DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

30 noiembrie 2010

Neurofen duhovnicesc antidepresiv in 21 de tablete

 
                                                    Este lunga reteta dar ,este binefacatoare!

1. Parintele Arsenie Boca spunea: iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.

2. Un frate a mers la avva Sissoe si i-a spus: parinte, am cazut in pacat. Ridica-te!, i-a raspuns batranul simplu. M-am ridicat, dar am cazut din nou in cursa pacatului, a marturisit fratele cu tristete. Si ce te opreste sa te ridici din nou?, ii raspunse batranul. Pana cand?, intreba fratele. Pana te va gasi moartea, fie in picioare, fie cazut. Caci scris este: in ceea ce te voi gasi, in aceea te voi judeca. Roaga-te lui Dumnezeu sa te gaseasca, in ultimul moment, in picioare si in pocainta!

3. Parintele Ioan Negrutiu i-a spus unui tanar: sa ai grija sa nu cazi! Si daca ai sa cazi, sa ai grija sa cazi cu fata in sus!

4. Intrebat-au unii pe avva Sissoe: de va cadea vreun frate, n-are trebuinta sa se pocaiasca un an? Iar el a zis: aspru este cuvantul! Si iarasi au zis: dar sase luni? Si a raspuns batranul: mult este! Caci cred lui Dumnezeu, din tot sufletul, ca daca se va pocai unul ca acesta si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.

5. Cand dracii au vrut sa-l ispitesca pe Hierax (care avea deja 90 de ani) pentru ca acesta sa renunte la asceza, sub pretextul ca are inca destul timp inaintea lui, zicandu-i: batrane, ce-o sa te faci, ca mai inca 50 de ani de trait? Sfantul le raspunse: ma mahniti foarte tare, findca eu ma pregatisem sa mai traiesc inca 200 de ani.

6. La Skete, un batran luase la el un drac de care il slobozise pe un posedat. Pana la urma, la capatul a doisprezece ani, vazand ca dracul renunta si pleaca, i-a spus: de ce fugi? Mai ramai!

7. Povestesc unii despre un batran ca tragea sa moara si i-au inconjurat fratii patul si, iertandu-l, au inceput sa planga. Iar deschizandu-si ochii, a ras si iarasi a ras. A ras si a treia oara. Si l-au rugat fratii, graind: ce este parinte, ca plangem si tu razi? El le-a raspuns: radeam pentru ca va temeti toti de moarte si am mai ras pentru ca nu sunteti gata. A treia oara am ras ca de la osteneala merg la odihna. Si indata a adormit batranul.

8. Avva Olimpie cel al chiliilor, a fost luptat spre curvie si i-a zis lui cugetul du-te, i-a femeie! Si sculandu-se a framantat niste lut si a modelat o femeie. Apoi a zis: iata femeia ta! Trebuie dar sa lucrezi mult ca s-o hranesti! Si bietul lucra ostenindu-se mult. Si intr-o zi , iarasi framantand lut, si-a facut lui si o fiica si zicea gandului sau: a nascut femeia ta. Ai mai multa trebuinta sa lucrezi, ca sa poti sa-ti hranesti fiica si s-o imbraci. Si asa facand, sa topit pe sine. Si a zis cugetului: daca nu mai poti suferi osteneala, nici femeie sa nu cauti. Vazand Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el razboiul si s-a odihnit.

9. In manastirea unde ar dori sa fie primit se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului: sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie ajutor, iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am. Firesc ar fi fost sa fie de indata respins. Nu a fost asa insa. Ci staretul ii raspunde: ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta.

10. Parintele Sava de la Dragomirna, cand venea un frate la manastire il primea bucuros si ii spunea: bine ai venit frate! Prin venirea fratiei tale se va inmulti rugaciunea. Iar daca acelasi frate, dupa o vreme, isi exprima dorinta sa se retraga din manastire, parintele-i spunea cu blandete: bine frate. Prin plecarea ta se vor imputina ispitele.

11. Un parinte de la Sambata zicea: pe om daca-l iei de bun, bun il gasesti, si daca-l iei de rau, si rau il gasesti.

12. Doi monahi locuiau intr-un loc si s-a dus la ei un batran, ca sa-i cerce, si a luat un toiag si a inceput a sfarama verdeturile unuia. Fratele vazand s-a ascuns pana ce le-a sfaramat pe toate. Dupa ce a ramas o radacina neatinsa, i-a zis batranului: parinte, de voiesti, crut-o pe aceea, ca s-o fierb si s-o gustam impreuna. Atunci i-a facut batranul metanie fratelui, zicand: pentru nerautatea ta se odihneste Duhul Sfant peste tine, frate.

13. Un preot se plimba pe malul unui rau. La un loc, intalni pe o credincioasa de-a lui, spaland la rau. O intreba: ai inteles ceva din predica mea de Duminica trecuta? Femeia raspunse sincer: n-as putea spune… Preotul atunci se mahni si-i spuse: atunci am vorbit zadarnic pentru dumneata. Femeia, care era o buna credincioasa ii raspunse, aratand panza ce o spala: panza pe care apa o face asa de curata stie ea ceva despre apa? E de ajuns ca apa trece prin ea si o face alba. Asa si cu predica sfintiei tale, e deajuns ca trece prin sufletul meu si-l curata. Preotul atunci se veseli si-o lauda pe femeia credincioasa.

14. Intr-o zi, un om pacatos se jeluia unui credincios. Draga prietene, sunt un om pierdut! Cel credincios ii spuse atunci: bucura-te ca esti pierdut, dragul meu! Cum asa sa ma bucur? - ii raspunse mirat pacatosul. Da, fiinca este scris in Evanghelie: «Iisus a venit sa gaseasca pe cel pierdut…». Si ce trebuie sa fac pentru aceasta? Foarte lesne: sa te asezi in calea lui Iisus ca sa te gaseasca. Si care-i calea lui Iisus? Este calea pe care ne-o arata Evanghelia si Biserica Lui.

15. Un gospodar, fiind incercat de nevoi, fu silit sa-si mute familia intr-o casa mai mica. Sotia lui, auzind vestea aceasta, plangea. Unul dintre copii o intreaba: mama de ce plangi? De-acuma vom sta intr-o casa mica si urata, raspunse aceasta jeluindu-se. Dar copilul o intreba din nou: mama, in casa aceea mica si urata n-o sa mai vina Iisus? Rusinata de vorbele copilului, mama isi sterse lacrimile si nu se mai jelui de-atunci.

16. Despre Maica Tereza din Calcuta se spune ca era odata langa un bolnav si curata niste rani care miroseau urat. Ea vroia sa-l ajute pe omul acela care era in mare necaz si cineva care a trecut pe acolo i-a zis: eu n-as face asta nici pentru un million de dolari! Si Maica Tereza a raspuns: nici eu, pentru un million de dolari n-as face, dar pentru Dumnezeu fac!

17. Cei ce se necajesc din pricina banilor, sa stie si aceastea:
- Sa ai bani si prieteni este destul de usor;
- Sa ai prieteni si sa n-ai bani este o realizare;
- Prostii fac uneori bani, dar si banii fac destui prosti;
- Cu banii poti cumpara:
- o casa, dar niciodata un camin;
- un pat, dar nu somnul;
- carti, dar nu intelepciune;
- opere de arta, dar nu cultura;
- alimente, dar niciodata pofta de mancare;
- cosmetice, dar nu frumusete;
- medicamente, dar niciodata sanatate;
- un loc in biserica, dar nu in cer;
- un crucifix de aur, dar un Mantuitor niciodata

18. Sa nu se ingrijoreze nimeni: oricui ii este oricand dat a-L marturisi pe Domnul ---Nicolae Stainhardt---

Iata trei exemple care ne arata ca suntem imbiati cu posibilitatea de a ne recunoaste si vadi ucenici ai lui Iisus Hristos:
- Un om cumsecade ajunsese la batranete foarte cocosat de spate in asa fel incat nu mai putea saruta icoanele de pe iconostas. De aceea - povestea cu admiratie duhovnicul lui - de fiecare data batranul atingea cu varful toiagului icoanele la care nu ajungea, dupa care, cu evlavie, il saruta si se inchina.
- Parintele Teofil povestea odata despre cum Il slavea pe Hristos un cioban care nu stia nici o rugaciune. Si-anume cum: sarea ciobanul peste o bota si zicea: una mie Doamne, una Tie Doamne.
- Seara, dupa o zi de truda si tumbe, un mascarici intra intr-o biserica. Isi scoase din traista uneltele si incepu a inghiti foc si a face tot soiul de nazdravanii in fata icoanei Maicii Sfinte cu Pruncul in brate. Paraclisierul, indignat, tocmai se pregatea sa-l alunge cu aspra mustruluiala daca nu ar fi vazut, infiorandu-se, cum Prea Curata cobora din icoana spre a-i sterge sudoarea de pe frunte cu propria-i mahrama, in vreme ce Pruncul radea si batea din palme.

19. Un batran sedea in pustie, departe de apa ca la 12 mile. Si mergand intr-o zi sa aduca apa, s-a suparat si a zis: de ce este nevoie de osteneala aceasta? Voi veni si voi petrece mai aproape de apa. Aceasta zicand, a simtit pe cineva venind dupa dinsul. Si intorcadu-se, l-a vazut pe cel care venea dupa el, ca ii numara pasii. Si l-a intrebat batranul: cine esti? Iar el i-a zis: Ingerul Domnului sunt si sunt trimis sa numar pasii tai si sa-ti dau plata. Aceasta auzind batranul, intarindu-se cu sufletul, s-a facut mai osarduitor. Si a mai adaugat inca 5 mile, adica a locuit mai inauntrul pustiei.

20. Intr-o noapte, un om a visat ca strabate o plaja impreuna cu Dumnezeu. La fiecare pas, apareau pe cer imagini din viata lui. Si, cu fiecare imagine, pe nisip apareau doua randuri de urme: un rand lasat de urmele lui, iar celalat lasat de urmele Lui Dumnezeu. Omul privi pasii pe nisip. Vazu ca adeseori aparea un singur rand de urme. Si asta, chiar in cele mai grele momente din viata lui. Descoperirea l-a tulburat intr-atat incat il facu sa intrebe pe Dumnezeu: Doamne, mi-ai spus ca, de vreme ce m-am hotarat sa Te urmez, vei merge cu mine pana la capat. Dar uite, in clipele cele mai grele, vad doar o pereche de urme si nu inteleg de ce m-ai parasit tocmai atunci ?! Si Dumnezeu i-a raspuns: copilul meu drag, Eu te iubesc si nu te-am parasit niciodata! In clipele tale de incercari si de suferinta, exact acolo unde vezi un singur rand de urme, Eu te-am purtat in brate!

21. Se zice ca atunci cand Israel se afla la stramtorare, un mare rabin obisnuia sa se duca insotit de discipoli, intr-un loc anume dintr-o padure. Acolo, lovea o toba sacra, rostea un descantec, iar Dumnezeu il asculta si facea o minune. Urmasul marelui rabin nu mai avea toba sacra, dar se ducea si el in acelasi loc, rostea acelasi descantec si Dumnezeu il asculta. Urmasul lui nu mai cunostea nici vorbele magice ale descantecului, dar se ducea inca in locul cu pricina,iar Dumnezeu il asculta si pe el. In sfarsit, urmasul acestuia din urma nu mai stia nici locul unde se duceau predecesorii sai; inconjurat de discipoli, atunci cand poporul lui Israel era iarasi la stramtoare, el se multumea doar sa povesteasca ceea ce facea odinioara marele rabin; si iata - minune – Dumnezeu inca il asculta.

Neurofen duhovnicesc antidepresiv
Atentionari speciale:

Depresia este o boala a sufletului cu consecinte si asupra trupului! Nu uitati ca:

« Depresia se salasluieste in inima omului si-si mananca nascatoarea » (Cuviosul Antioh). Deci mare grija: acest « microb » duhovnicesc ataca inima, organul considerat cel mai important al omului!

« Cand depresia biruieste sufletul omului, paralizeaza voiciunea si rabdarea lui si-l intuneca. Depresia este o pedica in calea oricarei izbanzi » (Cuviosul Nil).

De depresie sufera cei lipsiti de credinta si nadejde.

Biserica, adevaratul Centru de diagnostic si tratament al depresiei, are leacuri din besug pentru a vindeca oameni deprimati. Ca este asa, Insusi Mantuitorul ne incredinteaza cand zice: «Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi » (Matei11,28)

Principalul raspunzator al acestei boli este diavolul si puterile lui!

Netratata depresia se agraveaza in timp.

Simptome:
Sentimente de plictiseala si dezamagire, descurajare, disperare, sentimente exagerate de vinovatie, sentimentul insingurarii, melancolie, frica.

Mod de administrare:
Doza optima si durata tratamentului trebuie individualizate in functie de severitatea
simptomelor si de raspunsul fiecarui pacient in parte. Tratamentul cu Neurofen nr. 3 este inutil daca nu este asociat cu postul si cu infranarea. «Nevointa impreuna cu cumpatarea, dragostea, rabdarea si linistea vindeca toate afectiunile sufletesti »(Cuviosul Talasie).

Iteractiuni:
A nu se amesteca « tabletele » acestui Neurofen cu bauturile imbatatoare!
A nu se consuma impreuna cu glumele desarte, nepotrivite sau nelalocul lor!

Contraindicatii :
Consumatorii acestui medicament nu vor dispretui pe cei care nu-l consuma, oricare ar fi motivele acestora din urma. In caz contrar, producatorii nu mai garanteaza eficacitatea medicamentului.

Conservare:
A se pastra cat mai la vedere, intr-un loc luminos, daca se poate in inima!

Icoana Maicii Domnului „Známenie" („a semnului")

   


  Istoria icoanei Maicii Domnului „Známenie" (adică „a semnului") este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.
Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului" din profeţia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel" (Isaia 7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea: Din pricina locului însemnat pe care îl avea în nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, kneazul Andrei Bogoliubski, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu rugăciuni fierbinţi, milostivirea Maicii Domnului. În acest timp, arhiereul locului, Sfântul Ioan din Novgorod (†1186), aşezase preţiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetăţii pentru a-i izbăvi de duşmani. Răspunsul acestora din urmă fu o ploaie de săgeţi. Una dintre ele atinsese şi icoană. Mai departe ni se spune ca îndată Născătoarea de Dumnezeu şi-a întors privirea înlăcrimată dinspre năvălitori înspre poporul cel binecredincios, iar lacrimile au căzut pe veşmintele episcopului de Novgorod Ioan, care a exclamat: „O minune! Cum din scândura uscată a copacului izvorăsc lacrimi? O Împărăteasă! Tu ne dai nouă semn că aşa te rogi Fiului Tău pentru izbăvirea oraşului". După acest „semn" Maica Domnului le veni degrab într-ajutor celor asediaţi. Şi într-adevăr, celor care au trimis „ploaia", Ea le-a trimis un nor. Acoperiţi de întuneric şi cuprinşi de spaimă, în învălmăşeală iscată cotropitorii s-au omorât între ei.
Ocrotirea Maicii Domnului i-a izbăvit pe novgorodieni şi în alte vremuri. În 1566 se spune că izbucnise un straşnic incendiu care ameninţa cu pieirea oraşul construit din lemn. Dar alergând şi de această dată cu pocăinţă către icoana făcătoare de minuni şi cerând milostivire Maicii Domnului, locuitorii au văzut cu ochii lor cum focul s-a risipit grabnic.

Rugăciune

O, Preasfântă şi Preabine-cuvântată Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Cădem şi ne închinăm Ţie înaintea sfintei Tale icoane făcătoare de minuni, amintindu-ne minunatul Tău semn al ocrotirii arătat marelui Novgorod în zilele năvălirii vrăjmaşilor. Cu smerenie Te rugăm, Apărătoare Atotputernică a neamului nostru: aşa precum în vechime părinţilor noştri ajutorul le-ai grăbit, aşa acum şi pe noi, cei neputincioşi şi păcătoşi, de ocrotirea şi buna îngrijirea Ta de Maică ne învredniceşte. Mântuieşte şi păzeşte sub acoperământul milei Tale, Stăpână, toată Rusia, ţara noastră, şi oastea ei. Sfânta Biserică o întăreşte, oraşul Tău şi toată dreptmăritoare noastră ţară şi pre noi, pre toţi, cei ce cădem către tine cu credinţă, cu dragoste şi cu umilinţă cerând cu lacrimi ocrotirea Ta, miluieşte-ne şi ne păzeşte.
O, Preamilostivă Stăpână! Milostiveşte-te asupra noastră celor învăluiţi de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile Tale primitoare de Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi înaintea bunătăţii Lui, cerând iertare păcatelor noastre, şi viaţă binecinstită şi paşnică, sfârşit creştinesc şi răspuns bun la Straşnica Lui Judecată, ca, mântuiţi cu atotputernicile Tale rugăciuni către Dânsul, să moştenim fericirea raiului şi să cântăm cu toţi sfinţii preacinstitul şi preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi mila Ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin.

. Tatăl

În timp ce mâncau, un ţăran i-a întrebat pe cei trei fii ai săi:
- Ştiţi voi, băieţi, de unde vine mălaiul din care este făcută această
mămăligă?
- Da, sigur că da! - a răspuns cel mai mic. Din sacul din cămară. Râzând de
el, cel mijlociu îi spuse:

- Nu-i adevărat! Mălaiul e măcinat din porumbul cules de pe câmp; porumbul a crescut din pământul udat de apa ploilor. Deci, pământul şi ploaia 1- au făcut.

- Nu ştiţi nimic! - zise şi cel mai mare dintre băieţi. Porumbul acesta vine de la Dumnezeu. E adevărat că a crescut din pământ şi că ploaia 1-a udat, dar, dacă Dumnezeu nu ar fi dat vreme bună şi ploaie la timp, porumbul nu s-ar fi făcut, iar noi n-am fi mâncat acum mămăligă. Iată cine L-a făcut: Dumnezeu!
Oare avea dreptate vreunul dintre copii? Nu, nici unul!

Tatăl lor a arat şi a semănat pământul, a cules porumbul, 1-a măcinat la moară şi a adus mălaiul acasă. Tatăl lor a muncit un an întreg pentru ca fiii lui să aibă ce mânca. A muncit, dar s-a şi rugat. Şase zile pe săptămână a fost pe câmp, dar a şaptea a fost la biserică s§ se roage pentru sănătate şi spor în casă. S-a rugat mereu ca Domnul să aibă grijă şi de familia lui, iar Dumnezeu, văzând hărnicia omului, i-a ascultat ruga şi 1-a blagoslovit cu o recoltă bogată şi, pe drept cuvânt, meritată. Păcat că fiii lui nu vedeau efortul pe care părintele lor îl făcea pentru ei ...

Cu banii câştigaţi atât de greu, părinţii ar putea să cumpere lucruri pentru ei, dar nu fac astfel! Ei renunţă la tot ce îşi doresc, pentru ca fiii şi fiicele lor să aibă de toate.

Dacă toţi copiii ar avea grijă de lucrurile lor, atunci părinţii ar fi mulţumiţi. Dar, dacă toţi copiii ar avea grijă, în primul rând, de bunul cel mai de preţ pe care 1-au primit de la părinţi, adică de viaţa lor, pe care s-o trăiască frumos şi fără păcat, atunci toţi părinţii ar fi, cu siguranţă, fericiţi.
"Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie ţie şi ani mulţi să trăieşti pe pământ!" (Sfânta Scriptură - Cele zece porunci)

Omul si vorbele


Odata, pe înserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurându-se de racoarea serii. În apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe taranul nostru si se gândi:

"- Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cât e ziua de mare lâncezeste pe pragul casei..."

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gândi:

"- Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..."

În fine, un strain care se îndrepta spre sat îsi zise:

"- Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune însa multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.

29 noiembrie 2010

Când nu răspunde Dumnezeu la cererea noastră?




Dacă tu te rogi lui Dumnezeu ca să te scape de razboiul păcatului ce te apasă şi nu eşti auzit de Dumnezeu, apoi nu te întrista. Dumnezeu ştie mai bine ce îţi este de folos. Rugându-te lui Dumnezeu în timpul luptei, să nu zici: scapă-mă de cutare, sau de cutare, sau dăruieşte-mi cutare sau cutare. În rugăciunea ta zi aşa: "Doamne Iisuse Hristoase! Ajută-mi, nu mă lăsa pe mine cel rătăcit să petrec în păcatul meu; nu-mi îngădui să-mi urmez voia mea, nu îngădui să fiu pierdut de păcatele mele; ci milostiveşte-Te spre zidirea Ta. Eu sunt neputincios, nu mă trece cu vederea! Către Tine am scăpat: nu mă părăsi; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc pe mine şi nu am altă scăpare, Domnul meu, afară de Tine. Doamne, mântuieşte-mă după mare mila Ta. Să se ruşineze şi să se înfrunteze cei ce se scoală asupra mea, cei ce caută sufletul meu ca să-l ia pe el (Ps. 39, 19)- Doamne, Ţie toate îţi sunt cu putinţă şi prin Tine slăvim pe Dumnezeu-Tatăl şi pe Dumnezeu-Duhul Sfânt în veci".
Atunci şi conştiinţa ta va spune în ascuns inimii tale de ce Dumnezeu nu ia aminte la cererea ta. De tine depinde să nu nesocoteşti îndemnurile conştiinţei tale şi să împlineşti ceea ce iţi va spune. Să ştii că Dumnezeu numai la rugăciunea acelui om care nu ascultă de El nu ia aminte.
Dumnezeu este aproape de fiecare om, însă împlinirea poftelor noastre, care sunt împotriva voii Lui, nu-I îngăduie să ne audă. Deci, nu te lăsa înşelat de părerea de sine. După cum pământul nu poate aduce rod de la sine de nu va fi semănat şi udat cu apă, aşa şi omul nu va putea aduce rod duhovnicesc fără pătimirea celor rele lucrate de viaţă cea cu nevoinţe şi fără de smerita cugetare.
Prin cuvintele "pătimirea celor rele" se înţeleg nevoinţele şi lipsurile trupeşti. Jugul nevoinţelor şi lipsurilor trebuie să şi-l ia fiecare om care vrea sa scape de sub stăpânirea patimilor. Nevoinţele şi lipsurile nu trebuie sa depăşească măsura cuvenită, adică nu trebuie sa depăşească puterile şi să vatăme sănătatea.
Măsura cuvenită în satisfacerea cerinţelor trupului constă în a-i da numai cele ce îi sunt necesare şi să nu îi dăm nimic din ce i-ar sluji pentru desfătare şi moleşeală şi să nu-i dăm ceea ce caută pofta capricioasă. Acest lucru se referă la îndeplinirea tuturor felurilor de cerinţe trupeşti: la mâncare, somn, îmbrăcăminte, lucrurile din chilie şi chiar chilia. Deja satisfacerea poftelor capricioase aduce în trup molesşala, pofta trupească iubitoare de plăceri, pe care trupul le transmite inimii, iar inima - sufletului.


 Sfântul Ignatie Briancianinov

Istoria camasii fericitului

Un rege bolnav si bogat a adus in jurul sau toti marii doctori din lume ca sa-l vindece. Le-a oferit bani si bunuri, dar cu toate eforturile nici unul n-a putut face nimic. S-a prezentat la urma un necunoscut care i-a spus regelui asa: "Te vei vin­deca, dar cu conditia sa gasesti un om fericit, sa-i iei camasa si s-o imbraci, si de indata te vei face sanatos ca si inainte!"
Au fost trimisi oameni peste tot, cu porunca sa gaseasca un om fericit si sa-i ia camasa. Dar nimeni nu putea gasi un om fericit. Fiecare din cei intrebati avea cate ceva de care sa se planga, o boala, un neajuns, fie barbati, fie femei, fie copii. I-au spus imparatului. "Cum, in toata imparatia mea sa nu fie nici un om fericit? Mai cautati". Si iarasi pornira oamenii imparatiei sa caute.
Intr-un sat, undeva, la o margine, la poalele unui munte, vazura un om foarte sarac, imbracat intr-o haina ponosita, contempland natura. L-au intrebat daca e fericit. "Sunt fericit", raspunse el, zambind si luminandu-si dintr-o data fata. "Sunt foarte, foarte fericit. Nu-mi lipseste nimic. Am totul. Multumesc Domnului pentru bucuria de a trai. Ce mi-as mai putea dori altceva? Pot sa va fiu de folos cu ceva?" intreba el.
"Scoate-ti imediat camasa", ii poruncira oamenii stapanirii, si dadura sa-i dezbrace haina cu care era imbracat. Cand i-o deschisera, spre stupefactia lor descoperira ca era atat de sarac, incat nici camasa nu avea pe el!


28 noiembrie 2010

FEREASTRA SUFLETULUI

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .
CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !

Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină??
Soţul ei îi răspunse:
"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "

Viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...

Rugaciune catre Preasfanta Nscatoare de Dumnezeu pentru vremea pe care o traim.




            Preasfanta,Preacurata si Pururea Fecioara Maria,Nascatoare de Dumnezeu ,Maica neamului crestinesc,nadejdea mantuirii noastre si rugatoare neincetata pentru crestini inaintea Milostivului Dumnezeu.
Care dintre fiii oamenilor ai fost cel mai curat vas al Duhului Sfant si te-ai invrednicit a-L naste cu trup pa Mesia-Hristos spre mantuirea noastra ,ramanand pentru totdeauna Fecioara,asculta rugaciunea noastra. De cand ne-a nascut Dumnezeu pe acest pamant romanesc si crestin,ne stim ortodocsi,statornici in credinta cea dreapta,iubitori ai Bisericii, cinstitori fata de tine Preacurata Maica si fata de sfinti. Din cauza pacatelor noastre cele multe si grele,ravna in rugaciune lacrimile caintei,iubirea dintre noi,puterea de stapanire,rabdarea ni s-au imputinat.
Credinta noastra curata si dreapta in Dumnezeu este lovita de ateism ,de secte,de apostati si de tot felul de antihristi din afara si dinauntru.
Diavolul ne loveste cu greu razboi.Mamele isi ucid copiii in pantece si uita de dragostea ta de Mama dumnezeiasca.Fecioarele isi vand cinstea si credinta pentru placeri ucigase de suflet.Tinerii nostri s-au dedat la multe destrabalari si isi cauta alta patrie si alte mame, pentru ca n-au posibilitati sa se realizeze in tara lor.
Cei casatoriti aluneca usor in desfranari,in betii si isi ucid de buna voie rodul sfant al pantecelui lor,uitand de infricosata judecata ce ii asteapta. Cei varstnici iubesc mai mult galcevile ,clevetirile si vorbele fara rost decat biserica.Din toate partile ne coplesesc.Ce vom face dumnezeiasca Maica la cine ne vom duce decat la tine care tii pe sfintele tale brate pe Fiul lui Dumnezeu?Rugaciunile tale imblanzesc mania cea dreapta a lui Dumnezeu,ne usureaza durerile vietii,linistesc pe vrajmasii nostri vazuti si nevazuti si ard pe demoni. Iubirea ta de Mama ne indeamna sa ne rugam tie cu nadejde
.Ai mila de tara noastra de la o margine pana la cealalta margine.Ai mila de poporul nostru care te cinsteste si pentru ca te numim si credem a fi Nascatoare de Dumnezeu,suntem loviti de tot felul de antihristi si de profeti mincinosi care vor sa ne robeasca sa ne tulbure pacea inimii sa ne amestece credinta sa ne dezbine.
Toti vor sa ne rupa de Hristos-Domnul, de Sfanta lui Biserica sa ne rapeasca icoana ta din inimile si din casele noastre,sa ne robeasca prin patimi,sa ne ucida copiii prin ateism si prin desfranari.
 Nu ne lasa orfani,Maica lui Dumnezeu ci roaga-te Milostivului tau Fiu sa piarda ateismul sa smereasca pe cei tari si hulitori de Dumnezeu,sa rusineze pe apostati si pe toti sectantii bolnavi de mandrie.
 Izbaveste Prea Sfanta Fecioara pe mame de ucidere de prunci,pe barbati de patima betiei pe tineri de desfranari.Izbaveste casele crestinilor de certuri si de toata faradelegea
Scapa-ne tara Biserica si neamul de cei de alt neam,care ne urasc credinta,limba si sufletul. Mijloceste Maica a neamului crestinesc inaintea iubitorului de oameni Dumnezeu ca sa ne trezeasca din somnul mortii pacatelor sa ne dea iarasi taria dreptei credinte sa sporeasca dragostea si unirea dintre noi. sa ne daruiasca pastori sufletesti buni rugatori adevarati duhovnici plini de har mame sfinte rabdare in ispite biruinta impotriva diavolului pace in lume si tuturor mantuire.Amin!

Povestea ochilor



A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptie pe prietenul ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi ea ia spus lui: "Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o: "Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"

Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.

Viata este un cadou!

Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie.

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva carea plecat de tanar de pe acest pamant.

Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu amaturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te lacineva care merge pe jos aceeasi distanta.

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru.

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!

O POVESTE CU TALC



Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani.
Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine, si, despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.
In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa se traiasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o linga patul sotiei sale..
Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie.Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani, in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii.'Cind ne-am casatorit, spunea ea, bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi
niciodata. Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine, sa tac din gura si sa crosetez o papusica'... ... Batrinelul era atit de impresionat, incit abia isi putea stapini lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie ! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna.
Nu mai putea de fericit! 'Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?'
'Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea papusilor'.. ...

RUGACIUNE :
Doamne, ma rog sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg sotul; iubire ca sa pot sa-l iert; si rabdare pentru toanele lui. Pentru ca Doamne, daca as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare. Amin !


Cinci calitati ale creionului..




(ii multumim Elenei Dima)

Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

************ *******

Banii care pot deschide usa raiului


Se zice ca un oarecare si-a strans aici bunuri multe ca sa aiba si dincolo. Zicea mereu: totul se poate cumpara. Si aici si dincolo. Si strangea mereu. N-ar fi dat nimanui un ban. O singura data a dat unui cersetor 25 de bani. Si a murit. S-a dus la Sfantul Petru - traditia stie ca el pastreaza cheile raiului - si a incercat sa intre. Sfantul Petra i-a spus ca nu poate intra, pentru ca nu si-a pregatit dinainte locul.

Omul nostru i-a spus Sfantului Petru ca totusi s-a pregatit. A adunat mereu bani ca sa-si plateasca intrarea in rai. Stia ca aici totul se cumpara. "Si unde ai banii?" il intreba Sfantul Petru.

 - In buzunare. Am si cecuri si hartii de banca. Dau cat se cere. Am destui."

 - "Sa-i vad", ii zise Sfantul Petru, zambind catre un inger care asista la discutie. Si omul incepu sa se caute prin buzunare, isi scoase din valiza de calatorie si alte haine, mapele cu acte, dar nu gasi nimic. "Am avut bani multi, cand am murit, zise. Nu inteleg ce s-a putut intampla!"

 - "Mai cauta", il imbie Sfantul Petru. Si cautandu-se, in fundul unui buzunar gasi 25 de bani. "Cu atat ai venit", ii zise Sfantul Petru. Sunt banii pe care i-ai dat unui sarac cersetor. Cred ca ai si uitat de ei, ca i-ai dat in scarba, ca sa scapi de el.

Totusi, iata, au ajuns aici. A mai venit ieri unul care transportand o caruta de paini, a aruncat cu o paine intr-un flamand care se tinea dupa el cersind. Painea e aici. Cei 25 de bani ai tai, ca si painea celuilalt, sunt ceva, dar nu sunt de-ajuns ca sa deschida portile raiului. Imi pare rau!

Plata trebuia s-o achiti pe pamant, aproapelui tau.

http://www.crestinortodox.ro

Numele Tău, Iisuse

Nu vom tăgădui în veci Iisuse,
Numele Tău și ajutorul Tău,
Nici pentru bani, pe ei doar Te vânduse
Cel care fuse iudă și călău.
Nu vom ascunde slava Ta cea mare
Pentru nimic, căci mai suntem creștini
Și mai slujim Împărăției Tale,
Celui îmbrăcat în haină de lumini
Nu poate neamul meu acum să tacă,
Când toate le-ai făcut cu înțelepciune-
Vom duce Crucea dârz, chiar dacă
Lupii vor veni să ne sugrume
Și-n față stavile ne-or stingheri,
Semne, ciudățenii ne-or trăda,
De furtunile sălbatic se vor năpusti
Doar mâna Ta de rău ne va salva,
Doar glasul Tău Ceresc va porunci
Și câte sunt vor asculta supuse,
Nu vom tăgădui,nu vom tăgădui
Iubirea,Bunătatea Ta, Iisuse




Daniela Cuibari, studentă

Cred, Doamne şi-ajută-mă să-ndur!



Încep să cred fără să vreau, sau să-mi propun
N-aş fi crezut că e aşa uşor s-o spun
M-am speriat!
Dar nu...
Nu trebuie să-nveţi
Să te trezeşti cu-n sentiment
Destul de-atent;
S-analizezi descoperind
Ce n-ai visat,
Poate iubind...
Dar ţi-ai dorit să poţi să spui cu suflet pur
"Cred, Doamne şi-ajută-mă să-ndur!" 
Spune-le lor să nu se teamă dacă mor
Şi-n încercări învaţă-i să te-ntrebe cu mult dor:
"Unde ai fost până acum, Iisuse?"
şi să auzi răspunsul de pe drum
Când Domnul se tot duse.
"Am fost aici, fără să şti
Dar sunt şi-acum, doar să mă poţi iubi!"
Oana.Elena.P

27 noiembrie 2010

CELE 2 GRAUNTE



Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:

- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.

Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere. In schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea, spicul deveni copt si roada lui multa.

Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria l-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii. Insa cei a caror inima este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul.

"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har."

Să ai bucurie!



Ai plecat la Ceruri sus,
Cum se cuvenea,
La fiul tău, Iisus,
Fiind Maica Sa.

Ai plecat de pe pământ,
Dar şi-acum tu eşti
Maica noastră bună
Care ne iubeşti.

Cu dragoste ne veghezi,
Viaţa ne-o îndrumi,
Spre liman ne îndreptezi,
Ne scapi de furtuni.

Far ce tot călăuzeşti
Călători prin noapte,
Ne ajuţi, ne izbăveşti
De grele păcate.

Fericită tu să fii
In Sfânta-Împărăţie,
Iar de la oameni să ai
.........Multă bucurie...

sursa net

"Care dintre ele esti tu?"


O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.

Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.

Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.

Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:
"Spune-mi ce vezi?"

"Morcovi, oua si cafea", a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare.

Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: "Ce inseamna toate acestea, mama?"

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.

Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.

Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.

Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.

"Care dintre ele esti tu?" si-a intrebat fiica. "Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?"

Gandeste-te si tu: Care sunt eu?

Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil.

Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?

Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?

In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?

Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.

Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

Atunci cand te-ai nascut, tu plangeai si toti cei din jurul tau radeau. Traieste-ti viata astfel incat la finalul ei tu sa fii cel care rade si toti cei din jurul tau sa planga.

CESCUTA

 O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:"Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos." În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: "Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!" "Lasă-mă în pace," dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:"Încă nu!" Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. "Opreşte!" Ameţesc! O să-mi fie rău!" am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:"Încă nu." M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa .. "Ajutor! 

Scoate-mă de aici!" Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:"Încă nu." Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! " Ei, aşa este mult mai bine" m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot... mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. "O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: "Încă nu!" Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: "Oare ce are de gând să-mi mai facă?" O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: "Uită-te la tine." Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu.. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!
 El a vorbit blând: 
" Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...
" Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. 

"Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri - deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De alte gânduri şi rosturi sunt străin." 
Pr. Arsenie Boca

SOFERUL..



Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii: cativa oameni care-au urcat, cativa care-au coborat si totul a fost ok. La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in bus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicand: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun. V-am spus ca soferul avea cam 1,60 m, era slabanog si genul de om bland?... Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel... Pana cand soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale. Dupa cateva luni, deja era foarte puternic, mai mult, devenise foarte increzator. Asa ca, ziua urmatoare cand Big John urca in bus si spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?" Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat: "Big John are abonament".

 Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI!

ALEGERILE TALE...




Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.

La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.

A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.

Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.

După 7 săptămâni, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

După 7 luni sosi şi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al teilea a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

- Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.

- Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că, pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întreă pe al doilea.

- Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar … am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.

- Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am RĂBDARE; că dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce POT ALEGE… iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.

Măcar pe undeva prin vreun colţ de suflet… să mai găsim puţină răbdare, un strop de înţelegere… şi poate iubire!


Medicament universal pentru toti nefericitii din lumea aceasta


 ,,Sa ia bolnavul din farmacia Domnului ...Credinta , nadejde si dragoste ...
Sa le amestece bine si sa le sfarme marunt in piua INDELUNGII RABDARI..,.
Sa le cearna prin sita CONSTIINTEI....
Sa le fiarba in vasul UITARII....
Sa le framante cu lingura CUMPATARII...
Sa le strecoare prin panza JUDECATII...
Sa le bea cu paharul MULTUMIRII....
Sa se culce apoi pe salteaua VIRTUTII si a MORALITATII ,sa se infasoare in acoperamantul BLANDETII , avand drept capatai PREVEDEREA ....
Dupa ce va asuda , sa-si usuce corpul cu stergarul LINISTII , spalandu-se peste tot in apa INTELEPCIUNII....Apoi sa imbrace vesmintele BUNEI VIETUIRI si va fi sanatos cat va trai ...''

26 noiembrie 2010

Caldura focului


In timpul Sfintei Spovedanii, un tanar l-a intrebat pe duhovnicul sau:

- Parinte, imi simt sufletul greu de pacate. Cum pot sa fiu iarasi linistit, cand stiu ca am gresit ?

- Fiule, omul nu trebuie sa-si piarda niciodata speranta. Chiar daca am pacatuit, Dumnezeu ne va ierta greselile, dar cu o conditie: sa ne caim. Sa ne caim cu sinceritate, din suflet. O sa-ti dau un exemplu. Afara este iarna grea, gerul este mare. Du-te si adu-mi un turture de gheata.

Cand tanarul s-a intors tinand bucata de gheata in mana, parintele a luat-o si a aruncat-o in soba, unde turturele a inceput imediat sa se topeasca la caldura focului.

- Ai vazut gheata pe care ai luat-o de afara ?! Era asa de la inceputul iernii si tot asa ar mai fi ramas, oricat ar fi stat in frig. Dar acum, ca ai adus-o inauntru, vezi cum a inceput sa se topeasca ? Devine iarasi apa curata si folositoare. Cat era inghetata nu era buna de nimic.

La fel este si sufletul, atunci cand ingheata de atatea pacate. Dar daca te caiesti sincer, caldura rugaciunii tale si harul Domnului topesc tot ce-i rau si-ti aduc viata si liniste in suflet.

http://www.crestinortodox.ro

PUTEREA RUGACIUNII



Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau   sanctuarele.   Oamenii de ştiinţă din     Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri   Slezin, şeful Laboratorului de  Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .
  "Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele  din organismul uman, ea repară şi structura grav  afectată a conştiinţei."[2]
    Profesorul Slezin a  făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat   electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau   şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.
   Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă   mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce   persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al   biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul   somnului profund sau al  rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta   stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă  vitală pentru orice persoană.
   Este un fapt cunoscut că  bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi  afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar  sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât   vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
    Slujbele bisericeşti  ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la   Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus  peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii  unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în   biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
     Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la   Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a   instrumentului.
În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
     Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de  asemenea, proprietăţi vindecătoare..
De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
     Proteinele viruşilor se  încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A.   Malakovskaia. Semnul  crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii  patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi   lacuri. Este chiar mai eficient decât   aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
     Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.
     A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea   Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai  mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
   Astfel,  recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.
     Apa sfinţită nu este  numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine  inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
     Spectrograful indică o densitate optică mai   mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles   sensul rugăciunilor şi l-ar  fi păstrat.
 Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Sfantul Teofan Zavoratul- Pravila de rugaciune


http://webcache.googleusercontent.com/search?q...

Pravila de rugaciune este pentru om, iar nu omul pentru pravila. Ea trebuie sa-1 ajute pe om sa ajunga la sporirea in cele duhovnicesti, nu sa-i serveasca drept o povara cu neputinta de purtat, care zdrobeste puterile trupesti si tulbura sufletul. Cu atat mai mult, ea nu trebuie sa slujeasca drept un prilej de mandrie si de o pagubitoare parere de sine, de pierzatoare osandire si injosire a semenilor.

O pravila de rugaciune aleasa cu chibzuinta, corespunzatoare puterilor si felului de viata, serveste drept un mare ajutor pentru cel ce se nevoieste pentru mantuirea sa. Savarsind-o in anumite ceasuri, dobandim o deprindere, o cerinta fireasca si necesara. Cel ce a capatat aceasta fericita deprindere, de indata ce se va apropia de obisnuitul loc de savarsire a pravilei, sufletul i se umple de o dispozitie catre rugaciune. El n-a inceput sa pronunte nici un cuvant din rugaciunile citite de el, iar din inima se si revarsa umilinta si mintea se adanceste in intregirpe in camara dinlauntru. "Prefer, a spus un oarecare Parinte, o pravila de scurta durata dar mereu indeplinita decat una e lunga durata dar in scurta vreme parasita. Iar o astfel de soarta o au intotdeauna pravilele de rugaciune ce nu sunt pe masura puterilor". In timpul primului avant de ravna si fierbinteala, nevoitorul le indeplineste un timp oarecare, dar desigur ca dand atentie mai mult cantitatii, decat calitatii mai tarziu puterile ii slabesc din cauza nevointelor ce intrec fortele trupesti, ceea ce il sileste sa-si scurteze din ce in ce mai mult pravila. Vai! Si adeseori nevoitorii, randuindu-si fara nici o chibzuiala o pravila impovaratoare, trec de la pravila cea atat de grea direct la lepadarea oricarei pravile. Dupa lepadarea pravilei si chiar dupa scurtarea ei, napadeste numaidecat asupra nevoitorului o tulburare. Din tulburare, el incepe sa simta un dezechilibru sufletesc. Din dezechilibru se naste trandavia care, intarinduse, produce o slabire si o iesire din fire, iar din lucrarea lor, nevoitorul fara judecata incepe sa se dea in mainile unei vieti desarte si risipite, cazand cu indiferenta in cele mai grosolane greseli. Vai! Dupa ce ti-ai ales o pravila de rugaciune pe masura puterilor si necesitatilor sufletesti, lupta-te cu tine sa o implinesti, cu grija si fara abatere, caci aceasta este de trebuinta pentru mentinerea puterilor morale ale sufletului tau, asa cum este de trebuinta pentru mentinerea puterilor trupesti, un aer curat si o hrana sanatoasa suficienta ce se intrebuinteaza zilnic in anumite ceasuri. "In ziua Judecatii Sale, Domnul nu ne va osandi pentru ca am lasat psalmii - zice Sfantul Isaac Sirul - nu pentru ca am lasat rugaciunile, ci pentru ca am dat putinta demonilor sa intre liber in noi. Demonii, cand vor afla un loc, vor intra si vor inchide usile ochilor nostri. Atunci ei indeplinesc prin noi, care ne facem uneltele lor, in chip silnic si necurat, cea mai cumplita razbunai'e, tot ce nu este ingaduit de Dumnezeu". Vai! Din pricina ca am lasat o mica pravila, pentru ca cei care o indeplinesc, se invrednicesc de apararea lui Hristos - noi ne facem supusi diavolilor, dupa cum este scris de un oarecare intelept: "Cel ce nu-si supune voia sa lui Dumnezeu, se va supune vrajmasilor sai". Aceste pravile, care ti se par mici, ti se vor face niste ziduri impotriva celor ce staruie sa ne robeasca.

Maica, fie-ti mila!



Maica, fie-ti mila!
Dă-ne iute a ta milă,
Leagă rănile ce dor,
Pentru cei în suferinţă
Sprijin fii şi ajutor.
Nu-i lăsa fără nădejde,
Roagă-te la Fiul tău
De la ei să depărteze
Tot necazul, tot ce-i rău.
Varsă din pahar amarul
Din care ei au băut,
Pune-le în suflet harul
 Vieţii fără de început.



"Ghinion sau noroc?"



A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza.
 "Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?" Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.

 Toti satenii au zis, "Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat.Ce ghinion teribil." "Ghinion sau noroc?" a spus batranul. "Cine poate spune?"

 Toata lumea a ras de el.Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici.A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el. "Ce noroc!" au strigat satenii. Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici.Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic. "Ghinion," i-au spus prietenii."Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de capul tau." "Ghinion, noroc, cine poate spune?"
A replicat batranul. Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati.Toti in afara de unul..... fiul batranului, care avea piciorul rupt. "Cat de norocos poti sa fii," au urlat satenii. "Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa.

 Fii nostri probabil vor fi ucisi......" Batranul a replicat, "Ghinion, noroc, cine poate sti?"

 Viitorul vine spre noi fragmentat.Nu putem sti niciodata ce ne rezerva.Dar daca mentii tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor raman deschise, iar tu vei fi o persoana mai fericita. -----

"Tine minte,fericirea nu depinde de ceea ce esti sau de ceea ce detii ci doar de ceea ce gandesti." Dale Carnegie "Multumirea aduce fericire chiar si in saracie. Nemultumirea aduce saracie, chiar si in bogatie."

 Confucius -------------------
-

24 noiembrie 2010

Vin, Doamne, catre tine!...Vio Petre





Astăzi vin să-mi plec genunchii
Doamne, mâini să-mpreunez
Într-o caldă rugăciune
Să mă miluieşti cu-n Crez!

Capu-mi plec şi ochii-n lacrimi
Nu-ndrăznesc să te privească
Sângerezi încă de patimi
Demn nu-i nimeni să privească

Chipul sfânt ce-adânc priveşte
La păcate-nchise-n noaptea
Neagră-a Iadului ce creşte
Clipa de sărut cu moartea...

Astăzi vin să mă primeşti
În genunchi , cerând iertare
Liniştea să-mi dăruieşti
Că zbuciumul rău mă doare...

Şi-am tot căutat izvoare
Şi păduri cu umbra deasă
Să m-ascund, dar nu-mi apare
Pacea ta, Lumina-aleasă...

scrisă azi, 24.11.2010

Vio Petre

Cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ?


Demult, un om l-a întrebat pe un bătrân călugăr: - Părinte, cine-i drept înaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea să zboare, să se înalţe singur în văzduh. Este acesta semn că-i drept înaintea lui Dumnezeu, asemenea sfinţilor ?

- Nu, fiule, nici vorbă!
- Dar am auzit povestindu-se şi despre un om ce putea să meargă pe apă. Este acesta drept înaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Dar atunci, cine este drept ?
- Este cel ce-şi duce viaţa liniştit, în credinţă şi în frică de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca noi să zburăm, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni creştini. Pentru a fi sfânt nu trebuie să te înalţi în văzduh cu trupul; doar sufletul să ţi se înalţe spre cer prin rugăciuni şi fapte bune. Nici nu trebuie să mergi pe ape; dar sufletul tău să rămână mereu deasupra păcatelor şi să nu se afunde în ele. Doar aşa, cu un suflet curat poţi avea o viaţă curată. Doar aşa, te poţi chema bun creştin şi poţi spera în mântuire. Cel cu inima curată se va cunoaşte, astfel, după viaţa sa liniştită şi după traiul cumpătat. Acela este om drept şi înaintea oamenilor, şi înaintea lui Dumnezeu.

“Îi cinstim pe sfinţi,imitându-i.”



23 noiembrie 2010

TREI FEȚE


Poezia arată: ce e copilăria, tinereţea, bătrâneţea, cum e viaţa omului, priveşte dincolo de aparenţe, totul e relativ.

Copilul râde:
–Înţelepciunea şi iubirea mea este jocul!

Tânărul cântă:
–Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!

Bătrânul tace:
–Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!

(Lucian Blaga)



22 noiembrie 2010

Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae Dura

Articol ..din Formula as...

Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae Dura In fata frumoasei catapetesme
"In biserica trebuie sa te simti acasa, chiar daca esti departe de tara ta"

Vazuta din strada, biserica ortodoxa romaneasca din Viena nu este deloc impresionanta. Mai degraba scunda, prinsa intre umerii altor doua cladiri. Se distinge, insa, printr-o combinatie izbutita de traditie si modernitate. Mozaicul de pe frontispiciu si usile de sticla pe care sunt gravati doi ingeri vestesc un loc de inchinaciune. Iar modesta clopotnita de deasupra, cu cruce in varf, te duce cu gandul acasa. Inauntru, pictura in linie neobizantina si in culori profunde, catapeteasma aurita si stranele de lemn masiv compun o atmosfera familiara, plina de pace. Ca si cum ai intra in odaia cea buna a bunicii, cu miros de gutui si de busuioc, p
e peretii careia stau cuminti tablourile de familie. Printre sfinti, Ioan Iacob Hozevitul este infatisat cu un papirus in mana, pe care scrie: "Fii pribegi ai tarii mele, necajiti intre straini, nu uitati menirea voastra, de romani si de crestini". Un indemn pe urmele caruia parintele dr. Nicolae Dura, parohul bisericii, ne spune: "In biserica trebuie sa te simti acasa, chiar daca esti departe de tara ta".
Am ajuns la Viena intr-o zi senina de toamna si am avut bucuria sa stam la "ceas de taina" cu parintele Nicolae, pe care cititorii revistei noastre il cunosc dintr-un reportaj publicat in urma cu sase ani.

"O biserica ortodoxa, pe calea din Apus spre Rasarit"

- Prin voia lui Dumnezeu, ati reusit sa ridicati prima biserica ortodoxa a romanilor din Viena. Acasa, in tara, stim prea putin despre istoria acestei mari impliniri. Viena este una din cele mai mari capitale ale Europei...

- Sunt cel putin o suta de ani de cand romanii din capitala Austriei au visat sa aiba o biserica a lor. Primul preot ortodox care s-a aflat slujitor la Viena a fost parintele Virgil Ciobanu, la 1907. Lui i-au urmat inca 13 preoti romani, care au slujit intr-o capela inchiriata, mereu cu dorul de o biserica proprie. Visul s-a implinit abia acum doi ani, cand am reusit sa terminam biserica inceputa in anul 2002.
Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae DuraBiserica romaneasca din Viena
E o binecuvantare a lui Dumnezeu ca am putut sa o zidim. Bucuria noastra e cu atat mai mare, cu cat locul pe care se afla biserica este pe Simmeringer Hauptstrasse, o cale care leaga Apusul de Rasarit. Pe acest drum au venit in Viena Mihai Viteazul, Horea cu suspinele Transilvaniei, Tudor Vladimirescu, Eminescu, Slavici, Ciprian Porumbescu, George Enescu si atatia alti mari romani. Aici, in gara de rasarit, au fost aduse, in 1914, si moastele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Noi spunem, mai in gluma, mai in serios, ca de aici incep Balcanii.

- In Austria, la fel ca si-n Franta, exista o veche diaspora romaneasca, peste care s-au asezat nou-veniti, dupa anul 1989. Exista diferente de participare la viata bisericii intre cei din vechiul exil anticomunist si cei din noua emigratie, motivata economic?

- A fost o diferenta de... incredere. Cand am ajuns aici, in 1993, unii romani din vechiul exil nu intrasera in biserica de zeci de ani, neavand incredere in preotul trimis la Viena cu incuviintarea regimului comunist. Ma mai chemau sa le fac o sfestanie acasa, dar singur, nu cumva sa fie turnator cantaretul... Am stat de vorba cu vechii exilati, zeci si sute de ore, si le-am spus: "La Judecata, Dumnezeu nu te intreaba ce a gresit cutare preot sau cutare episcop, ci ce-ai facut tu pentru mantuirea ta. N-ai dreptul sa nu mai vii la biserica din cauza nu stiu carui pacat al preotului". Tot din neincredere, dupa 1948, a disparut "Cartea de Aur" a bisericii, in care semnasera toate personalitatile romanesti care trecusera pe la capela ortodoxa din Viena. Nimeni n-a stiut unde este vreme de 50 de ani. Dupa un timp, am facut o slujba pentru nunta de aur a unei familii de romani si aceasta familie mi-a oferit Cartea de Aur drept cadou.
Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae DuraMarturisitori ai bisericii ortodoxe
Acesta a fost semnul intoarcerii lor in biserica noastra si al faptului ca au capatat incredere in mine. Insa nu mi-au permis sa spun unde a fost ascunsa Cartea. Slava Domnului, incet, incet, am facut o unitate. Am reusit si pentru ca am respins orice partizanat politic. Erau formate tabere, ramaneau dupa slujba sa discute politica si, evident, se ajungea la cearta. Atunci am spus ca nu e locul pentru asta in biserica, si am inceput o serie de dialoguri biblice, dupa Liturghie. In fiecare duminica, citim cate un capitol din Sf. Scriptura si discutam pe el. Participa cine vrea, in general cateva zeci de persoane, dar toti simtim ca am castigat ceva din aceasta experienta.

- Romanii din Viena isi manifesta credinta intr-un mod special? Au ei anumite obiceiuri legate de nunti, botezuri sau inmormantari, pe care tin sa le pastreze?

- Sigur ca sunt diverse obiceiuri, caci aici sunt romani din toata Romania, dar si din teritoriile rapite tarii. O parohie ca aceasta este o oglinda a Patriarhiei. N-as putea spune, insa, ca sunt obiceiuri specifice romanilor vienezi. Am inteles de la inceput ca trebuie sa fiu foarte atent la sensibilitatile date de traditiile oarecum locale, sa nu le diluez, sa nu le inlatur, dar nici sa nu le las sa modifice esenta credintei.

- Cu celelalte biserici ortodoxe care au parohii in Austria cum va intelegeti?
Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae DuraCatapeteasma bisericii


- Foarte bine, si speram sa lucram si mai bine de-acum inainte. S-a luat decizia ca in Austria, ca si in Germania, sa se constituie conferinte episcopale sau sinoade ortodoxe, din care sa faca parte ierarhii locali ai tuturor bisericilor ortodoxe prezente pe acest teritoriu, astfel incat sa avem puncte de vedere comune, la problemele care apar. In Austria sunt sapte Biserici autocefale - romana, sarba, greaca, rusa, bulgara, antiohiana si georgiana. Doua, cea georgiana si cea antiohiana, nu sunt recunoscute oficial, pentru ca au venit mai tarziu. Noi suntem recunoscuti oficial in Austria din anul 1967, iar acum avem sapte parohii ortodoxe, din care trei au biserici proprii. Slava Domnului, anul trecut a fost un an rodnic, si cu grijile Martei, nu numai cu cele ale Mariei, si am putut termina bisericile. Revenind la intrebare, unitatea ortodocsilor de diferite etnii este foarte importanta si am reusit sa fim uniti, cel putin in doua directii: ecumenica si a invatamantului religios. Din 1993, la Viena se preda optional religia in scoala, iar de cinci ani incoace, invatamantul religios ortodox nu mai este fragmentat pe biserici autocefale.Toti ortodocsii, indiferent de nationalitate, fac ore de religie la un loc. Anul trecut, am publicat impreuna si primul manual in limba germana pentru invatamantul religios ortodox in scoala primara. Nici o Biserica nu ar fi reusit de una singura... In aceasta carte, am strans la un loc principalele rugaciuni ortodoxe, in limba germana, dar si in limbile rusa, greaca, sarba, romana si bulgara. Si e foarte important: copiii vad cum suna rugaciunile lor in limba materna, pe care multi nu o mai vorbesc aici sau o vorbesc numai la nivel de... bucatarie.

- Cati copii frecventeaza cursurile de religie ortodoxa?

- Aproximativ 10.000 de copii de scoala generala si de liceu au optat pentru aceste cursuri. Se formeaza grupe din elevi de la mai multe scoli si se fac orele dupa amiaza. In plus, Inspectoratul de invatamant ne-a aprobat sa facem ore de invatamant religios in fiecare sambata, aici, la biserica romaneasca, pentru elevii care n-au ore de religie ortodoxa in scoala lor sau carora le este imposibil sa le frecventeze dupa celelalte ore.
Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae DuraPr. Nicolae Dura in fata bisericii din Viena


- Intr-un oras ca Viena, destul de secularizat, vine lumea la biserica?

- La noi, in fiecare duminica, sunt in jur de 400 de romani. Cum am mai spus, biserica te face sa te simti acasa. Si cred ca este importanta si comunicarea. Aici oamenii se pot gasi mai usor unii cu altii, dar pot afla si o indrumare duhovniceasca. Eu pun mare pret pe comunicare, si dincolo de Sfanta Liturghie. Sunt permanent la dispozitia credinciosilor, care imi cunosc numerele de telefon; avem si pagina de internet, raspund la mesajele pe e-mail. Este important sa aiba acces la mine, iar eu sa le cunosc problemele si sa le pot da un sfat sau sa-i intremez sufleteste. Daca preotul este aproape de oameni, si oamenii vin la biserica.

- Stradania dvs. e ajutata mult si de frumusetea lacasului in care se aduna romanii ortodocsi din Viena. Va marturisesc ca m-a impresionat pictura acestei biserici, care emana multa blandete si liniste... Esti cumva ca acasa. O pictura neasteptata, la care nu te pregateste exteriorul bisericii.

- Ne-am dorit ca pictura sa comunice frumusetea sfintilor si sa aduca bucurie in sufletul omului. Mai ales ca suntem o biserica a diasporei. Nu-i folosit zadarnic acest cuvant "diaspora", care in greceste inseamna "imprastiere", caci noi suntem plecati de-acasa, imprastiati prin lume. Si atunci macar biserica sa fie locul unde esti primit cu bucurie, unde nu mai esti certat. Sigur ca si pictorul scoate ce are in adanc, nu poate picta altceva. Pictorul Vasile Lefter, care a lucrat aici, este un om foarte evlavios, se spovedeste, se impartaseste, traieste dupa randuiala. De aceea a si reusit sa o faca asa. Ii spuneam: "Frate Vasile, posteste si roaga-te mai mult, ca si noi sa ne putem ruga mai bine privind chipurile pe care le zugravesti".

"Calendarul nostru ortodox e plin de sfinte"
- Dincolo de realizarea ei deosebita, pictura ofera cateva surprize, ce ar putea naste semne de intrebare. De pilda, pe peretele din stanga, sunt pictate numai sfinte.
Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae DuraLa sfintirea bisericii romanesti din Viena

- Da, nu este exact dupa canoane, dar eu am insistat sa fie reprezentate doar sfinte femei, pentru ca in biserica majoritare sunt femeile, ele sunt mai credincioase decat barbatii. Si-apoi, calendarul nostru ortodox este plin de sfinte.

- In pridvorul bisericii, sunt reprezentati si sfinti catolici, ceea ce nu prea intalnesti intr-o biserica ortodoxa.

- A fost pictat acolo un arbore al vietii, in varful caruia se afla Mantuitorul, judecatorul de la sfarsitul veacurilor. Asa dupa cum ne arata lamurit textul din Apocalipsa, la judecata finala se vor infatisa neamurile cu reprezentantii lor, deci cu sfintii lor. Si atunci, am gasit potrivit sa exprimam si plastic aceasta realitate, punand alaturi de sfinti din Biserica Ortodoxa Romana si reprezentanti ai altor Biserici: Sf. Grigore Taumaturgul al Armeniei, Sf. Efrem Sirul, al antiohienilor - foarte cinstit si in Biserica siriana ortodoxa, care e veche, orientala, si sfantul catolic Benedict de Nursia, care a preluat regulile monahale de la Sf. Vasile cel Mare si a facut manastirile benedictine. Mai apare si un sfant al Austriei, Koloman, care a fost martirizat in anul 1070, la vreo 70 de kilometri de Viena. Sunt convins ca sfintii nu ne despart, ci ne pot aduna in turla lui Hristos. In aceeasi idee, am facut si mozaicul de pe frontispiciul bisericii: de-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului - Lumina Lumii - sunt Sf. Ap. Andrei, patronul si protectorul romanilor si hramul bisericii noastre, si Sf. Leopold, ocrotitorul austriecilor catolici.

- La fel de neobisnuit este sa pictezi in pridvorul bisericii persoane care nu au fost canonizate si care nu sunt ctitori ai bisericii. Vad aici portretele unor clerici si mireni, care sunt deja cinstiti de popor ca sfinti - bunaoara Parintele Arsenie Boca, considerat Sfantul Ardealului, si Valeriu Gafencu, supranumit Sfantul Inchisorilor -, dar nu sunt recunoscuti ca atare de Sf. Sinod.
Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae DuraContempland pictura bisericii

- Cei la care va referiti sunt mari marturisitori ai Bisericii noastre, din secolul XX. Oameni de care trebuie sa ne bucuram. Am convingerea, din crestet pana in talpi, ca ei sunt staruitori rugatori inaintea lui Dumnezeu, pentru ca am avut privilegiul sa-i cunosc pe cei mai multi: Parintele Paisie, Parintele Cleopa, Parintele Teofil, Parintele Dometie, Parintele Staniloae, Parintele Galeriu, Parintele Voicescu, Parintele Calciu. I-am reprezentat ca pe unii care pot spune ceva si austriecilor. Printre ei se afla si unul dintre cei mai mari teologi ai nostri, care a suferit si temnita sub comunisti, Nichifor Crainic, singurul roman care a primit titlul "Doctor Honoris Causa" de la Universitatea din Viena.

"Nu ne pierdem identitatea, caci identitatea noastra este Hristos"

Biserica romaneasca din Viena - Pre
                <div style='width: 300px; height: 150px;padding: 5px 0pt 5px 5px; float: right;'>
                    <!-- BBelements one2many Position: formula-as.ro(11682) / Content(2) / Performance_300(1) / perf_rect 300x150(41) -->
                    <!-- HowTo: Place this code into the html page there the ad should appear. -->
                    <div id='bmone2n-11682.2.1.41'></div>
                </div>
                ot Nicolae DuraSfinti romani la ...Viena
- Sunteti presedintele Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Austria. Cum privesc enoriasii sfintiei voastre aceasta deschidere, fata de care exista suspiciuni si rezerve?

- Cred ca deschiderea spre ceilalti este o conditie sine qua non a crestinismului contemporan si a omului religios in general. Ortodoxia intelege aceasta deschidere spre ceilalti, in primul rand la nivel de dialog si de cunoastere reciproca. Nu suntem ca la piata, unde mai dai tu, mai las eu. Fiecare ramane ceea ce este, ortodoxul ortodox, catolicul catolic, protestantul protestant, dar discutam si facem ce se poate impreuna. Noi, ortodocsii, daca suntem traitori autentici ai sfintei ortodoxii, nu ne putem speria ca ne-am pierde identitatea, caci identitatea noastra este Hristos. Dialogul duce la o imbogatire spirituala, caci afli si despre tine insuti mai multe lucruri. Adeseori aud, nu numai de la oameni simpli, ci si de la teologi, ca au cunoscut si au trait mai bine ortodoxia, cunoscand si alte confesiuni. A fi ortodox este o bucurie pe care nu avem voie sa o tinem numai pentru noi, ci trebuie sa o impartasim si altora.

"Limba este legatura cu neamul meu, alaturi de care voi merge la Judecata"

- Sfintia Voastra v-ati adaptat usor aici?

- Am avut sansa sa obtin o bursa la Universitatea din Viena, inca din octombrie '90, cand eram deja matur, aveam 38 de ani. Am stat doi ani la bursa si asta m-a familiarizat cu orasul, cu oamenii... Sigur ca, dupa ce am venit la parohie, au fost alte probleme. De pilda, uneori erau doar zece oameni duminica, la slujba.
Biserica romaneasca din Viena - Preot Nicolae DuraArborele vietii
Ajunsesem, de la catedrala din Sibiu, unde predicam in fata a 5000 de oameni, aici, unde eram aproape singur in biserica. Pe toate le-am depasit cu rabdare, cu rugaciune si cu perseverenta.

- Stim ca in diaspora bisericile nu pot fi construite si nu pot subzista fara ajutorul si fara acordul strainilor. Aceasta situatie presupune uneori compromisuri. De aceea, va intreb, parinte: mai este biserica din diaspora pastratoarea identitatii nationale?

- A fi roman este o realitate si o coordonata existentiala. In ciuda globalizarii, a tendintelor de omogenizare, identitatea nationala nu poate fi distrusa, atata vreme cat ea contine o parte spirituala majora. Iar Biserica, si aici, ca si acasa, cultiva aceasta identitate nationala. Sunt unii de parere ca daca traim in Austria trebuie sa facem Sfanta Liturghie numai in limba germana. Nu este asa. Trebuie facuta in romaneste. Limba este modul in care imi exprim identitatea. Sigur ca nu ma ghetoizez. Daca am o cununie sau o inmormantare unde majoritari sunt austriecii, o fac in germana. Dar pentru o mana de austrieci prezenti duminica in biserica, n-o sa fac liturghia in limba germana. Nu pot sa renunt la limba materna, pentru ca ea este legatura profunda cu neamul meu, iar la Judecata de Apoi, voi merge alaturi de acest neam.






 Am avut deosebita placere sa botez nepotelul in aceasta Sfanta Biserica..mentionez ca parintele NICOLAE DURA ..face o slujba minunata...DOAMNE AJUTA!



ARHIVA BLOG

MD. POCEAEV