EU RĂMÂN CU VOI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

O dată a murit Hristos,
O dată-a înviat,
O dată S-a jertfit, spălând
Tot neamul de păcat,

Dar noi în fiecare an
Sărbătorim mereu
Tot ce-a făcut Iisus, trimis
De Tatăl Dumnezeu,

Și Patima și Jertfa Sa
Pe Cruce pentru noi,
Și Învierea, început
Al vieții de apoi.

O dată Domnul Trupul Său
În mici bucăți Și-a frânt,
Apoi a dat la ucenici
Din Sângele Său Sfânt,

Dar ne-a lăsat ca testament
Și mie și oricui
Ca Cina să I-o repetăm,
Spre pomenirea Lui.

O dată S-a-înălțat pe nori
Hristos biruitor,
O dată L-a trimis din cer
Pe-al Său Mângâietor,

Dar nu există rugăciuni
Făcute pe pământ
Să nu Îl ceară mai întâi
Din nou pe Duhul Sfânt.

O dată a primit Botez
Stăpânul la Iordan,
O dată El a fost atins
De mâna lui Ioan,

Dar noi în fiecare an
În luna lui gerar
Îi cerem Domnului Hristos
Să Se boteze iar

Ca firea apelor din nou
Sfințind-o ca și-atunci,
S-avem cu ce să-i botezăm
Pe dragii noștri prunci.

"În vremea-aceea" pe bolnavi
Iisus îi vindeca
În clipa când pe capul lor
El mâinile-Și punea.

Noi azi îi ungem pe bolnavi
Cu untdelemn sfințit,
Iar harul cel vindecător
Coboară negreșit

Căci prin sfințitul slujitor
Lucrează chiar Hristos,
Iubind și astăzi ca atunci
Pe orice păcătos.

Iisus era înconjurat
De păcătoase mari
Și i-a iertat, precum citim,
Pe vameși și tâlhari.

Atâția oameni au venit,
Iertarea Lui primind,
Atâția s-au sculat din morți,
Ca Lazăr înviind..

Ca cei de-atunci și noi primim
Iertarea lui Hristos,
Și astăzi El îl iartă blând
Pe omul păcătos

Ce a venit la mila Lui,
Oftând sub patrafir
Precum femeia ce-i ungea
Picioarele cu mir..

Iisus Hristos, iubiții mei,
E pururea cu noi,
Așa cum Însuși promitea
Că "EU RĂMÂN CU VOI".

În timp ce îngerii Îl au
În slavă și deplin,
Noi Îl descoperim treptat,
Puțin câte puțin,

Dar va veni și vremea când
În slavă-L vom vedea
Și cei ce am crezut în El
Vom sta la masa Sa!
amin

Maica Domnului și pâinea celui flămând

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

România Ortodoxă

O întâmplare plină de har și milă

Se spune că, într-o zi, pe la o mănăstire din Sfântul Munte a trecut un om sărac, obosit și flămând. După multe zile de drum și lipsuri, foamea îl slăbise atât de tare încât abia mai putea merge.

Ajungând la poarta mănăstirii, s-a apropiat cu smerenie de portar și i-a spus:

– Frate, dă-mi, te rog, o bucată de pâine. Sunt foarte flămând.

Dar portarul, în loc să arate milă, i-a răspuns aspru:

– Dacă vrei pâine, adu bani și îți voi da. Altfel pleacă de aici!

Săracul nu a îndrăznit să mai spună nimic. Cu inima grea și cu lacrimi în ochi, a plecat pe cărarea care ducea spre Kareia.

Rugăciunea celui flămând

După ce a mers puțin, slăbit de foame și de oboseală, s-a așezat pe o piatră, la umbra unui copac. Acolo, cu sufletul zdrobit, a început să plângă.

Ridicând ochii spre cer, a spus cu glas tremurat:

„Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot.
Dă-mi, te rog, o bucată de pâine.”

Și a rămas acolo, plângând și rugându-se.

O femeie necunoscută

După puțin timp, a văzut apropiindu-se de el o femeie cu chip blând și luminat.

Ea l-a întrebat cu multă milă:

– De ce plângi, omule?

Săracul i-a răspuns:

– Mi-e foarte foame. Am cerut o bucată de pâine la mănăstire, dar portarul m-a alungat și mi-a spus că trebuie să aduc bani.

Atunci femeia a scos din mâna ei un ban de aur și i l-a întins.

– Nu mai fi necăjit. Ia acest ban și du-l portarului. Îți va da pâine.
Dar spune-i și asta: dacă vor continua să alunge pe cei săraci, le voi lua belșugul din mănăstire.

Săracul a luat banul, a mulțumit și s-a întors plin de bucurie la poarta mănăstirii.

Minunea banului de aur

Ajuns la portar, i-a spus:

– Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da acest ban.

Portarul a luat banul și, văzând că este din aur curat, s-a mirat foarte tare.

– De unde ai acest galben? l-a întrebat.

Atunci săracul i-a povestit tot ce s-a întâmplat: cum s-a rugat și cum o femeie i-a dat banul.

Portarul a rămas uimit. În acel moment a înțeles că s-a întâmplat ceva neobișnuit, pentru că în Sfântul Munte nu intră femei.

Descoperirea minunii

Portarul l-a dus imediat pe sărac la stareț și i-au povestit totul.

După ce au ascultat întâmplarea, au mers cu toții în biserică, în fața icoanei Maicii Domnului.

Când au privit icoana, au rămas fără cuvinte.

Din salba de aur a icoanei lipsea un galben.

Era chiar banul pe care îl adusese săracul.

Atunci au înțeles cu toții că femeia care i-a dat banul fusese Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți și a celor flămânzi.

Săracul a căzut în genunchi și, privind icoana, a spus:

– Ea este! Ea este femeia care m-a ajutat!

Învățătura acestei minuni

Starețul l-a mustrat pe portar pentru lipsa lui de milă și i-a dat canon pentru asprimea arătată față de cel flămând.

Apoi a hotărât ceva care avea să rămână rânduială în mănăstire.

Pâinea pentru cei săraci

De atunci s-a pus la poarta mănăstirii un cufăr cu pâine, din care orice sărac sau călător flămând putea să ia.

Nimeni nu mai era alungat.

Pentru că monahii au înțeles că:

Maica Domnului vede lacrimile celor săraci
și nu lasă niciodată pe cel flămând fără ajutor.

Iar acest obicei de a pune pâine pentru cei nevoiași se păstrează până în ziua de astăzi.

Morala

Când un om bate la ușă flămând,
nu bate doar el.

Uneori bate chiar Hristos.