28 decembrie 2017

Biserica Adormirea Maicii Domnului - Israel



Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca făcătoare de minuni este aparătoarea Ierusalimului. Preoţii spun că icoana s-a zugrăvit singură, iar, minunea a avut loc acum 250 de ani la Manăstirea rusească Maria Magdalena, unde o maică pe nume Tatiana, pictoriţă fiind, în vis, i s-a arătat Maica Domnului cerândui să o zugrăvească pe lemn. Când s-a trezit, maica a povestit superiorilor, însă, nimeni nu au crezut această întâmplare.

Totuşi când s-au întors în chilie, maicile au găsit icoana de astăzi zugrăvită. Icoana a vorbit şi le-a spus maicilor :Vreau să mă întorc în casa mea în Grădina Ghetimani lângă mormântul meu. De atunci Icoana Maicii Domnului se află în locul în care şi-a dorit.

Minunile Icoanei Maicii Domnului Ierusalimiteanca

Părintele Anatolie Dumitraşcu spune că unele din minunele vizibile ale acestei icoane s-au petrecut în timpul marilor inundaţii din Ierusalim.

„În 1947 au fost inundaţii mari şi a intrat apa pe geamul de deasupra icoanei. Atunci, icoana singură s-a ridicat a închis geamul şi a coborât după ce apa fost scoasă din biserică. O altă minune, pe care personal am văzut-o acum 13 ani, când apa a intrat pe uşa de la intrare şi a ajuns în biserică atingând o înălţime de 15 metri. Singura icoană de care apa nu s-a atins a fost Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca, care, s-a ridicat, asta în condiţiile în care icoana cântăreşte 200 de kilograme, fiind îmbrăcată în aur şi argint masiv”, mai spune părintele Anatolie.

Însă aceasta nu este singura icoană făcătoare de minuni acest lăcaș. Pe 15 august, odată cu hramul acestei sfinte biserici este adusă în mare procesiune, icoana Adormirii Maicii Domnului păstrată la „Metocul Ghetsimani”, de lângă Sfântul Mormânt. Icoana este adusă pe 10 august în procesiune cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormântul Maicii Domnului. Credincioşii se pot închina la această icoană, în Biserica Adormirea Maicii Domnului până pe data de 16 august, când este dusă din nou în procesiune la Ierusalim.

Sursa: centruldepelerinaj.r

27 decembrie 2017

26 decembrie 2017

Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pomenirea Sfîntului şi Dreptului Iosif


         Sfîntul Iosif era de neam împărătesc din casa lui David şi a lui Solomon, nepot al lui Matat şi strănepot al lui Eleazar, fecior lui Iacov după fire, iar lui Ili după lege; pentru că Matat, moşul lui, născînd pe Iosif, tatăl său, a murit. Pe femeia lui Matat, mama lui Iacov, a luat-o Melhie, din neamul lui Natan fiul lui David şi a născut pe Ili; deci Ili a luat femeie şi a murit fără fii. După dînsul, Iacov, care era frate al lui dintr-o maică, nu şi dintr-un tată, a luat pe femeia lui, - de vreme ce legea poruncea aşa: de va muri cineva neavînd feciori, să ia fratele lui pe femeia lui, ca să continuie sămînţa fratelui său. Deci, după acea lege, Iacov a luat pe femeia fratelui său şi a născut pe Sfîntul Iosif logodnicul.

Astfel Iosif era, după cum s-a zis, fiu al amîndorura, al lui Iacov după fire, iar al lui Ili după lege. Pentru care pricină Sfîntul Evanghelist Luca, scriind neamul Domnului nostru Iisus Hristos, a pus pe Ili, tatăl lui Iosif, grăind despre Hristos aşa: Care este, precum se pare, fiul lui Iosif, al lui Ili şi al lui Matat. Pe Ili zice în loc de Iacov. Şi este neunire la înţelegere despre acest Iosif, între apuseni şi între cei din răsărit. Apusenii zic că a fost feciorelnic pînă la sfîrşitul vieţii sale, necunoscînd nicidecum însoţire, iar răsăritenii zic că a avut o femeie şi a avut fii. Nichifor, istoricul cel vechi, grec luînd acestea de la Sfîntul Ipolit, povesteşte că a luat femeie cu numele de Salomi. Însă să nu înţelegeţi că este acea Salomi, care era în Betleem şi care s-a numit moaşă Domnului, ci alta. Aceea era rudenie cu Elisabeta şi cu Născătoarea de Dumnezeu, iar aceasta era fata lui Agheu, fratele lui Zaharia, tatăl înainte-Mergătorului. Agheu şi Zaharia au fost feciorii preotului Varahie.

Sfîntul Iosif, cu această Salomi, fiica lui Agheu, vieţuind întru însoţire cinstită, a născut patru fii: pe Iacob, pe Simon, pe Iuda şi pe Iosie şi două fete: pe Estir şi pe Tamar, sau, precum zic alţii, pe Marta. Sinaxarul din Duminica sfintelor mironosiţe adaugă şi a treia fată, cu numele Salomi, care a fost dată după Zevedei. Gheorghe Chedrin, pomenind două fete ale lui Iosif, pe una dintr-însele, cu numele de Maria, zice că ar fi fost dată după Cleopa, fratele lui Iosif, după întoarcerea acestuia din Egipt. Însă Maria aceasta se pare că este Marta sau Tamar. Dar oricare şi oricîte ar fi fost fetele, aceasta este adevărat că Sfîntul Iosif a fost însurat şi a născut fii şi fete.

După răposarea femeii sale, Salomi, Sfîntul Iosif a văduvit, petrecîndu-şi zilele sale întru curăţie; căci se mărturiseşte de viaţa lui cea sfîntă şi fără de prihană în Sfînta Evanghelie, deşi în scurte cuvinte, însă foarte lăudătoare: iar Iosif bărbat, drept fiind. Ce poate fi mai mare decît această mărturie? Atît a fost de drept, încît a covîrşit cu sfinţenia sa pe ceilalţi drepţi strămoşi şi patriarhi. Căci cine s-a aflat vrednic a fi logodnic şi cu părerea soţ al Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu? Cui i s-a dat o cinste ca aceasta, să fie numit tatăl lui Hristos? Cu adevărat pe acest bărbat l-a aflat Domnul după voia Sa, căruia cele ascunse şi cele tăinuite ale înţelepciunii Sale i-a arătat, făcîndu-l slujitor Tainei mîntuirii noastre. Cu adevărat era vrednic de cinste şi de o slujbă ca aceasta, pentru desăvîrşita sa viaţă plină de fapte bune.

Deci, fiind el bătrîn de optzeci de ani, a fost logodită cu dînsul Preacurata Fecioara Maria şi dată lui pentru păzirea fecioriei ei, iar nu spre însoţire trupească, căci îi slujea ei ca Maicii Domnului şi ca Doamnei şi Stăpînei Sale şi a toată lumea, încredinţîndu-se de la îngerul care i se arătase lui în somn. Asemenea slujea şi lui Dumnezeu, Pruncului celui întîi născut dintr-însa, cu toată buna cucernicie şi cu frică, fugind în Egipt şi de acolo întorcîndu-se şi petrecînd în Nazaret. Apoi le cîştiga hrană din osteneala mîinilor lui, căci era lucrător de lemn şi sărac, deşi era de neam împărătesc, pentru că Domnul a voit a se naşte în sărăcie, luînd numai trup de neam împărătesc, nu şi slava împărătească, bogăţie şi stăpînire. Deci săracă a voit a fi Maica Sa, Preacurata Fecioară, sărac a voit a avea şi pe cel cu părere de tată, dînd chip de smerenie.

Vieţuind Sfîntul Iosif toţi anii vieţii sale, o sută zece ani, s-a sfîrşit în pace şi s-a dus la părinţii săi, care erau în iad, ducîndu-le veste de bucurie şi de încredinţare, că a venit Mesia cel dorit, Cel ce are să elibereze şi să mîntuiască neamul omenesc, Hristos Domnul, Căruia I se cuvine slavă, în veci. Amin.

SURSA
http://e-mistic.org/sinaxar.js?&month=12&day=26&pos=0

26 decembrie - Soborul Maicii Domnului!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Nu întâmplător s-a rânduit ca a doua zi de Crăciun să fie dăruită Macii Domnului. Aducând prinosul de adorare pentru Dumnezeiescul Prunc, Biserica n-a uitat-o nici pe cea care L-a primit şi L-a purtat în pântece şi care, într-o smerenie desăvârşită, L-a născut într-o iesle din Betleem. Astfel, ceea ce ne-a învăţat Biserica împlinim şi noi: a doua zi de Crăciun, aducând slavă lui Dumnezeu, toţi credincioşii mărturisim recunoştinţă şi faţă de Maica Preacurată, în sfântă comuniune, la Sfânta Liturghie. Căci cuvântul „sobor” înseamnă „adunare, comuniune”.
Rugându-ne Maicii Preacurate nu îi cerem altceva decât să mijlocească, să poarte doleanţele noastre spre Fiul ei şi Dumnezeul nostru. Pe de altă parte, nici Iisus - Fiul, nu este niciodată despărţit de Tatăl şi de Duhul Sfânt, astfel că orice rugăciune se îndreaptă, de fapt, către Preasfânta Treime

25 decembrie 2017

22 decembrie 2017

RUGĂCIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Dumnezeul meu, Dorirea mea
Tu esti al meu..eu sunt a Ta,
Tu esti al dragostei izvor,
Tu esti al meu si-al tuturor !
Iisuse Blând, Iisuse-al meu
Tu esti si Fiu si Dumnezeu,
Tu esti Cel mai presus de Fire,
Tu esti si Taină si Iubire !
Iubirea mea se pleacă Tie
Apoi se-avantă spre Tărie,
Se-asează-n chip de albă floare
La Scaunul Măririi Tale !
Părinte drag, Părinte Sfânt,
Imi esti si Hrană si Cuvânt,
Imi esti Odihna si Putere,
Imi esti Eternă Mângâiere.
Asează-mă in palma Ta,
Acum si-n Veci si Pururea
Sădeste-ma ca pe o floare
In Tarina Grădinii Tale !
Acolo unde ai sădit
Pe toti acei ce Ti-au slujit
Si Ti-au adus rodire dulce..
Chiar si tâlharul de pe cruce !
Iisuse drag, Iisuse-al meu
Tot ca tâlharul vin si eu
Nu am nimic sa îti pot da,
Ar fi de-ajuns doar dragostea ?
Primeste-mă, Stăpânul meu
Ca desfrânata vin si eu
Si n-am nici mir, dar port o cruce..
De vin cu ea, oare-ar ajunge ?
Ar fi de-ajuns a o purta?
Ar fi de-ajuns iubirea mea ?
Părinte, Sfinte Dumnezeu
Sădeste-mă-n Ogorul Tau.
Chiar de-i târziu..ma-ntorc cu dor
Ca fiul cel risipitor,
Si bat sfios la Usa Ta
Pe care am iesit candva.
Mă-ntorc sărac si umilit
Infometat si zdrentuit
Dar tot am mai păstrat ceva :
UN DIAMANT...IUBIREA MEA !
Eliana Popa

19 decembrie 2017

Nasterea noi o vestim



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

18 decembrie 2017

OAMENI FĂRĂ BUCURIE


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Eliana Popa

Oameni fara bucurie, deznadejdea ii apasa
Ca o lepra se intinde si la ei isi face casa,
Si te-ntrebi de unde vine si de ce nu vrea sa plece,
Se aseaza peste suflet ca o iarna grea si rece !

De la goliciunea mintii, de la inima pustie,
Ca nu-si pun nadejdea-n Domnul, nici de El nu vor sa stie,
Nici o dragoste din lume n-o sa umple acest gol,
Numai dragostea Acelui ce-i Atoate Ziditor !

Ni se pare ca stim multe, dar de fapt nu stim nimic
Daca nu avem credintă suntem stele ce se sting
Ratacim nestiind Scriptura, nici puterea cea de sus,
Precum saducheii care, ispitit-au pe Iisus.

Saduchei mai sunt si astazi mai ales printre crestini
Ce-si dispretuiesc botezul, in biserici nu mai vin,
Nu mai stiu a-si face cruce, nici nu vor.. le e rusine
Nu mai cred in Inviere, nici in Cel ce lumea tine !

Căci cu cat mai mult adună, cunostintele mărunte
Al lor suflet nu se-naltă.. vulturi sunt cu aripi frânte
Si cu cat mai mult aduna bogatii nenumarate
Cu atat sunt mai saraci si cazuti din cele 'nalte !

Multi alearga-ntreaga viată sa-si gaseasca fericirea,
Si-alergand dupa iluzii, obositi se pierd cu firea,
Si se-afunda-n deznadejde negasind ce-au cautat,
Ca-ntr-un cerc ce ii invarte, se-ntorc de unde-au plecat !

Griji aduna-n suflet omul, griji mai mici sau griji mai mari,
Si le macină toti anii, de nu-s in credintă tari,
De nu-si pun nadejdea-n Domnul si nu cheamă mila Sa,
Grijile vor fi mai multe si mai greu vor atârna !

Se va bucura de viată doar acela care stie
Sa priveasca catre Domnul si-n necaz si-n bucurie
Care stie ca-l asteaptă cineva acolo sus
Care-a dus a lumii Cruce, Domnul nostru Sfânt, Iisus!

13 decembrie 2017

RUGĂCIUNE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BÎNDEPĂRTEAZĂ DOAMNE, URA !



Doamne, iar îmi plec genunchii
În preasfânta casa Ta
Și te rog, ascultă-mi plânsul
Și veghează asupra mea.
Durerea sufletului meu
Ție ți-o spun , Părinte
Ascultă Doamne , plânsul meu
Ajută-ma , Preasfinte.
Mă doare sufletul Iisus
Căci ,casa Ta e goală
Și dorm adânc, păstorii Tăi
Iar lupii, turma o înconjoară.
Căci prea puține oi, Iisuse
Au mai rămas în turma Ta
Iar caprele și lupii, Doamne
Lovesc mereu, mereu in ea.
Ajută Doamne turma Ta
Atunci când e lovită
Ridic-o iarăși ,Scump Iisus
Atunci când e căzută.
Trezește Doamne, Tu păstorii
Care adânc au adormit
Ca să păzească iarăși turma
Ce în dar odată, au primit.
Veghează Doamne asupra celor,
Ce casaTa ,azi o cinstesc
Și răsplătește celor care
Azi, turma Ta o prigonesc.
Și fă să fie iarăși Doamne
Iubire în sfânta casa Ta
Și ura să dispară Doamne
Și cei ce au venit cu ea.
Amin.
Autor-Maria Pintican
IERTAREA ȘI IUBIREA SUNT CELE DOUA 
ARIPI CU CARE ZBURĂM SPRE CER !



ÎNAINTEPRĂZNUIREA NAŞTERII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


În aşteptarea vederii Pruncului dumnezeiesc şi în pământul inimilor noastre, să sădim florile faptelor bune, pline de miresmele tainice dăruite de Duhul Sfânt, Cel pururea lucrător şi sfinţitor. Apoi, culegându-le pe acestea şi legându-le cu legătura iubirii să le dăruim Pruncului iubit a Cărui frumuseţe şi gingăşie covârşeşte toată cuprinderea hotarelor gândurilor omeneşti.



Să începem astăzi să prăznuim mai înainte Naşterea cea binecuvântată,
Care a strălucit în inimile tuturor, risipind înţelegerea cea întunecată.
Cu ochii gândului să privim spre peşterea din Betleem ce se împodobeşte,
Ca să poarte în inima sa pe Cel Care cu puterea Sa toată lumea stăpâneşte. Iată !

Fecioara va veni să nască într-un loc smerit, dar e bucuroasă, Căci Se va învrednici Cea dintâi să vadă pe Cel pe Care în inimă Îl poartă. Oh! Cum Îl voi vedea luând trup pe Cel Care nevăzut se odihneşte în inima mea ? Cum voi privi pe Cel Necuprins ieşind din mine, răspunzând astfel la smerenia mea ? Cum se face asemenea Mie Cel pe Care ştiu că L-am contemplat în icoana gândurilor ? Cum ia trup Cel Ce este duh şi cum Acesta se lasă cuprins de mine sub vălul cuvintelor ? Cum Fecioară fiind, să văd din mine răsărind Prunc şi încă Prunc Ceresc ? Cum am fost făcută părtaşă acestei taine Eu, cea răsărită din neamul omenesc ? Cum aud în inima mea paşii Cuvântului coborând pe scara rugăciunii ? Şi cum Îl văd acum ajuns pe pământ şi în curând se va arăta în chipul zidirii ? Cu astfel de gânduri Fecioara îşi împodobeşte palatul inimii Ei smerite, Aşteptând să vadă pe Cel pe Care L-a văzut cu ochii inimii mai înainte. Cea dintâi aşteaptă cu dor, ca o Maică iubitoare, să îmbrăţişeze Pruncul dumnezeiesc, Cel Care a venit să dezlege tot pământul de blestem şi omului să-i dea strălucirea chipului ceresc. În palatul inimii Fecioarei Te odihneai Hristoase, mângâiat de gândurile îngereşti, Cum vii acum în peştera sărăcăcioasă, ca să te împovărezi cu sărăcia firii omeneşti ? Cum vei dormi în ieslea necuvântătoarelor Doamne, Cel Ce eşti Neîncăput ? Cum ni Te arăţi ca un Prunc, când măreţia Ta nu poate fi descrisă de cuvânt ? Peştera se umple de lumină purtând în sine pe Izvorul Luminii, Cel Care S-a arătat ca Om pe pământ, ca să dezlege blestemul întunecimii. Glasurile proorocilor acum saltă de veselie, văzând plinirea celor descoperite, Şi toate neamurile dănţuiesc, văzând pe Ziditorul lor pogorât printre cele smerite. Cu cântări de bucurie să întâmpinăm pe Pruncul Cel nevinovat, Care pentru a noastră mântuire în braţele morţii de bună voie S-a dat. Răsărit-a Soarele mântuirii noastre în peştera prefăcută cer, Ca să risipească întunericul necredinţei, aducând pe toţi la adevăr. Glasul lui Isaia ce răsună printre veacuri acum ajunge la plinire, Fecioara a luat în pântece şi ne-a dăruit a lumii Mântuire. Veseleşte-te pământule, şi saltă, căci vei purta în braţele tale pe Cel de nepurtat, Iar, cerule, deschide-te, căci a binevoit să se pogoare din tine Marele Împărat. Fecioara vine să aducă pe pământ pe Izvorul Vieţii, Care curăţeşte toată făptura, Şi ale Cărui curgeri adapă inimile şi le deschide ochii ca să vadă toată lumina. S-O lăudăm pe Cea care a solit mântuirea noastră, Sfeşnicul înţelegător, În care s-a pus Făclia Cuvântului ca să lumineze tuturor în chip strălucitor. Bucură-Te, Vasul cel cu totul de aur în care s-a vărsat mirul Cuvântului, Fecioară nenuntită, bucură-Te, căci prin Tine s-a luminat întunericul gândului. Milostivirea Tatălui ai cumpărat cu a ta curăţie şi ne-ai scos pe noi din groapa morţii, Bucură-Te, Slava cea negrăită a îngerilor, căci prin Tine am văzut pe Dătătorul vieţii. David, proorocul cel bine-cuvântător, ridică ochii din pântecele iadului şi se minunează, Dând slavă Celui Preaînalt că vede cum a sa proorocie pe pământ se întemeiază. Şi strigă cu mare glas, bucură-Te, Fecioară prealăudată, căci se apropie nădejdea izbăvirii noastre, Bucură-Te, Comoara tainelor, căci prin Tine ne-a răsărit şi nouă ale mântuirii daruri luminoase. Uşile Edenului să se deschidă, căci Împăratul tuturor a venit să ne deschidă uşa mântuirii, Magii cercetează cerul aşteptând să vadă strălucind pe el steaua ce arată pe Dătătorul izbăvirii Păstorii râvnesc apropierea de Cel Neapropiat şi îmbrăţişarea Lui cu gândurile inimii smerite, Betleeme, pregăteşte-te, şi cu haină de sărbătoare te îmbracă, căci în tine se vor petrece cele slăvite. Pântecele Fecioarei s-a deschis ca o uşă, din care a răsărit Mântuirea lumii, Toţi să ne bucurăm şi cu îngerii să cântăm, căci am văzut pe Limanul iubirii. Să pregătim şi noi sălaşul inimii şi în loc de paie să punem gândurile bune, Peste care să se aşeze Pruncul ceresc şi să afle odihnă prin curată iubire. Tâlharii patimilor să îi alungăm, ca tulburare să nu ne mai pricinuiască Cu gândurile ca şi cu nişte mâini să aruncăm Piatra Cea tare, ca să îi zdrobească, Cum în inima cea sărăcăcioasă, purtând rănile păcatelor, vine Împăratul tuturor ? Cum Se va odihni în noi cei stricaţi prin păcat Soarele dreptăţii Cel pururea luminător ?

Să ne ostenim mai mult a curăţi inimile, ca să-L primim pe Cel Nepătimitor, Şi-n loc de scutece cu gânduri calde de iubire să-L înfăşăm pe Cel Iubitor. Să lepădăm tot vicleşugul care ne depărtează de Pruncul Cel nevinovat, Şi până la venirea Lui să ne ostenim a lucra mai mult şi cu gând curat.

MULȚUMIM, IISUSE SFINTE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


de Preot Sorin Croitoru 

Te-aș mânca, Iisuse Doamne,
Te-aș sorbi, Te-aș înghiți
Și Ți-aș săruta icoana
De la primii zori de zi,

Fiindcă sunt iubit de Tine,
(Pân' la Cruce m-ai iubit!),
Arde sufletul în mine
Și mi-ești drag la infinit!

Să primești, Iisuse Sfinte,
A mea lacrimă de dor
Și să știi că pentru Tine
Eu sunt gata ca să mor,

Fiindcă-ai renunțat la slavă
Și la îngerii Tăi sfinți,
Ca să fii vândut de oameni
Pentru treizeci de arginți!

M-ai făcut, Iisuse Doamne,
M-ai crescut, m-ai mântuit,
Trupul Tău întins pe Cruce
Mi l-ai dat și m-am hrănit..

Vrednic ești de toată slava
Pururea și-'n veci de veci,
Fiindcă într-un grajd de vite
Te-ai născut pe paie reci..

De aceea toți creștinii
Și cu mine-'n-frunte-Ți spun:
Mulțumim, Iisuse Sfinte,
C-am ajuns și-acest Crăciun!
amin

11 decembrie 2017

SE NASTE HRISTOS !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


,,SE NASTE HRISTOS" vestesc ingerii
In ieslea saraca,in Valea Plangerii,
SE NASTE HRISTOS, vestit iar de Magi
Dar ochii sunt orbi, de lacrimi saraci!

SE NASTE HRISTOS ! din Sfanta Sa Mama
Dar cati Īl asteapta si cati Īl mai cheama ?
SE NASTE HRISTOS ! in ieslea din noi
Si pentru cei buni si pentru cei rai!

SE NASTE HRISTOS ! al Domnului Dar
Si pentru cel drept si pentru talhar,
SE NASTE HRISTOS! si ingerii plang
Ca ieslea-i o piata si lumea un targ !

SE NASTE HRISTOS ! desi iar Îl vand
Pe-un pumn de arginti si-un rang pe pamant
Acei pentru care zidise chiar El
Din marea-I Iubire, palate in cer !

SE NASTE HRISTOS ! si nu-i doar poveste,
Cat inca mai afla Credinta si-o iesle
SE NASTE HRISTOS ! si cerul se pleaca
Si ingeri coboara in ieslea saraca.

SE NASTE HRISTOS ! dar multi nu-L mai vor
In lumea aceasta si-n sufletul lor !
SE NASTE HRISTOS ! si daruri i-au pus
Coroana de spini si Crucea de dus.

SE NASTE HRISTOS ! se bucura Firea
SE NASTE HRISTOS ! Triumfa iubirea
SE NASTE HRISTOS ! Din nou pentru voi
Si pentru cei buni si pentru cei rai!

SE NASTE HRISTOS ! Cel Vesnic si Mare
Miroase a Ruga, miroase-a Iertare !
SE NASTE HRISTOS ! si funia-i gata
Sa fie legat si dus in Gabata !

Eliana Popa

7 decembrie 2017

La Ieslea Sfântă din Betleem


 "Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


4 decembrie 2017

CÂND AI SUFLETUL RĂNIT

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cand ti-e sufletul ranit
De omul ce l-ai iubit,
Nu mai cauta la el
Ci priveste catre Cel
Care-a coborat din Slava,
Sa bea cupa cu otrava
Care-a venit din Tărie
Ca sa-ti poarte Crucea, tie !


Si pe El, L-au parasit
Cei pe care i-a iubit !
Cine s-a dus sa-L ridice
Cand era cazut sub Cruce ?
Numai Simon Cirineul
I-a mai luat din spate, greul !
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mana Sa !

Nu mai plange-n suferinta,
Ridica-te prin Credinta,
Pentru al tau sufletel
El v-a coborî din Cer
Si cand nu vei mai putea
Iti va sterge lacrima !
Si-ti va da, cu mult mai mult
Decat ceea ce-ai pierdut !

Iti va da Iubirea Sa
Care te va vindeca !
Si in loc de desfatari
Vor fi binecuvantari
Si in loc de doruri grele
Va fi a Sa mangaiere
Nici un om nu-ti poate da
 O Iubire ca a Sa !

Ca iubirea omeneasca
Nu-i curata, nici cereasca
Doar a Domnului Iubire
Este mai presus de fire!
El ne-a pus masura-n toate
Si in simturi si in fapte,
Dar ne-a lasat mostenire
Nesfarsita Sa Iubire !

Nu ne-a pus masura-n ea
Ci ne-a dat porunca grea
S-o-mpartim, s-o risipim
Si dusmanul sa-l iubim
Insa nu iubim curat
Patimasi ne-am invatat
Nu stim a iubi ca El
Care-a coborat din Cer.
Ca Iisus Hristos al meu,
Marele Arhiereu !

Eliana Popa

2 decembrie 2017

CÂND PRIVESC ICOANA TA..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru

N-aș vrea să plâng, căci sunt bărbat
Și sunt mai tare ca oțelul,
Dar când privesc icoana Ta
Eu lăcrimez, c-așa mi-e felul..

Mă moi ca ceara încălzită,
Iar inima e ceara mea,
De dor mi-e inima rănită
Și lacrimi vii țâșnesc din ea.

Când sufletul vorbește-'n taină
Cu Dumnezeul mântuirii,
Când Duhul Sfânt devine haină
Și-aprinde flacăra iubirii,

Tot ce e drept se încovoaie,
Tot ce e gheață se topește,
Tot ce e tare se înmoaie,
Tot ce e mândru se smerește.

De câte ori Te văd, Iisuse,
Cum mă privești cu bunătate,
Atâtea vorbe dulci sunt spuse
Și-atâtea lacrimi sunt vărsate..

Tu nu pretinzi la rugăciune
Interminabile cuvinte,
Ci Ție Ți se par mai bune
Suspinele, Iisuse Sfinte..

De-aceea când mă-'ndrept spre Tine
Eu lăcrimez, c'-așa mi-e felul;
Mă moi ca ceara de albine,
În rest.. sunt tare ca oțelul!

amin

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ