Sa cunoastem si sa
iubim un sfant
Bineinteles ca iubirea trebuie sa
cuprinda toate, astfel ca iubind pe Dumnezeu, sa ajungem sa iubim
intreaga Lui faptura. Toti avem dragoste fata de sfintii lui Dumnezeu,
care au dus viata bineplacuta Lui, care au savarsit minuni inca din
timpul vietii, care ne-au lasat Sfintele lor Moaste si care nu ne
parasesc inca nici acum, dupa plecarea lor din aceasta lume.
Cu toate acestea, nu am intalnit pana
acum crestin care sa nu aibe cel putin un sfant fata de care sa nu simta
ceva mai special, o bucurie mai mare, o dragoste mai calda, decat fata
de toti ceilalti altii. Unul ii poarta numele, altul s-a vindecat in
urma rugaciunilor la Sfintele lui Moaste, altul a fost ajutat in cutare
problema ori necaz, altul este minunat de viata cea inalta petrecuta in
lume, si tot asa.
Sfantul Nectarie din Eghina a coplesit
inima multora, cu minunile sale, tot asa si Sfantul Ierarh Nicolae, prin
binefacerile lui, dar ce sa mai spunem de Sfantul Ierarh Ciprian, ori
de Sfantul Antonie cel Mare. Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfanta Cuvioasa
Parascheva, Sfantul Pantelimon, Sfantul Gheorghe, Sfantul Calinic de la
Cernica, Sfantul Ioan de Kronstadt, ori Sfantul Siluan Athonitul sunt
sfintii despre care aud atat de des pe cei din jurul meu.
Toti sunt mari, toti au putere si
trecere inaintea lui Dumnezeu, nici unul dintre ei ramanand mic, odata
intrat in camara cea de Nunta a Fiului lui Dumnezeu. A incerca sa ii
punem pe o scara a nevointelor si a sfinteniei, nu poate aduce decat
inselare si neintelegere. Nimeni sa nu indrazneasca a masura sfintenia
sfintilor.
Oamenii se simt insa mai atrasi de unul,
ori de altul dintre sfinti. Deci fara a trece cu vederea vreun sfant al
Bisericii de Rasarit, in orice vreme ar fi vietuit el, simtim in inima
noastra o mai mare apropiere fata de unii dintre ei. Nu cred ca aceasta
sa fie ceva rau.
In general iubim sfintii pe care, din
mila lui Dumnezeu, am ajuns sa ii simtim aproape de noi, mult mai
aproape decat o fac cei de langa noi. Simtim prezenta personala a acelui
sfant in viata noastra si ne straduim sa pastram aceasta vecinatate cu
sfantul.
Sfantul ne va gasi pe noi, iar
nu noi pe el !
Cu toate ca inca de mici copii auzim
despre sfintii lui Dumnezeu, se intampla insa ca la un moment dat in
viata sa intalnim (de fapt, sa fim gasiti) de un anumit sfant, pe care
inima noastra il va indragi mai apoi toata viata.
Sfantul Siluan Athonitul este unul
dintre cei mai dragi sfinti ai inimii mele. Dragostea, smerenia si
rugaciunea acestuia pentru lume m-au facut sa-l iubesc cat pot de mult,
putin insa fata de cum ar trebui iubit acest sfant. El m-a gasit pe
mine, iar nu eu pe el. Era o vreme cand mergeam prin anticariate, spre a
cauta ceva carti de literatura universala. Din mila lui Dumnezeu si
pentru rugaciunile sfantului, am gasit cartea cu insemnarile lui. M-a
atras icoana de pe coperta, titlul si ceea ce am spicuit pe loc din
carte; a fost printre primele carti duhovnicesti pe care am pus mana,
ramanand pana astazi printre cele mai dragi ale mele.
Cum cunoastem si cum ne aratam
iubirea fata de un sfant ?
Cand iubim un sfant, ii cautam icoana si
o asezam la loc de cinste, langa icoana Mantuitorului si a Maicii
Domnului. De putem aprinde si o candela in fata ei, pe care sa o
ingrijim zilnic, bucuria va fi si mai mare.
Cand ajungem sa cunoastem un sfant in
inima noastra, nu va mai treace zi fara a ne inalta mintea la sfantul
iubit. Mai mult chiar, ne bucuram de tot ce a ramas de la acel sfant:
chilia in care a vietuit, biserica in care a slujit, insemnarile facute
de acela, icoanele cu el si Sfintele lui Moaste.
Rugaciunea noastra nu il va mai putea
ocoli pe sfant, iar sfantul nu va intarzia sa ne auda si sa mijloceasca
pentru noi cele dorite. Acatistul sfantului il vom citi din cand in
cand, ori chiar zilnic, dupa puteri. De asemenea, putem dona ceva unei
biserici, in numele lui: o icoana cu acela, o candela, niste lumanari
din ceara curata, etc. Unde este cazul, in Taina Sfantului Botez, putem
pune copilului numele acelui sfant.
Cea mai buna cale de a cinsti un sfant e
aceea de a-i urma lui intru cele duhovnicesti. Cel mai bun mod de a
iubi un sfant este de a ne stradui sa-i urmam lui in credinta, dragoste,
nadejde si rugaciune. Prin acestea sfantul a ajuns sfant, iar nu prin
nevointele singure.
Daca, iubind un sfant, nu ne vom apropia
si de Dumnezeu, inseamna ca nu il iubim pe sfant asa cum trebuie.
Teodor Danalache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu