În fiecare an, în prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Peste acel izvor, s-a construit o biserică numită „Izvorul Tămăduirii” şi multe minuni s-au săvârşit acolo spre bucuria celor bolnavi şi îndureraţi.
Potrivit Tradiției, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlinește descoperirea făcută de Maica Domnului: "Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și luând cu mâini apa tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați".
Mai târziu, când Leon ajunge împarat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul "Izvorul Tamaduirii". Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridică drept multumire o biserică și mai mare. În secolul 9, împăratul Vasile Macedoneanul şi fiul său adoptiv au rezidit biserica Maicii Domnului care a durat până în 1453 când otomanii au distrus lăcaşul de cult. Actuala Biserică de la Constantinopol a fost zidită pe locul unde era izvorul şi datează din secolul 19, în demisolul ei se află izvorul propriu zis şi un paraclis din secolul 5. Ziua sfințirii acestui sfânt locaș a devenit sărbătoare pentru întreaga Ortodoxie.
Dacă în Vinerea cea Mare Maica Domnului a vărsat sau a izvorât lacrimi de durere pentru suferințele Preaiubitului Său Fiu, iată că în această săptămână luminată de bucuria adusă de biruința lui Hristos asupra morții și iadului în lume, Maica Domnului ne dăruiește izvor de binecuvântare și de vindecare: apa sfințită prin lucrarea și prin coborârea Duhului Sfânt. Așadar, lacrimile vărsate de Maica Domnului în Vinerea Mare devin după Înviere Izvorul Tămăduirii serbat în Vinerea Paștilor.
În această zi, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, după o rânduială specială.
Agheasma Mică se foloseşte când oamenii sunt bolnavi sau se află în necazuri, dar ea trebuie folosită nu ca un element magic care vindecă de la sine, ci ea ne vindecă dacă este însoţită de rugăciuni către Mântuitorul Hristos Cel Înviat din morţi, către Maica Domnului şi către sfinţii lui Dumnezeu.
Maica Domnului este „izvor de vindecare sufletească și trupească” și de aceea se bucură de o mare cinstire în Biserica Ortodoxă. Să ne bucurăm și noi de această binecuvântată zi... și să rugăm pe Maica Domnului să ne dea nouă tuturor duhul înţelepciunii, al milostivirii, al răbdării, al blândeţii, al smereniei, al iubirii sfinte, al curăţiei și al dreptăţii.
Preasfântă Fecioară pe cei rătăciţi adu-i pe calea cea bună, pe bătrâni ajută-i, pe prunci păzeşte-i şi pe noi pe toţi apără-ne şi ne ocroteşte cu milostivirea Ta. Amin!
HRISTOS A ÎNVIAT!!!
