Maica Domnului ceresc este rug duhovnicesc, în rug Dumnezeu a stat Şi în foc S-a arătat (Es. 3,2). Focul cu pară ardea Şi rugul îl lumina Dar nu se mistuia. Aşa Preasfânta Fecioară A Duhului Sfânt cămară Plină de dar s-a făcut (Le. 28, 29), Pe Dumnezeu a născut, A luat la zămislire Tot focul din dumnezeire, S-a făcut lăcaş sfinţit. Rugul chiar era un spin Ca un fel de mărăcin, El prin cedri deşi apare Lemn smerit la arătare. Domnul n-a voit aşa, In copaci falnici a sta Ci, în spinul cel smerit, A şedea bine-a voit. Ca să ne-nveţe pe noi Că în vremea de apoi Va alege-a fi mai mare Smerenia Sfintei Fecioare De Dumnezeu Născătoare. Căci ea roabă s-a făcut Şi aşa s-a şi numit (Le. l, 34), Când vestirea a primit Că va naşte pe lisus Pe Fiul Celui de sus, Pe Fiul Celui Preaînalt, Dumnezeu adevărat. De această veste mare Ea a fost între mirare (Le. l, 34) Dar a făcut ascultare. | ||
- Pr Cleopa Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu