OMUL DIN IAD

Într-o zi, învăţătorul satului întâlneşte pe unul dintre săteni, care avea prostul obicei de a drăcui şi de a blestema la tot pasul. Tocmai îl auzise drăcuind şi îi zise astfel: - Măi omule, după cum observ eu, îmi dau seama că eşti de loc din iad. Săteanul, se miră şi zise: - Cum aşa, se poate? - Tocmai aşa, se poate foarte bine, răspunse învăţătorul. Dacă ai vorbi bulgăreşte, de unde ai fi? - Din Bulgaria. - Dacă ai vorbi turceşte, din ce loc ai fi? - Din Turcia, bineînţeles. - Dar dacă ai vorbi italieneşte, din ce loc ai fi? - Din Italia, răspunse omul, dar nu înţeleg ce vrei să spui cu asta, domnule învăţător. Învăţătorul îl lămuri, zicându-i: - Este foarte limpede; de vreme ce în iad este locul blestemelor, înjurăturilor şi sălaşul diavolului, tu care toată ziua înjuri şi blestemi, nu poţi fi din alt loc, decât din iad. Omul, ruşinat, plecă în jos capul şi zise: - De partea dumitale este dreptatea şi iată de azi făgăduiesc să nu mai blestem şi să nu mai înjur. Noi, iubiţi oameni, de unde suntem? Nu cumva avem şi noi prostul obicei şi urâtul obicei de a blestema, înjura şi drăcui?! Să ne ferim ca de foc de acest păcat al gurii ca să nu ajungem cu adevărat în chinurile iadului.