Un tată avea şapte fii care, deseori, nu se împăcau,
nu se ajutau. Lucrul acesta îl frământa foarte mult pe acest
tată şi nu ştia cum să procedeze ca să-i facă să înţeleagă că numai
uniţi vor fi puternici în faţa vrăjmaşilor. Tot stând el aşa pe
gânduri, îi veni o idee.
Într-o zi,
bătrânul tată îi chemă pe fiii săi laolaltă, le puse înainte şapte
nuiele viguroase, care erau bine legate, şi le spuse: "Cine va reuşi
să rupă acest mănunchi de nuiele, aceluia îi voi da 100 de talanţi".
Unul după altul îşi încercară dibăcia şi puterile, dar niciunul nu
reuşiră. Neputând rupe mănunchiul de nuiele, recunoscură cu toţii:
"Nu merge, nici nu e posibil!"
"Ba da, le
spuse tatăl, nu este nimic mai uşor!" Desfăcu legăturile şi rupse
toate nuielele, una după alta, cu cel mai mic efort. "Aşa,
bineînţeles că este uşor, îi spuseră fiii săi. Aşa şi un copil ar fi
putut să le rupă!" Tatăl însă le spuse: "Aşa cum este cu aceste
nuiele, la fel este şi cu voi. Atâta timp cât veţi fi împreună,
bine legaţi cu legătura
dragostei, veţi
trăi cum nu se poate mai
bine şi nimeni nu
vă va putea dezbina. Dar dacă legătura înţelegerii şi dragostei,
care vă uneşte, se va rupe, atunci se va întâmpla şi cu voi ca şi cu
nuielele care zac rupte aici înaintea voastră, pe pământ". 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu