COPACUL

Doi oameni tăiau lemne în pădure. Doborând un copac, unul din cei doi oameni, care nu avea credinţă în Dumnezeu, zise: - Iată, aşa e şi cu viaţa noastră... Trăim, ne zbatem şi la urmă vine moartea şi ne doboară ca pe buşteanul acesta, şi nimic nu s-alege de noi. Celălalt om, care era un credincios, îi răspunse: - Nu-i aşa, prietene. Abia după ce-am doborât acest buştean, vom putea să vedem dacă e bun de clădit sau e scorburos şi bun numai de aruncat la foc. Aşa e şi cu noi. Abia după ce murim, vede bunul Dumnezeu ce trebuie să facă atunci cu noi: sau să ne aşeze de-a dreapta lui, întru viaţa cea veşnică, sau să ne arunce în focul cel nestins. Tovarăşul său căzu pe gânduri şi peste puţină vreme se întoarse şi el Ia credinţă.
IERTARE
Scrie la "Pateric": "De vei auzi că cineva te-a defăimat şi apoi va veni la tine, să nu-l vădeşti, să nu-i faci cunoscut că ştii fapta lui cea rea. Ci te veseleşte împreuna cu el şi fii cu faţa voioasă, ca să ai milă de la Dumnezeu". Într-o mănăstire un călugăr a fost jignit rău de un frate. Se duse clocotind de mânie la Avva Sisoe şi-i istorisi cazul, spunând că se va răzbuna cumplit pe călugărul ce îl ocărâse. - Să nu faci asta! Îl sfătui bătrânul, ci lăsa pe Dumnezeu să-ţi facă dreptate. Călugărul răspunse: - Pentru nimic în lume nu mă las. Să n-am odihnă până nu i-oi plăti cu vârf şi îndesat. Atunci Avva Sisoe zise: - Să ne aşezăm la rugăciune, frate! Şi îngenunchind amândoi în chile, în faţa icoanei Mântuitorului, bătrânul îşi ridică ochii la Domnul Hristos şi zise: - Dumnezeule veşnic! Iată, nu mai avem nevoie de Tine. Dreptatea ne-o luăm în mâinile noastre şi nu te mai îngriji de noi. Nu ne mai trebuieşti. Când cel cu pricina auzi cuvintele acesta, făcu o adâncă metanie în faţa lui Sisoe, se rugă de iertare şi făgădui că încă până ce soarele va apune, el va face pace cu fratele său.
PRELUARE DIN POPAS DUHOVNICESC..