DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

29 mai 2018

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


O , Podoaba Cetelor Ingeresti si Lumina celor ce călătoresc în Pământul Mântuirii , Vasul cel Preafrumos plin de Mirul Tuturor Darurilor Duhului , 
Oglinda sufletelor umilite , Vesmântul celor iubitori de feciorie , 
Buna Povătuitoare a maicilor , Biruinta sihastrilor , Dorul Mucenicilor , 
Nădejdea neclintită a păcătoşilor , Preasfântă Fecioară si Maica Cuvântului , adapă-ne pe noi cei însetati de mântuire din Izvorul Minunilor Tale si 
cu Starea Ta de faţă Inaintea Tronului Treimii , 
Mijloceste iertarea păcatelor noastre .
Nu avem nici o picătură de umilintă în vasul sufletelor noastre si cu totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor . 
Nu avem gând de întoarcere si în mormântul lenevirii ne-am aşezat . 
Am lepădat Mila Domnului si cu mulţime de păcate ne-am împovărat . 
Pentru aceasta , Te rugăm , Preacurată Maică a Domnului , să ne Fii Apărătoare Nebiruită la Judecată si mai înainte de a sosi ceasul înfricosător al mortii să ne solesti Pocăintă .
Ca Una Ce Ai Născut pe Cel de pe Scaunul Heruvimilor , pe noi , cei pierduti în temnita păcatelor , ne slobozeste , apropiindu-Te cu Cheia Rugăciunii Tale . 
Nu ne părăsi în vremea primejdiilor , ci ca Una Ce Esti Izvor al Milostivirii credinciosilor , Adapă-ne cu Picăturile Indurărilor Tale . 
Surpă toate ispitele vrăjmasilor nevăzuti cu Mâna Ta cea Puternică , 
ca Una Ce Ai Tinut în Bratele Tale pe Cel Ce cu Mâna Sa a Zidit toată făptura si Asează pe Cerul Mintilor credinciosilor Stele de Gânduri Dumnezeiesti .
Întelepteste-ne pe noi ca în toată vremea să Îti aducem jertfe de rugăciuni si mai ales să-Ti împletim Cununa Laudelor , ca să dobândim si noi 
Cununa Mântuire si viata cea vesnică spre Slava lui Dumnezeu în veci . 
Amin !

http://www.doxologia.ro/rugaciune/rugaciune-la-icoana-maicii-domnului-chezasa-celor-pacatosi

Rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Primeste, o, preabinecuvantata si preaputernica Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, aceste rugaciuni, pe care acum cu lacrimi le aducem tie, noi nevrednicii robii tai, alergand cu umilinta la chipul tau cel purtator de sfintenie, ca tu insati de fata fiind si auzind rugaciunile noastre, ne dai implinirea cererilor noastre, fiecaruia dupa credinta lui. Tu usurezi necazurile celor scarbiti, neputinciosilor le dai sanatate, pe cei slabi si bolnavi ii vindeci, din cei indraciti alungi diavolii, pe cei asupriti ii izbavesti, pe cei pacatosi care se caiesc ii ierti, pe cei leprosi ii curatesti, pe copiii cei mici ii miluiesti si pe cei inchisi din legaturi si din temnita ii slobozesti si de tot felul de patimi ii vindeci. Caci tie, Doamna si Stapana, toate iti sunt cu putinta, prin mijlocirea Fiului tau Hristos Dumnezeul nostru. O, preabuna Maica, nu inceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tai, care te slavim pe tine, te cinstim si ne inchinam, acum si pururea si in veci vecilor. Amin!

26 mai 2018

25 mai 2018

.CALEA SPRE MANTUIRE...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


   Bucuria mea, iata o cale scurta si usoara spre mantuirea sufletului tau: Sa fii ascultator, sa fii infranat de la cele cu care poti mania pe Dumnezeu, sa nu clevetesti si nu osandesti pe nimeni, sa-ti pazesti mintea și inima de gandurile cele rele, neconforme cu voia lui Dumnezeu si sa gandesti ca toti oamenii sunt buni, cu mult mai buni decat tine si Domnul ii iubeste. Daca te vei osteni sa faci asa, atunci Harul Duhului Sfant se va salaslui intru tine si vei zice: MILOSTIV ESTE DOMNUL!

   Dar daca, clevetesti, osandesti, murmuri, cartesti, te mandresti, te trufesti, iti place sa fii laudat, invidiezi, urasti, dracui, injuri, blestemi, iti place sa faci voia ta..., atunci, chiar daca te rogi mult, Harul Duhului Sfant paraseste sufletul tau si vei spune: DOMNUL M-A UITAT! 

Dar, nu Domnul te-a uitat pe tine, ci, tu ai uitat ca trebuie sa te smeresti si pentru aceasta Harul lui Dumnezeu nu se salasluiste in sufletul tau. Duhul Sfant, intra însă cu usurinta in sufletul smerit si ii da pacea și odihna in Dumnezeu. Maica Domnului, a fost mai smerita decat toti si de aceea o preamaresc toate Puterile Ceresti si tot neamul omenesc. Si, oricine se smereste pe sine, va fi preamarit de Dumnezeu si va vedea slava Domnului. Amin si Aliluia!

                                                    CELE TREI SUFLARI ALE
                                               DUHULUI SFANT DUMNEZEU

   Bucuria mea, in Biblie, gasim aceste cuvinte: “Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si A SUFLAT in fata lui suflare de viata si s-a omul, fiinta vie” (Facerea 2:7). 
Aceasta este PRIMA SUFLARE a Duhului Sfant. Apoi, in ziua Cincizecimii, s-a pogorat Duhul Sfant in chipul limbilor de foc, peste Sfintii Apostoli: “Și din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei si s-au umplut toti de Duhul Sfant” (Faptele apostolilor 2:2-4).

Aceasta este cea de-A DOUA SUFLARE a Duhului Sfant. Iar la Infricosata Judecata, Iisus Hristos: “Pe cel aprig il va bate cu toiagul gurii Lui si cu SUFLAREA BUZELOR LUI va omori pe cei fara de lege” (Isaia 11:4). Aceasta este cea de-A TREIA SUFLARE a Duhului Sfant. Foarte interesant!

Noi, folosim adesea cuvantul HAR, Harul Duhului Sfant. Cuvantul HAR, vine din limba greaca, unde Charis, inseamna nu numai HAR, ci si BUCURIE. De aceea, de multe ori in Grecia, atunci cand un crestin ortodox cere binecuvantare la un preot (Evloghite, pater!, adica, Binecuvantati-ma, parinte!), preotul ii spune: HERETE!, adica, FII BINECUVANTAT, BUCURA-TE! Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan 

IUBIREA MEA, PE CRUCE RĂSTIGNITĂ !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


(versuri: Eliana Popa)

Târziu am învătat să Te iubesc
Iubirea mea, cu spini incununată!
Te-am cautat in tot ce-i pământesc
Dar căutarea imi era deşartă !

Te-am căutat in oameni si povesti
Iubirea mea cu răni adânci de cui !
Si n-am stiut cât de aproape esti
Iubirea mea, ce-n veci n-ai să apui !

Te-am cunoscut in lacrimi si dureri
Iubirea mea, pe Cruce Răstignită!
Doi ochi plangeau cu mine, parcă,ieri
Când alergam, de viată hăituită !

Si Te-am simtit când mă aflam căzută
Iubirea mea, cu Chipu-nsângerat!
Când mă aflam intre tâlhari pierdută
M-ai căutat si-n brate m-ai purtat !

Am invatat să Te iubesc atunci,
Iubirea mea, Iubire mult dorită !
Când Te-am zărit pe lemnul Sfintei Cruci
Si am privit la coasta Ta rănită !

Târziu Te-am întâlnit...dar astazi stiu
Iubire Sfântă si Neprihănită !
Sa nu Te pierd, as alerga sa fiu
Pe Cruce, lângă Tine răstignită !

24 mai 2018

Rugăciune către Iisus Hristos

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, trimis ai fost de Dumnezeu-Tatăl pe pământ ca să salvezi neamul omenesc de la moarte, Care prin însăşi a Ta răbdare neclintită şi smerenie necuprinsă ai suferit batjocură, răni, cruce şi moarte, fără împotrivire.
Vino între noi şi-n casa noastră, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit după Înviere zicându-le „Pace Vouă!” şi ai liniştit sufletele lor înfricoşate şi întristate. Mântuitorul şi ocrotitorul vieţii noastre, linişteşte sufletele noastre zbuciumate şi înviforate. Pacea Ta ce-a nestricată dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni, nu precum o dau oamenii. Şi bucuria Ta fă-o deplină în noi, astfel ca nimic să nu zdruncine credinţa şi liniştea familiei noastre.
Liniştitorul cel sfânt şi minunat al valurilor înspumate şi salvatorul Sfântului Apostol Petru din vâltoarea mării, linişteşte-ne şi pe noi sufleteşte şi trupeşte, căci mult suntem afundaţi în cumplita mare a păcatelor şi a deznădejdii.
Iisuse, Tu eşti lumina ce-a dumnezeiască, mai presus de cuget şi de simţire, Tu eşti pacea celor tulburaţi, împovăraţi şi împresuraţi de necaz. Păzeşte-ne pe toţi de toată vătămarea şi ispita, pentru ca îndulcindu-ne din ajutorul Tău, şi cu îngerii Tăi cei sfinţi fiind păziţi, toţi cu credinţă să cântăm: Domnul este ajutorul nostru, nu ne vom teme, căci Tu eşti, Dumnezeule, întărirea noastră, Stăpânitor puternic şi Domn al păcii, şi împărăţia Ta este împărăţie veşnică.

                                                                                                                             AMIN!

Rugăciune

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Izvor de tămăduiri te-am dobândit pe tine, Stăpână curată, noi, cei bolnavi de setea păcatelor, la tine alergăm şi mântuire luăm.
În multe feluri , Fecioară, L-am mâniat pe Hristos, cu mintea, cu cuvântul şi cu faptele şi mă tem de înfricoşătorul acela scaun de judecată, dar tu, vino mai înainte şi degrab izbăveşte de chinuri, cu rugăciunile tale de maică şi cu îndrăznirea ta cea către Dumnezeu, pe cel ce se roagă ţie, Născătoare de Dumnezeu.
Cine altul ca mine a păcătuit, cu totul lăudată, mintea mi-am omorât-o, trupul mi l-am întinat şi toate simţirile mi le-am înegrit, eu, ticălosul.
Pe mine cel cu totul risipitor, pe mine, ticălosul, miluieşte-mă, Stăpână, şi dă-mi iertare pentru greşelile de mai înainte, ca să te slăvesc pe tine cu dor.
Prin închipuirile visurilor, vrăjmaşul mă amăgeşte şi mă impinge în căderea mândriei, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, din meşteşugirile lui izbăveşte-mă.
Cu toiagul compătimirii tale şi al acoperământului tău mângâie-mă şi pe mine, Curată şi cu untdelemnul tău, al dumnezeieştii milostiviri, unge capul meu.
Harul dumnezeieştii înfieri primindu-l la dumnezeiescul botez, l-am pierdut făcând nelegiuri într-o viaţă de păcat, pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, miluieşte-mă.
Vlăstarii rădăcinii neruşinate a iubirii de sine odrăslesc obrăznicia şi uşurătatea. De aici cresc roiuri de patimi felurite. Pe tine, aşadar, te rog, usucă rădăcina lor.
Ridic glasul meu cu plângere ţie strigând: Cu vinul pocăinţei, Curată, adapă-mă, satură-mă aici cu pâine de lacrimi, ca să nu flămânzesc şi să nu însetez dincolo.
Dăruieşte, Curată, simţire înţelegătoare sufletului meu, omoară plăcerile cele necuvenite de mai înainte pe care obişnuiesc să le nască simţirile cele trupeşti, ca să mă fac şi eu locaş al Duhului Sfânt.
Nicidecum nu am încetat, Maica lui Dumnezeu, să fac fapte de ruşine, din pruncie arătându-mă casă patimilor şi măcar acum, la bătrâneţele mele, dă-mi mie gând de pocăinţă şi poate aş scăpa de pedepsele care mă aşteaptă.
În prăpastia păcatelor cumplite alunecând, am căzut din înălţimea virtuţilor, Stăpână, Curată. Aşadar, tu, ceea ce eşti apărarea celor neputincioşi şi a păcătoşilor, tinde mână de ajutor celui ce se roagă ţie.
Mă spăimântez, Maica lui Dumnezeu, de stăpânescul scaun de judecată şi mă tem ca unul care sunt plin de multe rele; totuşi la tine scap, ceea ce eşti păcătoşilor scăpare şi nu mă lepăda pe mine, ci mântuieşte-mă cu mila ta.
Singură bucurie a celor întristaţi, vino mai înainte şi izbăveşte-mă şi pe mine, robul tău, din toate isiptele cele de multe feluri care mă cuprind, de bolile cele arzătoare şi din răutăţile vrăjmaşilor care caută să mă înghită pe mine cel slăbănogit, de toată întristarea şi de partea cea de-a stânga, a demonilor, de deznădejde şi de cumplita osândă. Aşadar, nu mă da pe mine până în sfârşit necazurilor, ca să nu mă acopere pe mine, nenorocitul, adâncul răutăţii, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, de Dumnezeu dăruită.”
(Sfântul Andrei Criteanul)

TE CÂNT, PREACURATĂ FECIOARĂ !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


(versuri: Eliana Popa)

Te cânt Preacurată, Fecioară Marie
Dar limba-i săracă și glasul mi-e stins
Căci știu că în Cer, toți Îngerii, Ție
Îți cântă un cântec de minți, necuprins!

Te cânt Bucurie, ce treci peste vremuri,
Te cântă Pamântul și cele cerești
Cu numele Tău tot iadul cutremuri,
Mai Sfântă ca Sfinții de-a Pururi Tu ești!

Te cânt, Maica Vieții, Cămara Luminii
Nevrednică sunt să Îți glăsuiesc,
Eu biata făptură, Tu Crinul Grădinii
Din care se varsă tot Mirul Ceresc!

Te cânt Nestemată, Comoară cerească
Și Ție mă plec și vreau să-Ți vorbesc,
Căci Tu mi-ai deschis în suflet fereastră
Să intre Lumina în care trăiesc!

Te cânt Preamărită, de-a Pururi Fecioară
Pe care Proorocii Te-au binevestit
Mi-aș face din suflet arcuș de vioară
De n-aș fi doar tină și lut amorțit!

22 mai 2018

Rusaliile,intrebari si raspunsuri

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime. Ca vechime, Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de  cealalta.

Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi.

Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se imparte deasupra capului fiecaruia din cei prezenti, in chip de limbi de foc.
Am preferat sa ilustrez articolul scris nu numai cu icoane ortodoxe de la noi,ci si cu icoane copte ,dragi mie,din Etiopia si Egipt,cu reprezentari celebre ale unor Duccio sau Giotto,El Greco.....
Am vrut sa scriu altfel.Am tot avut intrebari si le-am cautat,in ani,raspunsul.Am preferat sa scriu intrebarile si raspunsurile,face citirea mai dinamica.Am incercat sa prind toate aspectele legate de Rusalii,de reprezentariile Duhului Sfant,dar nu am vrut sa scriu despre traditii populare,cred ca acestea se gasesc peste tot pe net.

La Pogorarea Duhului au fost prezenti numai Apostolii?

Textul "Cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc" (FA. 2, 1), a dat nastere la multe nedumeriri, pentru ca nu se precizeaza cine sunt acei "toti". Din dorinta de a aduce mai multa lumina in acest caz, versiunea romana a Noului Testament a introdus termenul de "Apostoli".

Insa, daca se omite cuvantul "Apostoli", poate rezulta ca in acea zi se gaseau laolalta nu numai cei doisprezece, ci toti cei o suta douazeci de frati care s-au aflat impreuna cu Apostolii alaturi de Iisus, incepand cu Botezul savarsit de Ioan si pana la Inaltare (F.A. 1, 22). Sfantul Ioan Gura de Aur, Teofilact si alti exegeti, afirma ca la Cincizecime au fost prezenti nu numai apostolii, ci si alti frati. De aici reiese ca Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, si nu numai peste ierarhia reprezentata de apostoli. Exegeza ortodoxa, precum si cea romano-catolica, bazate pe Traditie, afirma ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului.



Faptul ca limbile apar "impartite", denota ca fiecare persoana se invredniceste in mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfinteste pe fiecare om in parte si pe toti laolalta, adica sfinteste persoane in comuniune sau pentru comuniune.

Apariția Duhului Sfânt, ca o suflare de vânt

Prin puterea Duhului Sfânt, omul poate să se facă mădular viu al Bisericii, să biruiască toate puterile vrăjmaşului şi să se izbăvească de moarte.

Duhul Sfânt i-a botezat pe ucenici în ceasul în care S-a pogorât asupra lor. Iar întreaga casă unde se aflau aceştia în aşteptarea făgăduinţei Tatălui s-a umplut de Duh Sfânt şi s-a făcut cristelniţă duhovnicească (Sfântul Grigorie Palama). Prezenţa Duhului Sfânt în acea casă a fost însoţită de un vuiet. Sfântul Evanghelist Luca scrie: „Şi din cer. fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei” (Fapte 2, 2).

Apariţia Duhului Sfânt, ca o suflare de vânt ce vine repede simbolizează faptul că Duhul Sfânt le biruieşte pe toate, calcă peste zidurile celui viclean şi zdrobeşte orice aşezare şi orice întăritură a vrăjmaşului. În acelaşi timp, El îi smereşte pe cei mândri, îi înalţă pe cei smeriţi cu inima, le leagă pe cele dezlegate prin viclenie, rupe legăturile păcatelor şi le slobozeşte pe cele robite (Sfântul Grigorie Palama).

Prin puterea Duhului Sfânt, omul poate să se facă mădular viu al Bisericii, să biruiască toate puterile vrăjmaşului şi să se izbăvească de moarte.



Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Apostolii au primit puterea de a grai in limbi necunoscute de ei pana atunci. Au descoperit invatatura Mantuitorului si altor neamuri, in diferite limbi. Inceputul a avut loc chiar in aceasta zi, a Pogorarii Duhului Sfant, cand s-au facut intelesi de toti iudeii veniti la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputand sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi "plini de must", adica beti (F.A. 2, 13). Atunci Sfantul Petru a luat cuvantul pentru a-i apara pe Apostoli de o asemenea invinuire, dar si pentru a vorbi multimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se implinise profetia lui Ioil: "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In  realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.

Exista obieiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.



Duhul Sfant in iconografie

In Biserica Ortodoxa nu exista o icoana a Sfantului Duh prin excelenta, dupa cum nu exista nicio icoana in care sa-L intalnim reprezentat numai pe Dumnezeu Tatal.

Astfel de icoane nu exista nu pentru ca Parintii Bisericii ar fi dus lipsa de imaginatie, ci deoarece acestia au ramas fideli adevarului de credinta revelat in Sfanta Traditie si in Sfanta Scriptura, potrivit caruia temeiul oricarei icoane il reprezinta Persoana intrupata a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

Deoarece Hristos este nedespartit de Celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Il cunoastem pe Tatal prin Fiul ("Cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M-a trimis" - Ioan 12, 45; si "Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal" - Ioan 14, 9) si pe Fiul prin Sfantul Duh: "Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus - decat in Duhul Sfant"(I Cor. 12, 3).



Astfel, nu numai icoanele lui Hristos, ci chiar icoanele Maicii Domnului si cele ale sfintilor, devin in chip de taina icoane ale Sfintei Treimi, fiind cai prin care harul dumnezeiesc, ce izvoraste din "Treimea cea de o fiinta si nedespartita”, ni se impartaseste.

Intalnim in schimb insa, in unele icoane, reprezentate Persoanele Sfintei Treimi potrivit chipului in care Acestea S-au descoperit in istoria mantuirii.

In acest sens, intalnim in Sfanta Scriptura mai multe realitati simbolice ce fac trimitere la Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi. Cele mai cunoscute sunt porumbelul, vantul, norul luminos, ingerul, untdelemnul si focul.



Unele dintre acestea fie prefigureaza aspecte ale lucrarii Sfantului Duh in Biserica, fie constituie manifestari concrete (descoperiri, revelatii) ale Duhului Sfant in iconomia mantuirii neamului omenesc.

Asa se face ca, in patru icoane intalnim Sfantul Duh reprezentat in urmatoarele patru forme: ca porumbel, in icoana Botezului Domnului; ca nor de forma geometrica, in icoana Schimbarii la Fata, ca limbi de foc, in icoana Cincizecimii, si ca inger in icoana Sfintei Treimi (Teofania de la Mamvri).

Duhul Sfant "ca un porumbel”

Reprezentarea Sfantului Duh ca porumbel in scena Botezului lui Hristos se intemeiaza pe relatarea acestui moment sfant in cele patru Evanghelii (Mt. 3;16; Mc. 1,10, Lc.3, 22 si In 1, 32).

In Evanghelia dupa Matei, capitolul 3, versetele 13-17, citim: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa il oprea, zicand: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine ?" Si raspunzand, Iisus a zis catre el: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea". Atunci L-a lasat. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit".



Duhul Sfant "in chip de nor luminos”

Reprezentarea Sfantului Duh ca nor se intemeiaza pe descrierea Schimbarii la Fata intalnita in Evangheliile dupa Matei (17, 5), Marcu (9, 7) si Luca (9, 34).

In Evanghelia dupa Luca, Schimbarea la Fata a Domnului este relatata astfel: "Iar dupa cuvintele acestea, ca la opt zile, luand cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte, ca sa se roage. Si pe cand se ruga El, chipul fetei Sale s-a facut altul, si imbracamintea Lui alba, stralucind. Si iata, doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie, si care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim. Iar Petru si cei ce erau cu el erau ingreuiati de somn; si desteptandu-se, au vazut slava Lui si pe cei doi barbati stand cu El. Si cand s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: "Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise, si una lui Ilie", nestiind ce spune. Si, pe cand vorbea el acestea, s-a facut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spaimantat cand au intrat in nor. Si glas s-a facut din nor, zicand: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de El sa ascultati!" Si cand a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tacut si nimanui n-au spus nimic in zilele acelea din cele ce vazusera" (Lc. 9, 28-36).

Sfantul Grigorie Palama ne spune ca pe Tabor manifestarea dumnezeirii lui Hristos este in acelasi timp si o teofanie a Treimii: Tatal, prin glasul Sau, da marturie pentru Fiul Sau Prea iubit, Duhul Sfant stralucind cu El in norul luminos arata ca Fiul poseda impreuna cu Tatal lumina care le este comuna ca tot ceea ce apartine bogatiei Lor.



Norul nu este reprezentat realist, pentru ca nu a fost un fenomen natural, nu a fost un nor fizic. Este descris ca figura geometrica de culoare trandafirie, cu un numar variat de unghiuri: patru, sase sau opt. Modul geometric de a-L reprezenta serveste pentru a scoate in evindenta faptul ca ceea ce au contempat Sfintii Apostoli pe Muntele Tabor nu a fost un nor material, ci un fenomen de natura spirituala.

Duhul Sfant "in chip de limbi de foc”

Faptele Apostolilor vorbesc despre implinirea fagaduintei trimiterii Duhului in ziua Cincizecimii, iar icoana ne infatiseaza acest eveniment: "Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (F.A. 2, 1-4).



In icoana Cincizecimii lumea divina, transcendentul, sunt reprezentate simplu, printr-un arc in partea de sus a icoanei, pentru a simboliza izvorul de unde pornesc limbile de foc, energiile treimice concentrate in Duhul Sfant.

Limbile de foc, focul Duhului, ne calauzeste catre caldura tainei treimice si salasluirea Sa intru noi. Acest foc, numit si Mangaietorul, este singurul care deschide spre plinatatea tainei lui Dumnezeu.

Unde mai sunt limbile de foc?

Astazi, 50 de zile dupa inviere, s-a intregit Revelatia.

Astazi s-a predicat de oameni, prima data pe pamant, despre Sfanta Treime.

Duhul Sfant, a treia Fata a lui Dumnezeu, a venit din Cer: "fara veste, ca o suflare de vifor, si a umplut toata casa unde sedeau ucenicii. Si li s-a aratat, despartindu-se niste limbi, ca de foc, si s-a lasat cate una pe fiecare din ei. Atunci s-au.umplut toti de Duhul Sfant" (Faptele Apostolilor 2,2-4). Iar in casa erau Sfintii Apostoli si Maica Domnului: prima societate in Duhul Sfant.

Deci astazi este ziua intemeierii Bisericii.

Societatea care traieste in Duhul Sfant, sau societatea Duhului Sfant cu oamenii.

Astazi Duhul Sfant unifica neamurile. Biserica are in lume rolul unificarii neamurilor.



Prima Biserica a intemeiat-o Duhul Sfant in Ierusalim si aceasta si-a luat numaidecat misiunea in lucru. Toate neamurile care se intamplasera de fata in Ierusalim, astazi aud cuvantul lui Dumnezeu in limba lor "cat se mirau toti si se minunau".

De ce se mirau si se minunau ? Iata cateva antecedente.

La inceput a fost o singura limba intre oameni si se intelegeau toti. Aceasta a fost pana la turnul lui Babel. Zidirea din Babilon voia sa fie o legitima aparare a oamenilor impotriva lui Dumnezeu, care, pentru faradelegi, ii prapadise cu potopul.

Aceasta "aparare" a fost pedepsita cu inmultirea si neintelegerea limbilor. Pana in ziua de astazi se aude ecoul acestei pedepse. Orice neintelegere, invrajbire si confuzie se cheama "babilonie" si "marele Babilon", si da a se intelege ca din el lipseste Dumnezeu, sau a fost izgonit.

Astazi, in ziua Cincizecimii, pedeapsa din Babilon inceteaza.

Toate neamurile pamantului, adunate in Ierusalim - Scriptura pomeneste 16 - astazi se unifica intru o intelegere de Dumnezeu, prin puterea si lucrarea Sfantului Duh, data Sfintilor Apostoli, data primei Biserici.

Astazi toate neamurile aud, in limba lor, despre singurul lucru care mai poate uni laolalta: despre existenta unei "Societati" desavarsite, a Sfintei Treimi.



Deci marea societate a neamurilor e indemnata sa fie reflexul pamantesc al acestei "Societati" ceresti, singura solutie a iesirii neamurilor din babilonie.

              Dar ziua Pogorarii Duhului Sfant mai insemneaza si iesirea omului din omenesc si frica, in dumnezeiesc si senin dumnezeiesc. Apostolii, desi vazusera, ba chiar si ei facusera lucruri mai presus de fire, ei, care s-au incredintat de marea realitate a invierii din morti, inca mai plateau tribut: tremurau din toate fibrele neputintei omenesti.

Duhul Sfant, prin pogorarea Sa, a sters frica din fire.

Putere de sus si limba de foc s-a dat omului.

De acum nu mai graiau din ale lor, ci din Duhul Sfant. Asa e firesc: Dumnezeu sa graiasca omului despre Sine, din om.

Dar atunci omul ia foc si lumina dumnezeiasca.

Divina prezenta stramuta omul in fericirea dupa care de altfel umbla - a supremei certitudini. Atunci nu mai e putere pe lume, de care sa se teama, desi el nu e o primejdie pentru nimeni.

Numai asa se explica minunea ca 12 oameni simpli, dar convinsi de evidenta divina, au biruit imperiul roman, starnind in el o revolutie fara arme, cum nu s-a mai vazut alta. Au cutreierat pana la marginile pamantului, infruntand toate primejdiile vremii si locurilor, castigand credinciosi lui Dumnezeu, nu numai prin viata si cuvantul lor, ci pana si cu moartea lor, ultimul gest, si cel mai puternic, de biruinta a spiritului asupra materialitatii lumii acesteia.

Iata ce destin are un om imbracat in Duhul Sfant: ce poate o limba de foc a divinei prezente.

- Unde mai sunt astazi limbile de foc?
- Aceasta nu e o intrebare, ci o propunere, pentru Pogorarea Duhului Sfant ...

                                                     Duhul Sfant "in chip de inger”

Reprezentarea Sfantului Duh in chip de inger o intalnim in icoana Sfanta Treime sau Ospitalitatea lui Avraam.

Reprezentarea Sfintei Treimi in aceasta scena infatiseaza trei ingeri aflati langa cortul lui Avraam si langa Stejarul Mamvri, primiti fiind de Avraam si sotia sa, Sara. Tinerii sunt infatisati cu aureole, asezati la masa.

Legat de Teofania de la Mamvri, Parintii Bisericii ne invata ca cei trei ingeri nu erau, in mod cert, asemanari ale lui Dumnezeu, intrucat aceste Ipostasuri divine nu sunt ingeri. Ingerii au aparut ca simboluri ale Acestora, ca "tipuri”, pentru a arata ca unul si singurul Dumnezeu este Treime.



In incheiere amintesc faptul ca nicio astfel de reprezentare iconografica a Sfantului Duh nu trebuie sa lase impresia celor ce privesc ca Acesta este infatisat in natura Sa reala - si nu ca manifestare simbolica - fapt subliniat de altfel prin expresiile "ca un porumbel”, "in chip de limbi de foc” etc.

Prin urmare, este gresit ca Duhul Sfant sa fie reprezentat izolat sub forma unui porumbel ( dupa cum apare in unele icoane ale Bunei Vestiri), nor luminos, limbi de foc sau inger, intr-o alta compozitie, in afara celor mentionate anterior.

De ce s-a arătat Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc?

Limbile sub forma cărora S-a arătat Duhul Sfânt erau ca de foc, lucru care are o mare însemnătate.

În primul rând, Duhul Sfânt Şi-a făcut apariţia sub forma limbilor pentru a arăta că are aceeaşi fiinţă cu Dumnezeu Cuvântul, fiindcă nimic nu este mai legat de cuvânt decât limba. Astfel, s-a vădit că Duhul Sfânt nu are o lucrare diferită de cea a lui Dumnezeu Cuvântul, în acelaşi timp, Duhul Sfânt a apărut în chip simţit, sub forma limbilor, pentru ca să arate că învăţătorul adevărului are nevoie de limbă cu har.

Limbile sub forma cărora S-a arătat Duhul Sfânt erau de foc, lucru care are o mare însemnătate. Focul vădeşte faptul că Duhul Sfânt este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, deoarece Dumnezeu este foc mistuitor. Aşadar, Duhul Sfânt are aceeaşi fire şi aceeaşi lucrare cu Tatăl şi cu Fiul. În plus, limbile de foc arată chipul îndoit al felului în care lucrează propovăduirea Apostolilor, pentru că focul luminează, dar şi arde, în acelaşi fel în care învăţătura transmisă prin Hristos îi luminează pe cei care se supun şi îi blesteamă pe cei care nu cred. Desigur, focul în chipul căruia Şi-a făcut apariţia Duhul Sfânt nu era un foc zidit, ci unul nezidit. De aceea, Sfântul Evanghelist nu a spus limbi de foc, ci limbi ca de foc. ( am subliniat si mai sus acest aspect ) .

De ce pogorârea Duhului Sfânt are loc duminica?

Crearea lumii s-a făcut de către Tatăl împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, reînnoirea s-a făcut de către Fiul, prin bunăvoirea Tatălui şi prin participarea Sfântului Duh, iar desăvârşirea zidirii s-a făcut de către Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl şi este trimis prin Fiul.

Pogorârea Sfântului Duh s-a făcut în zi de duminică. Din acest fapt înţelegem importanţa duminicii, pentru că cele mai mari evenimente împărăteşti au avut loc în această zi. După cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul, în prima zi, adică duminica, a început zidirea lumii, pentru că atunci a fost creată lumina. De asemenea, în zi de duminică a început reînnoirea creaţiei, prin învierea lui Hristos, şi tot în zi de duminică s-a desăvârşit reînnoirea creaţiei prin pogorârea Duhului Sfânt. Crearea lumii s-a făcut de către Tatăl împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, reînnoirea s-a făcut de către Fiul, prin bunăvoirea Tatălui şi prin participarea Sfântului Duh, iar desăvârşirea zidirii s-a făcut de către Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl şi este trimis prin Fiul.

Un album elaborat al aceste teme il gasiti accesand link-ul :
http://ro.netlog.com/piosmarian/photo/setid=416...- 

RUGACIUNE si BINECUVANTARE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



   Iiisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, sa fii laudat fiindca IUBIND, ai dat MASURA IUBIRII!

 Fiindca TRAIND in Trup printre noi, AI DAT SENS VIETII NOASTRE: MANTUIREA SUFLETULUI (sau dobandirea Duhului Sfant, dupa cum zice Sfantul Serafim de Sarov). Fiindca SUFERIND, ai dat SENS SUFERINTEI. Fiindca MURIND si inviind a treia zi, AI BIRUIT MOARTEA.
 Fiindca TE-AI FACUT IZVOR DE APA VIE IN INIMILE NOASTRE, ca sa nu mai insetam niciodată. Slava lui Dumnezeu pentru toate. Dumnezeule, milostiveste-te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miluieste.

Ma rog Lui Dumnezeu sa-ti inunde sufletul de PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta si IUBIRE Sfanta. Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
                                                                                                                         Preot Ioan.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFINTII IMPĂRATI CONSTANTIN SI ELENA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


   “Sfintilor Imparati Constantin si Elena, dupa Dumnezeu si Maica Domnului, voi sunteti nadejdea noastra si folositorii nostri; voi ne sunteti noua bucurie in vremea necazului, voi ne ocrotiti in nevoi si ne ajutati. Voi Sfintelor Manastiri si Biserici, le sunteti pazitori; pentru aceasta cadem inaintea voastra cu lacrimi, rugandu-va sa nu incetati a ne ajuta noua, neputinciosilor, ci mijlociti la Dumnezeu si la Preacurata Lui Maica si Pururea Fecioara Maria, ca si pe noi sa ne pazeasca fara prihana si pe toti sa ne intareasca in credinta, pana la sfarsitul vietii, spre mantuirea sufletelor noastre. Amin!”
   Sfintilor Imparati Constantin si Elena, rugati-va lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

Rugăciune către Maica Domnului - Apărătoare Doamnă - cu Preot Ioan



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

19 mai 2018

Pribeag la cruce

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Pe drumul de piatră ce cată spre cruce 
Un om, obosit, o povară îşi duce. 
Să urce îi cere un glas care pare 
Nu ţine în seamă ce are-n spinare. 

Iar calea e grea şi nu poate să urce 
Deşi e marcată, tot poate s-o’ncurce. 
E drumul cu piedici şi cu povârnişuri 
Ce are prăpăstii, dar şi grohotişuri. 

Şi piatra e dură cu talpa-i cea goală, 
Mai cade pe jos, dar degrabă se scoală 
Căci vrea sa ajungă mai iute la cruce 
S-arunce povara şi-un jug să apuce. 

E grea şi e dură povara din spate 
Căci omu-a umplut-o cu grave păcate 
Şi-ar vrea să le-arunce în valea uitării. 
Dând astfel răspuns la solia chemării. 

E greu de urcat povârnişul Golgotei 
Căci e de luptat ca să faci faţă poftei 
De-a merge cu alţii pe calea cea largă 
Ce merg la pierzare. Ba chiar unii-aleargă. 

Chiar de sunt ispite pe calea neblândă 
Şi pofte-n răscruci, pe cărare, abundă 
Se uită spre Domnul, căci El îl ajută 
Să aibă puteri şi credinţă mai multă! 

Da, … omul e tare-n a sa hotărâre 
Şi nu se întoarce. Nu vrea coborâre. 
Simţind că nu poate ca singur s-ajungă, 
Plecat pe genunchi, disperarea-şi alungă. 

El cere de sus o putere-ndoită: 
Să aibă şi el firea sa răstignită, 
Să nu mai cârtească nicicând pe cărare 
Şi Domnul să-i dea mult dorita iertare. 

De simţi chiar acum că eşti tu călătorul 
Şi de al tău Domn te-a cuprins tare dorul, 
De vrei ca Isus de povară s-apuce 
Să mergi înainte pe drumul de cruce! 

Mai stai doar o clipă, priveşte spre cruce 
Căci Domnul iertare şi pace-ţi aduce 
Te-ajută să mergi către cer, înainte 
Te face mai bun, dar şi mult mai cuminte. 

© Viorel Dascalu 2010

16 mai 2018

Acatistul Înălţării Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Condacul 1

Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:

Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 2

Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de sus, petreceau împreuna într-un cuget, în rugăciune, cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia!

Icosul 2

Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tăi afară spre Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii Tale Înălţări la cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, timpul înălţării; mergând, deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-au întrebat: Doamne oare, în acest timp vei aşeza din nou împaraţia lui Israel? Tu însă le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea cerescului Mire cântăm:

Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi.
Iisuse, Învățătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să petreacă cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la cer.
Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăvește-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de întristare

Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie.
Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 3

Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia!

Icosul 3

Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin Înălţarea Ta la cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar ei plini de frică fiind au proslăvit înălţarea Ta, zicând:

Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc.
Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau impreună cu Tine.
Iisuse Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare ne-ai păzit pe noi.
Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl ceresc.
Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâielor de la Tatăl.
lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 4

Furtună de gânduri îndoite având s-au umplut de lacrimi, când Te-au văzut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat toate şi Ţi-am urmat, Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 4

Auzind suspinurile ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu plângeţi, preaiubiţii Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu. Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce, Îl voi trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la cer, ca să vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care l-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste Dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă:

Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele noastre în drumeţia pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţi.
Iisuse, Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea Ta.
Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în rai, găteşte-ne şi nouă loc în Locaşul Tău ceresc.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 5

Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe care l-au văzut ucenicii, când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat şi, astfel, cu Slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. Acum însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul 5

Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la cer, Împărate al Făpturii, s-au spăimântat, zicând puterilor de sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei; deschideţi-vă, ceruri, şi voi, ceruri ale cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi vă închinaţi Lui, zicând:

Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la ceruri.
Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot pământul.
Iisuse, Cel ce ai mărit până la ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe ceruri cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 6

Propovăduitorii Slavei Dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup? De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele Celui ce a purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care s-a jertfit şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în trup, ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia!

Icosul 6

Ai strălucit de slavă Dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugăm, zicând:

Iisuse, fiind izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre cele trupeşti le-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt purtate către cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi fericirii Tale veşnice.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 7

Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, – ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi de sânurile Părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi, dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi s-a suit la ceruri, să-I dăm slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia!

Icosul 7

Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la cer, ca să înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum glăsuieşte şi Dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la ceruri să o înălţăm şi să-ţi cântăm Ţie aşa:

Iisuse, Cel ce cu Îngerii petreci în ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru locuinţa cerească.
Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile lumeşti.
Iisuse, Cel ce ai venit să cauți oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor Tale nerătăcite.
Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti.
Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând ochii, să pricepem din Lege minunile Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 8

Străină şi minunată este Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul, Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la ceruri, cu adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălţat cu slavă la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, îţi cântăm asa:

Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte-ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple sufletele noastre cu venirea harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa măreţiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii Sfinţenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit cerurile, întăreşte în inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie.
Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, Înnoieşte Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 9

Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi, Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest bărbat Preafrumos, care nu este Om, ci împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia!

Icosul 9

Dumnezeieştii Tăi ucenici Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţarea Ta şi privind la cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu bucurie aşa:

Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu sfinţii Tăi Îngeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreapta judecată, vino cu slavă întru lumina celor sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu blândeţe toate cele de pe pământ.
Iisuse, Cel preaslăvit în Sfatul celor Sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca Ta Împărăţie.
Iisuse, Cel ce ai străbătut cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre prin vămile văzduhului, ca să privim la Fața Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 10

Vrând să mântuieşti pe ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase, Mântuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că în casa Tatălui Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: “Şi dacă mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să dobândim biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în ceruri, nu din lemn sau din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îți vom cânta: Aliluia!

Icosul 10

Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept să-Ţi cântam aşa:

Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut cerurile cu trupul şi nu ai intrat în biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu.
Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică.
Iisuse, Mielul Cel Nevinovat şi Dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele lumii ca să ridici păcatele, celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru păcatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit Cămară Luminoasă în ceruri, găteşte-ne acolo loc, celor ce Ție Unuia îţi slujim.
Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în rai dăruieşte-ne cununi şi nouă, celor ce îţi slujim Ţie.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 11

Cântare de umilinţă aduce Dumnezeieştii Tale înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată, Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul patimilor Tale, mai mult decât toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău, trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie, şi cu această mare bucurie a coborât cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi întorcându-se toţi la Ierusalim, au intrat în foişor şi într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul 11

Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu slavă la ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui Tău Ceresc, aşa cum ai spus ucenicilor Tăi, zicând: “De acum veţi vedea cerurile deschise şi îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Tine, îţi cântăm acestea:

Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de sus întru luminile sfinţilor Tăi, aprinde în inimile noastre focul Tău cel de viaţă făcător.
Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de sus, mai mult decât soarele, încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii, luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.
Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot locul vestirea Ta
Iisuse, Lumina cea Neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde pe noi atunci cu focul mâniei Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 12

Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea sfinţilor şi spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel primind mântuirea să-ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 12

Cântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim împărăţia Ta în cer şi pe pământ şi credem cu Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în împărătia Ta.
Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta.
Iisuse, Cel ce în ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor, dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în Biserică, să credem că ne aflăm în ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea Ei şi a Sfinţilor Tăi.
Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvântatele Tale daruri.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 13

O Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cugetăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii, să cântăm: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:

Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 1

Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Rugăciune

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

12 mai 2018

TU SĂ RĂMAI IN DUMNEZEU!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

   Bucuria mea, aici in Sfantul Munte Athos a trait Sfantul Siluan Athonitul. Este un Sfant al secolului nostru si vorbeste in scrierile sale in mod minunat despre Duhul Sfant: "Ca sa ramai in Dumnezeu, multumeste-te cu ce ai, chiar daca n-ai avea nimic. 
Fii multumit si multumeste Lui Dumnezeu ca n-ai nimic. Sa-ti fie de ajuns faptul de a sluji Lui Dumnezeu si El te va aseza impreuna cu Sfintii. Slava milostivirii Domnului, fiindca, El ne da noua, pacatosilor sa fim in Dumnezeu. Cu lacrimi il rog pe Dumnezeu pentru cei care imi cer sa ma rog pentru ei: "Doamne, da-le Duhul Tau Cel Sfant, ca ei sa Te cunoasca prin Duhul Sfant. Duhule Sfinte, nu ne lasa! Cand esti cu noi sufletul nostru simte prezenta Ta si isi gaseste fericirea in Dumnezeu, cand Tu ii dai sa iubeasca cu inflacarare pe Dumnezeu". 
Tot el spune: "PENTRU UN SINGUR GAND DE MANDRIE, DUHUL SFANT NE PARASESTE, iar, PENTRU UN SINGUR GAND DE SMERENIE, DUHUL SE INTOARCE IN SUFLETELE NOASTRE!" Si, te mai rog sa te gandesti la cuvintele acestui Sfant, spuse inainte ca Sfintii Ingeri sa-i ia sufletul: "Inca n-am dobandit Duhul Smereniei", fiindca, s-a smerit si pe patul de moarte, stiind ca Dumnezeu a spus: "In ce te voi gasi, intru aceea Te voi judeca" (Iezechiel 33:20). 

Iata, vrednicia clipei: 

Te-a gasit, nespovedit, neimpartasit si plin de mandrie? Te osandeste! Te-a gasit, SPOVEDIT, IMPARTASIT si SMERIT? TE MANTUIESTE!
Amin si Aliluia!
            Preot Ioan 🛎.


10 mai 2018

ROMÂNIA, ȚARĂ SFÂNTĂ..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru
De m-aș fi născut, Iisuse,
Într-o altă națiune,
Într-o țară-n care omul
A uitat de rugăciune,
Unde UȘA e închisă,
Unde CALEA nu se știe,
Cum aș fi putut vreodată
Să Îți cânt cu veselie?..
Aș fi fost uscat la suflet,
Viața mi-ar fi fost prea tristă,
Căci lipsit de Tine omul,
La ce bun că mai există?..
Însă am avut onoarea
Să mă nasc în România,
Unde râurile-Ți cântă,
Unde ne rodește glia,
Unde mii și mii de stele
De pe bolta cea cerească
Pentru Tine nu-ncetează
Toată noaptea să lucească,
Unde soarele fierbinte
Este sfeșnicul cel mare,
Purtătoarea de lumină
E a dimineții zare,
Unde licuricii nopții
Sunt scânteile cădirii,
Iar armatele de greieri
Cântă imnele măririi..
Vântul șuieră pe câmpuri
Și împrăștie miresme,
Norii cei pufoși se-adună
În cerești catapetesme,
Uneori se trag deoparte,
Ca o uriașă dveră,
Alteori, cu dărnicie
Cerul limpede-l oferă..
Tot ce mișcă-n România
Își slăvește Creatorul,
Liturghie a naturii
Ca sfințește și poporul..
Mulțumesc, Stăpâne Sfinte,
Că mi-ai dat să-mi iau ființa
Într-o țară liniștită,
Unde n-a murit credința..
M-am născut în România,
Plai de Rai și țară sfântă,
Unde ne rodește glia,
Unde râurile-Ți cântă..
amin
Sorin Croitoru



Biserica din Cana Galileii

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



                                            Biserica din Cana Galileii

Cana Galileii, numita astazi "Kafr Kanna" sau "Khirbet Cana", este o localitate din regiunea Galileea, aflata la numai sapte kilometri inspre nord-est de Nazaret. Localitatea este locuita astazi de aproximativ cinci mii de locuitori, aproape toti de origine araba, o treime fiind musulmani, iar doua treimi fiind crestini.

Pornind din Nazaret, inspre Cana Galileii, pelerinii strabat valea numita "Merj Sembil", adica "Campul Spicelor". Acum doua mii de ani, pasii Mantuitorului au sfintit aceasta cale, in drumul Sau spre Nunta din Cana, la care a fost chemat.

Inca din cele mai vechi timpuri, acest loc este cinstit de catre crestini drept locul unde Mantuitorul Iisus Hristos a savarsit prima Sa minune, fiind invitat la o Nunta, la care a participat impreuna cu Maica Sa si cu ucenicii Sai.

                   Cana Galileii si marturia Sfintei Scripturi - cele doua minuni

"Si a treia zi s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo. Si a fost chemat si Iisus si ucenicii Sai la nunta. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? Inca n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceti orice va va spune.

Si erau acolo sase vase de piatra, puse pentru curatirea iudeilor, care luau cate doua sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleti vasele cu apa. Si le-au umplut pana sus. Si le-a zis: Scoateti acum si aduceti nunului. Iar ei i-au dus.

Si cand nunul a gustat apa care se facuse vin si nu stia de unde este, ci numai slujitorii care scosesera apa stiau, a chemat nunul pe mire, si i-a zis: Orice om pune intai vinul cel bun si, cand se ametesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum.

Acest inceput al minunilor l-a facut Iisus in Cana Galileii si Si-a aratat slava Sa; si ucenicii Sai au crezut in El" (Ioan 2, 1-11).

"Iarasi a mers in Cana Galileii, unde prefacuse apa in vin. Si era un slujitor regesc, al carui fiu era bolnav in Capernaum. Acesta, auzind ca Iisus a venit din Iudeea in Galileea, s-a dus la El si Il ruga sa Se coboare si sa vindece pe fiul lui, ca era gata sa moara.

Deci Iisus i-a zis: Daca nu veti vedea semne si minuni, nu veti crede. Slujitorul regesc a zis catre El: Doamne, coboara-Te inainte de a muri copilul meu. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tau traieste. Si omul a crezut cuvantului pe care i l-a spus Iisus si a plecat.

Iar pe cand cobora, slugile lui, l-au intampinat spunandu-i ca fiul lui traieste. Si cerea, deci, sa afle de la ele ceasul in care i-a fost mai bine. Deci i-au spus ca ieri, in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile. Asadar tatal a cunoscut ca in ceasul acela a fost in care Iisus i-a zis: Fiul tau traieste. Si a crezut el si toata casa lui.

Aceasta este a doua minune pe care a facut-o iarasi Iisus, venind din Iudeea in Galileea" (Ioan 4, 46-54).

"Dupa acestea, Iisus S-a aratat iarasi ucenicilor la Marea Tiberiadei, si S-a aratat asa: Erau impreuna Simon-Petru si Toma, cel numit Geamanul, si Natanael, cel din Cana Galileii, si fiii lui Zevedeu si alti doi din ucenicii Lui" (Ioan 21, 1-2).

                              Sfantul Simon Zilotul, mirele cel din Cana Galileii

Sfantul Simon Zilotul este "sfantul cel din Cana". Traditia crestina spune ca Simon Zilotul nu este altul decat mirele de la Cana Galileii, un om simplu si nu foarte instarit. Cutremurat de puterea dumnezeiasca a lui Mantuitorului, mirele din Cana I-a devenit mai apoi ucenic, slujindu-L si propovaduindu-L pentru tot restul vietii. El este numit "Zilotul" pentru a-l deosebi de Simon Petru si de un alt Simon, succesor al Sfantului Iacob, la Episcopia Ierusalimului.


Dupa trimiterea la propovaduire si Pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Simon Zilotul a strabatut mai intai Egiptul si Mauritania, iar dupa aceea a calatorit pana in Britania. Din regiunea Britaniei, sfantul s-a intors catre Persia, unde va fi prins si crucificat, in cetatea Snanir.

                                         Cana, o localitate pierduta din Galileea

Locatia in care a avut loc Nunta la care a fost invitat si Mantuitorul, numita cu numele de "Cana Galileii", apare uneori ca incerta. Actuala localitate, numita "Kafr Kanna", este cea mai oportuna varianta, in sprijinul acesteia stand mai multe dovezi.

Astfel, aceasta se afla pe unul dintre marile drumuri ale regiunii, care leaga intre ele localitatile Seforis si Tiberias, fiind destul de aproape de Nazaret. Ruinele locului, scoase la lumina de arheologi, arata ca pe acest loc exista o asezare umana inca din vremea Mantuitorului Iisus Hristos, asezare datata ca intinzandu-si existenta undeva intre perioadele de ocupatie persana si bizantina.

Locul cu pricina nu are nici o sursa de apa curgatoare, precum nu a avut nici in vechile timpuri. Astfel, locuitorii acestei asezari erau nevoiti a cara apa din cisterne sau din valea de la baza dealului, pastrand-o mai apoi in vase mari, confectionate din piatra, asemanatoare celor mentionate in Sfanta Scriptura.

Crestinii au cinstit acest loc inca din cele mai vechi timpuri, ei neavand nici o indoiala cum ca acesta nu ar fi locul original al savarsirii primei minuni, de catre Mantuitorul. Vechi inscriptii crestine pot fi vazute si astazi pe peretii de piatra ai unora grote stravechi.

Ultimele excavatii din zona, savarsite pe unul dintre dealurile aflate la nord de Nazaret, au scos la lumina o localitate evreiasca din secolul intai. Exista pareri conform carora acest loc ar fi autentica localitate biblica numita "Cana", asezat fiind la un kilometru mai spre est de locul amintit mai sus.

                                                   Cana Galileii de-a lungul istoriei

Prima biserica crestina din Cana Galileii ar fi fost construita de catre Sfanta Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, in secolul al IV-lea. In timp, vitregiile istoriei au dus la ruinarea acestei biserici bizantine.

Astazi, biserica ortodoxa din Cana Galileii este inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, fiind ingrijita de crestinii ortodocsi greci. In curtea manastirii se pastreaza doua fragmente de coloane vechi, datand din secolul al XIII-lea, iar in biserica se pastreaza doua vase mari, din piatra, deosebit de vechi, asemanatoare celor folosite pentru pastrarea apei, in vremea Mantuitorului.

Localitatea pastreaza si alte doua biserici: una franciscana si una greco-catolica. In anul 1254, conducatorul politic din Sidon a vandut o bucata de pamant din Cana, pe care se aflau urmele unei biserici, unor cavaleri din ordinul "hospitalierilor". Franciscanii s-au asezat in aceasta biserica in anul 1641. In secolul al XVII-lea, pelerinii care vizitau localitatea Cana - Kafr Kanna, inca puteau gasi aici o biserica mare. In anul 1879, franciscanii vor incepe ridicarea unei noi biserici, aceasta fiind inaugurata in anul 1883.

Sub pardoseala bisericii franciscane poate fi vazut un mozaic cu o inscriptie in limba aramaica, care zice: "Binecuvantata sa fie amintirea lui Iosif, fiul lui Talhum, fiul lui Butah si a fiilor sai, care au facut acest mozaic. Binecuvantarea sa coboare asupra lor." Probabil ca mozaicul cu inscriptia facea parte dintr-o sinagoga. In cripta bisericii e pastrata cu sfintenie, in amintirea minunii infaptuite de Isus, o amfora antica.

In biserica greco-catolica se pastreaza doua vase mari de piatra, despre care se spune ca ar fi chiar cele in care s-a efectuat minunea. In realitate insa, acestea sunt doar doua vase baptismale antice. Ultimele excavatii din zona au scos la lumina ruinele mai multor case datand din secolele I-IV, a unui atrium cu portic, datand din secolul al V-lea, a unei cladiri crestine funerare, de prin secolele V-VI, si a unei alte cladiri medievale.

Teodor Danalache














































[ PRIMA MINUNE A DOMNULUI HRISTOS ~ PRESCHIMBAREA APEI ÎN VIN ]

La nuntă ce s-a-ntâmplat
La nunta din Cana Galilei
Fosta și Iisus chemat
La nunta în Cana Galilei
Iară mama lui Iisus
La nunta din Cana Galilei
Văzând că nu-i vin de-ajuns
La nunta în Cana Galilei
Zise :Fiul meu iubit
La nunta în Cana Galilei
Vinul tot s-a isprăvit
La nunta în Cana Galilei
Atunci Iisus s-a sculat
La nunta în Cana Galilei
Și slugile le-a chemat
La nunta în Cana Galilei
Apa-n șase vase a pus
La nunta în Cana Galilei
Și le-a umplut până sus
La nunta în Cana Galilei
Iisus le-a binecuvântat
La nunta în Cana Galilei
Apa-n vin s-a preschimbat
La nunta în Cana Galilei
Atunci toți au cunoscut
La nunta în Cana Galilei
Că Mesia s-a născut.
La nunta în Cana Galilei
[ Versuri de Nicolae Furdui Iancu]

ARHIVA BLOG

MD. POCEAEV