DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

28 august 2012

CUM PREGATIM PE RAPOSAT PENTRU ÎNMORMÂNTARE?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



1. PENTRU CE SE PUNE LUMÂNAREA APRINSA ÎN MÂNA MURIBUNDULUI?
Lumânarea aprinsa se pune în mâna muribundului pentru a arata ca viata acestui crestin, botezat si îmbracat în Hristos, a fost o lumina pentru semenii sai. Ca el a urmat cuvântul Domnului: „ Voi sunteti lumina lumii... asa sa lumineze lumina voastra înaintea oamenilor, încât sa vada faptele voastre cele bune si sa mareasca pe Tatal vostru Care este în ceruri... (Mt. 5,14-16). Credinciosii vad în lumânarea aprinsa din mâna luminatului muribund: Lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor. Vad lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul ce vine în lume, în lumea împaratiei Sale... Vad pe Cel ce a zis si zice pururea în Evanghelia Sa: „Eu sunt lumina lumii. Cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina Vietii" (1 Ioan 1, 2; Ioan 8,12; 2 Cor. 4, 4-6). Vad lumina din lumina lui Hristos. Lumânarea aceasta ne reaminteste de pilda celor cinci fecioare întelepte, care au întâmpinat în miezul noptii luminat pe Mirele lor (Mt. 25,1-13).
2. CE ÎNSEMNATATE ARE PROSOPUL (PÂNZA ALBA) LEGAT LA STREASINA CASEI?
Bucata de pânza alba legata la streasina casei, înseamna biruinta Domnului nostru Iisus Hristos asupra pacatului, diavolului, mortii si a iadului. Aripile sufletului raposatului în chipul pasarilor zburatoare.
3. PENTRU CE SE TRAG CLOPOTELE DUPA REPAUSARE?
Tragerea clopotelor, dupa moartea repausatului si la înmormântarea lui, vesteste crestinilor ca un membru dintre ei sa despartit din mijlocul lor si-i îndeamna a se ruga pentru sufletul lui. în acelasi timp, ele aduc aminte tuturor, ca ceasul acesta al mortii va
veni peste fiecare din noi. Tragerea clopotelor înseamna trâmbita îngereasca, ce are sai cheme pe toti din morminte, la înfricosata Judecata Universala. „Nu va mirati de aceasta, caci vine ceasul în care toti cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu... Si vor iesi cei ce au facut fapte bune întru învierea vietii, iar cei ce au facut cele rele întru învierea judecatii" (ioan 5,28-29).
4. DE CE SE SPALA TRUPUL REPAUSATULUI CU APA?
Trupul repausatului se spala peste tot cu apa, dupa rânduiala crestinilor apostolici (F. Ap. 9, 37) si apoi se sterge. în unele parti se unge cu untdelemn la toate încheieturile, poate în amintirea ungerilor lui de la Botez si Mirungere ca: prooroc, preot si împarat tainic în Hristos. Spalarea trupului repausatului se face spre reamintirea ca trupurile dreptilor vor învia în marire, dupa sfârsitul acestei lumi trecatoare (I Cor. 15,444). Spalarea trupului repausatului înseamna curatia sufleteasca a crestinului, în care sufletul sau se va înfatisa înaintea Dreptului Judecator, pentru a fi judecat si rasplatit dupa faptele sale. „Iata, vin curând si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa faptele lui" (Ape. 22,12). Spalarea trupului repausatului se face dupa pilda Domnului Hristos, al carui Trup a fost spalat cu apa, zice Sfântul Ioan Gura de Aur. Aceasta mai înseamna: cinstirea, dragostea rudeniilor catre repausat si dorinta lor ca trupul lui sa fie în curatenie înaintea Domnului.
5. PENTRU CE SE STROPESTE TRUPUL REPAUSATULUI CU AGHEASMA?
Trupul repausatului se stropeste cu agheasma mica, aratând dorinta casnicilor, rudelor, prietenilor si cunoscutilor, ca sufletul repausatului sa se înfatiseze sfintit la înfricosata Judecata particulara si universala.
6. DE CE SE ÎNCHID OCHII REPAUSATILOR DUPA CE MOR?
Ochii repausatilor crestini se închid si li se leaga falcile aratând ca ei dorm un somn, mai lung decât cel obisnuit, pâna dupa sfârsitul lumii acesteia trecatoare, pâna înaintea venirii Dreptului Judecator, Care va judeca toata lumea (ioan 5,24-29).
7. CE ÎNSEMNATATE ARE UNGEREA REPAUSATULUI MIREAN CU UNTDELEMN?
Ungerea cu untdelemn a încheieturilor trupului repausatului mirean, înseamna milostivirea pe care o va avea Dreptul Judecator cel Atotbun si drept, fata de el.
8. CE ÎNSEMNATATE ARE ÎMBRACAREA REPAUSATULUI CU CAMASA CURATA?
Camasa curata (de la Sf. Botez, daca si-a pastrat-o) se îmbraca dupa pilda Domnului Hristos, Care a fost înfasurat în giulgiu curat, nou. Aceasta înseamna înnoirea repausatilor, dupa învierea cea de obste.
9. CE ÎNSEAMNATATE ARE ÎMBRACAREA REPAUSATULUI CU HAINELE NOI, CURATE?
Imbracarea repausatului cu haine noi si curate, ne reaminteste ca Mântuitorul, dupa ce a murit si a fost coborât de pe Cruce, a fost înfasurat cu giulgiu curat, nou, si pus în mormânt. Aceasta mai înseamna si înnoirea noastra dupa învierea Mântuitorului.
10. DE CE SE ÎMBRACA REPAUSATII ÎN FELURITE HAINE NOI, SPECIFICE RANGULUI, PROFESIEI SI MISIUNII CE EI AU ÎNDEPLINIT ÎN ACEAS TA VIATA?
Repausatii îmbracati, fiecare dupastarea si slujba lor, în haine, uniforme si vesminte lumesti, militare, bisericesti... înseamna: credinta noastra în învierea mortilor, în
judecata particulara si universala, la care fiecare din noi, are sa dea seama, daca si-a împlinit sau nu chemarea sa pe pamânt. îmbracarea trupurilor repausate cu haine noi, curate, închipuie vesmântul cel nou al nestricaciunii cu care vor învia la ziua Judecatii (i Cor. 15, 42-44).
11. CE ÎNSEMNATATE ARE ASEZAREA MÂINILOR REPAUSATULUI PE PIEPT ÎN FORMA CRUCII?
Asezarea crestinului pe pat, pe masa, pa catafalc, în sicriu... ne reaminteste ca el a încetat a mai lucra, ca el doarme cu trupul somn vesnic, pâna la învierea obsteasca, acoperit cu puterea Sf. Cruci. Mâinile asezate pe piept în chip de rugaciune, înseamna ca, repausatul îi roaga pe toti mai întâi sa-l ierte, apoi sa se roage pentru iertarea pacatelor lui si odihna vesnica.
12. PENTRU CE SCOT PE MORTI DIN CASA SI DIN BISERICA CU PICIOARELE ÎNAINTE?
Pentru ca natura a dispus ca omul sa intre în lumea aceasta cu capul si sa iasa cu picioarele.
13. PENTRU CE SE ASEAZA TRUPUL REPAUSATULUI ÎN SICRIU, SI CU FATA SPRE RASARIT?
Trupul repausatului se aseaza în sicriu, pentru a fi ocrotit de greutatea pamântului, înainte de putrezire. Asijderea pentru ca trupul repausatului se afla sub acoperamântul Celui Prea-înalt, se odihneste sub umbra Celui Atotputernic (Ps. 90). Se aseaza cu fata la rasarit, ca si la Botez, pentru ca dinspre rasarit a venit Hristos, Lumina cea adevarata si tot dinspre rasarit va veni El la Judecata viitoare (Mt. 24,27; 1. c. o. pg. 364). Repausatul se mai aseaza cu fata spre rasarit; acasa, în biserica si în mormânt pentru ca nemaiputând a se ruga lui Dumnezeu cu gura, sa se roage lui Dumnezeu macar cu starea sa.
14. CE ÎNSEAMNA PÂNZA ALBA, LUNGA, CU CARE SE ACOPERA TRUPUL REPAUSATULUI?
Trupul repausatului acoperit cu pânza alba, lunga, de la crestetul capului pâna la talpile picioarelor, arata ca repausatul se afla sub acoperamântul Bisericii si al Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Aceasta închipuie curatirea sufleteasca a repausatului. Daca pânza e crijma pastrata de la Sf. Botez, închipuie curatia sufleteasca dobândita prin pastrarea pâna la moarte a dreptei credinte crestinesti, dupa garantia data la Sf. Botez.
15. DE CE SE PUNE CRUCE DE CEARA, LEMN, METAL, ÎN MÂINILE REPAUSATULUI CRESTIN?
Pentru a arata ca el a vietuit crestineste si lui Hristos si-a dat sufletul sau... Ca „Crucea este pazitoarea a toata lumea. Crucea este podoaba Bisericii. Crucea este stapânitoarea stapânitorilor. Crucea este întarirea credinciosilor. Crucea este slava îngerilor si a dracilor rana" (Svc tilna zilelor saptamânii miercuri si vineri). Hristos este nedespartit de Cruce. Crucea este „Semnul Fiului Omului'' (Mt. 24, 30). Crucea este Altar Dumnezeiesc, sfintenie mare. Crucea are în sine mari puteri Dumnezeiesti. Varsa peste alesi binecuvântare (Fac. 48), salveaza de pierzare (les. 12, 1-29). Zdrobeste ostile vrajmasilor (ics. 17,8-16) si „salva pe Israeliti de muscaturile ucigatoare asupra vazutilor si nevazutilor vrajmasi" (Tropar glas 8 la Sf. Masiu). Crucea este o putere mare a lui Dumnezeu (1 Cor. 1,18-25). Sf. Apostoli si toti Sfintii s-au laudat în Crucea Domnului (Gal. 6,14). Privitor la aceasta, Mântuitorul ne spune: „Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea sa si sa-mi urmeze Mie!" (Mc. 8,34). Aici este vorba
în primul rând de Crucea din suflet, ca lupta împotriva placerilor pacatoase, a pacatelor, ca purtare a necazurilor... dar lupta si necazurile le poarta omul, gândind la Crucea lui Hristos, prin care a biruit El pacatul. La acestea si la multe altele cugetând dupa dreapta socoteala, noi privim la Crucea lui Hristos, la datoria de a purta în suflet, de a fi cu recunostinta fata de El si de a lupta contra patimilor si a pacatelor. Crucea lui Hristos a fost, este si va fi pururea, scut si arma împotriva îngerilor rai, necurati, nemiîostivi, care cauta sa ia sufletele mortilor. Crucea de pe pieptul repausatului înseamna steagul de biruinta sub care a vietuit el si în speranta caruia se va odihni (înv. Cred. Ort. a. 1952, pg. 122-123).
16. CE ÎNSEAMNA TOIAGUL DIN CEARA DE ALBINE?
Toiagul sau lumânarea din ceara curata de albine, supranumit si toiagul calatorului, preînchipuie sprijinul si lumina neînserata pentru sufletul repausatului în vremea calatoriei, adica a trecerii lui din moarte la viata si de pe pamânt la cer. Toiagul a aduce de la Biserica acasa, a treia zi se da de pomana cu colac.
17. CE ÎNSEAMNA SFÂNTA ICOANA DE PE PIEPTUL REPAUSATILOR?
Icoana sfânta de pe pieptul repausatului înseamna dreapta credinta, sau ortodoxia repausatului. Icoana cu praznice împaratesti, (învierea Domnului s. a.) ne graiesc tainic ca crestinul îsi da duhul lui Hristos, Caruia i se încredinteaza dupa repausarea lui. Icoana patronului sau înseamna ca acest patron luminat din înaltime îl va apara si în viitor, îi va fi mijlocitor înaintea Domnului Dumnezeu. Crucea (daca i se pune pe piept), înseamna arma asupra diavolului, steagul de biruinta sub care a vietuit si în speranta caruia va odihni în pace.
18. CE ÎNSEAMNA CUNUNA REPAUSATULUI?
Cununa aceasta înseamna vrednicia în lupta cea buna cu care în toata viata s-a luptat cu duhurile rele, cu pacatul, cu lumea zacânda în cel rau. A murit cu speranta ca va primi cununa cereasca, dupa milostivirea lui Dumnezeu si mijlocirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, a Sf. Ioan Botezatorul si a tuturor Sfintilor. Repausatul crestin drept-credincios încununat, ne sopteste tainic, lin, cu Sf. Ap. Pavel: „Lupta cea buna am luptat, calatoria am savârsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit mie cununa dreptatii, care îmi va da mie Domnul, Judecatorul cel Drept, în ziua aceea si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui" (2 Tim. 4, 7-8 s. a.).
19. OARE SE POATE ACOPERI CU PALARIE SAU CU CACIULA CAPUL MORTULUI CÂND ÎL DA ÎN GROAPA?
Nu. Fiindca repausatul are pe piept icoana Domnului Hristos, pe corp rugaciunea de dezlegari si pe cap cununa cu care va sta înaintea Domnului. Acelea sa le dea de pomana unui lipsit, pentru sufletul repausatului.
20. CE ÎNSEMNATATE AU VERDEATA SI FLORILE LA MORT?
Verdeata si florile aduse si puse împrejurul mortului ne graiesc tainic ca, desi moartea este fioroasa, îngrozitoare si foarte neplacuta, totusi ea este calea catre viata vesnica si pururea nevestejita. în viata vesnica pururea este viata placuta, dezvoltare minunata, activitate maiestrita si bucurii însufletite la vederea Fetei lui Dumnezeu.
21. CE ÎNSEMNATATE ARE OGLINDA ACOPERITA CU BASMA ÎN TOT TIMPUL CÂND REPAUSATUL ESTE ÎN CASA?
Oglinda acoperita cu basma sau pânza subtire înseamna: întristarea, tânguirea, plângerea celor vii, care de scârba nu doresc sa se priveasca în oglinda. Ei, cu totii, îsi întorc privirile catre cel repausat.
22. UNDE SE AFLA SUFLETUL REPAUSATULUI DUPA DESPARTIREA LUI DE TRUP?
Dupa ce taina mortii se savârseste, duhul (sufletul) omenesc se desparte de trup. Timp de doua zile, sufletul locuieste înca pe pamânt. El umbla împreuna cu îngerii împrejurul casei sale, prin acele locuri unde avea obiceiul a grai cele bune a sustine adevarul si a face fapte bune. El petrece pe lânga casa, unde s-a despartit de trup, si pe lânga sicriu, unde odihneste trupul lui. Apoi, dupa chemarea Mântuitorului, care a înviat a treia zi dupa moarte, tot sufletul trebuie sa urce sus la cer, spre închinarea înaintea Domnului, Dumnezeului întregului univers. A treia zi dupa moarte, trupul repausatului este prohodit si înmormântat. în acelasi timp, când trupul este coborât în mormânt si se acopera cu pamânt, sufletul se urca la cer.
23. SUFLETUL OMENESC DUPA REPAUSARE SUFERA VREO SCHIMBARE?
Sufletul repausatului dupa trecerea în vesnicie nu sufera nici o schimbare, decât numai de situatie si de loc, el nu mai este pe pamânt. însa spiritul sau si capacitatile sale sunt aceleasi ca si când era pe pamânt. Ceea ce el iubea pe aceasta lume, iubeste si dincolo de mormânt. El iubeste pe ai sai ca si mai înainte si este însufletit de o arzatoare iubire pentru Domnul. Deci daca astfel se prezinta situatia, este oare cu putinta ca cei vii sa nu poata iubi pe cei ce au trecut la viata vesnica? Se poate oare proba de cineva ca porunca iubirii nu se întinde decât asupra celor vii si se sfârseste cu viata pamânteasca? Cei ce vor voi sa o demonstreze, vor proba prin aceasta ca nu recunosc nici existenta lui Dumnezeu, nici existenta sufletului si a vietii viitoare. Fara iubire ce este viata de dincolo de mormânt? Cei vii, numai daca au în ei spiritul lui Hristos, datoresc a iubi pe repausati, neputând lucra contrar naturii lor. Aceasta e o datorie sacra, o putere a credintei ortodoxe, caci credem în nemurirea sufletului si în viata viitoare, în care crede toata omenirea. Cum sa se explice indiferenta unor persoane catre repausati ca si catre niste fiinte ce nu mai exista? Necredulitatea si împietrirea, iata caracterul unui asemenea suflet. Daca credinta în Hristos ne porunceste sa iubim pâna si pe vrajmasii nostri, cum putem noi a fi indiferenti catre repausatii nostri, care ne-au iubit si ne iubesc înca?
24. ÎN SPATIUL DINTRE CER SI PAMÂNT, EXISTA OARE TRIBUNALE SAU VAMI ALE VAZDUHULUI?
Pamântul si cerurile sunt despartite printr-un spatiu foarte mare, nesfârsit. Acesta desparte Biserica Triumfatoare de Biserica Luptatoare. Spatiul acesta se numeste aer. în acest spatiu sunt asezate tribunalele vazduhului, unde sunt cercetate sufletele dreptilor si liberate catre împaratia Luminii, iar sufletele pacatosilor sunt oprite si aruncte în adâncul iadului. Acest spatiu este plin de îngeri cazuti, a caror activitate consta în a întoarce pe om de la mântuirea sa si facând din om instrumentul rautatii lor. Ei lucreaza asupra activitatii interioare si exterioare a sufletului nostru în mod de al face sa participe la caderea lor. „Ca un leu, racnind umbla, cautând pe cine sa înghita" (i Petru 5, 8), asa a zis Apostolul Petru, vorbind despre demoni.
Deci unde au gasit ei refugiu? Dupa cartea lui Iov, noi vedem lamurit, ca locuinta lor este în vazduhuri (aer). Apostolul Pavel îi numeste „duhurile rautatii raspândite în aer" si pe capetenia lor „domnul puterii vazduhului". Tot spatiul ce desparte pamântul de Ceruri este divizat în douazeci si patru de parti sau tribunale, si sufletul trecând pe acolo este acuzat de pacatele sale de catre demoni. Fiecare tribunal sau fiecare vama, dupa cum Sfintii Parinti le numesc în scrierile lor (în timp ce duhurile rele sunt numite acolo
vamesi), corespunde cu oarecare grup de pacate. Spiritele cele rele acuza pe suflet nu numai de pacatele de care este el vinovat, ci înca si de cele ce n-a comis, dupa marturisirea Sfântului Ioan Lestvithnic.
25. CE SE FACE CU SUFLETUL REPAUSATULUI A TREIA ZI, A NOUA ZI SI LA PATRUZECI DE ZILE?
Cunoscând starea sufletelor dupa moarte, trecerea vamilor si înfatisarea înaintea lui Dumnezeu, care are loc a treia zi, Biserica si rudele, vrând a proba afectiunea lor catre repausat, roaga pe Domnul de a ierta sufletului pacatele sale si de a-i înlesni trecerea statiilor aeriene. Iertarea pacatelor constituie învierea sufletului pentru o viata de fericire eterna. Asadar, luând de model pe Domnul nostru Iisus Hristos, înviat din morti a treia zi, se fac rugaciuni pentru cel repausat, pentru ca si el sa învieze a treia zi pentru o viata vesnica si glorioasa în însotirea Mântuitorului. Dupa ce sufletul sa închinat Domnului, el este dus prin deosebite lacasuri ale Sfintilor, pentru a privi frumusetile Raiului. Aceasta vizitare a locuintelor ceresti tine sase zile. Sufletul admira si slaveste pe Dumnezeu, Creatorul totului. în aceasta contemplatie el uita cu totul scârbele ce a avut în trup; dar cu toate acestea daca el este împovarat de pacate, se întristeaza si-si imputa ca si-a petrecut viata în negrija si ca na servit pe Dumnezeu dupa poruncile Sale. Ispravind vizitarea Raiului, a noua zi (dupa despartirea sa de trup), sufletul se urca din nou spre Dumnezeu spre a i se închina. De aceea Biserica are ratiunea de a face a noua zi, rugaciuni pentru morti. Cunoscând starea sufletului repausatului a noua zi dupa moarte, când are loc a doua închinare, Biserica si rudele roaga pe Dumnezeu de a pune sufletul repausatului în numarul celor noua cete de îngeri. Dupa a doua închinare, Domnul porunceste ca iadul sa fie aratat sufletului. El vede atunci suferintele pacatosilor, aude plângerile, gemetele si scrâsnirea dintilor. Timp de treizeci de zile sufletul viziteaza toate partile iadului si tremura ca sa nu fie condamnat sa locuiasca acolo vesnic. în fine, a patruzecea zi, dupa despartirea sa de corp, sufletul se urca pentru a treia oara sa se închine Creatorului. Atunci, în a patruzecea zi dupa moarte, Judecatorul Etern hotaraste locuinta ce i se cuvine sufletului, dupa faptele sale, dupa viata sa pamânteasca. Astfel, judecata particulara a sufletului are loc a patruzecea zi dupa moarte, si iata pentru ce Biserica se roaga pentru morti în acea zi. Deci ziua a patruzecea dupa moarte este ziua decisiva pentru soarta sufletului în viata viitoare. Este judecata particulara a lui Hristos, determinând starea sufletului numai pâna în ziua Judecatii de pe urma, Judecata generala. Aceasta stare a sufletului, corespunzând cu viata sa de pe pamânt, nu este situatia sa definitiva pentru vesnicie; ci este supusa la schimbare. Domnul nostru Iisus Hristos a patruzecea zi dupa învierea Sa a înaltat natura omeneasca, din care a binevoit a se întrupa, la gloria suprema, punând-o pe Tronul Dumnezeirii Sale, la Dreapta Parintelui. Asadar, dupa Dumnezeiescul Sau exemplu, repausatii, în a patruzecea zi dupa moartea lor intra definitiv în situatia ce se cuvine valorii lor morale; dupa exemplul Domnului, Care dupa ce a terminat lucrarea mântuirii noastre, prin viata si moartea Sa, puse coroana la lucrarea Sa, prin înaltarea Sa a patruzecea zi dupa moarte. Sufletul repausatilor, terminând cursul existentei lor pamântesti, primesc a patruzecea zi pedeapsa sau recompensa, dupa faptele lor... (Cuv. asupra rug. p. morti de Arhim. Theodor). Aceste paralele între diferitele situatii ale Mântuitorului si starea sufletelor repausatilor, sunt recunoscute de Sfânta Scriptura (Evr. io, 27,28). Astfel, voi, care plângeti un repausat iubit, înaltati spiritul vostru si inima voastra catre Datatorul vietii în a patruzecea zi, conform învierii Sale, caci El a intrat în însusi Cerul, ca sa se arate acum fetei lui Dumnezeu, pentru noi (Evr. 10,
24). Oare Parintele Sau va refuza sa asculte rugaciunea Sa, vazând pe Fiul Sau mult iubit, care s-a acoperit pentru noi, cu ranile Crucii? Asadar, sa punem inima noastra si credinta noastra în iubirea Mântuitorului, care chiar întru Slava Sa fiind, este neîncetat ocupat de vesnica noastra mântuire; de mântuirea ta si de cea a repausatului ce-ti este scump. Roaga-L deci, pe Dânsul, ca prin Harul Sau sa vindece ranile sufletului celui repausat, sai împlineasca ceea ce-i lipseste, sai ierte pacatele sale, sa-l curate, si sa-l puna în numarul fericitilor. Credinta si rugaciunile tale, unite cu rugaciunile Bisericii, vor fi de un puternic ajutor pentru repausatul tau în ziua Judecatii lui Hristos, asteptând Judecata cea de pe urma. Cunoscând starea sufletului în viata de dincolo de mormânt în perioada ce corespunde cu ziua a patruzecea de dupa moarte, zi în care Judecata, desi nu e hotarâta definitiv, care decide de fericirea sau de suferintele repausatului, este rostita, Biserica si rudele se grabesc din nou a veni în ajutorul sau. Se serbeaza în acea zi serviciul funerar sau Liturghia mortilor (parastas), pentru a ruga pe Dumnezeu în favoarea repausatului. Zilele aniversare ale mortilor, sarbatorile Sfintilor si zilele de nastere ale repausatilor, ramân totdeauna date memoriale pentru adevaratii crestini. Voind a arata ca moartea na rupt legatura si relatia spirituala între morti si vii, acestia recitesc rugaciunile mortilor si se roaga pentru ei, Aceluia întru care este mântuirea noastra si viata noastra; ci roaga pe Acela ce a zis despre Sine însusi: „Eu sunt viata!" Sa ne rugam si sa credem cu tarie în fagaduinta Sa de a asculta pe cei ce se roaga. „ Credeti si vi se va da, caci nu voiesc moartea pacatosului", pentru care am suferit si mi-am varsat sângele si caruia dau acum viata vesnica; credeti numai" ((v. Rep. pg. 27-29).

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV