Într-o iarnă, câţiva oameni se căzneau în faţa unei case să
pornească un car îngheţat. Unul izbea roţile cu un topor, dorind să
îl mişte. Altul îl lovea cu un par, ca să spargă gheaţa. Dar roţile
mai mult se stricau decât se dezgheţau. Atunci ieşi un om din casă
cu o găleată cu apă caldă. O turnă peste roţi şi roţile îndată se
dezgheţară şi carul porni la drum.
Ce uşor!
Aşa să procedăm şi cu un om păcătos, cu inima îngheţată, care încă
nu a aflat calea cea sfântă a credinţei. Îl putem porni pe drumul
mântuirii mai degrabă cu iubirea cea dulce a Evangheliei şi cu
răbdare, decât cu mustrări şi vorbe aspre, cu jigniri sau cu parul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu