de Eliana Popa
Mulțumesc, Mărite Doamne, pentru tot ce-ai pus în mine,
Pentru slova-n care picur toată dragostea-mi de Tine!
Mulțumesc pentru lumina ce spre înălțimi mă poartă
Pentru clipele în care, mi-ai fost mamă, mi-ai fost tată.
Mi-ai dat, Doamne, ochi să văd până dincolo de lume,
Unde heruvimi și îngeri cântă-n imnuri sfântu-Ți nume,
Mi-ai dat mâini să se-mpreune, în cămara mea spre rugă
Și-n condei lăsat-ai, Doamne, mirul versului să curgă.
Mulțumesc că-n nopți de taină, la icoana Ta, Iisuse,
Așezam covor de rugă și durerile-mi nespuse;
Mă priveai cu duioșie din icoana ferecată
Și din lacrima durerii îmi făceai o nestemată.
Și stăteai cu mine, Doamne, eu vorbindu-Ți de-ale mele,
Povestindu-Ți a mea viață... câte-n lună, câte-n stele...
Parcă Tu erai ca mine, omul pământesc de rând,
Deși Tu știai, Hristoase, și ce încă n-am făcut!
Te-ntrebam de poți, Iisuse, să mă mai aștepți un pic
Ca să pot să mai răscumpăr și din fapte, și din timp
Și nu-nțelegeam, Iisuse, cum de m-ai iubit atât
Când Te-am pus mereu pe Cruce și păcatul n-am urât.
M-ascultai... precum un Tată stă cu pruncul la povești
Și pierdeai cu mine timpul, Cel ce Veșnicie ești!
Mulțumesc și Maicii Sfinte, fiindcă ea m-a dus la Tine
Când păcatele și viața tot mușcau adânc din mine.
Îti sărut, Măicuță, mâna cu miros de iasomie
Și veșmântul de porfiră cu sclipire rubinie.
De-aș putea să fac din lacrimi, mărgărit și nestemate
Ți le-aș prinde-n borangicuri, drept ofrande minunate!
Doamne, de-am să cad sub Cruce, să-Ți întinzi cereasca Mână
Să-mi ștergi fruntea de sudoare și piciorul de țărână,
Să îmi dai din Apa Vie, ce spre viață mă ridică,
Să-mi fii adiere sfântă sau o blândă Veronică.
Și în clipa cea din urmă, când mă chemi la Tine, Tată,
Să mă aflu-n rugăciune la icoana ferecată!
Lângă Chipul Tău cel drag, fără teamă și suspin,
Să trec pragul Veșniciei...Doar cu voia Ta...
AMIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu