Acatistul Sfintei Cruci

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O,de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Icos 1

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 2

Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icos 2

Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 3

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o. Înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!

Icos 3

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;
Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 4

Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icos 4

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 5

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icos 5

Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 6

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Icos 6

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:
Bucură-te, învierea celor omorâți;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;
Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;
Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 7

Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icos 7

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;
Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;
Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, apărare tare a cetății;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greșiților osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 8

Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!

Icos 8

Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 9

A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icos 9

Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;
Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 10

Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!

Icos 10

Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credințe;
Bucură-te, biruința creștinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;
Bucură-te, că strigând ție glăsuim;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 11

Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icos 11

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:
Bucură-te, luminător ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea care luminezi lumea;
Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;
Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 12

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!

Icos 12

Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinților;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarenilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 13

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer... și Condacul întâi: O, de trei ori fericită...

Icos 1

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 1

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

După aceea se citește această

Rugăciune către Domnul Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.

Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor.

Golgota

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

"Sunt om cu suflet, cu moarte si Inviere,
Am strans necaz si straiul mi-e patat,
In suflet am doar cioburi si durere,
Si trupu-mi, e cetate de pacat.

De pe Golgota glasul Lui ma cheama,
Ma cheama suferinta lui Hristos,
Sa imi arate spinii din coroana,
Si biciul ce-L loveste dureros.

Ma plange Domnul, ma plange Vesnicia,
Pacatul tuturor, din veac l-a plans,
La fel a plans cu Marta si Maria,
Si pentru Lazar lacrima i-a curs.

Ma striga Cerul, ingerii ma cheama,
In haina pocaintei sa ma-mbrace,
Si in genunchi se-aseaza Sfanta Mama,
Pe Fiul, pentru mine sa il roage".

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste! Sanatate trupului si bucuria mantuirii sufletului, sa-ti dea Dumnezeu

                                                                                                             . Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan .
http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

TÂNGUIREA MAICII DOMNULUI...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Manastirea Brazi

ȘTIȚI POVESTEA CELEI MAI FRUMOASE ICOANE ȘI A CELUI CARE A PICTAT cunoscuta și minunata icoană "TÂNGUIREA MAICII DOMNULUI"?

"Mulți știu icoana dar, puțini cunosc însă cine este pictorul acestei icoane. Ioan-Irineu Protcenco se numeste și a fost un neîntrecut iconar.

S-a casatorit, a avut trei copii si a facut parte din armata țaristă, in timpul Primului Razboi Mondial. A avut multe incercari. Viata i-a fost grea. Si-a pierdut in razboi un ochi si, ca atare, a pictat toata viata doar cu un singur ochi.

Copiii i-au murit de tifos, iar sotia l-a parasit. Fiind de origine nobila, a trebuit sa fuga de comunisti.

S-a refugiat la Chisinau, in Moldova. Fara avere si fara familie, se intretinea pictand icoane si realizand, dupa marturisirea arhim. Bartolomeu Florea, superbe portrete ale oamenilor importanti ai vremii.

S-a recasatorit cu o ucraineanca, Scobiciov Pelaghia, nascuta la 1 octombrie 1891, din parintii Petru si Evdochia. Cand rusii au invadat Basarabia, in 1940, a fugit peste Prut, in Romania. Transfug fiind și fara acte, se ascundea si picta icoane. A fost ajutat de un calugar de la Schitul Darvari din Bucuresti, Nicanor Bica, caruia ii picta icoane, locuind in capitala si apoi in casa unui crestin din localitatea Afumati.

Una din icoane a ajuns in mana părintelui Ilie Cleopa de la Sihastria Neamtului. Incantat peste masura, cuviosia sa de ce-a văzut, si-a luat bastonul si cojocul si a facut cale lunga sa-l gaseasca.

Tot cu ajutorul monahului de la Darvari, l-a gasit, in toiul unei nopti, intr-o casa dărapănată din apropierea Bucurestilor. I-a facut acte, i-a spus planurile ce le avea si l-a luat la Sihastria, impreuna cu sotia lui Pelaghia.

Cam aceasta ar fi pe scurt prezentarea iconarului Irineu Protcenco.

Mai departe să facem cunoscută apariția celei mai renumite dintre icoanele Maicii Domnului..."TĂGUIREA MAICII DOMNULUI".

„Protcenco a pictat o icoana cu Maica Domnului care plange”

Cautand un pictor bun, Arhimandritul Cleopa l-a gasit la Afumati, langa Bucuresti, pe pribeagul Ioan Protcenco. Iata ce marturiseste parintele Cleopa:

„L-am adus din Bucuresti pe Protcenco. Era la Afumati. El a fugit din Basarabia, de rusi. Saracul! Era acolo cu sotia lui de a doua. O fost pictor mare in Basarabia. Sotia lui era din Rusia. Si el era tot de dincolo de Nistru. I-am adus aici. Au murit amandoi, saracii! A pictat paraclisul, icoanele. Am izbutit sa obtin aprobare pentru venirea lor aici. Am intervenit la Minister. Aveam un foarte bun prieten acolo, pe Teofil Pandele, care era director. I-am scos autorizatie si apoi a pictat, saracul! Aici, le-am dat chilii. Pictor de mare valoare – Ioan Protcenco.

Sotia lui, a doua, Pelaghia, s-a facut calugarita, și ea saraca! A murit tot aici. Protcenco a pictat o icoana cu Maica Domnului care plange. Ea se ducea la icoana aceea, o icoana mare in biserica, si plangea si plangea dupa dânsul…”.

(Arhim. Cleopa Ilie, marturisire facuta in filmul de televiziune „Fericita nefericire a unui pribeag”, realizat de scriitorul Grigore Ilisei).

La putin timp dupa ce a ajuns la Sihastria, i s-a cerut sa picteze o icoana, „de proba”.

S-a rugat mult la Maica Domnului si a pictat o icoana straina parca de penelul unui muritor:

" Tanguirea Maicii Domnului."

Parintele Paisie, dar si altii, aminteau ca Maica Domnului i s-a aratat si i-a multumit pentru felul in care a pictat-o.

Bolnav de plamani, avand un singur ochi, cu sufletul ravasit de furtunile abatute asupra sa, pictorul Protcenco si-a gasit drept prieteni pe sfinti. El traia numai pentru ei, le citea viata de mai multe ori, se ruga si abia dupa aceea trecea la lucru. Era foarte linistit si tacut. Nu vorbea cu nimeni. In cimitirul manastirii avea banca lui, „banca pictorului”, cum o numeau calugarii. Toti ii respectau dorinta de a petrece in liniste. Se spune ca se ridica si pleca ori de cate ori cineva se apropia de el.

...Iar Paisie Olaru, cunoscutul si iubitul duhovnic, a scris o pagina despre el si l-a pomenit in rugaciuni pana-n ultima zi a vietii sale.

Ioan Irineu Protcenco vorbea foarte putin. Doar cateva cuvinte pe zi. Traia intr-o lume a lui, in care, mai ales in ultimii ani ai vietii, isi facusera loc numai Dumnezeu si Sfintii Lui, pe care-i picta...

Ioan Protcenco s-a nascut in ziua de 8 mai 1888, la Nova – Pavlenko – Harkov din Ucraina, intr-o familie de nobili (parintii se numeau Samson si Evdochia), primind la Botez numele Ivan, în română Ioan. De mic copil a fost atras de pictura avea mare talent pentru portrete.

Dorea sa picteze si icoane, dar nu reusea intru totul chipurile lor. Intalnirea cu o calugarita sporita duhovniceste avea sa-i dezlege neimplinirea:

„Daca vrei sa pictezi icoane frumoase, sa te spovedesti mai des, sa postesti, sa te rogi mai mult si vei picta icoane a caror frumusete nu este din lumea aceasta”.

Acest indemn l-a urmat in toata viata sa. Asa vom intelege de ce nu manca niciodata pana la orele 15-16 ale zilei. Picta cu rugaciune si cu post negru. In acest rastimp nu vorbea cu nimeni si nu accepta sa se vorbeasca nici sub schele, in biserica.

Parintele Paisie isi aminteste ca a urcat odata pe schele, langa el, sa-l vada pictand. Protcenco i-a spus:

„Daca ai venit, eu nu mai pot picta!” Si era gata sa coboare. Alta data, parintele n-a mai indraznit sa-i „tulbure” lucrarea.

(Ieroschimonah Paisie Olaru, Da-le, Doamne, un coltisor de Rai, Chipuri de monahi pe care i-am cunoscut, Editura Trinitas, 2005).

„In timp ce el lucra, sotia lui, Pelaghia, se ruga”

Arhimandritul Ioanichie Balan, ucenic – in anii aceia – la Sihastria, isi aminteste: „Eu ii cumparam vopsele si ii preparam uleiul. Ii dadeam la mana materialele.

Aveam 20 de ani si il ajutam, el fiind pe schela. Interesant, in timp ce el lucra, sotia lui, Pelaghia, se ruga. Citea o psaltire pe zi, iar el statea pe schela. Nu manca nimic de dimineata pana pe la trei dupa-amiaza:

Parinte, daca mananc, eu nu mai pot sa pictez in ziua aceea. Deci, eu trebuie sa postesc ca sa pot lucra… Numai cu post a pictat. Ea se ruga la chilie si el era pe schela. Daca intra cineva in biserica, nu mai putea picta. Se oprea, chiar de nu stia cine este. Am inteles, pe urma, ca avea rugaciunea inimii. Rugaciunea de taina, ce lucreaza in interior, in inima, mistic, ca sa zic, si in aceasta atmosfera de ruga si de insingurare, dar, in acelasi timp, de unire cu Hristos, el picta”.

(Arhim. Ioanichie Balan, Marturisire in filmul de televiziune „Fericita nefericire a unui pribeag”, realizat de scriitorul Grigore Ilisei).

Sederea lui la Sihastria a fost de sase ani (1947 – 1953). A fost un mare dar pentru el, dar si pentru Manastirea Sihastria.

In luna august 1953, boala i s-a agravat, o boala severa de plamani si inima.

Fiind in varsta de 65 de ani, a cerut sa fie calugarit. Calugaria lui si tunderea „in schima cea mare” s-a facut chiar langa icoana unde Prea Curata i se aratase si-l inspirase in dumnezeiasca splendoare a culorilor ce i-au zugravit chipul Ocrotit de ingeri si de rugaciunile Celei pline de Dar, a trecut pragul acestei lumi a treia zi dupa calugarie, inca purtand ingereasca ocrotire a mantiei.

Era 23 august 1953. Calugarii manastirii i-au cantat prohodul si l-au asezat, pana in ziua invierii, in poiana linistii, alaturi de sfintii monahi nevoitori.

Batrana Pelaghia a murit la Sihastria”, aflam de la arhim. Ioanichie Balan.

A doua sotie a pictorului, cea care-i fusese credincioasa toata viata si il urmase in multele incercari ale vietii, a ramas ca sora la Manastirea Sihastria aceasta fusese si una dintre conditiile puse de pictor, cand acceptase sa-l insoteasca la Sihastria. Ea si-a continuat, printre lacrimile pribegiei, viata. A avut si ea multe umilinte, cei mai multi n-au inteles-o, unii radeau de ea, altii o ocarau. In primavara anului 1980, simtindu-se din ce in ce mai rau, a cerut si ea sa fie calugarita. A primit ingerescul chip cu numele de Pelaghia. La trei zile dupa calugarie, a trimis dupa parintele Cleopa, rugandu-l sa vina, ca nu mai are mult de trait. Dupa ce a vazut-o si i-a ascultat ultima marturisire, parintele Cleopa a venit in biserica, la Sfanta Liturghie.

La sfarsitul Vohodului mare, din pragul bisericii, Cuviosia Sa a strigat: „Pomeniti-o si pe maica Pelaghia, ca s-a dus la Rai”.

Era luni, in ziua Sfintei Treimi, la trei zile dupa calugaria ei. Istoria se repetase identic. Pelaghia a fost primita si ea in cimitirul manastirii. A fost aceasta o poveste de roman, cu personaje adevarate care au luptat mereu impotriva valurilor si a furtunilor vietii.

Aceasta poveste m-a înduioșat pană la lacrimi, și în lăuntrul meu cineva îmi spunea:

"Nu ai cum să nu faci publică această poveste, e prea frumoasă "...

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                       

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia o icoana frumoasa si rara - Cantecul de leagan (purtând într-o eșarfă) a Maicii Domnului este o imagine foarte rară și minunată a Maicii Domnului. Această icoana ajută la somnul binecuvântat al bebelușilor și mamelor, calmează si aduce pace in suflete, ocroteste de boli si ajută la bolile existente.

 
Această icoană o arată pe Maica Domnului purtându-l pe Iisus într-un sal mare in spate care pare sa faca un intreg . Apropierea lui Dumnezeu o umple de lumină, libertate și bucurie. Merge acolo unde o aduce dragostea. Fiul ei se odihnește lângă ea și îi ascultă gingășia completă, care doarme și, judecând după zâmbetul său, este fericit. Hainele Maicii Domnului îi arată modestia, dar sunt umplute cu lumina stelelor, de parcă Creatorul însuși ar vrea să o împodobească.

Icoana nu se numește Cantecul de leagan degeaba, pentru că atunci când o mamă se roagă în fața acestei imagini, somnul ei și al bebelușului ei se îmbunătățește imediat. Și vă puteți ruga în fața acestei icoane si în boală.

Icoana originala se află acum pe Sfântul Munte Athos, în mănăstirea Xenofont. Icoana a fost creată de pictorul sârb de icoane Marija Cumic. Cu toate acestea, imaginea este considerată rară si este canonica in ortodoxie.

Buna Vestire - Zorica Laţcu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Venit-a sol din Cer,pe aripi de vânt,
Și s-a oprit pe prag cu-nchinăciune.
În mână duce crinul proaspăt frânt,
Smerite,buzele-i solesc minune.

Vestirea lui pe Tine Te uimește:
Ridici spre El privirea Ta mirată;
Mișcarea mâinii stângi parcă oprește
Departe,spusa binecuvântată.

Și dreapta,ca o pată grea de soare,
Veșmântul verde peste piept l-apasă.
În gând Te-ntrebi:„Cum se poate oare,
Să-i fiu Stăpânului Prea-nalt,mireasă?”

Ființa Ta e foaia cea nescrisă,
Din veci,Cuvântului Preasfânt gătită.
Se vede-n zare,prin ușa larg deschisă,
Un colț de cer și-o ramură-nflorită.

Din slava sufletelor preacurate,
Lumină peste chipul Tău se țese
Pe creștetu-ți cununi de nestemate
Prind văl ușor cu-nflorituri alese.

Și pe sub văl strălucitor s-arată
Bogatul păr arzând cu flăcări pline,
Orbit de-atâta slavă,ochiul cată
Un colț întunecos printre lumine.

Privirea mea încet prin foc străbate
Ci nu-ntâlnește decât raze-n cale.
Un trandafir,cu pete-ntunecate,
A nins încet,în jurul Tău petale.

Și-n plecăciunea plină de avânt,
Pe care Îngerul Ți-o-nchină Ție
Și-n buzele lui scris-a Duhul Sfânt
Un viers smerit,soliri de bucurie.

MARE ZI DE PRĂZNUIRE! BUNA VESTIRE

TANGUIREA - versuri Eliana Popa

Postul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Prin post cunoşti taina lumii, prin post cunoşti pe satana, prin post cunoşti pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.

Prin post descătuşezi trupul de lăcomie, de lene, de furt, de minciună, de pizmă, de răutate, de sudalmă, de batjocură, de fumat, de beţie, de indiferentism.

Prin post sufletul se înalţă la slavă, păşind pe culmile cele mai îndrăzneţe faţă de muritori, capabil de fapte mari faţă de tot omul ce este în suferinţă, capabil să înfrunte pe blasfemitorii de om şi de Dumnezeu, capabil să schimbe mersul de la rău spre bine, capabil să facă minuni pe pământ, precum s-a şi făcut întotdeauna şi se fac şi acum de cei ce-l respectă.

http://babylenuta.blogspot.com

Maica blândeții...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Această icoană se numește „Maica blândeții” sau „Maica smereniei”. Icoana a fost concepută în 2019 și pictată în 2021 cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Ilie al Georgiei și se află în Biserica Răstignirii din Tbilisi, Georgia.
Cea mai importantă virtute a Sfintei Fecioare Maria, care și-a arătat credința, devotamentul și dragostea față de Dumnezeu, este smerenia. El, prin viața sa spirituală interioară, religioasă, a vrut ca tu să știi intuitiv ceea ce umanitatea nu știa. Cel mai important atribut al lui Dumnezeu – că Dumnezeu este smerenie.
Dragostea, care este cea mai puternică expresie a esenței lui Dumnezeu, cu siguranță nu poate exista fără smerenie. Știam că Dumnezeu este atotputernic, Creatorul universului, omniprezent, atotputernic, dar că este smerit, nu știam. Și am auzit aceasta când a venit la oameni și și-a zis în sine: „Învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima”.
Preacurata Fecioară Maria a dobândit această virtute în mintea ei. În acest fel a cooperat cu Dumnezeu și de aceea a devenit posibil ca Dumnezeu să primească natura umană de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maria. De aceea a fost numită Maica Domnului. Mama lui Dumnezeu sau mama iubirii, dar manifestată în faptă – mama bunătății.
Dacă vrem să avem comuniune cu Fecioara Maria cu adevărat, trebuie să imităm aceste mari virtuți. Dacă nu cooperăm cu Hristos ca Dumnezeu pentru a realiza această virtute în noi, pentru noi comuniunea cu Fecioara Maria, pierdută în istorie, va fi un eveniment interesant, dar nu o realitate.

https://ortodoxiatinerilor.ro/icoana-maica-blandetii-sau.../

PÂNĂ CÂND?..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Se uită Domnul trist la noi
Și Se întreabă: "Până când?..",
Căci nici în boli, nici în nevoi,
De pocăință n-avem gând..

Ne-a dat porunci prin Duhul Sfânt,
Ne-a pus în calendare post,
Dar oamenii de pe pământ
Le cred pe toate fără rost..

Trimis-a moarte peste tot
Și boli ce ne înghit de vii,
Dar oamenii nicicum nu pot
Să cugete la veșnicii..

Se uită cum la cimitir
Adorm pe rând cei dragi ai lor,
Dar nicidecum sub patrafir
Să-și plângă viețile nu vor..

I-așteaptă preoți răbdători,
Dar în bisericile reci
Nu sunt nici fete, nici feciori,
Căci toți sunt duși prin discoteci!

Nici tinerii căsătoriți
Nu se gândesc la Dumnezeu,
Ci dau din umeri plictisiți,
Căci ei sunt "ocupați" mereu..

Nu prea îi duc la Liturghii
Pe "puii" lor cei mititei,
Așa că dragii lor copii
Vor crește mai păgâni ca ei!

Dar oare cei la păr cărunți
Și cei ce au albit de tot,
Luați și ei la bani mărunți..
Se roagă, sau îi doare-n cot?..

Nici dânșii timp nu mai găsesc
Pentru Stăpânul vieții lor,
Căci vremea ei și-o irosesc
Bârfind și criticând de zor,

Cu "popii" Domnului Hristos
Sunt în neîncetat război
Și la trecutul păcătos
Adaugă păcate noi!

Se-ntreabă Domnul, sus în cer,
Aceste stări de fapt văzând:
"O fi răbdarea Mea de fier,
Dar lumea asta.. până când?"..

FEMEIE ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE......

"Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie,
Să nu-ți pleci capu-n fața nimănui,
Chiar dacă suferi, viața nu se încheie,
Ești unică, ca tine alta nu-i!

Și sufletul să nu ți-l lași călcat,
De nimeni niciodată, în picioare
Respectă-te mai mult, căci e păcat
Să ai un suflet sfărâmat, care te doare!

Învață-te să ai grijă de tine,
Iubește-te așa, așa cum ești,
Tu ești frumoasă știi asta prea bine,
Și altceva, nicicând să nu gândești!

Femeie, fii mereu pretențioasă
Să nu te mulțumești doar cu puțin,
Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă,
Cu sentimentele care îți aparțin!

Și dacă vor dori să te doboare,
Să nu îți pleci privirea-n fața lor,
Păstrează-ți frumusețea și a ta candoare,
Chiar dacă simți durerea rănilor!

Să nu te rogi de ei să te iubească,
Nu te-njosi și nu te întrista,
Și nu-i ruga să nu te părăsească,
Să plece, chiar de suferi, tu vei rezista!

Mergi mai departe, iartă, uită,
Și viața-n continuare să-ți trăiești,
Lângă cei care tu te simți iubită,
Și-ți dau iubirea, fără să cerșești!

Trăiește-ți viața, dar cu demnitate,
Mereu, mereu să ai respect de sine,
Învață să spui "NU" cu fermitate
Când simți că vor să profite de tine!

Vor profita și-ți vor lua bunătatea,
De vor vedea că mereu sovăiești,
Din suflet îți vor lua naivitatea,
Și niciodată n-ai să mai zâmbești!

Femeie meriți mai mult de la viață,
Nu te agăța de cei ce te rănesc,
Tu meriți zâmbet, nu lacrimi pe față,
Și oameni care sincer te iubesc!"

 8 Martie! LA MULȚI ANI! MULTĂ SĂNĂTATE, PACE ÎN SUFLET, ÎNTARIRE ÎN CREDINȚA și MÂNTUIRE ÎȚI DORESC!
                                                                                                               Preot Ioan 🛎

TANGUIREA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

In Cetatea zisa Sfanta, de prooroci ucigatoare, Cine striga cu durere, cine n-are alinare? Cine pasii isi indreapta spre Golgota insangerata, Unde Fiul ei, pe umeri, tot pacatul lumii poarta. E Maria, Maica vietii, Porumbita cea Aleasa, Si cu lacrima durerii fata ei se-nroureaza, Cand, privind indurerata, Fiul ce povara-si duce, Il vazu lovit cu pietre, il vazu cazut sub Cruce! Ii vazu inalta-i frunte, ce era ca albii crini, Inrosita, sfasiata de cununa cea de spini, Ochii Lui ce altadata, bland priveau cu-nduiosare, Sunt inchisi sa nu mai vada ura tuturor cea mare. Istovit il vede Maica si cazut sub greul Crucii, Cate mame mai sunt astazi ca sa-si vada astfel pruncii? Care mama-n lumea asta chiar de pruncul i-a murit, La vazut cazut sub cruce, l-a vazut batjocorit. Care pictor poate prinde cu penelul sau usor, Sfanta lacrima ce-i curge, plansul ei sfasietor, Ce poet ar fi in stare ca sa scrie-n a sa carte, Suferinta Sfintei Mame, drumul Fiului spre moarte? Cine poate sa socoata, lacrimile care-au curs? Cine poate sa asculte hohotele ei de plans, Numai Fiu' al carui suflet, jalea ei o simte-ntruna, Si a lor inimi se-mpreuna si-amandoua bat in una! ,,Fiul meu ! Īl striga Maica, cat de mult azi patimesti, Pentru marea Ta iubire... ce osanda grea primesti!

 Pentru mila Ta cea mare, cu spini Te-au incununat, 

Tu le-ai dat din Apa vie, ei cu otet te-au imbiat!" Si durerea ei tot creste si in brate vrea a-L strange.. Si ar vrea sa fie acolo, langa Fiul ei, pe Cruce... Dar cunoaste Prea Curata, vrerea Domnului de Sus, Ca s-aduca impacarea, moare Fiul ei, Iisus.
                                                                                                     Preot Ioan.

Cei trei călugări...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...,,

Se spune că, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a dat unor trei călugări câte o cruce mare de lemn și le-a poruncit să o ducă sus pe vârful muntelui, dar nu oricum, ci, crucea trebuia ținută sus în mâini și dreaptă, fără a o sprijini pe vreun umăr.
Așa trebuia dusă până sus pe munte unde era o cetate și acolo, chiar la poarta cetății avea să-i întâmpine Însuși Hristos Domnul.

Cei trei călugări, simbolizează monahismul de-a lungul veacurilor.

Primul călugăr, simbolizează monahismul din primele veacuri, care a împlinit întru-totul și întocmai porunca Domnului. Adică, primul călugăr a luat crucea cea mare de lemn, a ridicat-o în mâini și, ținându-o așa, a dus-o până sus pe vârful muntelui, unde îl aștepta Hristos.

Al doilea călugăr, simbolizează monahismul din veacurile de la mijloc, care a împlinit porunca Domnului doar pe jumătate. Acesta, a luat crucea, a ridicat-o în mâini și a pornit spre vârful muntelui. Dar, de la o vreme a obosit, și nemai-putând duce crucea exact așa cum poruncise Domnul, a lăsat-o pe un umăr, și așa și-a continuat drumul. Tot schimbându-o, când pe un umăr când pe celălalt, apoi mai ținându-o și dreaptă, a ajuns sus pe vârful muntelui, unde îl aștepta Hristos Domnul.

Al treilea călugăr simbolizează monahismul din veacul cel de pe urmă (adică noi cei de acum), care, în fapt, nu va împlini nimic din porunca Domnului. A luat cel de-al treilea călugăr crucea sa de lemn, a ridicat-o în mâini și, a pornit spre vârful muntelui. A mers el ceva drum așa, dar a obosit. Atunci a lăsat crucea pe un umăr și așa și-a continuat drumul. A tot mutat-o el când pe un umăr, când pe altul, dar și așa oboseala lui s-a accentuat destul de mult. Cât despre a o duce crucea dreaptă, nici nu mai putea fi vorba. A pornit el iar la drum cu crucea la subțioară, și tot ținându-o el așa, a obosit iar. S-a oprit și gâfâind el, se tot întreba cum să facă să poată duce și el crucea sus pe munte? Oboseala lui era mare de tot, crucea era și ea parcă tot mai grea. Îi venea gândul s-o lase acolo și să fugă, dar ... asta însemna a renunța la luptă, adică o capitulare în fața vrăjmașului. S-a tot gândit el și, până la urmă a găsit o soluție: și-a scos centura și a legat bine crucea cu ea și a început s-o târască așa în urma lui spre vârful muntelui. E destul de limpede că sărmana cruce târâtă prin praf și pietre s-a umplut de pământ, și s-a ciobit toată rupându-se așchii din ea, și, ... într-un cuvânt, arăta jalnic.

Așa trăgând crucea după el, cu multă osteneală și sudoare, ajunge într-un târziu și acest călugăr sus pe vârful muntelui, unde îl aștepta Hristos Domnul.

Se uită Domnul la el, și-l vede murdar și plin de năduf, iar crucea era lângă el, jos, în drum, ... și arăta tot atât de jalnic.

Domnul Hristos îl întreabă din privire: Ce s-a întâmplat? Iar monahul văzându-L pe Domnul nedumerit, îi zise sincer și direct: Doamne, n-am vrut s-o las, ...

Atât de încântat a rămas Domnul Dumnezeu încât a zis: "Și iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, și sunt alții întâi care vor fi pe urmă."
(Luca 13,30).

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte. Să nu condamnăm pe alții pentru neputințele lor, că numai Bunul Dumnezeu îl știe mai bine pe fiecare dintre noi, și căderile lui, și ridicările lui ... și neputința lui ... și biruința lui ... în definitiv. Pronia lui Dumnezeu ajută tuturor.

Valabil asta și în crucea căsniciei, și în crucea singurătății, și în crucea bolii, și în orice altă cruce dată nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre."

Eliana Popa

PSALTIREA MAICII DOMNULUI ÎN VERSURI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

CATISMA ÎNTÂI
Psalmul 1

Fericit cel ce iubește numele tău sfânt, Marie,
Căci cu darul tău, ca pomul, va rodi în veșnicie!
Fericită ești de-a pururi, tu, Aleasă-ntre Fecioare,
Căci smerenia ți-e haină și credința stâncă tare!
Mai frumoasă ca o roză, întreci chipuri îngerești ,
Cu a ta desăvârșire pe femei le covârșești!
Cea mai sfântă-ntre arhangheli, decât îngerii mai sfântă,
Mila Ta și îndurarea-ți se vestesc și se cuvântă!
Binecuvântat-a Domnul, cu a Sa Iubire mare,
Toată ființă ta, Marie, și tot lucrul mâinii tale!

Psalmul 2
................................................
Pentru ce se tulbură cei ce împotrivă-mi stau?
Rușinează-i, tu, Preasfântă, dacă ei rușine n-au!
Și doboară-i și alungă-i de pe-a vieții noastre cale,
Cu furtuna îngrozirii și puterea dreptei tale!
Să ne-acoperi cu dreptatea-ți, tu, cea 'naltă-ntre virtuți,
Să lăsăm fărădelegea, Maică Sfântă să ne-ajuți!
Alergați la Preacurata în necazuri și nevoi,
Osteniți pe drumul crucii, vă va odihni pe voi!
Când vă biciuie vrăjmașii, când prigoana-i tot mai grea,
Vă va lumina de-a pururi de v-apropiați de ea!
Binecuvântati-o pururi, cu iubirea și cuvântul,
Mila sa și îndurarea, îmbracat-a tot pământul!

Psalmul 3
….............................................
O, Preasfântă Născătoare, Roua florilor de tei,
Câți s-au înmulțit vrăjmașii! Nevăzuți mă trag spre ei,
Miluiește-mă, Stăpână, fii toiagul meu pe cale!
Să le spulbere-ndrăzneala, viforul dreptății tale.
Vindecă-mi și neputința, inima mi-o încălzește,
Când vrăjmașu-n ea se-ascunde și viclean mi-o împietrește,
Iar în ziua morții mele, sufletul să mi-l primești,
Și să-l dăruiești Luminii, căre-i Maică Sfântă ești!
Slavă ție, Ocrotitoarea celor fără ajutor,
Maica Domnului din ceruri! Maică noua, tuturor!

Psalmul 4
................................................
Cu credință și nădejde către tine am strigat,
Auzitu-mi-ai chemarea ca pe-un fiu m-ai apărat,
Cu lumina ta cea sfântă, tu Luceafăr făr' apus
Doamn-a slăvilor înalte, Maica Domnului Iisus!
Duhurile răutății, ale celor de sub cer,
Întind lanțuri să mă-nghită și-mi pun curse ca să pier,
Însă, tu, Făptură dulce , revărsându-ți, bunătatea,
M-ai scăpat din a lor cursă, luminând în mine noaptea.
Binecuvantată ești, Tu, a îngerilor șoapte,
Stăpânirea-ți să se-ntinde, până în Eternitate!

Psalmul 5
................................................
Graiurile mi le-ascultă, sufletu-mi plângând te cheamă,
Nu-ți întoarce de la mine fața ta, Preasfântă Mamă!
Zvântă-mi lacrima din gene, schimbă-mi plânsu-n bucurie,
Și vrăjmașii mei să piară, să fiu viu în veșnicie!
Și zdrobește fără milă capetele lor trufașe,
Să te laude tot trupul, Floarea Raiului gingașe!
Binecuvântată fiică a-mpăratului Ceresc,
Ești Cununa Veșniciei peste cinul îngeresc,
Peste capetele toate din al Sfinților sobor,
Te așezi pe a lor frunte, precum roua pe Tabor!
Slava ta, Ierusalime, cel de Sus și cel de jos,
Este Pururea Fecioara, Maica Domnului Hristos!
Cei ce bine te cuvântă vor fi grabnic ajutați,
Căci cu mila ta cea sfântă, fi-vor binecuvântați!
Blestemați vor fi aceia ce aruncă cu ocară,
Peste numele tău, Maică, Taină Sfântă și Comoară!
Nu o să lipsească pâinea în a robilor tăi case,
Vinul și cu undelemnul o să umple a lor vase!
Binecuvântăm pe Domnul, Dumnezeu Cel Preaslăvit,
Slavă Lui și Plecăciune , fiindcă, Maică, te-a zidit!
Binecuvântați să fie cei ce te-au născut, Marie !
Binecuvântată ești și aici, și-n Veșnicie!

Psalmul 6
..................................................................

O, Preasfântă Născătoare, nu cu aspră judecată,
Să ne mustre Domnul Slavei când vom trece sfânta-i poartă!
Nici întru a Sa mânie să fim aspru pedepsiți,
Să ai grijă, să-L îndupleci...și prin tine izbăviți!
Să ne fii apărătoare, să te rogi pentru noi toți
Să ne scapi de întuneric, de-ale iadurilor Porți!
Și minunile-ți, vedea-vom...și cei izbăviți din moarte,
Te vom lăuda, Stăpână! Cu noi cerurile toate!
Numai morții vor tăcea și acei ce sunt in iad,
Toți cei vii, cu harul tău, la picioru-ți vin și cad!

Psalmul 7
.................................................................
Am nădăjduit in tine, Prea Curată Născătoare,
Să mă scapi de toti aceia ce mă prigonesc pe cale!
Și-n smerenia-mi ce astăzi, parcă sufletu-mi învie,
Să fiu păcătosul vameș și să-ți plac, Măicuță, ție!
Strălucirea feței tale, sufletul să-mi lumineze,
Și privirea ta duioasă gândul să-mi însenineze.
Iar prin tine voi aduce, psalmul inimii curat
Și prinos de rugăciune, Celui care ne-a Creat!

Psalmul 8
...............................................................
Cu nădejde vin spre tine, Preacurata mea Stăpână,
Sufletul să-mi izbăvești de-a vrăjmașilor furtună!
Căci prin tine, Domnul nostru ni s-a dat Mântuitor,
Ne-a-mpăcat cu Ziditorul, ne e frate tuturor!
Precum focul peste rug, precum roua peste lână,
Coborâtu-s-a Cuvântul peste tine-a mea Stăpână!
Și pe Duhul Sfânt aflându-l, te-a umbrit din ceru-nalt
Cu puterea ce-a vărsat-o Dumnezeul Preaînalt!
Binecuvântat e Rodul pântecelui tău, Marie,
Ce s-a zămislit in tine, pentru-a lumii bucurie.
Binecuvântată este Nașterea ta Feciorească,
Binecuvântată este curăția ta trupească!
Ale tale îndurări binecuvântate fie!
Sfânta noastră Apărătoare, Slavă și Mărire, ție!
Eliana Popa

VIN CURAND ..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.ro/

“Vin curand!”, Iisus grait-a, nelasand loc indoielii,
Iar Apostolii, cuvantu-i l-au fost scris in Evanghelii,
“Ca un fur atunci veni-voi si nu sti-va nici un viu,
Fiindca numai Unul stie, ceasu-n care va sa viu.

Privegheati dar zi si noapte, alungand din gene somnul,

 
Ca nu stiti mai dinainte in ce zi veni-va Domnul,
Ca nici Ingerii, nici Fiul nu stiu ceasul spre-a-l da :
“iata-l”, Acea zi si ceasu-acela le cunoaste numai Tatal!

“Lumea-si deapana fuiorul. Pana-n miez de noapte-adanca,

In ospatul vietii, oamenii beau si mananca,
Nu sta nimeni sa ia seama, far' de legea ca-l apasa,
Cu dezmatul se-ncununa, cu pacatul sta la masa,
Si nuntindu-si fii si fiice, “fericiri” vrand toti cei vii,
Nici macar viseaza lumea ca Tu, Doamne, la ea vii”

(Vasile Militaru).

ICOANA MAICII DOMNULUI „UMILENTE ” DE LA DIVEEVO

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a aparținut Sfântului Serafim de Sarov (prăznuit pe 2 ianuarie). El se ruga zilnic înaintea sfintei icoane ce se afla în chilia sa.

Icoana Maicii Domnului „Umilenie” de la Diveevo este prăznuită pe 2 ianuarie (în ziua adormirii în Domnul a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov), pe 19 iulie (în ziua prăznuirii aflării moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov) și pe 28 iulie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a aparținut Sfântului Serafim de Sarov (prăznuit pe 2 ianuarie). El se ruga zilnic înaintea sfintei icoane ce se afla în chilia sa.

Cuviosul Serafim îi vindeca pe bolnavi prin ungerea cu ulei din candela ce o ținea mereu aprinsă înaintea icoanei Maicii Domnului „Umilenie”.

Această icoană era numită de către Sfântul Serafim de Sarov „Bucuria tuturor bucuriilor”.

Sfântul Serafim a adormit în Domnul pe 2 ianuarie 1833, în timp ce se ruga înaintea icoanei „Umilenie”. Părintele Nifon, egumenul mănăstirii, a dat icoana Maicii Domnului surorilor de la Mănăstirea Diveevo (pe care chiar Sfântul o întemeiase).

Maicile au ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint și i-au construit un paraclis în Catedrala Sfintei Treimi. Mai târziu, Mitropolitul Serafim (Ciceagov) a alcătuit o slujbă specială, iar după canonizarea Cuviosului Serafim de Sarov, icoana a fost copiată în mii de exemplare.