de Preot Sorin Croitoru
L-a trimis din ceruri Tatăl
Pe Cuvântul Său Cel veșnic
Ca să lumineze lumea
Precum flacăra din sfeșnic.
Trebuia pentru aceasta
Să Îl nască, o, minune,
O fecioară ce trăise
Doar în post și rugăciune.
Și a fost aleasă, iată,
O adolescentă care
Era puritatea însăși,
Cea mai sfântă-ntre fecioare.
Trebuia să i se ceară,
Fiindcă Tatăl nu impune,
Și a fost ales momentul
Când era la rugăciune.
Nu a fost trimis un înger,
Ci Arhanghelul cel mare,
Curierul Trinității,
Gabriel cu chip de soare.
Și s-a arătat în slavă
Salutând cu gentilețe,
Iar Maria cea smerită
S-a mirat de-așa binețe
Fiindcă îl știa prea bine
Pe Gavriil, căci o hrănise
În altarul („Sfânta”) unde
Zaharia o primise,
Dar așa închinăciune
Nu primise niciodată,
Din acest motiv Fecioara
A rămas foarte mirată.
Îngerul nu pierde vremea,
Ci îi spune-n două fraze
Că dintr-însa Se va naște
Cel ce Se îmbracă-n raze,
Fiul Tatălui din ceruri,
Fără soț și-mbrățișare,
Ci cu-a Tatălui putere
Prin a Duhului lucrare.
La auzul ăstor vorbe,
Ea, o tânără smerită,
Supunându-se plecată
Acceptă într-o clipită.
Mântuirea omenirii,
Așadar și prin urmare,
E născută dintr-o dublă,
Minunată ascultare:
Mai întâi a Maicii Sfinte,
Care „roabă” se numise,
Iar apoi a Celui veșnic,
Ce din ceruri Se trimise.
N-am vedea noi astăzi Raiul
De-ar fi ezitat Maria;
Fără Sfânta Răstignire
Nu primeam noi veșnicia.
Rodul ascultării este
Mântuirea dată nouă:
Doi au încălcat porunca,
Și-ascultările sunt două.
Nu ați înțeles mesajul?
Este foarte simplu, iată-l:
Doi l-au ascultat pe șarpe,
Doi L-au ascultat pe Tatăl!
Au mâncat Adam și Eva
Rod din pomul cunoștinței,
Au băut Hristos și Maica
Din paharul suferinței.
Ascultarea pân’ la moarte
A rodit o poamă dulce:
Pom al vieții fără moarte
Este astăzi Sfânta Cruce.
Îl slăvim pe Tatăl nostru
Pentru planul mântuirii,
Îl slăvim pe Domnul nostru
Pentru lacrima iubirii,
O slăvim pe Maica noastră
Pentru dulcea ei „robie”:
Fericită fii, Marie,
Și cinstită-n veșnicie!
(Buna Vestire, 25 martie 2025)
