DOAMNE AJUTA!
De n-ar fi vântul,am muri de foame
DE CE?
Pentru
că el poartă polenul de la floare la floare şi de la spic la spic. Fără
vânt, nu pot lega rod nici florile, nici spicele. Am pieri de foame
dacă n-ar sufla vântul, pe vremea când leagă holdele.
Aşa
e şi vântul Duhului Sfânt (cf. Ioan 3, 8). Fără darul şi harul Duhului
Sfânt, n-am putea trăi o viaţă nouă şi n-am putea lega roduri de fapte
bune.
Cauza
Un copăcel, ce fusese sădit de tatăl unui băieţel, a crescut odată cu acesta. Şi băieţelul ţinea tare mult la pomişor, purtându-i mult de grijă şi udându-l.
Dar, s-a întâmplat ca odată, acel copăcel să se îmbolnăvească, veştejindu-i-se tot mai multe frunze. Băiatul era tare necăjit din pricina aceasta, şi zilnic îl îngrijea smulgându-i frunzele cele uscate şi stropindu-l cu apă proaspătă.
Într-una din zile, însă, copăcelul şi-a plecat vârful către copil spunându-i: Boala ce mă vatămă pe mine stă în rădăcinile mele. De aceea, dacă vrei să mă lecuieşti, să cauţi la rădăcină şi frunzele mele vor înverzi din nou. Şi săpând la rădăcinile copăcelului, copilul a dat acolo peste un cuib de şobolani, ce îl tot rodeau. Şi îndepărtând toţi şobolanii de la rădăcinile pomişorului, copilul i-a redat pomişorului puterea şi speranţa de viaţă.
La fel se întâmplă şi când suferă semenii noştri. Numai un om neînţelept se uită doar la semnele exterioare ale suferinţei, în ele căutând şi leacul. Leacul întotdeauna trebuie administrat la rădăcini, tot de aici trebuie înlăturată pricina bolii, căci apoi, urmările dispar de la sine. Deci trebuie tratată cauza şi nu efectul. De exemplu, când auzim la un copil vorbe urâte, degeaba încercăm noi să îl oprim de la acest păcat, dacă nu înlăturăm cauza, adică anturajul rău în mijlocul căruia petrece copilaşul.
Cauza
Un copăcel, ce fusese sădit de tatăl unui băieţel, a crescut odată cu acesta. Şi băieţelul ţinea tare mult la pomişor, purtându-i mult de grijă şi udându-l.
Dar, s-a întâmplat ca odată, acel copăcel să se îmbolnăvească, veştejindu-i-se tot mai multe frunze. Băiatul era tare necăjit din pricina aceasta, şi zilnic îl îngrijea smulgându-i frunzele cele uscate şi stropindu-l cu apă proaspătă.
Într-una din zile, însă, copăcelul şi-a plecat vârful către copil spunându-i: Boala ce mă vatămă pe mine stă în rădăcinile mele. De aceea, dacă vrei să mă lecuieşti, să cauţi la rădăcină şi frunzele mele vor înverzi din nou. Şi săpând la rădăcinile copăcelului, copilul a dat acolo peste un cuib de şobolani, ce îl tot rodeau. Şi îndepărtând toţi şobolanii de la rădăcinile pomişorului, copilul i-a redat pomişorului puterea şi speranţa de viaţă.
La fel se întâmplă şi când suferă semenii noştri. Numai un om neînţelept se uită doar la semnele exterioare ale suferinţei, în ele căutând şi leacul. Leacul întotdeauna trebuie administrat la rădăcini, tot de aici trebuie înlăturată pricina bolii, căci apoi, urmările dispar de la sine. Deci trebuie tratată cauza şi nu efectul. De exemplu, când auzim la un copil vorbe urâte, degeaba încercăm noi să îl oprim de la acest păcat, dacă nu înlăturăm cauza, adică anturajul rău în mijlocul căruia petrece copilaşul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu