IUBIRE

,,Un tânăr a fost înşelat, dar atât s-a pocăit, încât dumnezeiescul har 1-a cercetat la auzul unei singure predici. A lăsat lumea şi s-a făcut monah. Şi-a făcut o colibă în deşert şi îşi plângea în fiecare zi cu durere păcatele. Cu nimic nu putea fi mângâiat. Într-o noapte i s-a arătat în vis Domnul, în lumină. S-a apropiat de el şi 1-a întrebat cu blândeţe: - Ce ai de plângi cu atâta durere? - Plâng, Doamne, că am căzut, spuse deznădăjduit păcătosul. - Ridică-te! - Nu pot singur, Doamne. A întins atunci dumnezeiasca mână Împăratul dragostei şi 1-a ajutat să se ridice. Acela însă nu se oprea din plâns. - Acum de ce plângi? - Mă doare, Hristoase al meu, că te-am întristat. Am cheltuit atâta bogăţie a darurilor Tale pe fărădelegi.