La o petrecere, la masă, oaspeţii observară că
sunt 13, iar unul dintre ei zise:
- Nu ne putem aşeza la masă, fiindcă suntem 13
şi ne merge rău.
Gospodina casei, văzând încurcătura, zise:
- Să cheme careva pe un vecin.
Şi fiecare îşi dădu câte o părere. Atunci
bunicul, un creştin bătrân şi evlavios, îi linişti, zicând:
- Nu vă mai frământaţi, căci voi chema eu pe al
14-lea oaspete…
Toţi rămaseră miraţi, în timp ce bătrânul îşi
îndreptă faţa spre icoane şi se rugă astfel:
- Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
vino şi Te aşează cu noi la masă şi sfinţeşte mâncarea, băutura şi
pe noi, robii Tăi. Amin!
Apoi se întoarse spre oaspeţi şi le zise:
- Acum putem să ne aşezăm la masă plini de
bucurie şi pătrunşi de o sfântă pace, dar, să mă iertaţi că vă spun,
dragii mei, nu era mai bine să ne îngrijim mai întâi de toate de
rugăciune şi nu de superstiţii? Dacă vi se pare atât de periculoasa
cifra 13, de ce nu procedaţi şi în alte cazuri la fel? De ce nu
săriţi peste vârsta de 13 ani? Sau ziua de 13 a fiecărei luni? De ce
uitaţi că Mântuitorul, când era pe pământ cu ucenicii, formau un
grup de 13 persoane…?
