ADORMIREA MAICII NOASTRE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

La ceasul adormirii sale,
Din patru zări veniți anume,
Apostolii cu mare jale
S-au adunat din astă lume..

Venit-au să o însoțească
Pe drumul unde-avea să plece
Și cum puteau să n-o jelească,
Văzând-o fără suflet, rece?..

Măicuța lor cu blândă fire,
Un înger coborât în lume
Să-mpartă pace și iubire..
Plângeau și o strigau pe nume..

Dar adormirea ei nu-i moarte,
Ci e un somn de întărire
Ce tainic trebuia s-o poarte
Spre o nemuritoare fire!

De-aceea când îl duce dorul
Pe Toma-n peștera din stâncă,
Mormântu-i gol, doar omoforul
I-a mai rămas pe piatră încă!

S-a dus în cerurile 'nalte,
Căci Fiul îi dorea suirea,
Făcând tot cerul să tresalte
(Pe îngeri i-a cuprins uimirea)..

S-a așezat Împărăteasa
În haină toată aurită
Pe tronul Slavei, lângă Fiul,
Urmând a fi cu El slăvită!

Acum Maria e Mireasă
Și Maică bună, iubitoare,
Iar îngerii o au Crăiasă
În mantie strălucitoare!

Ne face viețile senine
Cu mila ei ce ne-o împarte,
Căci de-o cinstim cum se cuvine,
De harul său ne face parte..
amin