Un bătrân, cu viaţă sfântă, vede odată o scenă cutremurătoare: Un
diavol îl târa pe un frate prin toţi mărăcinii, peste toate
glodurile, prin tot noroiul, prin toate mizeriile, cu o ură nebună.
Iar fratele striga şi ţipa cât îl ţinea gura, cu mare durere:
Scapă-mă, părinte! Scapă-mă, părinte! Mă târăşte diavolul! Sunt
rănit de moarte!
Când se uită mai bine părintele, ce credeţi că vede: de fapt fratele
se ţinea cu înverşunare de coada diavolului. Şi,
atunci, îi spune bătrânul: Măi omule, nu
te mai ţine de coada diavolului; dă-i drumul la coadă şi atunci nu
te va mai târî cum vrea el. Din cauza ta te târăşte el, pentru că te
ţii de coada lui.
Ce adevărat este! Câţi nu se ţin de „coada” lui! Mulţi se plâng de
gânduri urâte, de desfrânare, dar nu renunţă la televizor şi
calculator, la cărţi şi reviste, care le servesc cu dibăcie atâtea
scene imorale. Mulţi se plâng de patima fumatului şi a beţiei, dar
nu renunţă la anturajele proaste, la prietenii care se ţin de aceste
păcate. Mulţi se plâng că nu pot să ţină post, dar nu renunţă la
petreceri. Cu alte cuvinte, dacă vrem să ducem o viaţă curată,
duhovnicească, plăcută lui Dumnezeu, trebuie să renunţăm la tot ce
ne îndeamnă la păcat, să fugim de prilejurile de păcătuire, să ne
alegem cu atenţie prietenii, căci zice o vorbă: „Spune-mi cu cine
eşti prieten, ca să-ţi spun cine eşti”.
E vremea postului, fraţilor, un bun prilej de a ne verifica la ce
nivel duhovnicesc suntem, căci cu teoria stăm bine. Trebuie să
arătăm şi practic, acuma, cât suntem de întăriţi, căci în vremea
postului se înmulţesc şi ispitele. Le vom birui, cu ajutorul lui
Dumnezeu, prin smerenie, curăţie şi ascultare, prin post şi
rugăciune, şi să nu ne mai ţinem de „coada” vrăjmaşului, căci vom
păţi ca fratele de mai sus.
Preluat din Popas Duhovnicesc..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu