Se afișează postările cu eticheta Canon la Pavecernița mică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Canon la Pavecernița mică. Afișați toate postările

1 octombrie 2017

Canon la Pavecernița mică, al Născătoarei de Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Un extraordinar Canon de pocăință către Născătoarea de Dumnezeu, care cu 100 de ani în urmă se citea în fiecare seară la Pavecernița mică: din ACATISTIER tipărit în București la anul 1830 Nu uitați, vă rog, să mă pomeniți și pe mine în rugăciunile voastre, care m-am ostenit nu doar pentru folosul meu de am tradus acest minunat canon al Maicii lui Dumnezeu. Roade de pocăință, de îndreptare și de mântuire să vă dăruiască milostivul Domnul, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale. Amin. Canonul este scris rapid, al prima mână, nu este corectat. vă rog să iertați micile greșeli de tastare.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu la Pavecerniță
Peasna 1 glasul 6 Irmos: Pre simțitorul Faraon... Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi. Cum voi plânge viața mea cea întinată, și mulțimile nenumăratelor mele răutăți Stăpână? Și ce voi vesti ție Curată, nu mă dumiresc și mă tem, ci ajută-mi mie. De unde voi începe a spune greșalele mele cele rele și cumplite eu ticălosul, vai mie! Ce mă voi face de-acia! Ci Stăpână mai înainte de sfârșit miluiește-mă. Slavă... Mântuitorule cela ce pentru milostivirea milei Te-ai întrupat, și om Te-ai făcut cu bunăvoirea Părintească, de rugăciunile Maicii Tale plecându-Te, dăruiește-mi iertare greșalelor mele. Ceasul morții adică neîncetat îl gândesc Preacurată, și Divanul cel înfricoșat, dar de obiceiul răutăților cu totul mă amăgesc cumplit: ci ajută-mi mie. Peasna 3 Irmos: Pe piatra cea tare a credinței... Sufletul mi-am întinat urât, Stăpâna mea prea sfântă, cu nenumărate greșale eu ticălosul, și unde de-acia mă voi duce? Cu deznădăjduirea ținut fiind cu totul. Nu este altul între oameni, carele fapte nelegiuite au lucrat, și cu desfrânare au viețuit, precum eu, ceea ce ești bună, întru înverșunări cumplite: pentru că am întinat Dumnezeiescul Botez. Slavă... Nu am fapte bune, nu umilință nicidecum, nici lacrimi Mântuitorule: că m-am întunecat cu mintea. Pentru aceea strig Ție: cu rugăciunile celeia ce Te-au născut, mântuiește-mă ca un Milostiv. Și acum... La sfârșitul relelor am ajuns, Preasfântă Fecioară, tu îmi ajută degrab. Pentru că Cerul și pământul, strigă cu amar asupra necuvioaselor faptelor mele celor nenumărate. Peasna 4 Irmos Acoperit-au Cerurile... Spăimântatu-s-au tot pământul, și s-au înfiorat, văzându-mă pe mine cumplit și rău lucrând cele necuvioase, și de multă milostivirea Fiului tău s-au înfricoșat. Biserica trupului meu rău o am întinat, și Biserica Domnului întru carea oamenii tremurând intră, iară eu desfrânatul, vai mie! Cu obrăznicie intru. Slavă... Hristoase al meu milostive, Hristoase iubitorule de oameni, singure nepomenitorule de rău, carele Te-ai făcut om pentru mine, cela ce mai presus de om am păcătuit, miluiește-mă pentru ceea ce fără de sămânță Te-au născut. Și acum... Să nu mă arăți Stăpână, să nu mă arăți străin, pe mine cel înstrăinat de acoperământul Fiului tău, cu totul nevrednic: ci spală-mă și pe mine de întinăciunea greșalelor mele. Peasna 5 Irmos Cela ce răsari Lumină lumii... Adam au călcat adică o poruncă a Fiului tău Fecioară, și întru izgonire s-au supus: dar eu cum voi plânge adâncul greșalelor mele, cela ce sunt depărtat, și de mii de ori căzut. Pe Isav cel cumplit l-am râvnit, cu lăcomia pântecelui Preacurată, și cu desfătarea sufletul și trupul mi-am întinat, cu beția și cu desfrânarea viața mi-am pângărit, și cine de-acia nu mă va plânge pe mine ticălosul? Slavă... Mă tânguiesc luând în minte toate vinovățiile lucrurilor mele celor rele, Hristoase al meu milostive Doamne, și înaintea picioarelor Tale cu fața la pământ zac, pentru rugăciunile Maicii Tale dă-mi iertare greșalelor. Și acum... Cu Dumnezeiască strălucirea ta, ceea ce ești bună, ușa vieții noastre Curată, pe mine cel ce sunt întunecat, luminează-mă degrab, și mă povățuiește la cărările mântuirii, o, cea mult lăudată. Peasna 6 Irmos De chitul păcatului fiind înghițit... Viața mea este desfrânată, sufletul meu întinat, și traiul prea ticălos, iar trupul meu întru răutăți cumplit l-am înnoroit. Pentru aceea sârguiește-te Fecioară și-mi ajută. Cutremurându-te tulbură-te și te clătește suflete, cum pe înfricoșatul Judecător l-ai întărâtat, și vei să fii judecat neîndreptatule. Slavă... În țară străină m-am depărtat de la Tine eu ticălosul, și dracilor m-am făcut rob, și m-am golit de tot felul de bunătăți. O Părinte prea bunule! Ci mântuiește-mă precum de demult pe curvarul, pentru rugăciunile prea Curatei Fecioare. Și acum... Acum cu cutremur sunt ținut, și mă tem ceea ce ești bună, de pândirile vicleanului, că mai nainte de sfârșit scrâșnește cu dinții asupra mea stricătorul, să mă ție pe mine ca pe un gol de fapte bune: ci ajută-mi mie. Doamne miluiește de 3 ori. Slavă. Și acum... sedealna: Boalele cele multe ale sufletului meu celui neputincios, și patimile cele cumplite ale trupului meu Curată cercetează-le, și de grabnică tămăduire învrednicește-mă, și a face sfintele porunci ale Bunului Dumnezeu îndreptează-mă ca să te măresc. Peasna 7 Irmos: Cela ce ai ascultat cântarea... De șapte ori câte șapte mi-au aprins văpaia patimilor mie vicleanul, și cu preacurviile inimii mele de tot mă omoară: ci adapă-mă cu curgerile lacrimilor mele, Maica lui Dumnezeu, și să nu mă lepezi pe mine. Înfricoșat este divanul, ticăloase suflete al meu și nesimțitorule, și munca fără de sfârșit și groaznică. Dar însă acum cazi la Maica Judecătorului tău și Dumnezeu, și să nu te deznădăjduiești pe sineți. Slavă... Vino ticăloase suflete al meu pocăiește-te, judecata este lângă uși. Pentru ce te-ai pironit de cele deșarte, de bunătățile cele netrebnice? Scoală-te, plângi cu amar, strigând cu credință lui Hristos: mântuiește-mă pentru Născătoarea de Dumnezeu. Și acum... M-am întunecat, cea cu totul neîntinată, eu ticălosul cu mulțimea nemăsuratelor mele răutăți și m-am orbit la ochiul sufletului și la minte: pentru aceea cu strălucirile Luminii tale, bagă-mă degrab în dulceața nepătimirii. Peasna 8 Irmos Cuvioșii Tăi tineri... De venirea morții mă înfiorez eu ticălosul, și de judecata cea neamăgită: dar de a lucra cele rele și urâte nu mă depărtez. Miluiește-mă Fecioară, și mai nainte de sfârșit mântuiește-mă. Dăruiește-mi suspinuri netăcute Stăpână, și izvor de lacrimi, ca să-mi spăl greșalele mele cele multe, și ranele cele nevindecate, ca să dobândesc viața cea veșnică. Bine să cuvântăm pe Tatăl și pe Fiul pe Sfântul Duh Domnul. Cu gura adică strig necurmat: greșit-am: iar cu gândul petrec lucrând cele necuvioase: deci cu care ochi Te voi vedea pe Tine Hristoase, eu deznăădăjduitul? Pentru ceea ce Te-au năsut miluiește-mă. Și acum... Mulțimea răutăților mele o am mărturisit Ție, că nimenea în lume altul nu au mâniat Stăpână pe Fiul tău pe Dumnezeu și Domnul, așa precum eu: deci cu Acesta împacă-mă degrab Fecioară. Să lăudăm, bine să cuvântăm, și să ne închinăm Domnului cântând și prea înălțându-L pe Dânsul întru toți vecii. Cuvioșii Tăi tineri în cuptor Heruvimilor au urmat, cântarea cea întreit sfântă strigând: Bine cuvântați, lăudați, și prea înălțați pe Domnul întru toți vecii. Peasna 9 Irmos Ceea ce ai primit bucuria prin înger, și ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară mântuiește pe cei ce te măresc pe tine. Iată mă apropii la tine Preacurată, cu frică multă și cu dorire, știind puterea rugăciunii tale celei multe eu robul tău: că prea mult poate rugăciunea Stăpână a Maicii către Fiul cel prea adevărat: că se pleacă de îndurări. Cetele îngerilor ia-le împreună, și mulțimea oștilor celor de sus, și pe Mergătorul înainte, și pe noroadele Apostolilor și ale Proorocilor, pe mucenici și pe cuvioși, pe sfințiții mucenici, și pentru mine roagă-te Fiului tău. Slavă... O cum voi vedea pe Cel nevăzut! Cum voi suferi înfricoșata aceea vedere! Cum voi îndrăzni să-mi deschid ochii! cum pe Stăpânul meu voi cuteza să-l văz! Pe Carele nu am încetat Fecioară din pruncie a-L scârbi totdeauna. Și acum... Judecător milostiv și iubitor de oameni, aștept pe Fiul tău Curată, deci să nu mă treci cu vederea: ci fă-L pe Dânsul mie lesne împăcat, ca să mă puie pe mine cel neocrotit de-a dreapta prea curatului Divanului Lui, că spre tine am nădăjduit. Cade-se cu adevărat... Și celelalte ale Pavecerniței
 sursa  :  JUSTINA POPOVICI·

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ