de Preot Sorin Croitoru
Dintr-o inimă bolnavă
Și rănită de păcate
Eu te rog, Măicuță Sfântă,
Să-mi dai iarăși sănătate.
Dintr-o inimă răcită
De invidie și ură
Eu te rog, Măicuța noastră,
Dă-mi a dragostei căldură.
Dintr-o inimă legată
De țărână și greoaie
Te implor, Măicuță bună,
Fă-mi-o tu prin har vioaie.
Dintr-o inimă ce parcă
A uitat de cele sfinte
Eu te rog, Măicuța noastră,
Dă-mi aducere aminte.
Dintr-o inimă ce bate
Fără grija veșniciei
Eu te rog să-mi dai, Măicuță,
Darul mare al trezviei.
Mamă, inima aceasta
Este plină de păcate..
Ar dori să se întoarcă
La credință, dar nu poate.
Ar dori să fie iarăși
Sfântă, fără de prihană,
Cum era când de la diavol
Nu primise nici o rană,
Ar dori din nou să fie
Milostivă, blândă, pură,
Fără nici o răutate,
Fără nici un pic de ură,
Fără pofte necurate
Ce-o despart de mântuire
Și-o înstrăinează tainic
De a Domnului iubire.
Dar eu n-am acea putere,
N-am în mine-acea voință
Ca să pot ca restul vieții
Să-l trăiesc în pocăință.
Gândul nu-mi devine faptă,
Nici dorința acțiune
Până ce pe tine, Maică,
Nu te chem în rugăciune.
Dintr-o inimă bolnavă
Ce nevolnică se știe
Rugăciune umilită
Îți înalț, Fecioară, ție:
Să-mi trimiți, te rog, din ceruri
Har și binecuvântare,
Arătându-mi eu căința,
Iar tu dragostea cea mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu