Se afișează postările cu eticheta Poezii de Zorica Latcu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii de Zorica Latcu. Afișați toate postările

12 mai 2019

MAICA DURERILOR


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




E fum de lumânări pe zugrăveală?...
Un întuneric greu cernit-a zarea.
Când iconaru-n sfânta lui sfială,
Temutu-s-a să-ți vadă-ndurerarea.

La cruce stai. Pe haina cenușie
Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună.
În tine doar durerea mai e vie,
Căci lacrimi nu mai ai, să plângi, Preabună.

În bezna mută fața ta-i lumină;
Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume;
E toată răstignirea Lui deplină.
E toată suferința fără nume.

Că le-ai purtat în Fiul tău pe toate
Și-i Crucea Lui în ochii tăi răsfrântă.
Așa a vrut să zugrăvească, poate,
Un iconar, făptura ta preasfântă.

Și ca să bei și tu întreg paharul,
Pe frunte, peste lunga ta maramă,
În loc de spini, cu raze iconarul
A scris în răni DUREREA TA de mama.

Zorica Lațcu

26 aprilie 2018

Filă din Acatist


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Şipot care curge lin cu apă vie,

Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Dulcea mea Marie.
Bucură-te, floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopţilor de vară,

Spicul cel de aur veşnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Ploaia cea de mană.

Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,

Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Blândă fericire.
Bucură-te, mărul vieţii care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară.

Bucură-te, iarăşi, ţărm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Sfânta mea Marie.

13 iulie 2017

FILĂ DE ACATIST

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


de Zorica Latcu

Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Şipot care curge plin cu apă vie,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Dulcea mea Marie!
Bucură-te floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopţilor de vară,
Spicul cel de aur, veşnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Ploaia cea de mană!
Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Blândă fericire!
Bucură-te, mărul vieţii care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară.
Bucură-te iarăşi, ţărm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Sfânta mea Marie!

7 mai 2017

POCĂINTA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


    Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
    Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa-cer;
    Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
    Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.

    Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane,
    Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut,
    Prea multe griji avut-am de zilele de mane
    Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut.

    Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
    Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
    Am irosit comoara de armonii divine
    Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.

    Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
    Am indragit mirosul de verde si de crud,
    Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
    Si turma de caprite, cu botul mic si ud.

    Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
    Am indragit mirosul de miere si de tei,
    Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
    In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.

    Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
    Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
    Ci ca un rob , am irosit in cale
    Multimea milei Tale si darul Tau bogat.

    Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
    Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
    M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
    De patimile firii, de toata pofta rea.

    Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
    Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
    Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
    Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.

    Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
    Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
    Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
    Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.

    Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
    Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
    Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
    Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.

    de ZORICA LATCU

15 mai 2016

Maica durerilor

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



E fum de lumânări pe zugrăveală?...
Un întuneric greu cernit-a zarea,
Când iconaru-n sfânta lui sfială,
Temutu-s-a să-ţi vadă-ndurerarea.

La cruce stai. Pe haina cenuşie
Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună.
În tine doar durerea mai e vie,
Căci lacrimi nu mai ai, să plângi, Prea-Bună.

În bezna mută faţa ta-i lumină;
Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume;
E toată răstignirea Lui deplină.
E toată suferinţa fără nume.

Că le-ai purtat în Fiul tău pe toate
Şi-i Crucea Lui în ochii tăi răsfrântă.
Aşa a vrut să zugrăvească, poate,
Un iconar, făptura ta preasfântă.

Şi ca să bei şi tu întreg paharul,
Pe frunte, peste lunga ta maramă,
În loc de spini, cu raze iconarul

A scris în răni durerea ta de mamă.

Zorica  Lațcu


22 februarie 2016

Pocăinta

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa--cer;
Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.

Imi stiu faradelegea: gresita sunt, Stapane,
Prea mult am stat cu ochii plecati, catand in lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mane
Si n-am iertat, cand rana in suflet m-a durut.

Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.

Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
Am indragit mirosul de verde si de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
Si turma de caprite, cu botul mic si ud.

Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
Am indragit mirosul de miere si de tei,
Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.

Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob c, amirosit in cale
Multimea milei Tale si darul Tau bogat.

Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toata pofta rea.

Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.

Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.

Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.

Zorica Latcu

23 decembrie 2015

Întrupare

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Din slava Ta cerească Te coboară
Spre Betleemul sufletului meu
Şi-n staulul smereniei, Fecioară,
Intrând, să naşti pe unul Dumnezeu.

Să-L înfăşori în cântece de slavă,
Ca-n scutece subţiri de bumbăcel;
Şi ca-ntr-o iesle plină de otavă,
În pacea Duhului să-L culci pe El.

Pleca-vor magii, soli din altă zare,
Călăuziţi de focul alb de stea,
S-aducă nou prinos de închinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.

Ci eu voi pune-n mâna lor bătrână
Tot aurul cuvântului isteţ;
Voi făuri din versul meu, Stăpână,
În jarul gândului comori de preţ.

Căldura rugăciunilor de seară
Va-nfierbânta cădelniţele reci:
Tămâia magilor va arde iară,
Cu fum de proslăvire până-n veci.

Şi ca să fie plină dăruirea,
Voi presăra din visteria lor,
Cu boabele de smirnă grea, iubirea,
Cea fără de prihană şi cu dor.

Ştiu că nu-s vrednică, Fecioară,
Să-ţi fiu în noapte acoperământ;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară,
Să naşti în duhul meu pe unul Sfânt.

Zorica Latcu

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ