| PRELUARE DIN POPAS DUHOVNICESC | |
O tânără, înşelată de modernismul lumii acesteia şi, mai ales, de
moda vestimentară, nu se prea uita cu ce preţ de jertfă sufletească
le dobândea. Ea ducea zilnic la târg laptele de la vitele de acasă,
ca să-l vândă. Pe drum, ca să facă şi mai mulţi bani, înmulţea
laptele cu apă. Într-o zi, din câştigul acesta necinstit, ea îşi
cumpără o pălărie colorată şi înzorzonată. Se gândea că va arăta şi
ea ca doamnele din lumea bună şi va fi mult admirată de tinerii de
vârsta ei.
Dar bucuria îi fu scurtă.
Mergând spre casă şi trecând pe un pod, vântul, care bătea tare, îi
smulse pălăria de pe cap şi o duse în mijlocul şuvoiului de apă.
Mâhnită, privea cum se duce pălăria pe apă.
Cum n-avea însă sufletul de tot vândut satanei, fata văzu că
aceasta-i voia lui Dumnezeu şi, în scurt timp înveselindu-se, şopti:
"Din apă te-am făcut, pe apă s-a cuvenit să te duci!”
Şi de atunci, n-a mai făcut asemenea faptă necinstită.
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu