DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
1. CE ESTE PACATUL?
Pacatul este orice faradelege, nelegiuire, rautate. Pacatul este vrajmasul cel mai rau si mai cumplit al omului pacatos. Dumnezeu n-a facut nici pacat, nici moarte în lume. Pacatul a venit în lume prin neascultarea unora din îngerii revoltati împotriva lui Dumnezeu. Mai târziu, dupa crearea lumii materiale si a primilor oameni, Adam si Eva, pacatul si moartea au venit prin neascultarea acestor protoparinti ai nostri. Pacatul a fost si este cel mai mare rau din lume, e pericol mare, certare, pedeapsa, nerodirea sufletelor, sfarâmare, neputinta, întunecare, babilonie, somn rau, despuiere, stricaciune, slutire, ca omul ce doarme, boleste groaznic, ca omul mort.
2. CE ESTE MOARTEA?
Moartea este despartirea sufletului omenesc de trupul omenesc, dezlegarea legaturilor trupesti, risipirea stihiilor prin care toate membrele omenesti stau în strânsa legatura, nelucrarea organelor si a simturilor omenesti. Dupa moarte sufletul omenesc nu mai este om, desi ramâne nemuritor. Asijderea, trupul omenesc, dupa moarte nu mai este om, si un cadavru (Hronograf).
3. CUM AU INTRAT PACATUL SI MOARTEA ÎN LUME?
Pacatul si moartea a intrat în lume prin zavistia diavolului, prin amagirea Evei si a lui Adam. „Printr-un om a intrat pacatul în lume si prin pacat moartea; asa ca moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca în acela au gresit toti" (Rom. 5,12).
4. DE UNDE VINE CUVÂNTUL MOARTE?
Cuvântul „moarte" pentru prima oara a iesit din gura lui Dumnezeu, atunci când i-a dat porunca lui Adam zicând: „Din toti pomii din rai poti sa manânci, iar din pomul cunostintei binelui si a raului sa nu manânci, caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit" (Fac. 2, 16-17).
5. PRIN CÂTE STARI TRECE OMUL ÎN EXISTENTA LUI?
Dumnezeu a rânduit ca omul, alcatuit din suflet si trup, sa treaca prin trei stari diferite, care toate împreuna constituie viata vremelnica si vesnica a fiecaruia din noi, acestea fiind: 1) Viata din sânul mamei. 2) Viata de pe pamânt. 3) Viata de dincolo de mormânt.
6. TOTI OAMENII MOR?
Da, toti oamenii mor; pentru ca se nasc din Adam si Eva, care cazând în neascultare de Dumnezeu au fost osânditi.
7. CUM SE MAI POATE LAMURI ACEASTA?
Aceasta se poate lamuri prin multe pilde. Precum dintr-un râu cu apa stricata, curge apa stricata si murdara, tot asa si de la Adam cel cazut si stricacios, oamenii se nasc toti stricaciosi, pacatosi si muritori.
8. PENTRU CE MOARE OMUL?
Omul moare pentru ca n-a ramas în ascultarea în care îl asezase Dumnezeu (Fac. 2,17). Vrând a fi ce nu erau, a fi ca Dumnezeu, s-au semetit, s-au umplut de slava desarta, (îs. sir. io; 1213). „Omul - zice Sf. Vasile cel Mare - a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, însa pacatul ia alterat frumusetea chipului, împleticind
sufletul în pofte patimase" (Cuv. despre martiri). Prin moarte se întrerupe firul vietii omului pe pamânt ca sa nu mai pacatuiasca.
9. CUM AU MURIT SI MOR OAMENII?
Oamenii din toate vârstele, sexele si starile mor astfel: Sufletul sau duhul iese din trup, se desparte de el, pe un timp îndelungat, pâna la sfârsitul lumii acesteia trecatoare, învierea obsteasca, pâ na la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Dupa iesirea sufletului, trupul ramâne mort, fara suflare, nemiscat, fara nici-o simtire.
10. DUPA IESIREA DIN TRUP CE SE FACE CU SUFLETUL OMULUI?
Dupa iesirea din trup si despartirea de el, sufletul se duce la cer, sus, merge la Dumnezeu, Care l-a creat foarte bun, frumos si minunat.
11. CE SE FACE CU TRUPUL OMENESC DUPA MOARTE?
Trupul omenesc dupa moarte se strica, fiindca este facut din trup stricacios, din trupul lui Adam, cel zidit din tarâna si al Evei din coasta lui Adam si al perechilor de oameni stricaciosi...
12. DE CE NU SE STRICA SI SUFLETUL OMENESC DUPA MOARTEA OMULUI?
Sufletul nu se strica pentru ca e creat din suflarea lui Dumnezeu. „Atunci, luând Domnul Dumnezeu tarâna din pamânt, a facut pe om si a suflat în fata lui suflare de viata si sa facut omul fiinta Vie" (Fac. 2,7; comp. Eccl. 12, 7).
PREGATIREA PENTRU ÎNTÂMPINAREA MORTII
1. CUM POATE OMUL SCAPA DE ÎNGRIJORAREA MORTII SALE?
Omul poate scapa de îngrijorarile iesirii din viata aceasta prin: Botezul Crestin Ortodox, împlinirea fagaduintelor date la Sf. Botez, Sf. Spovedanie adevarata, Dumnezeiasca împartasanie cu Preasfântul Trup si Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, prin dezbracarea de omul vechi si îmbracarea cu omul cel nou (Efs. 4,22-24; Cois. 3,9-10).
2. CE GRUA DE CAPETENIE TREBUIE A AVEA OMUL ÎN VIATA SA?
Pentru a avea un sfârsitcrestinesc, grija de capetenie a fiecarui crestin dornic de mântuire este: a iubi pe Dumnezeu mai presus de orice... pe aproapele ca pe sine însusi... si pe vrasmasi (Mc 12, 29-33; Mt. 5, 44-48). Biserica în rugaciunile ei, ne îndeamna sa cerem printre altele si acestea: „înger de pace... Mila si iertare de pacate... Sfârsit crestinesc vietii noastre, fara patima, nerusinat si raspuns bun la înfricosata Judecata a lui Hristos".
3. PENTRU CE TRIMITE DUMNEZEU OMULUI SLABICIUNI SI DURERI ÎNAINTEA
MORTII?
Dumnezeu adeseori trimite omului slabiciuni, dureri, boli grele, ca omul sa-si aduca aminte de moarte si sa se pregateasca crestineste pentruintrarea în viata vesnica.
4. CUM TREBUIE A SE PREGATI CRESTINUL ÎNAINTEA MORTII SALE?
Crestinul, pastor sau pastorit, trebuie a se pregati de moarte marturisindu-si pacatele si împartasindu-se cu Dumnezeiestile Taine. Atunci poate sa-si faca si Sfântul Maslu.
5. CARE-I GRIJA SI DATORIA CRESTINILOR DIN JURUL MURIBUNDULUI?
Grija de capetenie a acestora este ca, muribundul sa moara grijit: spovedit, împartasit, cu lumânare aprinsa în mâini, împacat cu Dumnezeu, cu semenii sai si cu sine însusi. Crestinul astfel pregatit îsi poate astepta si întâmpina moartea cu mai multa seninatate si curaj. Pregatirea aceasta se numeste în popor si grijanie. Trecerea din aceasta viata trecatoare în cea vesnica, fara aceasta pretioasa pregatire, este ca un întuneric mare ce se lasa peste toti neglijentii, un pacat greu ce cuprinde pe toti cei care au lasat pe muribund sa moara negrijit.
6. CUM TREBUIE A SE PREGATI CRESTINUL AMENINTAT DE MOARTE NAPRASNICA?
Crestinul amenintat de boala grea sau de moarte naprasnica, trebuie a se marturisi cât va putea mai bine, mai amanuntit si mai cu folos si a seîmpartasi. De nu i se va putea da Dumnezeiasca împartasanie sa i se dea jumatate de împartasanie, (adica Sf. Aghiasma Mare) si sa i se aprinda candela si lumânare înaintea Sfintelor Icoane.
7. DE CE ESTE ATÂT DE TREBUINCIOASA SPOVEDANIA SI ÎMPARTASIREA PE PRAGUL MORTII?
Pentru ca marturisirea pacatelor, mai mult decât oricând în cursul vietii, aduce celui pe moarte iertarea acestor pacate, linistirea cugetului, împacarea cu Dumnezeu si cu semenii pe care îi va fi nedreptatit, urât sau pagubit cu ceva, sau cu care va fi fost certat. Cât priveste Sf. împartasanie, ea fiind arvuna vietii vesnice si chezasia învierii (ioan 6,54), alcatuieste merindea cea mai scumpa si mai de pe urma, de care nici un crestin nu trebuie lipsit si pe care mortul o ia cu sine pe drumul cel lung al vesniciei. Asa ne povatuiesc Sf. Parinti adunati în Soborul cel dintâi din toata lumea (Niceea, 325), în cel de al 13-lea canon al lor: „Iar pentru cei ce pleaca (din viata), sa se pazeasca si acum legea veche si canoniceasca, încât daca pleaca cineva, sa nu fie lipsit de merindea cea mai de pe urma si cea mai trebuincioasa..." (Sf. Grigore de Nissa, can. 5). Sfântul Trup si Sânge va fi pentru sufletul celui raposat cel mai bun tovaras, scut si aparator în fata Tronului Judecatii (înv. Cred. Ort. a. 1952, pg. 362).
8. POATE STI OMUL CÂND VA VENI MOARTEA?
Nu poate sti. Numai singur Dumnezeu o stie (Mt. 24, 42;25,13). Aceasta o pot afla numai unii din oamenii buni, drepti, placuti lui Dumnezeu, luminati, carora Dumnezeu le descopera. Ceilalti oameni, înnegriti de felurite pacate, nu pot sti apropierea ceasului mortii lor, decât numai prin slabiciunile si durerile cumplite care-i cuprind înaintea mortii lor.
9. PENTRU CE DUMNEZEU NA LASAT, CA OMUL SA STIE ZIUA SI CEASUL MORTII LUI?
Pentru folosul lui. Mai întâi, pentru ca de ar sti omul ziua cea maide pe urma a mortii sale, apoi s-ar boteza la sfârsitul vietii lui. Al doilea, multi daca ar sti ca mâine mor, ar face multime de rautati vrajmasilor lor, ba chiar s-ar desfata în sângele lor, fiind disperati ca nu mai au de vietuit în lume. Asadar prin acea nestiinta, scapa de multe rele. Al treilea, oamenii mult iubitori de sine, de ar sti când au sa moara, s-ar strica de cap îngrijindu-se, tulburându-se si disperându-se. Al patrulea, de ar sti oamenii sfârsitul lor,
dreptii n-ar avea atâta plata pentru prigoanele, primejdiile si ispitele ce sufera, socotindu-se ca stiind ca n-au sa moara atunci, ci mai pe urma, dupa ani de zile, pentru aceea nu le este jale de viata, nici de trupurile lor. Astfel: de vor birui primejdiile si nu vor muri, nestiut fiind sfârsitul lor, si dându-se pe sine primejiilor fara a se întrista, ei se îmbraca stralucit în virtutea cea dupa Dumnezeu. Astfel, de pilda: cei trei tineri, pentru aceasta sunt mai laudati si mai vrednici de mirare; pentru ca desi nu stiau ca vor birui, sau ca vor stinge para focului cuptorului ars înseptit, si de vor mai fi vii dupa aceea, nu s-au închinat chipului ridicat de Nabucodonoso (Dan. 3,16-18).
10. CRESTINII ÎSI POT PRELUNGI VIATA PRIMEJDUITA, PRIN AJUTORUL BISERICII LUI DUMNEZEU?
Tuturor ne este cunoscut ca: Biserica a rânduit si rânduieste crestinilor, ca în orice fel de strâmtorari si primejduiri sa ceara ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciuni. Biserica are rugaciuni si cereri felurite pe cât sunt de multe feluritele nevoi si primejdii. Ea are rugaciuni ce se zic în timp de boli grele, molipsitoare si de morti naprasnice, în timp de foamete mare si de îngroziri cumplite, în timp de seceta si de multa ploaie, pentru cei ce sunt sub blesteme, pentru cei legati cu juramânt, pentru dezlegari de blestem, rugaciuni la bolnavi, care nu pot dormi, dezlegari pentru toate pacatele, rugaciuni la casa care se supara de duhuri rele si la cei bântuiti de rele. Râurile rugaciunilor bisericesti, care curg de la Altare, ies din malurile lor, se revarsa peste câmpiile comunelor crestine. Strazile, soselele, drumurile, tinuturile, muntii, dealurile, dumbravile, toate trebuie sa se umple de rugaciunile Bisericii lui Dumnezeu. Aerul pângarit adeseori prin vorbe murdare, cântece curvesti si mascariciuni, trebuie a se curati prin rugaciuni însotite de mireasma tamâierilor si a smirnei. Astfel, prin credinciosia si evlavia preotilor si a poporului drept-credincios, cei primejduiti de moarte înfricosata în felurite forme, dobândesc prelungirea vietii lor, ca odinioara Ezechia, împaratul Ierusalimului (4împ. 20,5-6; 18,5-6).
11. SE DEOSEBESTE MOARTEA DREPTULUI DE MOARTEA PACATOSULUI?
Da. Si înca mult, foarte mult. Sfânta Scriptura ne graieste despre aceasta, zicând: „Sufletele dreptilor sunt în mâna lui Dumnezeu si chinul nu se va atinge de ele. In ochii celor fara de minte dreptii sunt morti cu desavârsire si iesirea lor din lume li se pare o mare nefericire, si plecarea lor dintre noi un prapad, dar ei sunt în pace. Chiar daca în fata oamenilor ei au îndurat suferinte, nadejdea lor este plina de nemurire. Fiind pedepsiti cu putin, mare rasplata vor primi, caci Dumnezeu i-a pus la cercare si i-a gasit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare asa i-a lamurit si ca o jertfa de ardere întreaga i-a primit. Straluci-vor în ziua rasplatirii si ca niste scântei care se lasa pe miriste asa vor fi. Judeca-vor neamurile si stapâni vor fi peste popoare. Domnul va împarati întru ei în veci... Nelegiuitii vor fi pedepsiti dupa cugetul lor viclean, pentru ca nu le-a pasat de cel drept, iar de Dumnezeu s-au departat" (înt. Soi. 3,1-10).
12. CUM ESTE MOARTEA DREPTULUI?
Moartea dreptului e foarte placuta, senina, frumoasa si fericita. Sufletul dreptului, care cu mila lui Dumnezeu s-a ostenit a-L avea pe El în minte, în cuvânt si în fapta, moartea este buna si plina de bucurii si veselii vesnice.Iîndata ce s-a despartit de trup, este primit deIîngerii luminati care îl pazesc si-l duc în regiunile pline de lumina si fericire. Aceasta-i si firesc, pentru ca sufletele dreptilor se gaseau împreuna cu îngerii chiar de când erau aici pe pamânt.
13. CUM ESTE MOARTEA PACATOSULUI?
Moartea pacatosului este groaznica, cumplita, înspaimântatoare, pentru ca a vietuit în lumea aceasta trecatoare, ca un vrajmas al lui Dumnezeu. „Când sufletul pacatosului paraseste trupul, - zice Sf. Macarie Alexandrinul - un mare mister se produce. O armata de demoni si de puteri întunecoase înconjoara pe suflet si-l duc în domeniul lor. Nu trebuie sa ne miram de aceasta. Daca omul, fiind pe pamânt, le-a dat ascultare si s-a facut sclavul lor, el cade cu atât mai mult în puterea lor, când paraseste lumea aceasta".
14. CE SE LUCREAZA ÎN JURUL OMULUI LA MOARTEA LUI?
La despartirea sufletului omenesc de trupul lui, îngerii cei buni si cei rai se înfatiseaza înaintea sufletului. Vederea îngerilor rai, nemilostivi, cauzeaza sufletului o tulburare groaznica si nesfârsita. însa va afla o mare mângâiere în vederea si protectia îngerilor celor buni. Faptele bune ale omului si o constiinta curata, sunt în acel moment o mare bucurie si un mare ajutor pentru om. Ascultarea, smerenia, rabdarea si faptele servesc de mare sprijin sufletului care urca spre Domnul, într-o mare bucurie, însotit de îngerii cei buni. Sufletul pasionat, pacatos, murdar, este îmbrâncit la iad de îngerii cei rai si nemilostivi, unde va urma a suferi vesnic (Sf. T. studitui). Intr-o zi doi îngeri se arata Sfântului Macarie Alexandrinul. Unul din îngeri îi zise: „Sufletul unui pacatos, sau al unui drept, este cuprins de spaima la vederea urâciosilor, fiorosilor, railor si nemilostivilor îngeri. El aude plângerile si suspinurile celor cel înconjoara, dar nu poate rosti o vorba, nici a scoate un sunet de glas. El e tulburat, cugetând la îndelungatul drum ce are sa faca, la noul fel de viata ce are sa duca si la despartirea sa de trup" (Sf. Macarie Alex.). „Puterile Dumnezeiesti stau în fata duhurilor necurate. îngerii luminati înfatiseaza cugetarile cele bune ale sufletului pe când acesta plin de groaza sta în mijlocul îngerilor si al demonilor, asteptând îndreptatirea si scaparea sa, sau osânda si pierderea sa..." (Chirii ai Alex.).
15. CINE SI CUM DESPARTE SUFLETUL DE TRUP?
Sufletul este despartit de trup de catre moarte sau îngerul mortii. „ Cum pot sa-ti spun - povesteste Cuv. Teodora Sfântului Grigorie - de suferinta fizica si simtamântul de apasare ce simt cei ce mor? Starea sufletului în timpul despartirii sale de corp este asemenea situatiei oricaruia ce ar cadea gol în mijlocul flacarilor si s-ar simti redus în cenusa. Când sosi ora mortii mele, duhurile cele rele ma încunjurara din toate partile. Unele mugeau ca niste fiare, altele latrau precum câinii, altele înca urlau ca lupii. Ele urlau fioroase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrâsneau cu dintii, privindu-ma. Eram nimicita de groaza, când deodata, am vazut doi îngeri ce stateau la dreapta patului meu si vederea lor îmi dadea îndrazneala. Atunci demonii se departara putin de patul meu... In fine, veni moartea grozav de urâta. Ea se aseamana omului, însa nu are carne si nu se alcatuieste decât din oase omenesti. Ea a adus cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci, securi, si altele. Sufletul meu a început a tremura de frica. Sfintii îngeri au zis catre moarte: „Fa-ti curând slujba ta si scapa foarte încetisor acest suflet de legaturile trupesti, caci nu are o mare povara de pacate". Moartea sa apropiat de mine, a luat o secure si mi-a taiat mai întâi picioarele, apoi bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea a slabit toate madularele mele si le-a despartit una de alta din încheieturi... Am pierdut bratele, tot corpul meu era mort si nu puteam sa ma misc, ca si cum ar fi încetat de a mai fi al meu. Dupa aceasta, ea pregati o bautura într-un vas pe care-l apropie de buzele mele si ma facu sa o beau cu sila. Acea bautura era atât de amara, ca sufletul meu nu a putut sa o suporte. El sa înfiorat si s-a aruncat afara din corp, smulgându-se cu sila... îngerii l-au primit în bratele lor. Când m-
am întors am vazut trupul meu ce zacea acolo neînsufletit si îl priveam ca pe un vesmânt de care m-am dezbracat si ma miram foarte mult. îngerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratând pacatele mele. îngerii adunau faptele mele cele bune facute în viata mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, si din mila Lui le-au gasit si se pregateau sa le puna în cumpana în fata faptelor mele celor rele" (V. Rcp. pg. 20-21).
16. CUM SE FACE CÂNTARIREA FAPTELOR OME NESTI ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU?
Harul lui Dumnezeu, prin oamenii luminati de El, ne încredinteaza ca, dupa ultima suflare a omului, faptele lui sunt puse în cumpana.
a. Daca partea dreapta ridica pe cea stânga, sufletul este primit în Rai în împaratia Cerurilor, în mijlocul îngerilor.
b. Daca amândoua partile cumpenei sunt deopotriva, atunci fireste, Mila lui Dumnezeu capata biruinta.
c. Daca cumpana pleaca spre stânga, dar nu mult, Mila lui Dumnezeu înca plineste lipsa.
d. Când faptele rele pleaca prea mult în stânga judecata cea mai dreapta rosteste hotarârea dupa pacatele savârsite (v. Rep. p. 22).
Pacatul este orice faradelege, nelegiuire, rautate. Pacatul este vrajmasul cel mai rau si mai cumplit al omului pacatos. Dumnezeu n-a facut nici pacat, nici moarte în lume. Pacatul a venit în lume prin neascultarea unora din îngerii revoltati împotriva lui Dumnezeu. Mai târziu, dupa crearea lumii materiale si a primilor oameni, Adam si Eva, pacatul si moartea au venit prin neascultarea acestor protoparinti ai nostri. Pacatul a fost si este cel mai mare rau din lume, e pericol mare, certare, pedeapsa, nerodirea sufletelor, sfarâmare, neputinta, întunecare, babilonie, somn rau, despuiere, stricaciune, slutire, ca omul ce doarme, boleste groaznic, ca omul mort.
2. CE ESTE MOARTEA?
Moartea este despartirea sufletului omenesc de trupul omenesc, dezlegarea legaturilor trupesti, risipirea stihiilor prin care toate membrele omenesti stau în strânsa legatura, nelucrarea organelor si a simturilor omenesti. Dupa moarte sufletul omenesc nu mai este om, desi ramâne nemuritor. Asijderea, trupul omenesc, dupa moarte nu mai este om, si un cadavru (Hronograf).
3. CUM AU INTRAT PACATUL SI MOARTEA ÎN LUME?
Pacatul si moartea a intrat în lume prin zavistia diavolului, prin amagirea Evei si a lui Adam. „Printr-un om a intrat pacatul în lume si prin pacat moartea; asa ca moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca în acela au gresit toti" (Rom. 5,12).
4. DE UNDE VINE CUVÂNTUL MOARTE?
Cuvântul „moarte" pentru prima oara a iesit din gura lui Dumnezeu, atunci când i-a dat porunca lui Adam zicând: „Din toti pomii din rai poti sa manânci, iar din pomul cunostintei binelui si a raului sa nu manânci, caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit" (Fac. 2, 16-17).
5. PRIN CÂTE STARI TRECE OMUL ÎN EXISTENTA LUI?
Dumnezeu a rânduit ca omul, alcatuit din suflet si trup, sa treaca prin trei stari diferite, care toate împreuna constituie viata vremelnica si vesnica a fiecaruia din noi, acestea fiind: 1) Viata din sânul mamei. 2) Viata de pe pamânt. 3) Viata de dincolo de mormânt.
6. TOTI OAMENII MOR?
Da, toti oamenii mor; pentru ca se nasc din Adam si Eva, care cazând în neascultare de Dumnezeu au fost osânditi.
7. CUM SE MAI POATE LAMURI ACEASTA?
Aceasta se poate lamuri prin multe pilde. Precum dintr-un râu cu apa stricata, curge apa stricata si murdara, tot asa si de la Adam cel cazut si stricacios, oamenii se nasc toti stricaciosi, pacatosi si muritori.
8. PENTRU CE MOARE OMUL?
Omul moare pentru ca n-a ramas în ascultarea în care îl asezase Dumnezeu (Fac. 2,17). Vrând a fi ce nu erau, a fi ca Dumnezeu, s-au semetit, s-au umplut de slava desarta, (îs. sir. io; 1213). „Omul - zice Sf. Vasile cel Mare - a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, însa pacatul ia alterat frumusetea chipului, împleticind
sufletul în pofte patimase" (Cuv. despre martiri). Prin moarte se întrerupe firul vietii omului pe pamânt ca sa nu mai pacatuiasca.
9. CUM AU MURIT SI MOR OAMENII?
Oamenii din toate vârstele, sexele si starile mor astfel: Sufletul sau duhul iese din trup, se desparte de el, pe un timp îndelungat, pâna la sfârsitul lumii acesteia trecatoare, învierea obsteasca, pâ na la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Dupa iesirea sufletului, trupul ramâne mort, fara suflare, nemiscat, fara nici-o simtire.
10. DUPA IESIREA DIN TRUP CE SE FACE CU SUFLETUL OMULUI?
Dupa iesirea din trup si despartirea de el, sufletul se duce la cer, sus, merge la Dumnezeu, Care l-a creat foarte bun, frumos si minunat.
11. CE SE FACE CU TRUPUL OMENESC DUPA MOARTE?
Trupul omenesc dupa moarte se strica, fiindca este facut din trup stricacios, din trupul lui Adam, cel zidit din tarâna si al Evei din coasta lui Adam si al perechilor de oameni stricaciosi...
12. DE CE NU SE STRICA SI SUFLETUL OMENESC DUPA MOARTEA OMULUI?
Sufletul nu se strica pentru ca e creat din suflarea lui Dumnezeu. „Atunci, luând Domnul Dumnezeu tarâna din pamânt, a facut pe om si a suflat în fata lui suflare de viata si sa facut omul fiinta Vie" (Fac. 2,7; comp. Eccl. 12, 7).
PREGATIREA PENTRU ÎNTÂMPINAREA MORTII
1. CUM POATE OMUL SCAPA DE ÎNGRIJORAREA MORTII SALE?
Omul poate scapa de îngrijorarile iesirii din viata aceasta prin: Botezul Crestin Ortodox, împlinirea fagaduintelor date la Sf. Botez, Sf. Spovedanie adevarata, Dumnezeiasca împartasanie cu Preasfântul Trup si Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, prin dezbracarea de omul vechi si îmbracarea cu omul cel nou (Efs. 4,22-24; Cois. 3,9-10).
2. CE GRUA DE CAPETENIE TREBUIE A AVEA OMUL ÎN VIATA SA?
Pentru a avea un sfârsitcrestinesc, grija de capetenie a fiecarui crestin dornic de mântuire este: a iubi pe Dumnezeu mai presus de orice... pe aproapele ca pe sine însusi... si pe vrasmasi (Mc 12, 29-33; Mt. 5, 44-48). Biserica în rugaciunile ei, ne îndeamna sa cerem printre altele si acestea: „înger de pace... Mila si iertare de pacate... Sfârsit crestinesc vietii noastre, fara patima, nerusinat si raspuns bun la înfricosata Judecata a lui Hristos".
3. PENTRU CE TRIMITE DUMNEZEU OMULUI SLABICIUNI SI DURERI ÎNAINTEA
MORTII?
Dumnezeu adeseori trimite omului slabiciuni, dureri, boli grele, ca omul sa-si aduca aminte de moarte si sa se pregateasca crestineste pentruintrarea în viata vesnica.
4. CUM TREBUIE A SE PREGATI CRESTINUL ÎNAINTEA MORTII SALE?
Crestinul, pastor sau pastorit, trebuie a se pregati de moarte marturisindu-si pacatele si împartasindu-se cu Dumnezeiestile Taine. Atunci poate sa-si faca si Sfântul Maslu.
5. CARE-I GRIJA SI DATORIA CRESTINILOR DIN JURUL MURIBUNDULUI?
Grija de capetenie a acestora este ca, muribundul sa moara grijit: spovedit, împartasit, cu lumânare aprinsa în mâini, împacat cu Dumnezeu, cu semenii sai si cu sine însusi. Crestinul astfel pregatit îsi poate astepta si întâmpina moartea cu mai multa seninatate si curaj. Pregatirea aceasta se numeste în popor si grijanie. Trecerea din aceasta viata trecatoare în cea vesnica, fara aceasta pretioasa pregatire, este ca un întuneric mare ce se lasa peste toti neglijentii, un pacat greu ce cuprinde pe toti cei care au lasat pe muribund sa moara negrijit.
6. CUM TREBUIE A SE PREGATI CRESTINUL AMENINTAT DE MOARTE NAPRASNICA?
Crestinul amenintat de boala grea sau de moarte naprasnica, trebuie a se marturisi cât va putea mai bine, mai amanuntit si mai cu folos si a seîmpartasi. De nu i se va putea da Dumnezeiasca împartasanie sa i se dea jumatate de împartasanie, (adica Sf. Aghiasma Mare) si sa i se aprinda candela si lumânare înaintea Sfintelor Icoane.
7. DE CE ESTE ATÂT DE TREBUINCIOASA SPOVEDANIA SI ÎMPARTASIREA PE PRAGUL MORTII?
Pentru ca marturisirea pacatelor, mai mult decât oricând în cursul vietii, aduce celui pe moarte iertarea acestor pacate, linistirea cugetului, împacarea cu Dumnezeu si cu semenii pe care îi va fi nedreptatit, urât sau pagubit cu ceva, sau cu care va fi fost certat. Cât priveste Sf. împartasanie, ea fiind arvuna vietii vesnice si chezasia învierii (ioan 6,54), alcatuieste merindea cea mai scumpa si mai de pe urma, de care nici un crestin nu trebuie lipsit si pe care mortul o ia cu sine pe drumul cel lung al vesniciei. Asa ne povatuiesc Sf. Parinti adunati în Soborul cel dintâi din toata lumea (Niceea, 325), în cel de al 13-lea canon al lor: „Iar pentru cei ce pleaca (din viata), sa se pazeasca si acum legea veche si canoniceasca, încât daca pleaca cineva, sa nu fie lipsit de merindea cea mai de pe urma si cea mai trebuincioasa..." (Sf. Grigore de Nissa, can. 5). Sfântul Trup si Sânge va fi pentru sufletul celui raposat cel mai bun tovaras, scut si aparator în fata Tronului Judecatii (înv. Cred. Ort. a. 1952, pg. 362).
8. POATE STI OMUL CÂND VA VENI MOARTEA?
Nu poate sti. Numai singur Dumnezeu o stie (Mt. 24, 42;25,13). Aceasta o pot afla numai unii din oamenii buni, drepti, placuti lui Dumnezeu, luminati, carora Dumnezeu le descopera. Ceilalti oameni, înnegriti de felurite pacate, nu pot sti apropierea ceasului mortii lor, decât numai prin slabiciunile si durerile cumplite care-i cuprind înaintea mortii lor.
9. PENTRU CE DUMNEZEU NA LASAT, CA OMUL SA STIE ZIUA SI CEASUL MORTII LUI?
Pentru folosul lui. Mai întâi, pentru ca de ar sti omul ziua cea maide pe urma a mortii sale, apoi s-ar boteza la sfârsitul vietii lui. Al doilea, multi daca ar sti ca mâine mor, ar face multime de rautati vrajmasilor lor, ba chiar s-ar desfata în sângele lor, fiind disperati ca nu mai au de vietuit în lume. Asadar prin acea nestiinta, scapa de multe rele. Al treilea, oamenii mult iubitori de sine, de ar sti când au sa moara, s-ar strica de cap îngrijindu-se, tulburându-se si disperându-se. Al patrulea, de ar sti oamenii sfârsitul lor,
dreptii n-ar avea atâta plata pentru prigoanele, primejdiile si ispitele ce sufera, socotindu-se ca stiind ca n-au sa moara atunci, ci mai pe urma, dupa ani de zile, pentru aceea nu le este jale de viata, nici de trupurile lor. Astfel: de vor birui primejdiile si nu vor muri, nestiut fiind sfârsitul lor, si dându-se pe sine primejiilor fara a se întrista, ei se îmbraca stralucit în virtutea cea dupa Dumnezeu. Astfel, de pilda: cei trei tineri, pentru aceasta sunt mai laudati si mai vrednici de mirare; pentru ca desi nu stiau ca vor birui, sau ca vor stinge para focului cuptorului ars înseptit, si de vor mai fi vii dupa aceea, nu s-au închinat chipului ridicat de Nabucodonoso (Dan. 3,16-18).
10. CRESTINII ÎSI POT PRELUNGI VIATA PRIMEJDUITA, PRIN AJUTORUL BISERICII LUI DUMNEZEU?
Tuturor ne este cunoscut ca: Biserica a rânduit si rânduieste crestinilor, ca în orice fel de strâmtorari si primejduiri sa ceara ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciuni. Biserica are rugaciuni si cereri felurite pe cât sunt de multe feluritele nevoi si primejdii. Ea are rugaciuni ce se zic în timp de boli grele, molipsitoare si de morti naprasnice, în timp de foamete mare si de îngroziri cumplite, în timp de seceta si de multa ploaie, pentru cei ce sunt sub blesteme, pentru cei legati cu juramânt, pentru dezlegari de blestem, rugaciuni la bolnavi, care nu pot dormi, dezlegari pentru toate pacatele, rugaciuni la casa care se supara de duhuri rele si la cei bântuiti de rele. Râurile rugaciunilor bisericesti, care curg de la Altare, ies din malurile lor, se revarsa peste câmpiile comunelor crestine. Strazile, soselele, drumurile, tinuturile, muntii, dealurile, dumbravile, toate trebuie sa se umple de rugaciunile Bisericii lui Dumnezeu. Aerul pângarit adeseori prin vorbe murdare, cântece curvesti si mascariciuni, trebuie a se curati prin rugaciuni însotite de mireasma tamâierilor si a smirnei. Astfel, prin credinciosia si evlavia preotilor si a poporului drept-credincios, cei primejduiti de moarte înfricosata în felurite forme, dobândesc prelungirea vietii lor, ca odinioara Ezechia, împaratul Ierusalimului (4împ. 20,5-6; 18,5-6).
11. SE DEOSEBESTE MOARTEA DREPTULUI DE MOARTEA PACATOSULUI?
Da. Si înca mult, foarte mult. Sfânta Scriptura ne graieste despre aceasta, zicând: „Sufletele dreptilor sunt în mâna lui Dumnezeu si chinul nu se va atinge de ele. In ochii celor fara de minte dreptii sunt morti cu desavârsire si iesirea lor din lume li se pare o mare nefericire, si plecarea lor dintre noi un prapad, dar ei sunt în pace. Chiar daca în fata oamenilor ei au îndurat suferinte, nadejdea lor este plina de nemurire. Fiind pedepsiti cu putin, mare rasplata vor primi, caci Dumnezeu i-a pus la cercare si i-a gasit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare asa i-a lamurit si ca o jertfa de ardere întreaga i-a primit. Straluci-vor în ziua rasplatirii si ca niste scântei care se lasa pe miriste asa vor fi. Judeca-vor neamurile si stapâni vor fi peste popoare. Domnul va împarati întru ei în veci... Nelegiuitii vor fi pedepsiti dupa cugetul lor viclean, pentru ca nu le-a pasat de cel drept, iar de Dumnezeu s-au departat" (înt. Soi. 3,1-10).
12. CUM ESTE MOARTEA DREPTULUI?
Moartea dreptului e foarte placuta, senina, frumoasa si fericita. Sufletul dreptului, care cu mila lui Dumnezeu s-a ostenit a-L avea pe El în minte, în cuvânt si în fapta, moartea este buna si plina de bucurii si veselii vesnice.Iîndata ce s-a despartit de trup, este primit deIîngerii luminati care îl pazesc si-l duc în regiunile pline de lumina si fericire. Aceasta-i si firesc, pentru ca sufletele dreptilor se gaseau împreuna cu îngerii chiar de când erau aici pe pamânt.
13. CUM ESTE MOARTEA PACATOSULUI?
Moartea pacatosului este groaznica, cumplita, înspaimântatoare, pentru ca a vietuit în lumea aceasta trecatoare, ca un vrajmas al lui Dumnezeu. „Când sufletul pacatosului paraseste trupul, - zice Sf. Macarie Alexandrinul - un mare mister se produce. O armata de demoni si de puteri întunecoase înconjoara pe suflet si-l duc în domeniul lor. Nu trebuie sa ne miram de aceasta. Daca omul, fiind pe pamânt, le-a dat ascultare si s-a facut sclavul lor, el cade cu atât mai mult în puterea lor, când paraseste lumea aceasta".
14. CE SE LUCREAZA ÎN JURUL OMULUI LA MOARTEA LUI?
La despartirea sufletului omenesc de trupul lui, îngerii cei buni si cei rai se înfatiseaza înaintea sufletului. Vederea îngerilor rai, nemilostivi, cauzeaza sufletului o tulburare groaznica si nesfârsita. însa va afla o mare mângâiere în vederea si protectia îngerilor celor buni. Faptele bune ale omului si o constiinta curata, sunt în acel moment o mare bucurie si un mare ajutor pentru om. Ascultarea, smerenia, rabdarea si faptele servesc de mare sprijin sufletului care urca spre Domnul, într-o mare bucurie, însotit de îngerii cei buni. Sufletul pasionat, pacatos, murdar, este îmbrâncit la iad de îngerii cei rai si nemilostivi, unde va urma a suferi vesnic (Sf. T. studitui). Intr-o zi doi îngeri se arata Sfântului Macarie Alexandrinul. Unul din îngeri îi zise: „Sufletul unui pacatos, sau al unui drept, este cuprins de spaima la vederea urâciosilor, fiorosilor, railor si nemilostivilor îngeri. El aude plângerile si suspinurile celor cel înconjoara, dar nu poate rosti o vorba, nici a scoate un sunet de glas. El e tulburat, cugetând la îndelungatul drum ce are sa faca, la noul fel de viata ce are sa duca si la despartirea sa de trup" (Sf. Macarie Alex.). „Puterile Dumnezeiesti stau în fata duhurilor necurate. îngerii luminati înfatiseaza cugetarile cele bune ale sufletului pe când acesta plin de groaza sta în mijlocul îngerilor si al demonilor, asteptând îndreptatirea si scaparea sa, sau osânda si pierderea sa..." (Chirii ai Alex.).
15. CINE SI CUM DESPARTE SUFLETUL DE TRUP?
Sufletul este despartit de trup de catre moarte sau îngerul mortii. „ Cum pot sa-ti spun - povesteste Cuv. Teodora Sfântului Grigorie - de suferinta fizica si simtamântul de apasare ce simt cei ce mor? Starea sufletului în timpul despartirii sale de corp este asemenea situatiei oricaruia ce ar cadea gol în mijlocul flacarilor si s-ar simti redus în cenusa. Când sosi ora mortii mele, duhurile cele rele ma încunjurara din toate partile. Unele mugeau ca niste fiare, altele latrau precum câinii, altele înca urlau ca lupii. Ele urlau fioroase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrâsneau cu dintii, privindu-ma. Eram nimicita de groaza, când deodata, am vazut doi îngeri ce stateau la dreapta patului meu si vederea lor îmi dadea îndrazneala. Atunci demonii se departara putin de patul meu... In fine, veni moartea grozav de urâta. Ea se aseamana omului, însa nu are carne si nu se alcatuieste decât din oase omenesti. Ea a adus cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci, securi, si altele. Sufletul meu a început a tremura de frica. Sfintii îngeri au zis catre moarte: „Fa-ti curând slujba ta si scapa foarte încetisor acest suflet de legaturile trupesti, caci nu are o mare povara de pacate". Moartea sa apropiat de mine, a luat o secure si mi-a taiat mai întâi picioarele, apoi bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea a slabit toate madularele mele si le-a despartit una de alta din încheieturi... Am pierdut bratele, tot corpul meu era mort si nu puteam sa ma misc, ca si cum ar fi încetat de a mai fi al meu. Dupa aceasta, ea pregati o bautura într-un vas pe care-l apropie de buzele mele si ma facu sa o beau cu sila. Acea bautura era atât de amara, ca sufletul meu nu a putut sa o suporte. El sa înfiorat si s-a aruncat afara din corp, smulgându-se cu sila... îngerii l-au primit în bratele lor. Când m-
am întors am vazut trupul meu ce zacea acolo neînsufletit si îl priveam ca pe un vesmânt de care m-am dezbracat si ma miram foarte mult. îngerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratând pacatele mele. îngerii adunau faptele mele cele bune facute în viata mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, si din mila Lui le-au gasit si se pregateau sa le puna în cumpana în fata faptelor mele celor rele" (V. Rcp. pg. 20-21).
16. CUM SE FACE CÂNTARIREA FAPTELOR OME NESTI ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU?
Harul lui Dumnezeu, prin oamenii luminati de El, ne încredinteaza ca, dupa ultima suflare a omului, faptele lui sunt puse în cumpana.
a. Daca partea dreapta ridica pe cea stânga, sufletul este primit în Rai în împaratia Cerurilor, în mijlocul îngerilor.
b. Daca amândoua partile cumpenei sunt deopotriva, atunci fireste, Mila lui Dumnezeu capata biruinta.
c. Daca cumpana pleaca spre stânga, dar nu mult, Mila lui Dumnezeu înca plineste lipsa.
d. Când faptele rele pleaca prea mult în stânga judecata cea mai dreapta rosteste hotarârea dupa pacatele savârsite (v. Rep. p. 22).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu