DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
.jpg)
Pelerinii nostrii mergand spre manastire...
Manastirea Bistrita
Ctitorie a boierilor Craiovesti Manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in “Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariata de expeditia condusa de Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface intre 1515-1519. Pictura a fost atribuita mesterilor zugravi Dumitru, Chirtop si Dobromir de numele carora se leaga si fresca Manastirii Dealu de langa Targoviste si executarea lucrarilor in piatra de la ansamblul Curtea de Arges.
Din ctitoria Craiovestilor astazi se mai pastreaza bisericuta Bolnitei (1520-1521). Avand o impresionanta fresca interioara din traditia paleologa tarzie cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este inchinata “Schimbarii la fata”.
Ulterior vornicul Serban Cantacuzino i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Hranite, in stil brancovenesc (1710).
De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici – dupa opinia unor cercetatori – s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.
Ieromonahul Eftimie, egumen al manastirii a redactat in limba romana primul act manastiresc, cunoscut sub numele de Zapisul lui Eftimie 1573. Un alt reprezentant al scolii slavo-romane este ieromonahul Mihail Moxa care in 1620 tipareste Cronica Universala iar in 1640 Pravila de la Govora.
Puţini sunt cei care nu ştiu cât de bogate spiritual sunt locurile pe care se înalţă Mănăstirea Bistriţa de la Costeşti, Vâlcea. Ele adăpostesc de mai bine de 500 de ani moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul
Racla de argint, in care sunt pastrate Sfintele Moaste, a fost lucrata in anul 1656, de un mester din Brasov. In data de 28 februarie 1950, Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana, praznuirea sa fiind facuta in ziua 20 noiembrie.
Pisania: “Sfanta aceasta si dumnezeiasca manastire pomeneste-se a fi zidita din temelie de Barbu banul Craiovescul carele aici si ingerescul cin al calugaririi mai pe urma au luat…”(1683).
Aici la moastele Sf.Grigorie Decapolitul vine multa lume si se roaga ,unii pentru sanatate , altii pentru diferite necazuri , si daca te rogi cu credinta ,sfantul nu te lasa neajutat...se zice ca de-a lungul timpului Sfantul a facut multe minuni...trebuie multa smerenie si credinta...
Smerita rugaciune catre Sfantul Grigorie Decapolitul
"Chip te-ai facut infranarii si, prin dumnezeiescul Duh, pe toti i-ai luminat; alergarea dreptei credinte ai savarsit-o si, cu invataturile, lumea ai luminat si ai mustrat cugetele celor rau credinciosi. Parinte Cuvioase Grigorie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa ne daruiasca noua mare mila."
"Soare luminos, pe tine Biserica te cunoaste, cu podoabele faptelor bune si cu razele tamaduirilor pe toti luminezi, a lui Hristos sluga. Pentru aceasta, praznuim dumnezeiasca pomenirea ta si cinstim nevointele tale, preafericite Parinte, intelepte Grigorie."
Crestin la crestin trage !
In anul 1453, dupa ce Constantinopolul este cucerit de catre turci, multe Sfinte Moaste iau calea manastirilor din diverse parti ale lumii. Datorita minunilor savarsite de catre acestea, cinstitele Moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul ajung in partile Dunarii, in zona Serbiei, in posesia unui dregator turc.
Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul au ajuns in tara noastra in anul 1498, datorita evlaviosului Barbu Craiovescu, banul Tarii Romanesti, care le-a cumparat pe acestea pentru a le aseza in ctitoria sa, Manastirea Bistrita, din judetul Valcea, unde acestea se afla inca si astazi.
Potrivit traditiei, turcul a fagaduit sa vanda Moastele pe o cantitate de aur la fel de grea cu ele. Asezate pe un taler al balantei, cinstitele Moaste s-au usurat in chip minunat, astfel incat a fost nevoie de foarte putin aur pentru a echilibra celalalt taler. Vazand acest lucru, turcul a exclamat: "Vezi, crestin la crestin trage!"
În trecut, Sfântul era scos din mănăstire la vreme de secetă sau de mare restrişte, cum a fost molima de ciumă din 1765, în Bucureşti. Mii de oameni erau atunci seceraţi zilnic de boală.
De aceea, domnitorul Ştefan Racoviţă a hotărât să aducă aici moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul.
Racla i-a fost aşezată în Catedrala Mitropoliei şi purtată zilnic pe străzi pentru alungarea molimei. În câteva zile, ciuma era învinsă.
Se roaga pentru ei si familiile lor , cat si pentru cunoscuti...e foarte bine sa te rogi si pentru altii...macar unul acolo sau doi streini sa treci in pomelnic , ca mare pomana iti faci.
Sau daca ai in familie un bolnav de cancer sau alta boala necrutatoare si te rogi pentru el, e bine sa te rogi pentru toti bolnavii de acea boala...
În anii '50, un copil a fost vindecat de epilepsie în Postul Mare. Fusese adus de mama lui, o femeie din comuna
Vaideeni. A stat cu el câteva zile la mănăstire şi copilaşul s-a vindecat. Locuitorii satelor din apropierea mănăstirii povestesc cu dărnicie şi alte minuni.
Mulţi s-au tămăduit de boli grele de piele, ungându-se cu ulei din candela de deasupra moaştelor, alţii, cei mai mulţi, s-au vindecat de boli psihice.
Mi-au placut foarte mult picturile si icoanele deosebite , va postez si dumneavoastra cateva...
Puţini sunt cei care ştiu câte poveşti se află sub fiecare lespede a Mănăstirii Bistriţa, dar asta contează mai puţin. Aici, importantă este credinţa. Dacă o ai, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul te ajută să te vindeci. În suflet, mai ales, dar şi trupeşte.
Drumul până aici îţi dă o bucurie mai puternică decât orice medicament. Şi asta este cea mai vindecătoare dintre minuni.
De cum intri, ceva te atrage în Biserică, să te rogi la moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Grigorie Decapolitul, la icoana Sfintei Ana şi la Icoana cu două feţe a câte trei figuri ingenios prezentate, datorită unor lamele aşezate pe ambele feţe ale icoanei.
Sfantul Grigorie Decapolitul este praznuit pe 20 noiembrie.
S-a nascut intr-un oras din Asia Mica, spre sfarsitul secolului al VIII-lea, si a trecut la cele vesnice in ziua de 20 noiembrie 842.
Sfantul Grigorie Decapolitul s-a nascut candva intre anii 780-790, in cetatea Irinopolis, din regiunea Isauria, in sud-estul Asiei Mici, din doi parinti crestini, pe numele lor Serghie si Maria. In regiunea Isauria, actualele tari Iordania si Siria, se aflau zece orase, numite "Decapole", adica "Zece orase".
Dorind a duce viata inchinata in intregime lui Hristos, tanarul s-a retras intr-un munte din regiunea natala, unde a intalnit un fost episcop local, ajung pustnic. Indrumat de acesta, el va intra intr-o manastire din apropiere, iar apoi, la indemnul mamei sale, intr-o alta, unde se nevoia un frate de-al sau.
In acea vreme, Biserica era luptata de erezia iconoclasta. Deoarece egumenul manastirii s-a dovedit a fi iconoclast, Sfantul Grigorie a avut mult de patimit pentru curajul marturisirii sale, fiind batut si stramtorat. In cele din urma, el a plecat intr-o manastire unde era staret parintele Simeon, un frate de-al mamei sale. Nu dupa multa vreme, parintele Simeon a fost aruncat in temnita, de catre iconolasti, pentru dreapta cinstire pe care o acorda icoanelor.
Cuviosul Grigorie a petrecut in manastirea unchiului sau vreme de 14 ani. Dupa nenumarate nevointe, Sfantul Grigorie s-a retras intr-o pestera aspra, unde s-a nevoit inca o perioada de timp. Dupa o vreme insa, in urma unei descoperiri, Dumnezeu l-a trimis inapoi, in lume, spre a fi de folos si altora.
Dupa ce a petrecut iarna intr-o manastire din Efes, sfantul a plecat spre Macedonia, poposind in orasele Proconez si Enos. Dupa aceasta, Sfantul Grigorie a petrecut o vreme in Tesalonic, poposind intr-o manastire condusa de egumenul Marcu. Impreuna cu un calugar din aceasta manastire, el a plecat spre Roma, mergand pe uscat pana la Corint, iar apoi cu corabia, pana la Roma. Vindecarea unui om poseat de demoni l-a facut cunoscut in oras, drept pentru care a plecat din Roma si s-a oprit in Sicilia, iar apoi in Grecia.
Intors in Tesalonic, el s-a asezat in Manastirea Sfantul Mina. Nu se stie cand anume, insa Cuviosul a fost hirotonit preot. Inca din timpul vietii, Cuviosul Grigorie s-a aratat facator de minuni, tamaduind mai multe persoane de posesia duhurilor necurate. Dupa ce unchiul sau, parintele Simeon, a fost eliberat din temnita, Sfantul Grigorie a plecat din Tesalonic, spre Constantinopol, pentru a-l intalni.
Sfantul Grigorie Decapolitul s-a imbolnavit de idropica, boala de care se crede ca a suferit si Sfantul Apostol Pavel, si a adormit in Domnul in ziua de 20 noiembrie 842, fiind inmormantat intr-o manastire din Constantinopol. Precum in timpul vietii, tot asa si dupa moarte, la mormantul sau au fost tamaduiti nenumarati suferinzi si posedati. Dupa o vreme, cand a fost dezgropat trupul sfantului, acesta a fost gasit intreg si frumos mirositor, fiind asezat in biserica manastirii intemeiata de ucenicul sau, Iosif Imnograful.
Moaştele Sfântului au fost aduse la Mănăstirea Bistriţa în 1497 şi au fost ascunse, în timpurile grele, într-o peşteră, Peştera Liliecilor. În 1656, moaştele au fost mutate într-un sicriu de argint donat de Domnul Constantin Şerban Basarab şi de atunci, Sfântul a împiedicat strămutarea moaştelor sale.
Maicile nu vorbesc prea mult despre minuni, pentru că le văd atât de des. Pentru ele sunt fapt obişnuit. Mai degrabă te lasă să deschizi ochii şi să le observi pe cele întâmplate ţie. Rareori, strecoară câte o istorisire precum aceea a bunicului sorei Mihaela, care nu auzea cu o ureche, dar după ce s-a uns cu ulei sfinţit de la candela Sfântului Grigore, a început să audă sau a soţiei Diaconului care suferă de cancer şi, de când vine la Mănăstirea Bistriţa se simte mai bine.
Reîntoarcerea la rugăciune
O fetiţă care venise în pelerinaj se ruga spunând „Tatăl nostru” la fiecare bobiţă de metanie. În aceeaşi noapte l-a visat pe Sfântul Grigorie care a sfătuit-o să nu se mai roage aşa şi să spună mereu rugăciunea inimii. De fapt, aceasta este cea mai mare schimbare pe care o resimt pelerinii Mănăstirii Bistriţa: întoarcerea la rugăciune şi la legile ortodoxismului care te feresc de bolile grele prin care se plătesc păcatele. Când noi toţi ne vom întoarce la rugăciunea de seară, la mersul la bisercă dumininca, la postul ţinut cât de puţin, atunci probabil Sfântul nu va mai face minuni, pentru că nu vor mai fi boli sau neînţelegeri.
Sfantul Grigorie a facut multe minuni si de aceia toti cei ce trec pe sub racla cu moaste simt o liniste sufleteasca ...simt ceva divin, o bucurie nemasurata...
Cineva spunea ca in fiecare an de Paşte, priviţi din clopotniţă, pelerinii stau fără să vrea în forma hărţii României, iar primele lumânări care se aprind şi cele mai multe se află în partea care corespunde Moldovei, apoi cele din zona Bistriţei.
O frumoasa rugaciune,
Dumnezeu sa va asculte rugaciunile
Doamne, norii negri ai nefericirilor se gramadesc asupra capului meu si intristarile chinuitoare ma ingrozesc. Dar, desi sufar, nu cartesc impotriva Ta, Preabunule, caci Tu esti totdeauna sprijinitorul meu si piatra cea neclintita, pe care sunt intemeiate nadejdile mele. Tu cunosti, Dumnezeule, pricinile nefericirilor si intristarilor mele si ingrijesti de soarta mea. Desi sufar, dar stiu ca Tu ma iubesti si aceasta incredintare ma incurajeaza. Plin de nadejde in dragostea si in bunatatea Ta, nu voi lasa sa ma biruiasca impotrivirile soartei, ci ma voi lupta cu curaj si cred, ca avand ajutorul Tau voi iesi biruitor. Cel ce carmuiesti lumea si soarta muritorilor, carmuieste si corbia vietii mele, cea izbita de valurile ispitelor, spre liman linistit. Intelepciunea ta sa ma povatuiasca pururea in calea binelui si a fericirii, pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai si ale Preacuratei Maicii Tale.
AMIN!
Si acum o povestioara frumoasa...
Răspunde răului cu bine - pildă
Un preot îi iubea nespus de mult pe săraci. Într-o zi merse într-un salon de oaspeţi pentru a cerşi bani pentru cei nevoiaşi. Ajunse şi la un bărbat care ura tot ceea ce avea legătură cu Biserica. El i se adresă preotului, spunându-i: `Cum de ai curajul să-mi ceri bani?`. Şi-l scuipă pe preot. Acesta îşi scoase batista din buzunar cu calm, se şterse pe faţă, apoi spuse cu modestie: `Asta a fost pentru mine. Acum însă daţi-mi ceva, vă rog, şi pentru cei nevoiaşi`. Şi-i întinse pălăria. Fiind impresionat de gestul preotului, bărbatul îi dărui toţi banii pe care îi avea la el.
Dupa ce am vizitat tot ce era de vizitat , cu gandul la Sfantul Grigorie Decapolitul , am parasit aceasta frumoasa manastire ,spre Govora ,in frumoasa manastire si statiune...Si statiunea e foarte frumoasa...Dumnezeu calatoreste impreuna cu noi...in autocar cantam priscene si santem foarte bucurosi de frumusetile vazute ...
.jpg)
Manastirea Bistrita
Ctitorie a boierilor Craiovesti Manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in “Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariata de expeditia condusa de Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface intre 1515-1519. Pictura a fost atribuita mesterilor zugravi Dumitru, Chirtop si Dobromir de numele carora se leaga si fresca Manastirii Dealu de langa Targoviste si executarea lucrarilor in piatra de la ansamblul Curtea de Arges.
Din ctitoria Craiovestilor astazi se mai pastreaza bisericuta Bolnitei (1520-1521). Avand o impresionanta fresca interioara din traditia paleologa tarzie cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este inchinata “Schimbarii la fata”.
Ulterior vornicul Serban Cantacuzino i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Hranite, in stil brancovenesc (1710).
De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici – dupa opinia unor cercetatori – s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.
Ieromonahul Eftimie, egumen al manastirii a redactat in limba romana primul act manastiresc, cunoscut sub numele de Zapisul lui Eftimie 1573. Un alt reprezentant al scolii slavo-romane este ieromonahul Mihail Moxa care in 1620 tipareste Cronica Universala iar in 1640 Pravila de la Govora.
Puţini sunt cei care nu ştiu cât de bogate spiritual sunt locurile pe care se înalţă Mănăstirea Bistriţa de la Costeşti, Vâlcea. Ele adăpostesc de mai bine de 500 de ani moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul
Racla de argint, in care sunt pastrate Sfintele Moaste, a fost lucrata in anul 1656, de un mester din Brasov. In data de 28 februarie 1950, Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana, praznuirea sa fiind facuta in ziua 20 noiembrie.
AICI NE INCHINAM SI TRECEAM PE SUB RACLA SFANTULUI...AICI ERAU COLEGII MEI..EU BINEINTELES ERAM OCUPATA CU POZELE SI SA STAU DE VORBA CU MAICUTELE DE LA LUMANARI...
Pisania: “Sfanta aceasta si dumnezeiasca manastire pomeneste-se a fi zidita din temelie de Barbu banul Craiovescul carele aici si ingerescul cin al calugaririi mai pe urma au luat…”(1683).
Aici la moastele Sf.Grigorie Decapolitul vine multa lume si se roaga ,unii pentru sanatate , altii pentru diferite necazuri , si daca te rogi cu credinta ,sfantul nu te lasa neajutat...se zice ca de-a lungul timpului Sfantul a facut multe minuni...trebuie multa smerenie si credinta...
Smerita rugaciune catre Sfantul Grigorie Decapolitul
"Chip te-ai facut infranarii si, prin dumnezeiescul Duh, pe toti i-ai luminat; alergarea dreptei credinte ai savarsit-o si, cu invataturile, lumea ai luminat si ai mustrat cugetele celor rau credinciosi. Parinte Cuvioase Grigorie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa ne daruiasca noua mare mila."
"Soare luminos, pe tine Biserica te cunoaste, cu podoabele faptelor bune si cu razele tamaduirilor pe toti luminezi, a lui Hristos sluga. Pentru aceasta, praznuim dumnezeiasca pomenirea ta si cinstim nevointele tale, preafericite Parinte, intelepte Grigorie."
Crestin la crestin trage !
In anul 1453, dupa ce Constantinopolul este cucerit de catre turci, multe Sfinte Moaste iau calea manastirilor din diverse parti ale lumii. Datorita minunilor savarsite de catre acestea, cinstitele Moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul ajung in partile Dunarii, in zona Serbiei, in posesia unui dregator turc.
Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul au ajuns in tara noastra in anul 1498, datorita evlaviosului Barbu Craiovescu, banul Tarii Romanesti, care le-a cumparat pe acestea pentru a le aseza in ctitoria sa, Manastirea Bistrita, din judetul Valcea, unde acestea se afla inca si astazi.
Potrivit traditiei, turcul a fagaduit sa vanda Moastele pe o cantitate de aur la fel de grea cu ele. Asezate pe un taler al balantei, cinstitele Moaste s-au usurat in chip minunat, astfel incat a fost nevoie de foarte putin aur pentru a echilibra celalalt taler. Vazand acest lucru, turcul a exclamat: "Vezi, crestin la crestin trage!"
În trecut, Sfântul era scos din mănăstire la vreme de secetă sau de mare restrişte, cum a fost molima de ciumă din 1765, în Bucureşti. Mii de oameni erau atunci seceraţi zilnic de boală.
De aceea, domnitorul Ştefan Racoviţă a hotărât să aducă aici moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul.
Racla i-a fost aşezată în Catedrala Mitropoliei şi purtată zilnic pe străzi pentru alungarea molimei. În câteva zile, ciuma era învinsă.
Dintre minunile Sfantului Grigorie Decapolitul
Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul s-au aratat de la inceput facatoare de minuni, mai ales vindecari de boli si izbaviri de grele cumpene si primejdii. Batranii satelor, calugarii si, in ultimii ani, calugaritele din partea locului, marturisesc ca aici veneau tot felul de bolnavi din imprejurimi si din alte regiuni ale tarii si, dupa rugaciuni facute la moastele Sfantului Grigorie, se vindecau de suferintele lor.
Una din cele mai mari minuni savarsite de Cuviosul Grigorie este faptul ca, cu rugaciunile lui, sute de ani a fost crutata Manastirea Bistrita Olteana de pustiire, de foc, de daramare, de tot felul de primejdii. Atat ea, cat si vietuitorii acestui sfant lacas au fost paziti de marile nenorociri care au bantuit peste alte manastiri.
Apoi, cu rugaciunile Sfantului Grigorie, aici s-a dus o viata duhovniceasca deosebita, de adevarati calugari si schimnici. Prezenta moastelor Sfantului Grigorie era permanent un ajutor, un indemn si, in acelasi timp, o obligatie morala de traire adevarata, dupa Sfanta Evanghelie, de sporire si crestere in Duhul Sfant. Manastirea Bistrita a dat, de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, calugari cu viata sfanta, duhovnici renumiti, stareti mari si ierarhi numerosi in trecutul Bisericii romanesti.
In anul 1913, la 15 august, de hramul Manastirii Bistrita, a fost adusa la moastele Sfantului Grigorie o femeie tanara, paralizata de ambele picioare. Era de loc dintr-un sat nu departe de Ramnicu Valcea. Statuse deja in spital 6 luni, dar fara nici un rezultat. Rudele au asezat-o mai intai la Sfintele Daruri, apoi au inchinat-o la sfintele moaste, au trecut-o pe sub racla, i s-a facut Sfantul Maslu si a fost dusa din nou acasa.
Dupa trei saptamani, femeia a revenit la Sfantul Grigorie, insa de data aceasta mergea pe picioarele sale, ca sa-i multumeasca pentru minunea facuta cu dansa.
Oricât de mulţi turişti sau pelerini s-ar afla în biserica mănăstirii, zgomotele se sting ca prin minune. Oamenii trec prin faţa sfintei racle cu gândurile şi rugăciunile lor.Se roaga pentru ei si familiile lor , cat si pentru cunoscuti...e foarte bine sa te rogi si pentru altii...macar unul acolo sau doi streini sa treci in pomelnic , ca mare pomana iti faci.
Sau daca ai in familie un bolnav de cancer sau alta boala necrutatoare si te rogi pentru el, e bine sa te rogi pentru toti bolnavii de acea boala...
În anii '50, un copil a fost vindecat de epilepsie în Postul Mare. Fusese adus de mama lui, o femeie din comuna
Vaideeni. A stat cu el câteva zile la mănăstire şi copilaşul s-a vindecat. Locuitorii satelor din apropierea mănăstirii povestesc cu dărnicie şi alte minuni.
Mulţi s-au tămăduit de boli grele de piele, ungându-se cu ulei din candela de deasupra moaştelor, alţii, cei mai mulţi, s-au vindecat de boli psihice.
Mi-au placut foarte mult picturile si icoanele deosebite , va postez si dumneavoastra cateva...
Puţini sunt cei care ştiu câte poveşti se află sub fiecare lespede a Mănăstirii Bistriţa, dar asta contează mai puţin. Aici, importantă este credinţa. Dacă o ai, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul te ajută să te vindeci. În suflet, mai ales, dar şi trupeşte.
Drumul până aici îţi dă o bucurie mai puternică decât orice medicament. Şi asta este cea mai vindecătoare dintre minuni.
De cum intri, ceva te atrage în Biserică, să te rogi la moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Grigorie Decapolitul, la icoana Sfintei Ana şi la Icoana cu două feţe a câte trei figuri ingenios prezentate, datorită unor lamele aşezate pe ambele feţe ale icoanei.
Sfantul Grigorie Decapolitul este praznuit pe 20 noiembrie.
S-a nascut intr-un oras din Asia Mica, spre sfarsitul secolului al VIII-lea, si a trecut la cele vesnice in ziua de 20 noiembrie 842.
Sfantul Grigorie Decapolitul s-a nascut candva intre anii 780-790, in cetatea Irinopolis, din regiunea Isauria, in sud-estul Asiei Mici, din doi parinti crestini, pe numele lor Serghie si Maria. In regiunea Isauria, actualele tari Iordania si Siria, se aflau zece orase, numite "Decapole", adica "Zece orase".
Dorind a duce viata inchinata in intregime lui Hristos, tanarul s-a retras intr-un munte din regiunea natala, unde a intalnit un fost episcop local, ajung pustnic. Indrumat de acesta, el va intra intr-o manastire din apropiere, iar apoi, la indemnul mamei sale, intr-o alta, unde se nevoia un frate de-al sau.
In acea vreme, Biserica era luptata de erezia iconoclasta. Deoarece egumenul manastirii s-a dovedit a fi iconoclast, Sfantul Grigorie a avut mult de patimit pentru curajul marturisirii sale, fiind batut si stramtorat. In cele din urma, el a plecat intr-o manastire unde era staret parintele Simeon, un frate de-al mamei sale. Nu dupa multa vreme, parintele Simeon a fost aruncat in temnita, de catre iconolasti, pentru dreapta cinstire pe care o acorda icoanelor.
Cuviosul Grigorie a petrecut in manastirea unchiului sau vreme de 14 ani. Dupa nenumarate nevointe, Sfantul Grigorie s-a retras intr-o pestera aspra, unde s-a nevoit inca o perioada de timp. Dupa o vreme insa, in urma unei descoperiri, Dumnezeu l-a trimis inapoi, in lume, spre a fi de folos si altora.
Dupa ce a petrecut iarna intr-o manastire din Efes, sfantul a plecat spre Macedonia, poposind in orasele Proconez si Enos. Dupa aceasta, Sfantul Grigorie a petrecut o vreme in Tesalonic, poposind intr-o manastire condusa de egumenul Marcu. Impreuna cu un calugar din aceasta manastire, el a plecat spre Roma, mergand pe uscat pana la Corint, iar apoi cu corabia, pana la Roma. Vindecarea unui om poseat de demoni l-a facut cunoscut in oras, drept pentru care a plecat din Roma si s-a oprit in Sicilia, iar apoi in Grecia.
Intors in Tesalonic, el s-a asezat in Manastirea Sfantul Mina. Nu se stie cand anume, insa Cuviosul a fost hirotonit preot. Inca din timpul vietii, Cuviosul Grigorie s-a aratat facator de minuni, tamaduind mai multe persoane de posesia duhurilor necurate. Dupa ce unchiul sau, parintele Simeon, a fost eliberat din temnita, Sfantul Grigorie a plecat din Tesalonic, spre Constantinopol, pentru a-l intalni.
Sfantul Grigorie Decapolitul s-a imbolnavit de idropica, boala de care se crede ca a suferit si Sfantul Apostol Pavel, si a adormit in Domnul in ziua de 20 noiembrie 842, fiind inmormantat intr-o manastire din Constantinopol. Precum in timpul vietii, tot asa si dupa moarte, la mormantul sau au fost tamaduiti nenumarati suferinzi si posedati. Dupa o vreme, cand a fost dezgropat trupul sfantului, acesta a fost gasit intreg si frumos mirositor, fiind asezat in biserica manastirii intemeiata de ucenicul sau, Iosif Imnograful.
Maicile nu vorbesc prea mult despre minuni, pentru că le văd atât de des. Pentru ele sunt fapt obişnuit. Mai degrabă te lasă să deschizi ochii şi să le observi pe cele întâmplate ţie. Rareori, strecoară câte o istorisire precum aceea a bunicului sorei Mihaela, care nu auzea cu o ureche, dar după ce s-a uns cu ulei sfinţit de la candela Sfântului Grigore, a început să audă sau a soţiei Diaconului care suferă de cancer şi, de când vine la Mănăstirea Bistriţa se simte mai bine.
Reîntoarcerea la rugăciune
O fetiţă care venise în pelerinaj se ruga spunând „Tatăl nostru” la fiecare bobiţă de metanie. În aceeaşi noapte l-a visat pe Sfântul Grigorie care a sfătuit-o să nu se mai roage aşa şi să spună mereu rugăciunea inimii. De fapt, aceasta este cea mai mare schimbare pe care o resimt pelerinii Mănăstirii Bistriţa: întoarcerea la rugăciune şi la legile ortodoxismului care te feresc de bolile grele prin care se plătesc păcatele. Când noi toţi ne vom întoarce la rugăciunea de seară, la mersul la bisercă dumininca, la postul ţinut cât de puţin, atunci probabil Sfântul nu va mai face minuni, pentru că nu vor mai fi boli sau neînţelegeri.
Sfantul Grigorie a facut multe minuni si de aceia toti cei ce trec pe sub racla cu moaste simt o liniste sufleteasca ...simt ceva divin, o bucurie nemasurata...
Cineva spunea ca in fiecare an de Paşte, priviţi din clopotniţă, pelerinii stau fără să vrea în forma hărţii României, iar primele lumânări care se aprind şi cele mai multe se află în partea care corespunde Moldovei, apoi cele din zona Bistriţei.
O frumoasa rugaciune,
Dumnezeu sa va asculte rugaciunile
Doamne, norii negri ai nefericirilor se gramadesc asupra capului meu si intristarile chinuitoare ma ingrozesc. Dar, desi sufar, nu cartesc impotriva Ta, Preabunule, caci Tu esti totdeauna sprijinitorul meu si piatra cea neclintita, pe care sunt intemeiate nadejdile mele. Tu cunosti, Dumnezeule, pricinile nefericirilor si intristarilor mele si ingrijesti de soarta mea. Desi sufar, dar stiu ca Tu ma iubesti si aceasta incredintare ma incurajeaza. Plin de nadejde in dragostea si in bunatatea Ta, nu voi lasa sa ma biruiasca impotrivirile soartei, ci ma voi lupta cu curaj si cred, ca avand ajutorul Tau voi iesi biruitor. Cel ce carmuiesti lumea si soarta muritorilor, carmuieste si corbia vietii mele, cea izbita de valurile ispitelor, spre liman linistit. Intelepciunea ta sa ma povatuiasca pururea in calea binelui si a fericirii, pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai si ale Preacuratei Maicii Tale.
Si acum o povestioara frumoasa...
Răspunde răului cu bine - pildă
Un preot îi iubea nespus de mult pe săraci. Într-o zi merse într-un salon de oaspeţi pentru a cerşi bani pentru cei nevoiaşi. Ajunse şi la un bărbat care ura tot ceea ce avea legătură cu Biserica. El i se adresă preotului, spunându-i: `Cum de ai curajul să-mi ceri bani?`. Şi-l scuipă pe preot. Acesta îşi scoase batista din buzunar cu calm, se şterse pe faţă, apoi spuse cu modestie: `Asta a fost pentru mine. Acum însă daţi-mi ceva, vă rog, şi pentru cei nevoiaşi`. Şi-i întinse pălăria. Fiind impresionat de gestul preotului, bărbatul îi dărui toţi banii pe care îi avea la el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu