DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
În timpul războiului, viaţa era tare grea şi oamenii sufereau de foame. Dar un
om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil şi asta nici un ban. A doua zi, încă din
zori, mulţi prichindei se strânseseră în faţa casei care locuia omul atât de bun la
suflet. Când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, plin| cu pâine, copiii s-au repezit,
îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare,
cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, buci; că prinsese o bucată mai
mare. Era acolo o hărmălaie ...
Dar omul a observat că undeva, la marginea curţii, aştepta cuminte o fetiţă.
După ce toţi ceilalţi copii şi-au ales ce pâini au vrut şi au plecat cu ele, fetiţa s-a
apropiat şi ea de primul coş şi s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A
căutat şi în cel de-al doilea coş, dar şi acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui
de-al treilea coş a găsit o pâinică mică, mică, pe care nici un copil nu o băgase în
seamă. Fetiţa a luat-o, a mulţumit frumos pentru pâine şi a plecat spre casă.
Toată ziua a stat omul şi s-a gândit la cum se purtase acea fată şi, ca urmare, a
dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puşi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineaţă, a aşezat pâinica deasupra celorlalte pâini şi a ieşit iarăşi
cu toate coşurile în curte, unde copiii deja se strânseseră şi aşteptau nerăbdători. Din
nou s-au repezit şi s-au luat la harţă. La sfârşit, fetiţa noastră, care aşteptase
cuminte, ca şi în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura
rămasă. Şi de această dată, i-a mulţumit frumos omului şi s-a grăbit spre casă, unde
mama ei o aştepta. Când s-au aşezat la masă şi femeia a rupt pâinea, ce să vezi?!,
galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.
- Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu aceşti bani? Dacă banii au ajuns din
greşeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa
aluatul. Ia-i şi du-i imediat înapoi!
S-a întors fetiţa la casa omului şi i-a dat acestuia toţi banii; spunându-i cum
mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:
- Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut
răbdare şi cum te-ai mulţumit chiar şi cu mai puţin, am hotărât să te răsplătesc.
Astăzi, am văzut şi cât eşti de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus
banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineaţă când vei veni să iei şi tu o pâinica,
vei primi şi câte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasă a fost fetiţa! Nu ştia cum să-i mulţumească omului
pentru atâta bunătate. S-a dus în fuga la mama ei şi i-a dat bănuţii, după care i-a
povestit totul, iar mama a povăţuit-o şi de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.
Aşa se face că, de atunci, în fiecare dimineaţă, când primea galbenii, fata se
ducea în mijlocul celorlalţi copii şi împărţea cu ei toţi bănuţii. Ştia că şi ceilalţi au
nevoie de milostenie la fel de mult ca şi ea.
"Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate
învinge şi sărăcia şi bogăţia." (Sfântul Ioan Gură de Aur)
În timpul războiului, viaţa era tare grea şi oamenii sufereau de foame. Dar un
om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil şi asta nici un ban. A doua zi, încă din
zori, mulţi prichindei se strânseseră în faţa casei care locuia omul atât de bun la
suflet. Când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, plin| cu pâine, copiii s-au repezit,
îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare,
cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, buci; că prinsese o bucată mai
mare. Era acolo o hărmălaie ...
Dar omul a observat că undeva, la marginea curţii, aştepta cuminte o fetiţă.
După ce toţi ceilalţi copii şi-au ales ce pâini au vrut şi au plecat cu ele, fetiţa s-a
apropiat şi ea de primul coş şi s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A
căutat şi în cel de-al doilea coş, dar şi acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui
de-al treilea coş a găsit o pâinică mică, mică, pe care nici un copil nu o băgase în
seamă. Fetiţa a luat-o, a mulţumit frumos pentru pâine şi a plecat spre casă.
Toată ziua a stat omul şi s-a gândit la cum se purtase acea fată şi, ca urmare, a
dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puşi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineaţă, a aşezat pâinica deasupra celorlalte pâini şi a ieşit iarăşi
cu toate coşurile în curte, unde copiii deja se strânseseră şi aşteptau nerăbdători. Din
nou s-au repezit şi s-au luat la harţă. La sfârşit, fetiţa noastră, care aşteptase
cuminte, ca şi în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura
rămasă. Şi de această dată, i-a mulţumit frumos omului şi s-a grăbit spre casă, unde
mama ei o aştepta. Când s-au aşezat la masă şi femeia a rupt pâinea, ce să vezi?!,
galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.
- Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu aceşti bani? Dacă banii au ajuns din
greşeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa
aluatul. Ia-i şi du-i imediat înapoi!
S-a întors fetiţa la casa omului şi i-a dat acestuia toţi banii; spunându-i cum
mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:
- Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut
răbdare şi cum te-ai mulţumit chiar şi cu mai puţin, am hotărât să te răsplătesc.
Astăzi, am văzut şi cât eşti de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus
banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineaţă când vei veni să iei şi tu o pâinica,
vei primi şi câte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasă a fost fetiţa! Nu ştia cum să-i mulţumească omului
pentru atâta bunătate. S-a dus în fuga la mama ei şi i-a dat bănuţii, după care i-a
povestit totul, iar mama a povăţuit-o şi de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.
Aşa se face că, de atunci, în fiecare dimineaţă, când primea galbenii, fata se
ducea în mijlocul celorlalţi copii şi împărţea cu ei toţi bănuţii. Ştia că şi ceilalţi au
nevoie de milostenie la fel de mult ca şi ea.
"Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate
învinge şi sărăcia şi bogăţia." (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu