Era odată un om bogat, dar credincios, care toată viaţa lui a făcut
mult bine, ajutând pe cei nevoiaşi.
Într-o zi, merse la dânsul un prieten şi, stând de vorbă, omul bogat
îi spuse că banca la care avea depuşi banii, dăduse faliment şi aşa
pierduse acei bani.
Cu regret în suflet, bogatul îi zise prietenului său:
- Vezi: tocmai banii pe care nu i-am dat, i-am pierdut. Nu era mai
bine să-i fi dat şi pe aceia la săraci, căci nu-i pierdeam, ci le
folosea lor?
Şi de atunci, toată lumea spunea acestui om: „Sărăcuţul bogătaş” sau
„Bogătaşul fără bani”.
Când a murit, prietenii au scris pe mormântul lui, aceste vorbe:
„Tot ce-am dat, am dobândit,
Ce n-am dat, s-a risipit…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu