de Eliana Popa
Șuieră coasa în lanul de grâu,
Bunicul o doină îngână
Și macii își varsă petalele râu,
Rubine căzute-n țărână!
Pe spice-și așează gingașul sărut,
În ploi, sângerii, de lumină
Un roșu veșmânt din petale-au țesut
Când spicul sub coasă suspină!
Se-mbracă-n hlamidă, cum Domnu-mbrăcat-a,
Când Jertfă s-a pus pentru noi!
Când prins s-a lăsat și dus în Gabata
Vândut într-o noapte de joi!
Legate-s și ele de mâna bunicii
În snopi aurii se adună
Mai pică grăunțe sub talpa opincii
S-adoarmă în glia străbună!
O, spic aurit, tu porți în grăunte
Lumina și pâinea divină!
Ce-a frânt-o Hristos, cu lacrimi tăcute,
În joia cea mare, la Cină!
Grăunte divin, icoană cioplită
De mâna străpunsă de cui,
Ești floare aleasă, ești roadă sfințită
Pe Masa de Jertfă a Lui!
Tu mergi către locul în care morarul,
Cu piatra cea grea te zdrobește!
Asemeni și Domnul primit-a Calvarul
Și piatra și azi îl lovește!
Apoi te frământă, cu pumnii, bunica
Să facă din tine coptura,
Te-mparte, te rupe, dospește pâinica
Frământă cu rugă prescura!
Apoi te așează pe vatra încinsă
Te coace-n dogoarea de jar,
În arșita zilei, cu setea aprinsă
Și Domnul a ars în Calvar!
Apoi, în ștergar, te-nvelește bătrâna
Precum un cocon preafrumos,
La fel cum în iesle, odată, Stăpâna
În scutec L-a pus pe Hristos!
În Sfântul Potir ești Trupul Preasfânt,
Agnet de Lumină-n Altare!
Esti Pâinea din Cer, aici pe Pământ
Ești strop de cuminecare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu