cumic. Cu toate acestea, imaginea este considerată rară si este canonica in ortodoxie.