Acatist pentru izbavirea de boala

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...Acatist pentru izbavirea de boala

                       

Acatist catre Dumnezeu Fiul pentru izbavirea de boala

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Miluieste-l, Iubitorule de oameni, pe robul Tau care patimeste, aratandu-i mila Ta cea nemasurata. Da-i lui putere sa se ridice din patul durerii si sa se roage Tie impreuna cu noi, cei cu sufletele slabite de patimi, dar insetate de tamaduirea Ta: Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!
Icosul 1:
Doamne, Cel ce ai zis ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, primind smerita noastra rugaciune care se aduce Tie cu zdrobire de inima, vino cu puterea Ta cea tamaduitoare si alina durerile robului Tau care se afla in mare suferinta, trimitand peste noi harul Tau cel curatitor, ca sa strigam:
Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce ai venit in lume pentru cei pacatosi si bolnavi, miluieste-ne;
Iisuse, Care din dragoste pentru neamul omenesc ai primit a Te rastigni, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce ai luat asupra Ta durerile noastre, miluieste-ne;
Iisuse, intarirea, scaparea si izbavirea noastra, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!
Condacul al 2-lea:
"Sa cinstim boala care este insotita de sfintenie si sa-i cinstim pe cei ale caror suferinte i-au dus la biruinta, caci poate intre acesti bolnavi se ascunde un nou Iov”, a grait Sfantul Grigorie Cuvantatorul-de-Dumnezeu; noi, laudandu-L pe Dumnezeu care incununeaza rabdarea celor ce duc fara cartire crucea bolii si care ii ridica pe cei cazuti in deznadejde, Ii cantam: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ai spus ca pana si perii capului ne sunt numarati, Care nu lasi sa vina asupra noastra dureri si necazuri mai mari decat putem duce, care odata cu incercarile ne trimiti si puterea de a le face fata, Cel ce vezi ca de multe ori slabiciunea firii noastre ne impiedica sa simtim ajutorul Tau, primeste si putina noastra rugaciune:
Iisuse, Care dai celor ce poarta crucea bolii nadejdea in puterea Ta si nu in puterile firii, miluieste-ne;
Iisuse, Care celor ispititi le daruiesti muceniceasca rabdare, ca sa nu huleasca Numele Tau, miluieste-ne;
Iisuse, ca sa ne invrednicim de cununa si nu de osanda, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce ne-ai indemnat sa ii cercetam pe bolnavi, miluieste-ne;
Iisuse, Care nu Te desparti de cei aflati in suferinte, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce ajungi inaintea oricarui om la cei incercati de boala, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 3-lea:

Daca s-ar ridica incercarile nu am putea merge pe calea mantuirii si portile raiului ni s-ar inchide. Pentru aceasta, atunci cand Domnul ingaduie sa vina asupra noastra felurite suferinte, sa cautam a vedea in ele lucrarea Sa cea curatitoare si sa Ii multumim ca ne poarta de grija, cantandu-I cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Cand mandria acopera sufletul, acesta se fereste a vedea in boala o pedeapsa pentru pacate si se ridica impotriva lui Dumnezeu; dar cand pocainta sfarama zidul gros al parerii de sine sufletul nadajduieste ca prin boala Domnul ii va da curatire de pacate. Cerandu-Ti ca impreuna cu fratele nostru bolnav sa ne apropiem si noi de pocainta cea nefatarnica, ne rugam Tie:
Iisuse, Cel ce cunosti patimile si neputintele oamenilor, miluieste-ne;
Iisuse, ca sa ne cunoastem slabiciunile cele ascunse si sa Iti cerem izbavire, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce primesti suferinta ca pe o jertfa fara-de-sange, miluieste-ne;
Iisuse, Care prin boala dai curatire de pacate, miluieste-ne;
Iisuse, Care ingadui sa vina asupra noastra suferinte trecatoare ca sa ne feresti de cele vesnice, miluieste-ne;
Iisuse, Care ne faci sa pricepem marea taina a bolii, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 4-lea:

Chip al mortii fiind boala, avem acum bun prilej sa cugetam la obstescul sfarsit, pentru ca aceasta cugetare indeparteaza patimile si apropie Duhul de-viata-datator de sufletele noastre, ale celor care, cunoscandu-ne slabiciunile, Ii cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Doamne, izbaveste-l pe fratele nostru de moartea cea naprasnica, dandu-i lui vreme de pocainta. Sa nu il tai pe el inainte de vreme ca pe smochinul cel neroditor, ci cu milostivirea Ta sa sapi imprejur si sa il ingrijesti cu mila Ta, asteptand cu iubire de oameni rodul pocaintei si al intoarcerii sale. Te rugam sa ne inveti si pe noi sa ne pocaim cu inima zdrobita pentru pacatele noastre, ca sa fim izbaviti de suferintele cele fara sfarsit si sa Iti cantam:
Iisuse, dandu-ne vreme de pocainta, miluieste-ne;
Iisuse, primind pocainta si lacrimile noastre, miluieste-ne;
Iisuse, inteleptindu-ne prin cugetarea la moarte, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce i-ai sfintit pe cei ce s-au nevoit prin aceasta cugetare, miluieste-ne;
Iisuse, alungand de la noi frica mortii, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 5-lea:

"Oare exista boala pe care Dumnezeu sa nu o poata vindeca?” - se intreaba necredinciosii cei indaratnici; dar noi, stiind multimea vindecarilor Tale, Fiule al lui Dumnezeu, credem puterii Tale si marturisim ca nimic nu Iti este cu neputinta Tie, Celui ce ai tamaduit in chip minunat pe cei care in suferintele lor au gasit puterea de a-Ti canta: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cuvintele Sfintelor Evanghelii stau inaintea noastra drept marturie a dragostei Tale pentru oameni, a nemarginitei Tale purtari de grija fata de cei aflati in suferinte, si ne arata ca oricat de mari ar fi caderile noastre nu pot covarsi multimea milei si a indurarilor Tale. Stiind aceasta, ne rugam Tie, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Care i-ai miluit pe bolnavii care au alergat la Tine, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce ai miluit multime de orbi, de schiopi si de demonizati, miluieste-ne;
Iisuse, Doamne, Care ai putere de a vindeca orice neputinta, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce si in zilele noastre faci minuni mari si preaslavite, miluieste-ne;
Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Care nu Te desparti de Biserica Ta, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce pana la sfarsitul veacurilor vei tamadui bolnavii, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 6-lea:

"Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, scoateti afara pe demoni. In dar ati luat, in dar sa dati!”, ai spus, Mantuitorule, ucenicilor Tai, iar ei, ascultandu-Te, au impartit in toata lumea vindecari minunate, aducand la dreapta-credinta pe multi dintre cei care au vazut cum s-a biruit prin har randuiala firii, si au cantat cu multumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Impreuna cu Preacurata Maica Ta, cetele Sfintilor se roaga Tie, Dumnezeule al izbavirilor, pentru tamaduirea credinciosilor care sunt apasati de boli, de suferinte si necazuri. O, Milostive Doamne, impreuna cu rugaciunile lor curate primeste si nevrednica noastra rugaciune:
Iisuse, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne;
Iisuse, pentru rugaciunile Sfintilor Doctori fara-de-arginti, miluieste-ne;
Iisuse, pentru rugaciunile Sfintilor facatori de minuni, miluieste-ne;
Iisuse, pentru rugaciunile celor ce au tamaduit boli de nelecuit, miluieste-ne;
Iisuse, pentru rugaciunile sfintilor pe care ii cinstim cu evlavie, miluieste-ne;
Iisuse, pentru rugaciunile tuturor sfintilor, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 7-lea:

Pe cat de mult s-a raspandit vestea vindecarilor pe care le-au facut Cuviosii Tai, spre slava Bisericii Tale, Iisuse, pe atat de mult a incercat necuratul diavol sa atraga lumea in inselare prin vindecatori inchipuiti care necinstesc invataturile dreptei credinte, care ii indeparteaza pe oameni de Tine si care cu inimile patate de noroiul ereziei cheama numele Tau si spun fara teama: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Izbaveste-l, Doamne, Iisuse Hristoase, pe robul Tau de toate viclesugurile celor care ii amagesc pe oameni prin vindecarile lor, pentru a-i rupe de Tine si a-i arunca in cursele diavolului. Sa se invredniceasca el de darul deosebirii si al intelepciunii, ca nu cumva sa fie inghitit de adancurile iadului, ci impreuna cu noi sa ii infrunte pe cei ce spun ca vindeca prin puterea Ta, desi necinstesc invataturile Bisericii Tale, si impreuna cu noi el sa Iti cante:
Iisuse, intarindu-ne in dreapta credinta, miluieste-ne;
Iisuse, fara a carui mila cadem prada celui viclean, miluieste-ne;
Iisuse, ca sa pricepem ca cea mai pierzatoare boala este erezia, miluieste-ne;
Iisuse, pentru a lepada ajutorul cel inselator, miluieste-ne;
Iisuse, ca sa primim suferinta si nu vindecarea cea amagitoare, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai lasat amagit de diavol in pustie, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 8-lea:

Mult indurase de la doctori femeia care avea de multi ani scurgere de sange, dar vindecarea a dobandit-o numai cand a venit la Tine. Fereste-i, Doamne, pe cei credinciosi de doctorii lipsiti de iscusinta si iubitori de arginti, si ajuta-i sa gaseasca doctori care le pot fi cu adevarat de ajutor, ca tamaduindu-se sa Iti cante: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Doamne, trimite Duhul Tau datator de viata peste toti cei care se ingrijesc de robul Tau, ca sa faca aceasta asa cum se cuvine, sa nu-i inmulteasca suferintele si sa nu-i umple sufletul de amaraciune, ci prin grija lor sa mangaie sufletul sau necajit. Trimite peste ei harul Tau, ca sa se roage Tie impreuna cu noi:
Iisuse, Care Te salasluiesti in cei care ingrijesc bolnavii cu jertfelnicie, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce ii ajuti sa Te vada pe Tine in chipul celor pe care ii ingrijesc, miluieste-ne;
Iisuse, care ajuti bolnavii sa vada in ajutorul omenesc ajutorul Tau cel ceresc, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce feresti bolnavii de nepriceperea doctorilor, miluieste-ne;
Iisuse, Cel ce pui inaintea celor suferinzi doctorii cei mai iscusiti, miluieste-ne;
Iisuse, Care de toate Te ingrijesti, randuind cu intelepciune cele de trebuinta, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 9-lea:

Iti inaltam rugaciuni, Doamne, nu numai pentru cei de aproape ai nostri, ci si pentru toti bolnavii pentru care nu are cine sa se roage si pentru toti cei apasati de singuratate. Daruieste-le lor mila Ta, Preabunule Doamne, daruieste-le sa cunoasca puterea Ta si sa simta prezenta Ta cea sfanta, ca izbavindu-se de amaraciune sa Iti cante: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Nimeni nu este fara de pacat si fiecare om a gresit fata de semenii sai; dascal de nepretuit este pentru unii suferinta, caci ii ajuta sa fie mai buni si mai intelegatori fata de neputintele celorlalti, si aceasta ne indeamna sa ne rugam Tie, Invatatorului nostru;
Iisuse, daruindu-ne dragoste pentru aproapele, miluieste-ne;
Iisuse, ca sa fim mai iubitori si mai blanzi, miluieste-ne;
Iisuse, trimitand peste noi pacea pe care ai dat-o ucenicilor Tai, miluieste-ne;
Iisuse, invatandu-ne sa ascultam povetele tainice ale Ingerului Pazitor, miluieste-ne;
Iisuse, ferindu-ne de duhul maniei, al vrajbei si al rautatii, miluieste-ne;
Iisuse, indepartand de la noi patima mandriei si a iubirii de sine, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 10-lea:

Degeaba primim vindecarea trupurilor daca sufletele noastre raman bolnave; degeaba ne tulburam incercand sa dobandim sanatate pentru trupul cel supus stricaciunii daca parasim grija pentru suflet, caci nici o vindecare nu este deplina pana ce nu I se inalta lui Dumnezeu cantarea: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Doamne, ajuta-l pe robul Tau sa caute nu numai vindecarea trupeasca, ci si pe cea sufleteasca. Povatuieste-l, calauzeste-l, lumineaza-l sa alerge la acoperamantul Bisericii Tale sfinte, pentru a lua putere sa mearga pe calea mantuirii. Si pentru ca boala prin care trece sa fie pentru el si pentru noi prilej de intoarcere la Tine, indraznim sa ne rugam Tie:
Iisuse, sadind in noi dorinta unei vieti virtuoase, miluieste-ne;
Iisuse, indemnandu-ne sa ne spovedim toate pacatele, miluieste-ne;
Iisuse, daruindu-ne sa ne impartasim cu Preacuratele Tale Taine, miluieste-ne;
Iisuse, revarsand peste noi darurile Sfantului Duh, miluieste-ne;
Iisuse, salasluindu-Te in inimile noastre cele indurerate, miluieste-ne;
Iisuse, ca sa cunoastem iubirea Ta cea mangaietoare, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 11-lea:

Mare bucurie se face pe pamant pentru un bolnav care dobandeste sanatate, si inca mai mare bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste. Cu adevarat mare bucurie va fi in cer si pe pamant daca robul Tau va dobandi atat tamaduirea trupeasca, cat si pe cea sufleteasca, si Ti-ar aduce cantarea de multumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Daca am avea credinta cat un graunte de mustar, robul Tau ar putea primi vindecare grabnica; oricat de putina ar fi credinta noastra insa, nu vom inceta a ne ruga Tie ca, asa cum ai primit oarecand cei doi bani ai vaduvei, tot asa sa primesti acum si rugaciunile pe care le facem pentru vindecarea trupeasca si sufleteasca a celui care boleste, a noastra si a tuturor celor aflati in patul de suferinta:
Iisuse, pentru rugaciunile tuturor celor ce iti cer aceasta, miluieste-ne;
Iisuse, ascultand cererile preotilor care ne pomenesc la Sfantul Jertfelnic, miluieste-ne;
Iisuse, pentru rugaciunile soborului ingeresc, miluieste-ne;
Iisuse, ca sa sporim in savarsirea faptelor bune, miluieste-ne;
Iisuse, trecand cu vederea faptele noastre cele rele, miluieste-ne;
Iisuse, daruindu-ne credinta puternica si nefatarnica, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 12-lea:

Desi noi, cei pacatosi, nu stim sa cautam in viata decat ceea ce este bine pentru trup, avem in fata pildele Cuviosilor care au purtat cu rabdare felurite boli si necazuri fara sa ceara de la Dumnezeu usurare, ci numai puterea de a rabda toate si de a canta in focul incercarilor: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Doamne, Tu stii daca pentru robul Tau este mai de folos sa primeasca grabnica vindecare sau sa se mai nevoiasca o vreme rabdand boala, si pentru aceasta Te rugam sa randuiesti viata lui dupa cum este cu adevarat bine si sa ii dai putere pe calea mantuirii, ca sa se roage impreuna cu noi asa:
Iisuse, lumina care izgonesti intunericul, miluieste-ne;
Iisuse, nadejdea celor deznadajduiti, miluieste-ne;
Iisuse, bucurie vesnica a celor ce Te cauta, miluieste-ne;
Iisuse, pastorule al turmei Tale cuvantatoare, miluieste-ne;
Iisuse, Mire al sufletelor care au iubit nevointa, miluieste-ne;
Iisuse, Rasaritule al Rasariturilor, miluieste-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, miluieste-ne!

Condacul al 13-lea:

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai fost, esti si vei ramane acelasi Samarinean milostiv Care ingrijesti nu numai pe cei cazuti intre talharii lumii acesteia, ci si pe cei aflati in multe alte feluri de suferinte, acopera-i pe ei cu harul Tau si ca un Iubitor de oameni alina-le durerile, pentru ca in vecii vecilor sa-Ti cante Tie: Aliluia!(de trei ori)
Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarasi Icosul 1: Doamne, Cel ce ai zis ca nu cei sanatosi au nevoie de doctor... si Condacul 1: Miluieste-l, Iubitorule de oameni, pe robul Tau... Apoi se zice aceasta

Rugaciune

Preaputernice si slavite Doamne, Iisuse Hris¬toase! Tu, Care ai venit in lume sa tamaduiesti neputintele oamenilor, Care nu ai venit sa chemi la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, si ai primit moarte pe cruce pentru mantuirea noastra! Din adancul inimii Te rog sa primesti smerita mea nevointa si aceasta mica rugaciune a mea pentru cel incercat de boala!

Mantuieste-l, Doamne, precum stii, ca un bun si iubitor de oameni, si randuieste Tu toate spre folosul sau. Ca noi neputinciosi suntem si nu il putem ajuta daca nu ne vei lumina cu harul Tau. De e voia Ta, il poti pedepsi precum se cade pentru pacatele sale, tamaduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea. Dar cazand inaintea Ta Te rog, indura-Te de robul Tau, potoleste-i fierbinteala, alina-i suferinta, ridica-l din patul durerii. Sa ii fie aceasta incercare prin care trece spre indreptarea vietii, spre inceput bun mantuirii si spre iertarea pacatelor. Si daca ii e de folos sa duca mai departe crucea bolii, fie, Doamne, dupa voia Ta, nu dupa voia noastra. Daruieste-i lui rabdare si liniste, alungand de la el toata frica si toata deznadejdea, ca sa nu fie ingenuncheat de durere si sa carteasca sau sa cada in patima maniei. Ajuta-l, Iubitorule de oameni, ca vazand el mila Ta sa cada la picioarele Tale cu lacrimi de pocainta si de multumire, ca sa se invredniceasca sa auda glasul Tau cel sfant: "Iertate iti sunt pacatele!” Amin.

Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                         

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,
Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 2-lea

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii oaspetele Tău!
Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,
Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor,
Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor şi a seminţelor,
Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii,
Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină,
Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale,
Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 3-lea

Prin puterea Sfântului Duh împrăştie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingaşă alcătuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cântaţi Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin mii de părţi strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu eşti Biruitorul morţii! Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în veşminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?
Slavă Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori şi gusturi şi miresme,
Slavă Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogată în mângâiere,
Slavă Ţie, că ne-ai înconjurat cu mii şi mii de făpturi,
Slavă Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care şi-a pus pecetea peste întreaga lume,
Slavă Ţie, cu evlavie sărut urmele paşilor Tăi nevăzuţi,
Slavă Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieţii veşnice,
Slavă Ţie, pentru nădejdea vieţii nestricăcioase, nepieritoare, desăvârşite,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 4-lea

Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde nu eşti Tu - acolo e pustiu. Unde eşti Tu - acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc prorocind despre frumuseţea cea negrăită a corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:
Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării,
Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare linişte,
Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,
Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc,
Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,
Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,
Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre bucuria veşnicei zile neînserate,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 5-lea

Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepărtaţilor luminători mă priveşte veşnicia; sunt aşa mic şi neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.
Slavă Ţie, pentru necontenita Ta purtare de grijă,
Slavă Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,
Slavă Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,
Slavă Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care-mi slujesc,
Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele,
Slavă Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,
Slavă Ţie, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-6-lea

Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădeşte atotputernicia mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreţia Ta. Glasul Domnului peste câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veşmânt; Tu înalţi până la cer valurile mării. Laudă Ţie, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalţe strigăt de pocăinţă: Aliluia!

Icosul al-6-lea

Ca fulgerul când luminează cămările ospăţului şi după el par jalnice toate făcliile, aşa ai strălucit şi Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu năzuieşte spre Tine!
Slavă Ţie, hotar al celor mai înalte visuri omeneşti,
Slavă Ţie, pentru setea noastră nepotolită după împărtăşirea cu Dumnezeu,
Slavă Ţie, Celui ce ai aprins în noi nemulţumirea numai cu viaţa cea de pe pământ,
Slavă Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale,
Slavă Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot răul spre nimicire,
Slavă Ţie, pentru descoperirile Tale;
Slavă Ţie, pentru fericirea de a Te simţi şi de a vieţui cu Tine,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-7-lea

În sânul minunatei simfonii care ne înfăşoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăţiei ce va să fie în dulceaţa cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simţirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumuseţe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să înălţăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!
Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,
Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,
Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,
Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns,
Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,
Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-8-lea

Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci spre patul celui suferind. Şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Ţie îţi înălţăm cântare: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea şi mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:
Slavă Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune;
Slavă Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;
Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;
Slavă Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept;
Slavă Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit şi tuturor le dăruieşti viaţa de veci;
Slavă Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt şi bun;
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru nădejdea învierii;
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-9-lea

De ce zâmbeşte tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată uşurare, fără asemănare cu cele pământeşti şi însuşi văzduhul devine altar şi biserică purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul şi pământul cântă atunci lauda: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, şi ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic şi neapropiat
Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră cu faptele bunătăţii,
Slavă Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceaţă fiecare din poruncile Tale,
Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai trimis nereuşite şi scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinţa celorlalţi,
Slavă Ţie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăşi fapta bună,
Slavă Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele înalte,
Slavă Ţie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 10-lea

Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conştiinţă s-a stins şi întorci la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputinţă de îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe toate le zideşti, şi Cel ce iarăşi dai viaţă. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mă cu harul tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine şi nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vieţii mele glasul Tău tainic şi să-Ţi strig Ţie, Celui veşnic:
Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,
Slavă Ţie, pentru presimţirile dăruite de har,
Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic,
Slavă Ţie, pentru descoperirile din vis şi din trezie ale cuvioşilor Tăi,
Slavă Ţie, Celui ce zădărniceşti planurile nefolositoare,
Slavă Ţie, Celui ce ne trezeşti prin suferinţe din beţia patimilor,
Slavă Ţie, Celui care smereşti spre mântuire trufia inimii,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 11-lea

Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se aşterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii şi al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fericit cel care va cina în împărăţia Ta, însă Tu m-ai împărtăşit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul şi Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit ştiutele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de fire?
Slavă Ţie, pentru puterea harului Tău cel necuprins şi de viaţă făcător,
Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului.
Slavă Ţie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,
Slavă Ţie, adânc nesecat al iertării,
Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 12-lea

De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului, luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Ce înseamnă laudele mele înaintea Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor - aceasta este partea sufletelor înalte - dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îţi aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare şi am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi să strig:
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată şi dumnezeiască,
Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu cetele sfinţilor şi îngerilor Tăi,
Slavă Ţie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăţia Ta,
Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de Viaţă Făcător al veacului ce va să vină,
Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,
Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 13-lea

O, Preabună şi de Viaţă-Făcătoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm în veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruinţă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,
Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Şi Condacul întâi

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!
Nimic fara Dumnezeu,nu exista.amin

ACATISTUL MAICII DOMNULUI ÎN CINSTEA ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI DE LA KAZAN (8 iulie/ 22 octombrie)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...





Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!
Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin

 
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cred întru-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!
Doamne miluiește! (de 12 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Apărătoarei neamului creştinesc, cântare de mulţumire aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru sfânta ta icoană. Iar tu, ca o milostivă şi ajutătoare a celor ce aleargă spre tine, apără-ne pe noi de tot necazul şi de toată nevoia, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!
Icosul 1
Îngerul cel înainte-stătător a fost trimis să zică “Bucură-te” Născătoarei de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu-Cuvântul s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi noi păcătoşii preamărind arătarea cea minunată a icoanei ei şi a dumnezeiescului Prunc Hristos Mântuitorul cu umilinţă strigăm celei pline de har:
Bucură-te, Copilă de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, podoaba cea strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, Ceea ce eşti cinstită de îngeri;
Bucură-te, Ceea ce eşti cântată de serafimi;
Bucură-te, plinirea cea luminoasă a proorocilor;
Bucură-te, lauda apostolilor;
Bucură-te, mărturisirea mucenicilor;
Bucură-te, cununa cuvioşilor;
Bucură-te, bucuria drepţilor;
Bucură-te, nădejdea păcătoşilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 2

Din înălţimea lăcaşului ceresc al slavei Fiului tău, Preacurată, ai căutat spre necazurile robilor tăi din cetatea Kazan, în care răucredincioşii agareni necinsteau credinţa în Hrisos, ai binevoit să le arăţi lor această icoană, proslăvită prin facerea de minuni, ca cei iubitori de Hristos să se încredinţeze în semnele Harului şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Fiind înţelepţită prin întreita arătare a Maicii lui Dumnezeu, o fecioară înţeleaptă a mărturisit mai marilor cetăţii despre această minunată arătare şi despre mustrarea ta cea înfricoşătoare; iar noi minunându-ne de cele auzite, cu evlavie cântăm celei Preabinecuvântate:
Bucură-te, ceea ce dai slavă lui Dumnezeu prin buze nevinovate;
Bucură-te, ceea ce descoperi credincioşilor tainele lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda vestită a credincioşilor;
Bucură-te, fulger care înfricoşezi pe cei necredincioşi;
Bucură-te, ceea ce luminezi mintea credincioşilor prin măreţia minunilor tale;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi credinţa cea rea a agarenilor;
Bucură-te, zdrobirea trufiei necredincioşilor;
Bucură-te, întărirea credinţei creştineşti;
Bucură-te, ceea ce sfinţeşti cinstirea sfintelor icoane;
Bucură-te, ceea ce prefaci necazul nostru în bucurie;
Bucură-te, ceea ce ne înveseleşti prin nădejde neîndoielnică;
Bucură-te, ceea ce ne încurajezi prin făgăduinţe neamăgitoare;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 3

Puterea Celui Preaînalt prin harul Născătoarei de Dumnezeu a încurajat pe fecioara cea preaînţeleaptă spre aflarea darului lui Dumnezeu cel fără de preţ, care cu încredere în Domnul s-a străduit a găsi îngropată în pământ comoara – sfânta icoană a Maicii lui Dumnezeu, pentru care a strigat cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Râuri de minuni ai izvorât credincioşilor din cetatea Kazan din preacurata ta icoană, Stăpână. Celor orbi le-ai dat vederea, pe cei întunecaţi la suflet i-ai luminat cu lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, iar cei feciorelnici au aflat liman liniştit la umbra icoanei tale. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm ţie:
Bucură-te, ceea ce ai împrăştiat întunericul necredinţei cu arătarea icoanei tale;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe toţi prin strălucirea minunilor tale;
Bucură-te, vederea celor orbi;
Bucură-te, luminarea celor întunecaţi cu mintea,
Bucură-te, mărirea Ortodoxiei,
Bucură-te, liman liniştit al celor dornici de mântuire;
Bucură-te, Maica fecioriei;
Bucură-te, acoperământul şi îngrădirea celor neprihăniţi;
Bucură-te, că de tine se bucură mulţimea credincioşilor;
Bucură-te, că de tine se înfricoşează mulţimea demonilor;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor creştinilor;
Bucură-te, bucuria tuturor scârbiţilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 4

Vrând să potolească viforul tulburărilor ridicat de agareni, fericitul Erghemon, scriitorul minunilor icoanei tale, Fecioară, cu lacrimi s-a rugat şi a avut descoperire că această sfântă icoană scut de biruinţă este, pentru care întărit fiind în credinţă, până la sfârşitul vieţii sale a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Având descoperire de la cuviosul părinte Serghie că prin această icoană a Maicii Domnului avea să se izbăvească pământul rusesc de cotropirea celor de alt neam, sfântul ierarh Arsenie a vestit oastei celei iubitoare de Hristos despre această taină. Şi purtând ostaşii sfânta icoană ca pe un steag aducător de izbândă au curăţit cetatea de păgâni, cântând apărătoarei tuturor creştinilor:
Bucură-te, Maica Celui Preaînalt,
Bucură-te, Ceea ce rogi pe Hristos Dumnezeu pentru toţi;
Bucură-te, Ceea ce mântuieşti pe cei care aleargă spre atotputernicul tău omofor;
Bucură-te, Apărătoarea celor ce se află în necazuri şi în boli;
Bucură-te, Ceea ce dăruieşti cele de folos celor ce se roagă cu inima înfrântă înaintea cinstitei tale icoane;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de rele pe cei ce au în tine încredere tare;
Bucură-te, liman bun şi liniştit;
Bucură-te, Ajutătoare grabnică;
Bucură-te, acoperământul cel cald al mântuirii;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al milei;
Bucură-te, ceea ce nu întârzii spre ajutor;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de toate nevoile;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 5

Stea cu dumnezeiască mergere s-a arătat icoana ta de Dumnezeu Născătoare, care înconjurând pământul rusesc a luminat cu razele sale pe cei ce rătăceau pe marea vieţii. Bezna necazurilor şi negura bolilor ai împrăştiat şi la calea cea mântuitoare ai îndreptat pe cei ce alergau la tine cu credinţă şi strigau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzând minunile care se făceau prin harul lui Dumnezeu, la icoana Maicii Domnului, ţarul Petru a luat această icoană conducătoare oastei sale în lupta cu duşmanii, pe care cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu învingându-i, a cinstit sfânta icoană şi a aşezat-o în mijlocul cetăţii de scaun drept temelie, scut şi îngrădire. Pentru aceasta strigăm celei Preacurate:
Bucură-te, locaş şi templu al lui Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, vas al slavei Lui necuprinse;
Bucură-te, cetate împărătească pururea însufleţită;
Bucură-te, palat preaînfrumuseţat;
Bucură-te, bucuria oraşelor şi satelor;
Bucură-te, apărătoare şi îngrădire a creştinilor în necaz;
Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe,
Bucură-te, întărirea pământului rusesc;
Bucură-te, ajutătoarea oastei celei iubitoare de Hristos;
Bucură-te, biruinţă asupra duşmanilor;
Bucură-te, izbăvire în necazuri;
Bucură-te, ceea ce ne cercetezi cu îndurările tale de Maică;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 6

Cinul arhieresc, călugării şi mirenii, rugându-se înaintea cinstitei tale icoane, binevestesc mila ta cea mare, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, căci tu îngrădeşti oraşele, acoperi mănăstirile şi păzeşti satele şi ştiindu-te pe tine apărătoare nebiruită, cu lacrimi aduc ţie rugăciuni, ca să-ţi înalţi către Fiul tău mâinile tale cele de Dumnezeu purtătoare pentru robii tăi şi să izbăveşti de toată nevoia şi necazul pe cei care cu mulţumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Răsărit-ai de demult lumina adevărului şi ai alungat înşelăciunea agarenilor din cetatea Kazanului, iar acum străluceşti cu lumina minunilor în toate oraşele ruseşti. Cei ce aleargă cu credinţă la icoana ta primesc vindecare de boli şi izbăvire de necazuri şi învrednicindu-se de toată bucuria îţi cântă stăruitor aşa:
Bucură-te, izvor nesecat al sfinţeniei;
Bucură-te, râu curgător al Harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, împăcarea celor păcătoşi cu Dumnezeu;
Bucură-te, curăţirea păcatelor noastre;
Bucură-te, călăuza cucerniciei;
Bucură-te, ajutor şi întărire în lucrurile cele bune;
Bucură-te, ceea ce primeşti făgăduinţele cele bune;
Bucură-te, ceea ce înlesneşti începuturile cele frumoase;
Bucură-te, ceea ce distrugi pornirile cele rele;
Bucură-te, ceea ce împrăştii cursele vrăjmaşului;
Bucură-te, ceea ce nu întârzii a ajuta pe oameni;
Bucură-te, ceea ce din plin reverşi asupra noastră milele lui Dumnezeu;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 7

Minunată biserică a zidit poporul rusesc cel drept credincios în cinstea sfintei icoane, spre vestirea milelor Preabinecuvântatei Împărătese a cerului şi a pământului, Căreia, după putinţă, a adus cântare de mulţumire pentru izbăvire de venire asupra sa a celor de alt neam, ca toţi să-şi amintească de minunile Maicii lui Dumnezeu şi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Apărătoare neînfricată s-a arătat cetăţii de scaun icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, ca şi oarecând în Constantinopol, căci către tine aleargă oamenii la vreme de necaz cerându-ţi ajutor şi ţie îţi aduc mulţumiri pentru izbândă. Înaintea cinstitei tale icoane se roagă şi pe tine Ajutătoare şi Apărătoare tare te mărturisesc. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm cu mulţumire:
Bucură-te, Acoperământul Rusiei;
Bucură-te, întărirea şi îngrădirea Ortodoxiei în pământul rusesc;
Bucură-te, scut nezdruncinat al oastei iubitoare de Hristos;
Bucură-te, platoşă tare a ostaşilor;
Bucură-te, ceea ce descoperi uneltirile vrăjmaşilor;
Bucură-te, ceea ce sfâşii urzeala duşmanilor;
Bucură-te, mustrarea necinstei;
Bucură-te, distrugerea vicleşugurilor;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti de rătăcire pe cei tineri;
Bucură-te, mângâierea bătrânilor;
Bucură-te, ceea ce destrami învăţăturile cele păgubitoare;
Bucură-te, dăruirea învăţăturilor celor de suflet folositoare;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 8

Străin este celor necredincioşi să priceapă minunile care izvorăsc de la cinstita ta icoană. Iar noi, ca unii ce cunoaştem că harul tău şi puterea ta este asupra sfintelor tale icoane, mărturisim despre harul şi puterea icoanei tale din Kazan, pe care o sărutăm cu evlavie şi prin ea ne închinăm ţie, căci darul tău face semne şi minuni celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Ceea ce ai fost înălţată la cer şi în cele de sus locuieşti, Născătoare de Dumnezeu, pe cei de pe pământ nu-i părăseşti prin mijlocirile tale, ca una ce ai îndrăznire de maică către Hristos, Dumnezeul nostru. Pentru aceasta te rugăm: Îngrădeşte cu pace viaţa celor drept credincioşi şi cele de folos pururea dăruieşte robilor tăi, ca mărindu-te pe tine să-ţi cântăm:
Bucură-te, Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput;
Bucură-te, Ceea ce eşti umbrită cu puterea Celui Preaînalt;
Bucură-te, că din tine a răsărit Spicul cel Ceresc;
Bucură-te, că tu izbăveşti lumea de foamea cea păgubitoare a sufletelor;
Bucură-te, Ceea ce pururea mijloceşti pentru neamul nostru;
Bucură-te, că mult poate rugăciunea ta înaintea Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce ne-ai înfiat pe noi lângă Crucea lui Hristos;
Bucură-te, Ceea ce pururea ai către noi dragoste de maică;
Bucură-te, mijlocirea veşnicilor bunătăţi;
Bucură-te, Ceea ce nu ne lipseşti nici de bunătăţile cele pământeşti;
Bucură-te, scăparea noastră la vreme de încercare;
Bucură-te, mângâierea noastră în necazuri;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!
Condacul 9
Mai înaltă decât toată firea îngerească te-ai arătat, Preasfântă Fecioară, căci tu ai purtat în pântecele tău pe Dumnezeul tuturor şi cu trup L-ai născut. Pe braţe ai purtat pe Cel ce poartă în palma Sa întreaga lume, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii pe tine te mărim şi lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând, ca pe nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu, căci cu neputinţă este oamenilor să te mărească pe tine după cuviinţă, Stăpână, ci ca Ceea ce eşti bună, primeşte de la noi, cei ce-ţi cântăm ţie, glasul Arhanghelului:
Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har;
Bucură-te, căci cu tine este Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce eşti binecuvântată între femei;
Bucură-te, Ceea ce ai aflat har înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul lumii;
Bucură-te, Maica Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Născătoarea Împăratului Cel Veşnic;
Bucură-te, că din tine a crescut rodul vieţii;
Bucură-te, Ceea ce eşti sfinţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, Ceea ce eşti umbrită de puterea Celui Preaînalt;
Bucură-te, slugă credincioasă a Domnului;
Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 10

Vrând să mântuieşti pe mulţi de tot răul, de necaz şi de durere, ne-ai dăruit nouă sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, prin care orbii văd, şchiopii umblă, slăbănogii se ridică, cei stăpâniţi de duhuri necurate se vindecă, oamenii se izbăvesc de rănile cele aducătoare de moarte, pământului se dă roadă la bună vreme, casele şi oraşele sunt păzite de foc. Pentru aceasta preamărim pe Dumnezeu, Cel ce varsă asupra noastră milele Sale şi-I cântăm cu stăruinţă: Aliluia!
Icosul 10
Zid eşti Născătoare de Dumnezeu pământului rusesc, oraşelor eşti slavă şi îngrădire, oastei celei drept măritoare eşti izbândă asupra vrăjmaşilor. Pentru aceasta, mulţumindu-ţi, îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce preamăreşti pe cei ce te preamăresc pe tine;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei ce te necinstesc pe tine;
Bucură-te, înfricoşarea duşmanilor;
Bucură-te, izbăvire de venire asupra noastră a celor de alt neam;
Bucură-te, tăria ostaşilor;
Bucură-te, îngrădirea celor ce luptă;
Bucură-te, livadă purtătoare de viaţă, care înveseleşti inimile credincioşilor;
Bucură-te, armă de care se cutremură demonii;
Bucură-te, mir mântuitor, cel ce ungi rănile păcătoşilor care se pocăiesc;
Bucură-te, nădejdea noastră cea fierbinte;
Bucură-te, aşteptarea noastră cea neîndoielnică;
Bucură-te, liman bun şi liniştit;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 11

Cântare de laudă aducem şi de mulţumire aducem ţie, Stăpână, înaintea icoanei tale cădem şi cu dragoste o sărutăm. Sub atotputernicul tău omofor, cinurile feciorelnicilor viaţă paşnică petrec şi spre tine nădăjduiesc, iar lui Dumnezeu Îi cântă: Aliluia!

Icosul 11

Făclie primitoare de lumină vedem icoana ta cea preacinstită, Stăpână, care aprinzând în sine focul cel nematerialnic al harului tău, împrăştie lumină celorlale multor chipuri asemănătoare, din care lumină împărtăşindu-se acestea, strălucesc cu minunile, povăţuind la calea mântuirii pe toţi care te laudă aşa:
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară;
Bucură-te, Maică – fecioară de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, călăuza cea bună a fecioriei;
Bucură-te, paza celor doritori de curăţie;
Bucură-te, lauda femeilor;
Bucură-te, mărirea fecioarelor;
Bucură-te, apărătoarea văduvelor;
Bucură-te, mângâierea orfanilor;
Bucură-te, hrănitoare săracilor;
Bucură-te, veşmântul celor goi;
Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;
Bucură-te, veselia celor întristaţi;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 12

Vrând să dai har celor ce te cinstesc cu dragoste, Născătoare de Dumnezeu, ai revărsat puterea harului tău asupra sfintelor tale icoane. Acest har dumnezeiesc dăruieşte vindecare neputinţelor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi se roagă ţie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cântând minunile tale cele de demult şi cele de acum, te lăudăm pe tine, ca ceea ce eşti izvor purtător de viaţă al Harului şi râu nesecat al minunilor. Spre tine, adâncul milei şi al îndurărilor punem, după Dumnezeu, toată nădejdea noastră şi, preamărindu-te pe tine în această viaţă şi în viaţa viitoare îţi cântăm:
Bucură-te, aşteptarea cea neruşinată a creştinilor;
Bucură-te, scăparea mântuitoare a credincioşilor;
Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;
Bucură-te, mântuirea celor mâhniţi;
Bucură-te, baie care speli conştiinţa;
Bucură-te, rouă care înviezi sufletele;
Bucură-te, vindecarea cea fără plată a bolilor;
Bucură-te, izbăvirea cea grabnică din nevoi;
Bucură-te, ceea ce ne scoţi din adâncurile pieirii;
Bucură-te, bucuria noastră în ziua morţii;
Bucură-te, nădejdea noastră de după moarte;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 13

Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primeşte acum de la noi această puţină rugăciune şi pentru măreţia bunătăţilor şi îndurărilor tale, să nu pomeneşti păcatele noastre cele multe, ci plinind spre bine cererile noastre, dăruieşte-ne sănătate trupului, mântuire sufletului, izbăvire de tot necazul şi durerea şi ne fă moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Îngerul cel înainte-stătător a fost trimis să zică “Bucură-te” Născătoarei de Dumnezeu, atunci când Dumnezeu-Cuvântul s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei; şi noi păcătoşii preamărind arătarea cea minunată a icoanei ei şi a dumnezeiescului Prunc Hristos Mântuitorul cu umilinţă strigăm celei pline de har:
Bucură-te, Copilă de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, podoaba cea strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, ceea ce eşti cinstită de îngeri;
Bucură-te, ceea ce eşti cântată de serafimi;
Bucură-te, plinirea cea luminoasă a proorocilor;
Bucură-te, lauda apostolilor;
Bucură-te, mărturisirea mucenicilor;
Bucură-te, cununa cuvioşilor;
Bucură-te, bucuria drepţilor;
Bucură-te, nădejdea păcătoşilor;
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Apărătoarei neamului creştinesc, cântare de mulţumire aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, pentru sfânta ta icoană. Iar tu, ca o milostivă şi ajutătoare a celor ce aleargă spre tine, apără-ne pe noi de tot necazul şi de toată nevoia, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, Apărătoare grabnică a neamului creştinesc!
Rugăciune
O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Cu frică, cu credinţă şi cu dragoste căzând înaintea sfintei tale icoane, te rugăm: Nu întoarce faţa ta de la noi, cei ce ne cucerim ţie, Maică milostivă, roagă pe Fiul tău şi Domnul Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, să dăruiască pace ţării noastre. Sfânta Sa Biserică să o păzească neclintită de necredinţă, de eresuri şi de dezbinare, căci nu avem alt ajutor, nici altă nădejde afară de tine, Născătoare de Dumnezeu. Tu eşti Ajutătoarea şi Apărătoarea cea atotputernică a neamului creştinesc. Izbăveşte pe cei care se roagă ţie de căderea în păcat, de asuprirea oamenilor răi, de toată nevoia şi ispita, de tot necazul şi de moartea cea năprasnică. Dăruieşte-ne nouă duhul smereniei, inimă înfrântă, curăţia cugetelor, ca lăudând cu mulţumire măreţia ta să ne învrednicim toţi de Împărăţia Cerurilor şi acolo împreună cu toţi Sfinţii să preamărim Preacinstitul şi de mare cuviinţă Nume al Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!

Otpustul:

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și Preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Preluare manastireasfinteicruci.ro

Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor,
Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te Marta și Maria pe Tine, lisuse, că ai venit iarăși în Betania cu șase zile înainte de Paști, Ți-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce ședeau la masă, Marta cu sârguință îți slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună și-a ales, fiindu-Ți recunoscătoare pentru învierea fratelui ei și luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, Ți-a uns preacuratele Tale picioare și le-a șters cu părul capului ei și cu iubire, din preaplinul inimii, Ți-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria îți unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: „De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari si să fie dați săracilor”. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu, însă, Doamne, știind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptățit această femeie, zicând: „Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunăvoie, îți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Doamne, că la cină ai fost gătit de Maria pentru îngropare;
Binecuvântat ești, lisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primești ungere cu mir de la Maria;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vestești lumii întregi iubirea;
Binecuvântat ești, Cel ce pe Lazăr l-ai sculat din morți, ca venirea Ta să fie cu putere;
Binecuvântat ești, Cel ce Însuți Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 3-lea

Având cu adevărat putere Dumnezeiască, Stăpâne Hristoase, foarte de dimineață, ai plecat din Betania și apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și acolo veți găsi un asin și un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și dezlegându-l să Mi-l aduceți. Și dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați?, veți zice că Domnului îi trebuiește și să cântați: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plecând ucenicii au adus asinul și mânzul și și-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi Te-ai așezat pe mânzul asinei și, ca un Împărat blând, cu pace ai săvârșit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru această și noi Te întâmpinăm cu aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel ce împreună cu Tatăl întru cele înalte șezi pe tron, dar ai binevoit să stai și pe mânzul asinei;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești închinat de Puterile înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce împărățești cu tărie veacurile și ai venit cu slavă în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Cel ce privești la cei smeriți și cu blândețe ai venit întru ale Tale;
Binecuvântat ești, Cel ce, șezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce întru cele de jos primind micșorarea, sus, în Ceruri, ai șezut împreună cu Tatăl și cu Duhul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 4-lea

Furtună de gânduri îndoite îmi tulbură mintea și cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai șezut pe mânzul asinei, ca să-l cauți pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, prorocul, care zice: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veselește-Te fiica Ierusalimului, căci iată împăratul Tău vine la Tine drept biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim și din adâncul sufletului Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind mulțimile care au venit la prăznuire că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună și își așterneau hainele lor pe cale, alții tăiau ramuri de copaci și mergând în urma Ta cântau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția ce vine întru numele Domnului și tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta și noi în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al morții Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauți împărăție care nu este din lumea aceasta;
Binecuvântat ești, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată;
Binecuvântat ești, Păstorul cel Bun, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Mielule fără răutate, Care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine Însuți.
Binecuvântat ești, Stăpâne al făpturii, Care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta;
Binecuvântat ești, Împăratul Slavei, Care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească și proslăvit de prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 5-lea

Fiind din veac îmbrăcat în frumusețe și tărie Dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion și Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească prorocia lui Naum: „Iată, că pe munți sunt picioarele celui ce binevestește, ale celui ce vestește pacea! Prăznuiește Iuda sărbătorile Tale și împlinește făgăduințele Tale!”. Și să se împlinească iarăși, altă prorocie a părintelui Tău David: „Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinți”. Când însă, Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit, pentru minunile ce le-a văzut la Tine, zicând: „Binecuvântat este Împăratul, Cel ce vine întru numele Domnului! Pace pe pământ și slavă întru cei dei sus!”. Pentru aceasta și noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând fariseii că bucuria poporului se înmulțește foarte și ucenicii Tăi strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ți-au zis: „Învățătorule, oprește-i pe ucenicii Tăi”. Tu, însă, Doamne, le-ai răspuns: „Dacă aceștia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi”, așa cum a prorocit profetul Avacum, zicând: „Căci piatra cea din zid strigă și grinda din căpriorii casei îi răspunde”. Pentru aceasta și noi având sufletele și inimile reci precum piatra, totuși, după cuvântul Tău nu încetăm a Te lauda așa:
Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuiești pe cei păcătoși;
Binecuvântat ești, Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioșilor Tăi, că ești aproape de noi;
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cerești cu cele pământești;
Binecuvântat ești, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vestești lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc;
Binecuvântat ești, Împărate al Celor ce împărățesc, că Împărăția Ta este Împărăție veșnică;
Binecuvântat ești, Stăpâne al Stăpânitorilor, că Împărăția Ta este în tot neamul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 6-lea

Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeiești, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta și poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârșit această minune. Și oamenii grăiau unul către altul: de ce așteptăm și nu ieșim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări și cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: „Mă voi urca în finic să rup ramurile lui”, pentru că Acesta este finicul dreptății și despre El a grăit David: „Dreptul ca finicul va înflori”. Și așa, cu ramuri în mâini Ți-a cântat poporul: Osana, dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii și cu ciomege au ieșit la Tine, ca la un tâlhar, că nu știau să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind în toată slava și frumusețea, când Te ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înălțimile Eleonului, toate clădirile templului și alte zidiri ale cetății că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi și cu lacrimi ai zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi”. Și îndată ai mai zis că vor veni peste tine zile, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile. Și te vor face una cu pământul cu fiii tăi, și nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, îți cântăm:
Binecuvântat ești, Păstorule cel Mare, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Arhiereule al bunătăților ce vor să fie, Care ai binevoit să pătimești pentru neputințele noastre;
Binecuvântat ești, Mijlocitorul Legământului celui nou, Care ai dorit să mântuiești din veșnica moarte pe oamenii cei căzuți;
Binecuvântat ești, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept ești și drepte sunt judecățile Tale;
Binecuvântat ești, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost și cu mila Ta umpli tot pământul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 7-lea

Vrând să izbăvești neamul omenesc din robia vrăjmașului, lisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlinească Scriptura care zice: „S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion”. Și intrând acolo, s-a cutremurat tot orașul, iar unii, ieșind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: „Osana, Fiul lui David!”, alții, mirându-se, s-au întrebat: „Cine este acesta?”. O, nebunilor bătrâni si falșilor învățători! Toate casele cetății propovăduiesc minunile Tale. Toată ludeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: „Cine este acesta?”. Lazăr abia a înviat și nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a ieșit din curtea lui lair și nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia și nu vor să-Ți cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunat Te-ai arătat, lisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim și îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat templul sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul proroc Avacum: „Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui”; și îndată ai izgonit pe cei ce vindeau și cumpărau acolo, zicând: „Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari”. Ca să se împlinească o altă Scriptură: „Râvna casei Tale m-a mâncat”. Iar noi, înfricoșându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm să locuiești în casa Ta, în toate zilele vieții noastre, să privim la frumusețea Ta și, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim așa:
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri nu locuiești în biserici făcute de mâini omenești, dar în biserică pământească ai intrat cu slavă;
Binecuvântat ești, Cel ce locașul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în fața grijilor lumești;
Binecuvântat ești, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălașul Tău, mai mult decât sălasul păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locașurile Tale, decât o mie în locașurile păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Cel mare în Sion, pentru că sfânt și înfricoșător este numele Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești în Ierusalim, că sfântă este biserica ta și minunat ești întru dreptatea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 8-lea

Mare și preaslăvită minune ai săvârșit Hristoase, când, pe neașteptate, ai intrat în biserica Ta și acolo pe șchiopii și orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină și Doctor milostiv, că „adevărul merge înaintea Ta”, precum a grăit David și, astfel, ai izvorât tuturor, în această mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină și viață, cum a spus mai înainte prorocul Sofonie: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecățile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău și nu vei mai vedea nicio nenorocire. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine și te va înnoi, spune Domnul: și voi mântui pe cel strâmtorat și pe cel lepădat îl voi primi”. Pentru aceasta și noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Totul ai fost iubire, Preadulce lisuse, pentru aceasta îți aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug și a pruncilor fără răutate, în timp ce bătrânii și învățătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând cine este Acesta. Pruncii teologhisesc, cântându-Ți: „Osana Fiul lui David!”, și cu stâlpări și cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morți. Învrednicește-ne și pe noi, cei stăpâniți de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânșii, să-Ți aducem aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate;
Binecuvântat ești, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate ești purtat ca un Dumnezeu pe pământ;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăși să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca și pe noi, cei ce aveam sufletele peșteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăși casă curată a Duhului Sfânt;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești slujit de mii și mii de îngeri și mulțimile toate stau înaintea Ta;
Binecuvântat ești, că mulțimile de copii Ți-au cântat pe pământ și popoarele Te-au întâmpinat;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 9-lea

Mulțimea toată de cărturari și arhierei, văzând, lisuse, minunile pe care le-ai săvârșit în templu și pe copii cântând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au tulburat și Ți-au zis: „Auzi ce spun aceștia?” – Tu, însă, le-ai zis: „Au niciodată nu ați auzit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit Lauda?”. Noi, însă, mirându-ne de împietrirea și cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăția inimii, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ți aducă mulțumire vrednică pentru micșorarea Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor înțelepți Dumnezeirea Ta și ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simțit mai mult decât părinții lor, că Tu ești cu adevărat Hristos. Învrednicește-ne și pe noi să mărturisim cu suflete curate și buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta și să-Ți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat și ai înțelepțit pe prunci, luminează și înțelepțește gândurile și inimile noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce prin săvârșirea minunilor Tale ai mărturisit Dumnezeirea Ta, deschide și ochii noștri să pricepem minunile din legea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstorește-ne și pe noi întru blândețea duhului la loc cu verdeață;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păzit pe lacob, sălășluiește-ne întru curăția inimii la loc cu ape liniștite;
Binecuvântat ești, Împăratul păcii, să strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna;
Binecuvântat ești, Soare al Dreptății, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiești neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se închine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la Filip au grăit: „Vrem să-L vedem pe Iisus”. Acela, împreună cu Andrei, Ți-au spus Ție. Tu, însă, le-ai răspuns că nu a venit încă ceasul ca să se preaslăvească întru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale ai venit și ai Tăi nu Te-au primit și la moarte Te-au osândit. Și grăuntele de grâu nu aduce roadă dacă nu moare sub brazdă; astfel și Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia prorocul că „Te-ai arătat celor ce nu Te caută”. Pentru aceasta veniți, neamuri, și vedeți astăzi pe Împăratul Cerului, Care șade pe tron înalt, Care a intrat în Ierusalim stând pe mânzul asinei, ca toți cu o singură gură și o singură inimă să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tu ești Împăratul Cel Veșnic, blând, irept, biruitor și Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în această zi, șezând pe un blând mânz de asin, ca să potolești iuțimea cea de cal a pământenilor. Pentru aceasta, blândețea Ta să fie chibzuită povață pentru toți oamenii și să cunoască ei că Tu Te uiți la cel blând, la cel tăcut și la cel ce se teme de cuvintele Tale. „Pentru aceasta vor preface săbiile în fiare de pluguri și lăncile lor în cosoare și niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia”. Noi, însă, fiind blânzi cu duhul și smeriți cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviință pe Stăpânul Cel Preablând, Care a venit să frângă mândria celui viclean și întru blândețea duhului Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Cel ce Te-ai urcat în Sion ca să binevestești pace Iui Israel;
Binecuvântat ești, Cel ce ai propovăduit Ierusalimului ca să vestești mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să binevestești celor sărmani anul plăcut Domnului și să vindeci pe toți cei zdrobiți cu inima;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să vestești robilor dezrobirea și să-i slobozești întru bucurie pe toți cei apăsați;
Binecuvântat ești, că ai adunat pe cei împovărați de păcate, precum cloșca puii sub aripi, ca să-i mântuiești prin Cruce;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoiești prin înviere pe cei căzuți în adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință „Osana” Îți aducem cu pruncii cei nevinovați, Hristoase, și cântându-Ți: „Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă”, Îți gătim sfântă, curată și duhovnicească prăznuire cu stâlpări și ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre, așa cum ai făgăduit zicând: „Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăși voi veni la voi. Căci cine Mă iubește pe Mine și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui. Și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el, și vom locui împreună cu ei”. Fie binecuvântată intrarea Ta! Vino și Te așază pe tronul minții noastre, așa cum ai stat pe mânzul asinei, și împărățește peste inimile noastre și dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlpările pururea înflorite ale curăției, să-Ți cântăm iarăși: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Astăzi, dumnezeiescul templu s-a luminat cu lumină cerească, când l-ai cercetat, Hristoase, și l-ai curățat de vânzătorii cei lumești, și împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, așa cum mai înainte a spus Isaia: „Din Sion va ieși legea și slava Domnului din Ierusalim”, că ai venit spre patimă și ai adus lumină, și bucurie, și iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: „Încă puțin timp este lumina cu voi, mergeți cât aveți lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă. Credeți în lumină ca să fiți fiii luminii”. Această ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale lumina credinței să nu se stingă în ucenicii Tăi și să nu umble în întunericul necredinței, neștiind pe unde merg, iar toți cei ce cred în Tine să-Ți cânte:
Binecuvântat ești, lisuse, Soarele Dreptății, Cel proslăvit și pururea fericit de credincioșii Tăi;
Binecuvântat ești, Lumină lină și neînserată, că ai venit și ai intrat în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Hristoase, Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăște;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești întru lumina cea neînserată, Care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale;
Binecuvântat ești, Lumina cea prea dulce și pururea vie ce Te-ai arătat în Sion ca să luminezi întunericul sufletului meu;
Binecuvântat ești, Sfeșnic prealuminos și arzător, Care iarăși aprinzi sfeșnicul cel stins al meu;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 12-lea

Harul Tău dă-ni-l nouă, lisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreiești, care Ți-au cântat „Osana” și au cunoscut Dumnezeirea Ta. Și acum, în aceste preacinstite zile, fii iarăși aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tău în duhul blândeții și al păcii, al smereniei și al iubirii. Învrednicește-ne și pe noi să simțim harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre și astfel, luminând sufletele noastre întru umilință și cu veselie să-Ți cântăm cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând venirea de voie la Ierusalim, spre patimă, și coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale și bucurându-ne cu pruncii evreiești Te întâmpinăm cu stâlpări și ramuri de copaci gătindu-Ți prăznuire. Te proslăvim și credem că Tu ești cu adevărat Mesia, Hristos, Cel ce ai venit și iarăși vei veni să judeci viii și morții. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraților și Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este „Cuvântul lui Dumnezeu”, urmându-Ți nu copiii, ci toată oastea cerească cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, și puterea și slava este a Domnului nostru, că a împărățit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce așteptăm această venire slăvită și coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pământesc venirea Ta către jertfa pentru toată lumea, cântându-Ți așa:
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce l-ai încununat pe om cu slavă și acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini;
Binecuvântat ești, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii și prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuți, mai albi decât zăpada;
Binecuvântat ești, Mire al sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce ai ieșit din palatul Tău pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta;
Binecuvântat ești, Păstorul Cel Bun, Care ai intrat acum în staulul oilor pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale;
Binecuvântat ești, Învățătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe cruce, ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cină cu cuvântul și cu iubirea;
Binecuvântat ești, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veșmânt roșu, ca pe noi să ne îmbraci în veșmântul mântuirii și cu haina veseliei să ne împodobești;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 13-lea

O, lisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primește această puțină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări și ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare și în liniștea și blândețea duhului, în umilință și în curăția inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământești, învrednicește-ne să ne împărtășim, fără de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci și să cântăm împreună cu toți Sfinții cântarea îngerească: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Rugăciune

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, Care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit cântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și Învierea Ta! Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpări de finic, Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, așa și pe noi, care, acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copiii Ți-au adus „Osana”, învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim în psalmi și cântări duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale și să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăși de bucuria Sfintei Învierii Tale și să cântăm și să proslăvim, Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.

(Buchet de acatiste ale Domnului nostru
Iisus Hristos,Editura Biserica Ortodoxă,
Alexandria,2002, pp. 139-173).