Istoria icoanei Maicii Domnului „Známenie" (adică „a semnului") este
strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din
nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.
Sensul
teologic al numelui icoanei este acela al „semnului" din profeţia lui
Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va
lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel" (Isaia
7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric,
consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea: Din pricina
locului însemnat pe care îl avea în nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de
vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, kneazul Andrei
Bogoliubski, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa
zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au
cerut atunci, cu rugăciuni fierbinţi, milostivirea Maicii Domnului. În
acest timp, arhiereul locului, Sfântul Ioan din Novgorod (†1186),
aşezase preţiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetăţii pentru a-i
izbăvi de duşmani. Răspunsul acestora din urmă fu o ploaie de săgeţi.
Una dintre ele atinsese şi icoană. Mai departe ni se spune ca îndată
Născătoarea de Dumnezeu şi-a întors privirea înlăcrimată dinspre
năvălitori înspre poporul cel binecredincios, iar lacrimile au căzut pe
veşmintele episcopului de Novgorod Ioan, care a exclamat: „O minune! Cum
din scândura uscată a copacului izvorăsc lacrimi? O Împărăteasă! Tu ne
dai nouă semn că aşa te rogi Fiului Tău pentru izbăvirea oraşului". După
acest „semn" Maica Domnului le veni degrab într-ajutor celor asediaţi.
Şi într-adevăr, celor care au trimis „ploaia", Ea le-a trimis un nor.
Acoperiţi de întuneric şi cuprinşi de spaimă, în învălmăşeală iscată
cotropitorii s-au omorât între ei.
Ocrotirea
Maicii Domnului i-a izbăvit pe novgorodieni şi în alte vremuri. În 1566
se spune că izbucnise un straşnic incendiu care ameninţa cu pieirea
oraşul construit din lemn. Dar alergând şi de această dată cu pocăinţă
către icoana făcătoare de minuni şi cerând milostivire Maicii Domnului,
locuitorii au văzut cu ochii lor cum focul s-a risipit grabnic.
Rugăciune
O, Preamilostivă Stăpână! Milostiveşte-te asupra noastră celor învăluiţi de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile Tale primitoare de Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi înaintea bunătăţii Lui, cerând iertare păcatelor noastre, şi viaţă binecinstită şi paşnică, sfârşit creştinesc şi răspuns bun la Straşnica Lui Judecată, ca, mântuiţi cu atotputernicile Tale rugăciuni către Dânsul, să moştenim fericirea raiului şi să cântăm cu toţi sfinţii preacinstitul şi preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi mila Ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu