Miluiește-mă, Iisuse, după mare mila Ta,
Nu-mi da mie după faptă, după gând și vorba rea,
Că-ncepând de dimineață, multe-am zis și am gândit,
Multe am văzut cu ochii și în inimă-am poftit..
Cine știe-n câte feluri sufletul mi l-am spurcat,
Cine știe câte ore eu de Tine am uitat..
Doamne, nu mă da osândei, nici uitării nu mă da,
Nu-mi lua în seamă lenea și-ncăpățânarea mea..
Nu sunt pregătit de moarte, nici de Dreapta Judecată,
Mai așteaptă-mă, Iisuse, și mai iartă-mă o dată
Ca, iertat fiind de Tine, să mă duc la somnul meu,
Cugetând cu bucurie cât de bun e Dumnezeu..
Să mă simt precum tâlharul ce cândva a auzit:
"Astăzi tu vei fi cu Mine" și în ceruri l-ai primit,
Să mă simt ca păcătoasa ce căzuse-n adulter,
Dar nu i-ai luat nădejdea de a se urca la cer,
Să mă simt precum sutașul, ori ca vameșul Zaheu,
Ca femeia cananeancă sau ca orbul Bartimeu,
Care au strigat ca mine, în amărăciunea lor:
"Miluiește-ne, Iisuse!" și le-ai fost miluitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu