de Eliana Popa
Tu, om frumos căzut din Rai, în lumea cea străină,
Oprește-te! O clipă stai, privește spre Lumină!
Un Soare blând a răsărit și care nu apune
Opreste-te o clipă, stai...și rupe-te de lume!
Clădești, înalți, zidește palate ce fi-vor o ruină,
Iubești doar trupul care mâine va fi pământ și tină.
Privește înlăuntrul tău! Nu vezi că îți lipsește
Ceva ce nu poți știi acum, dar sufletu-l dorește!
Crezi că de esti bogat și ai, averi nenumarate
N-ai să plătești și tu, cândva, tributul către moarte?
Crezi c-ai să poți a o opri, cu bani si giuvaere,
Sau crezi că azi, de ești bogat, făptură ta nu piere?
E viața noastră efemeră și efemeră-i lumea,
Aici, în suflet, ai comori...aici este minunea!
Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate
Ca sa plătești acele vămi ce azi îți par departe!
Sunt unii care îți șoptesc:,, Trăiește-ți aici viața
Și nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceața"
Dar gustul care, poate azi, îți pare a fi dulce,
E doar otrava care mâine, ușor spre iad te duce!
Tu, om frumos ești plămădit de Mâna cea divină,
Tu ești făcut din lutul sfânt, în cerul de lumină.
Trimis ai fost să te sfințești în lacrimi și durere
Căci, Însusi Domnul nostru Sfânt, n-a fost cruțat de ele..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu