Icoana Maicii Domnului „ Sfătuitoarea ”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

ICONOGRAFIE
Icoana Maicii Domnului „ Sfătuitoarea ” este numită astfel deoarece Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor sunt reprezentați sfătuindu-l pe paraclisierul Gheorghe .
Acest eveniment a avut loc la scurt timp după apariția icoanei Maicii Domnului din Tikhvin , în 1383 , când însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a poruncit paraclisierului Gheorghe să înlocuiască crucea de metal de pe biserica nou construită în cinstea ei la Tikhvin , cu una din lemn .
Pe locul acestei viziuni a fost construit un paraclis în cinstea Sfântului Nicolae , făcătorul de minuni .
Paraclisul a ars de mai multe ori (prima dată în 1390 , în același timp cu biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Tikhvin) .
În 1515 a fost construită o biserică de lemn și s-a fondat o mănăstire în cinstea acestei sfinte icoane . 

Minunea
prin care Maica Domnului a cerut o cruce de lemn
MINUNI - VINDECĂRI - VEDENII

Un paraclisier , cu numele Gheorghe , al bisericii celei din nou zidită din Tikhvin , era un bărbat cu viaţă curată , cucernic şi plăcut lui Dumnezeu .
Acela, împlinindu-şi datoria după porunca primită , se întorcea la biserică în ziua dinaintea Praznicului .
El fiind departe de biserică , cale de trei stadii în pustie , a simţit un miros plăcut , de tămâie şi aromate mirositoare ‒ darul Sfântului Duh , prin venirea sa de faţă , a umplut acel loc de mireasmă ‒ , căci avea să se arate aici însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu .
Pe când Gheorghe mergea şi cugeta în sine de unde ar putea să vină , în acea pustie , o mireasmă atât de plăcută , deodată a văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stând pe o ramură de brad şi strălucind cu lumină negrăită , ţinând în mâna dreaptă un toiag roşu , în care părea că se sprijină .
Înaintea ei se afla un bărbat luminos , îmbrăcat în haine arhiereşti , împodobit cu cărunteţe , care după chip semăna a fi Sfântul Ierarh Nicolae .
Văzând paraclisierul acea minunată arătare , s-a cuprins de frică şi spaimă şi a căzut la pământ ca un mort .
Arhiereul cel ce stătea înaintea Născătoarei de Dumnezeu , apropiindu-se de el , l-a atins și i-a zis :
„ Scoală-te, nu te teme! ”
Iar el , cu cutremur şi cu spaimă , s-a sculat în genunchi şi , având mâinile la piept , privea la ceea ce se vedea .
Atunci Preacurata Fecioară ce şedea pe ramură , i-a zis :
„ Omule , ducându-te la biserică , să spui Preoţilor şi oamenilor să nu pună crucea de fier , pe care vor s-o pună pe biserica mea , ci să pună o cruce de lemn ; pentru că aşa am voit eu . ”
Paraclisierul , luând puţină îndrăzneală , a zis, cu frică :
„ Doamnă şi Stăpâna mea , nu mă vor crede pe mine . ”
La aceasta , arhiereul i-a răspuns :
„ Când nu te vor crede , atunci va fi semn de încredinţare ! ”
După cuvântul acesta , Preacurata Fecioară care s-a arătat și arhiereul cel ce stătea înaintea ei s-au făcut nevăzuţi .
Atunci paraclisierul a înţeles că arătarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este adevărată , iar arhiereul care s-a arătat împreună cu ea este marele arhiereu făcător de minuni , Nicolae .
Îngenunchind încă o dată în locul acela , a înălţat rugăcini de mulţumire lui Dumnezeu , pentru că s-a învrednicit de acea vedere preaslăvită .
Mergând la biserică , a spus preoţilor şi oamenilor cele pe care le-a văzut şi auzit ; dar aceia nu l-au crezut , ci au poruncit lucrătorilor să pună pe biserică crucea de fier .
Când unul dintre acei lucrători , după porunca preoţilor , a luat crucea de fier şi s-a suit cu ea pe biserică şi a început să o aşeze , deodată s-a pornit un vânt tare cu vifor mare , iar pe omul cu crucea de fier , apucându-l cineva nevăzut , ca şi cu mâinile , l-a pus pe pământ nevătămat , ca şi cum s-ar fi coborât singur cu picioarele lui .
Atunci preoţii şi oamenii , văzând acea minune , s-au temut şi au crezut cuvintele paraclisierului , preamărind pe Dumnezeu şi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu , şi au fericit pe marele făcător de minuni Nicolae .
Apoi , îndată făcând o cruce de lemn , au pus-o pe biserică şi au prăznuit cu bucurie ziua sfinţirii bisericii , împreună cu Praznicul Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu .
Și se săvârșeau atunci multe minuni , din acea Icoană făcătoare de minuni a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu , dându-se tămăduire celor cuprinşi de boli , dar nu numai atunci , ci şi după aceea .
După sfinţirea bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Tikhvin , tot poporul s-a dus acolo unde plăcutul lui Dumnezeu , paraclisierul Gheorghe , a văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pe făcătorul de minuni Nicolae , şi rugându-se , au zidit o casă de rugăciuni în numele Sfântului Nicolae , făcătorul de minuni ; iar din ramura aceea pe care a stat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu , au făcut o Cruce şi au pus-o în casa de rugăciuni , pentru închinare , poporului cel binecredincios ce venea acolo .
Toate acestea s-au făcut pentru neuitata pomenire a celor de pe urmă despre arătarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi a Ierarhului Nicolae .
Multe minuni se făceau acolo , ca și în biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu , spre slava Domnului şi spre folosul oamenilor celor credincioşi . 

(Protosinghel Nicodim Măndiță , Minunile Maicii Domnului , Editura Agapis , 2001 , p. 393)

O icoana superba ce reprezinta Copie a Icoanei Maicii Domnului cu cele 7 sageti”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

 – Este o icoana grabnica ajutatoare - Ce e cu neputintza la om este cu putintza la Dumnezeu si Maica Domnului!
În Duminica Tuturor Sfinților, precum și la sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie), dar și în ziua dinaintea ajunului sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (13 august), cinstim Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” care mai este numită și „îmblânzirea inimilor împietrite”.-Patroana casei celor nascuti de ziua ei!

Această icoană are puterea de a proteja de ochiul rău, de daune și de gândurile neplăcute ale oamenilor care trec sau vin in familie,casa ,apara de blesteme si rautati. In casa in care există această icoana, Raul nu prinde rădăcini. Cea mai bună locație pentru o astfel de icoană este aproape de usa de intrare la rasarit.
Icoana este una din puținele în care Fecioara Maria apare singură. Inima Ei este străpunsă cu șapte săgeți. Așezarea săgeților diferă: patru pe partea stângă și trei pe partea dreaptă, sau invers, ori câte trei în fiecare parte și una pe verticală în partea de jos. Acest număr, șapte, înseamnă plinătatea, dar în cazul de față înseamnă plinătatea necazului (a durerii și a suferinței). Originile Icoanei sunt în Biserica Romano-Catolică, și se crede că a fost adusă în Rusia de către iconografii polonezi. În conformitate cu tradiția răsăriteană, spre deosebire de cea a occidentului care se închină inimii Maicii Domnului, în această icoană inima Fecioarei Maria este ascunsă, nevăzându-se prin hainele Sale.

Fundamentul scripturistic pentru această Icoană este prorocia Dreptului Simeon (mai există o altă Icoană a Maicii Domnului numită „prorocia lui Simeon”), care a ieșit în întâmpinarea Domnului atunci când a fost dus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Iosif, la 40 de zile după Nașterea Sa. Atunci, Dreptul Simeon i-a zis Născătoarei de Dumnezeu: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35).

Acesta este modul în care a fost descoperită această Icoană făcătoare de minuni:

Un bărbat din împrejurimile orașului Kadnikov, apropiat de orașul Vologda din Rusia europeană, fusese bolnav mulți ani și mergea șchiopătând și suferea de o slăbiciune generală. El a auzit o voce într-un vis, spunându-i că se va vindeca dacă va merge la Biserica „Sfântul Ioan Teologul” de lângă Vologda, să găsească icoana Maicii Domnului în turnul clopotniței. De două ori s-a dus, dar nu a fost lăsat să intre în turn. Când s-a întors pentru a treia oară, cu credință în inimă, cei ce îngrijeau Biserica, văzându-l din nou pe pelerinul bolnav, și-au făcut milă și l-au lăsat în clopotniță. El a descoperit imediat ceea ce a căutat. Icoana fusese întoarsă cu fața în jos astfel încât părea că e o simplă scândură, iar clopotarii mergeau pe ea în drumul spre clopot. Icoana a fost curățată și s-a săvârșit un paraclis în fața ei. Pe când se ruga fierbinte în fața Icoanei, bărbatul bolnav s-a vindecat în mod miraculous.

Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” a revenit în atenția credincioșilor în anul 1830, când în orașul Vologda era o epidemie de holeră. Icoana a fost purtată într-o procesiune prin oraș, iar epidemia s-a oprit. De atunci, icoana originală și copii ale acesteia (care poartă harul originalului) au fost sursă a numeroase vindecări și alte minuni.

Icoana a fost dusă într-un pelerinaj în orașul Cernigov în Ucraina, pe 29 iulie 2004. Mai târziu, pe 27 septembrie în același an, călugării de la Mănăstirea Tolga din regiunea Iaroslavl ‒ unde noul mucenic, Arhiepiscopul Serafim (Samoilovici) născut în Mirgorod, regiunea Poltava din Ucraina, a fost stareț în perioada 1907-1918 ‒ au adus icoana în orașul Pușkino de lângă Moscova. Părintele Victor, eclesiarhul Catedralei „Sfântul Ioan Teologul”, în care icoana a fost așezată spre închinare, a declarat cu această ocazie: „Toți cei care vin cu credință să se roage icoanei Maicii Domnului „Îmblânzirea inimilor împietrite”... vor simți o înmuiere a inimii. Suferințele sufletului și ale trupului se vor alina. Dacă te rogi pentru vrăjmașii tăi înaintea icoanei, gândurile lor ostile se vor depărta, și vor fi înlocuite de nobilul sentiment al milei”.

Această icoană este de asemenea una din „icoanele plângătoare”. Aceasta a lăcrimat în ziua de 12 august 2000, în momentul în care s-a produs dezastrul de pe submarinul Kursk, precum și pe 11 septembrie 2001, atunci când Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York au fost distruse de către teroriști.

Durerea Maicii Domnului zugravită în icoană poate fi văzută ca un simbol al fiecărei persoane care suferă necazuri și durere ca urmare a abandonului, pierdeii, suferinței, morții, disperării și a altor chinuri care ne ies în cale în această viață pământească. Fiul iubit al Fecioarei Maria nu este în brațele sale. El este pe moarte, sau a murit pe Cruce, o victimă nevinovată a cruzimii umane și demonice.

Maica Domnului este singură. Totuși, această poartă a durerii duce la bucurie, pentru că Moartea Fiului a fost un mijloc prin care El a biruit moartea pentru întreaga omenire. Durerea foarte mare și tristețea pe care Maica Domnului a îndurat-o o leagă de Pătimirile Lui. Și Pătimirile Lui duc la Înviere și schimbare.

Să ne rugăm pentru dușmanii noștri, să ne perceapă altfel, cât și pentru noi înșine, ca să fim tot mai conștienți de Împărăția Luminii, iubirii și bucuriei pe care am cunoscut-o prin venirea pe această lume a Domnului nostru, Fiul Mariei, Iisus Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Ami
Vezi mai puţin

Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim este unul dintre cele mai iubite locuri din Tara Sfanta. Pe langa multe alte minunate locuri, precum Sfantul Mormant, Biserica Nasterii Domnului, Biserica Inmultirii Painilor si a Pestilor, Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil, crestinii vin cu mare bucurie si in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, spre a se ruga Maicii Domnului. Biserica de pe Muntele Maslinilor se afla doar in grija ortodocsilor, spre deosebire de multe altele, impartite intre mai toate ramurile crestine.

Asezata in Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Maslinilor, biserica zidita pe locul unde a fost inmormantata, pentru scurt timp, Maica Domnului, este o biserica semi-ingropata, in forma de cruce, in care se ajunge coborand o serie de trepte din lespezi de piatra. Biserica este sapata in piatra. Peste drum de aceasta se afla Biserica Tuturor Natiunilor - Biserica Agoniei si Gradina Ghetsimani, iar imediat in partea dreapta a intrarii, din aceeasi curte, se afla Pestera Ghetsimani.

In adancul pamantului, in Mormant, rostim si noi cuvintele ramase de la Parintele Ioanichie Balan: "Iata-ne jos, in biserica de pe mormantul Maicii Domnului. Aici, in adancul pamantului, a fost asezat trupul Fecioarei Maria, care s-a invrednicit sa poarte in brate pe Hristos, Viata noastra! Aici, in satul Ghetsi­mani, s-au adunat Apostolii de la marginile pamantului sa petreaca la mormant pe Maica Vietii! Aici, Sfantul Apostol Toma, ajungand mai tarziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului in mormant. Aici s-a smerit "roaba Domnului", cea mai sfanta dintre mame, cea mai curata dintre fecioare, Maica Vietii, mijlocitoarea lumii, mangaierea mamelor, sprijinul fecioarelor, intarirea sarma­nilor si acoperitoarea calugarilor si a tuturor crestinilor!"

De ce se crede ca Mormantul Maicii Domnului este cel din Ierusalim ?

Potrivit traditiei crestine, la scurt timp dupa ingropare, Maica Domnului a fost inaltata cu trupul la cer, nu prin puterea ei, ci prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos. Daca acest lucru este mai presus de indoiala, in legatura cu locul in care a sezut, pentru putina vreme, trupul ei, se vehiculeaza doua mari teorii. Unii cred cu tarie faptul ca Ierusalimul este locul in care a fost inmormantata Maica Domnului, pe cand altii sustin ca acest loc ar fi Efesul, adica locul unde a vietuit Sfantul Ioan Evanghelistul, pana la adormirea lui in Domnul.

Legat de aceasta a doua parere, se stie cu adevarat ca Sfantul Evenghelist Ioan a luat-o in grija pe Maica Domnului, la indemnul Mantuitorului, pe cand era pe Sfanta Cruce. Ea l-a insotit pe Sfantul Ioan peste tot, insa nu exista nici o marturie care sa indice cat a stat ea in Ierusalim si cat a stat in Efes. De asemenea, nu se marturiseste nimic despre locul in care se afla in momentul in care Arhanghelul Gavriil i-a vestit adormirea.

Noul Testament nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare. Mormantul Maicii Domnului este descris in destul de multe carti apocrife. Desi acestea nu sunt intru totul demne de crezare, se observa totusi anumite generalitati. "Adormirea Mariei" dateaza de la inceputul secolului al II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar. Conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de inmormantare: "Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron."

Conform "Faptelor Sfantului Apostol Ioan", scrisa de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sfantul Evanghelist a mers la Efes, insotit doar de Prohor si la o varsta inaintata, adica dupa moartea Fecioarei Maria. Cele doua scrisori adresate de Sfantul Ignatie Sfantului Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Episcopul Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea) si "Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolele V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani.

Sfintii Parinti marturisesc si ei faptul ca "mormantul se afla in Ierusalim". Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) mentioneaza in Valea Iosafat o Biserica a Sfintei Fecioare", in care se afla mormantul ei, la fel ca si marturia unui pelerin armean. O relatare istorica, "Euthymiaca historia", descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Moastele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, "la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in Mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei", care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol.

Sfantul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbeste despre momentul Adormirii Maicii Domnului, aratand ca Sfantul Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfantul Modest, Sfantul Sofronie al Ierusalimului, Sfantul Gherman al Constantinopolului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta Mormantului Maicii Domnului la Ierusalim.

Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - scurt istoric

Marturia arheologica vine si ea sa intareasca cele mai sus amintite. Existenta unei vechi bazilici crestine inchinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea paraului Cedron, numita de evrei Valea Iosafat, este foarte importanta. Mormantul Maicii Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o galerie subterana adanc sapata in piatra. Deasupra, Sfanta Elena a zidit o biserica intre anii 325-337.

O capela a fost construita de patriarhul Iuvenal, la inceputul secolului al V-lea, devenind in scurt timp un centru de pelerinaj. In timpul imparatului Mauriciu s-a construit o bazilica superioara, vechiul sanctuar cu Mormantul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterana. In anul 614, biserica a fost distrusa de catre persi, impreuna cu celelalte biserici crestine din Palestina. Basilica a fost distrusa, dar a fost refacuta in scurt timp, caci in 670 ea este vizitata de pelerinul Arculf.

In secolul al XI-lea, cruciatii au inaltat aici o alta biserica, semi-ingropata, care se pastreaza partial pana astazi. De-a lungul timpului, biserica superioara va fi distrusa de mai multe ori, cripta inferioara fiind crutata chiar si de musulmani, care au o veneratie deosebita pentru "mama profetului Iisus". Restaurata de cruciati, a devenit abatie benedictina, apoi, dupa distrugerea de catre Saladin, abatie franciscana - Abatia Sfintei Maria din Valea lui Iosafat.

In anul 1187, biserica cruciata va fi distrusa de catre Saladin, tot ceea ce va ramane din aceasta fiind doar intrarea sudica si casa scarilor ce coborau pana la Mormant. Distrugerile repetate au facut ca bazilica initiala sa se scufunde, incetul cu incetul, ducand la acoperirea ferestrelor criptei, care a ramas fara lumina naturala, pana astazi. Aspectul ei este destul de jalnic datorita fumului de lumanari si umezelii provocate de inundatiile periodice.

Incepand cu anul 1757, locul Mormantului Maicii Domnului a revenit Bisericii Ortodoxe Grecesti. Sapaturile arheologice efectuate in 1972 au confirmat faptul ca mormantul se afla in spatiul unui cimitir crestin datand din secolul I si ca structurarea sa initiala, in trei camere, corespunde tehnicii folosite in acea perioada.

Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - arhitectura locului

Din biserica superioara se coboara cateva trepte, pana in curtea interioara. Curtea este simpla, cu peretii din placi de piatra. In coltul din dreapta, un culoar porneste pana in Pestera Ghetsimani. Fatade actuala a Mormantului dateaza din perioada cruciata (1130). Intrand prin aceasta, 48 de trepte de piatra ne conduc pasii in linistea pamantului, ajungand astfel in bazilica sapata in piatra ce dateaza din secolul al V-lea.

La mijlocul galeriei de coborare spre Mormant se afla doua mici paraclise, de o parte si de alta a treptelor. In partea dreapta este paraclisul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cu un mic altar de inchinare, si in partea stanga, paraclisul Deptului Iosif, logodnicul Fecioarei. Acestea sunt mentionate inca din secolul al XIV-lea. Ne inchinam in ambele paraclise, dam lauda lui Dumnezeu, cerem ajutorul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si al dreptului Iosif si coboram in continuare.

Biserica de pe Mormantul Maicii Domnului, din piatra, boltita, are forma unei nave lungi de circa 20 de metri si lata de 7 metri. Atat deasupra galeriei de coborare, cat si in biserica propriu-zisa, atarna de bolta peste o suta de candele care se aprind la sarbatori. Biserica Maicii Domnului are forma unei cruci cu brate inegale, pe laturile culoarului principal aflandu-se mormintele sotiilor regilor cruciati. Pana in secolul al XIV-lea, monumentul era impodobit cu placi de marmura sculptata, peretii fiind acoperiti cu fresce.

In centrul bratului dinspre rasarit se afla Mormantul Maicii Domnului, intr-o mica sala, avand in centru un bloc taiat in stanca. Mormantul este sapat intr-o piatra aproape alba, scobita deasupra, in care fusese asezat trupul Maicii Domnului. Se cunoaste foarte bine forma sfantului ei trup, ramasa in piatra. Peste aceasta piatra si in fata ei se afla doua bucati de cristal care formeaza un mic jertfelnic, pe care se savarseste zilnic Sfanta Liturghie.



Mormantul Maicii Domnului este inchis de jur-imprejur si pe deasupra de o mica incapere de 2x1,50 metri, formata din aceeasi stanca de piatra. Intrarea se face prin fata, pe o usa foarte joasa, care in timpul slujbei tine locul Sfintelor Usi; iar iesirea se face pe o alta usa mica, scobita in piatra, pe partea de nord. In spatele mormantului Maicii Domnului se afla altarul propriu-zis, unde preotii fac Proscomidia.

Aici sunt altare de slujba pentru cele patru Biserici istorice prezente aici: Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica, Biserica Armeana si cea Copta. Altarele centrale, ca si intaietatea la slujbele reli­gioase in aceste trei lacasuri, apartin Bisericii Ortodoxe, cea mai veche din Tara Sfanta. Celelalte confesiuni au altare de slujba secundare si slujesc in ordinea aparitiei lor in Palestina: ortodocsi, armeni, copti si catolici. La altarul de pe Mormantul Maicii Domnului slujesc numai ortodocsii.

Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca este asezata, tainic, in spatele Mormantului. Insa aceasta nu este singura icoana facatoare de minuni de aici. La 15 august este hramul acestei sfinte biserici. Ortodocsii au o icoana facatoare de minuni cu Adormirea Maicii Domnului, pe care o pastreaza la "Metocul Ghetsimani", de langa Sfantul Mormant. La 10 august o aduc cu mare procesiune, cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormantul Maicii Domnului. Aici sade pana la 16 august, dupa praznic, cand este dusa din nou la Ierusa­lim, cu procesiune si mult fast.

Adormirea Maicii Domnului - cuvant din "Proloage"

Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.

S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.

Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.

Si, sosind, Toma Apostolul era intristat, ca nu se invrednicise sa vada, si el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca si ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obste, mormantul, pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormantul fara sfantul ei trup si era numai giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.

Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!

Teodor Danalache

RUGĂCIUNE LA ÎNCEPUTUL POSTULUI ADORMIRI MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casă pe care înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi şi-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti.
Cea care de la cele lumeşti la cele de dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici ,primeşte această rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi

Înduplecă-l pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere. Judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului. Păstorilor înţelepciune duhovnicească, râvnă şi buna pază a sufletelor noastre. Învăţătorilor smerită înţelepciune.
Fiilor ascultare. Şi nouă tuturor ,Duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţeniei şi al adevărului.

Şi acum, MAICĂ prealăudată, dă-ne buna sporire a minţii.
Pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i.
Pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos.
Povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia.
Dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştiinţe folositoare de suflet celor ce le cer.
Luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare!

PREASFÂNTĂ FECIOARĂ MARIE,ne îndreptăm rugăciunea și nădejdea către Tine, cerându-ți ajutor! Credem cu smerenie și dragoste, că TU EȘTI MAICA DOMNULUI IISUS HRISTOS și ai fost mutată de pe pământ la ceruri ,cu trupul și sufletul TĂU curat și fecioresc; nădăjduim cu tărie că ne vei asculta în tot necazul și nevoia, nu vei lăsa de rușine pe cei ce te punem pe TINE sprijininitoare și GRABNIC Ajutătoare.

Te rugăm, cu umilință să ne aduci pacea și liniștea în toată tristețea și durerile noastre.

Ajutătoarea celor aflați în suferință, ajutătoarea și mângâierea noastră, nu ne lăsa acoperiți de valul întunericului,de oamenii răi și slujitorii diavolului. Biruie pe balaurul LUMII acesteia și scoate-i la liman pe cei ce aleargă la Tine.
Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi ,și ne izbăvește de ele.
Bucură-te Marie, cea plină de Dar, Domnul este cu Tine! Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău care a născut pe Mântuitorul sufletelor noastre Iisus Hristos.

Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor.
AMIN.
BUCURĂ-TE BUCURIA NOASTRĂ, CARE ÎNTRU ADORMIREA TA,NU NE LAȘI PE NOI.
Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii !

Slăbănog mă simt, Stăpâne

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Slăbănog mă simt, Stăpâne,
şi străin, de toţi uitat,
am ajuns de azi pe mâine,
ca un câine
alungat.
Hule multe, fără nume,
împrejurul meu ascult,
dar par toate dintr-o lume
– val în spume –
dus de mult.
Cu nădejdile apuse,
alungat de toţi am fost,
numai Crucea Ta, Iisuse,
îmi mai fuse
adăpost.
Arsul meu obraz pe care
lacrimi curg şi azi fierbinţi
îl loviră mâini barbare
şi amare
suferinţi.
Numai Tu cu mângâiere
în suspinul meu mai vii,
să-mi aduci la greu putere
şi-n durere,
bucurii.
O, Iisuse, din înaltul
cerului, să vii, Te rog,
când din chin şi-aşteaptă saltul
iarăşi altul
slăbănog.(Traian Dorz)

Preot Ioan si Șerpii Maicii Domnului

ODATĂ AM PRIMIT UN DAR..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

de Preot Sorin Croitoru

Odată am primit un dar
Ce n-a durat decât puțin,
O mângâiere de la Har
Venită după luni de chin,

Căci timp de-aproape patru luni
Fusesem veșnic prigonit
De niște militari nebuni
(Făceam armata, ați ghicit).

Eram de-o vârstă-aproape toți,
Noi ciclul doi, ei ciclul trei,
Dar n-am văzut așa netoți
Și-așa afurisiți ca ei..

Pe noi ne porecleau "bibani"
Doar pentru faptul că erau
Puțin mai vechi, mari "veterani",
Și în curând se liberau.

O, Doamne, când îmi amintesc
Prin ce prigoană am trecut..
Și astăzi când mă mai gândesc,
Mă tot întreb cum de-am putut..

Pe vremea-aceea îmi doream
Un viitor monahicesc,
Deci și armata o vedeam
Ca pe-un urcuș duhovnicesc.

Îmi propusesem să-mi omor
Mânia dinăuntrul meu,
Ca omul meu interior
Să-I fie drag lui Dumnezeu.

La orice rău eram supus
Eu refuzam să mă opun,
Urmând exemplul lui Iisus,
Cum cei ce L-au văzut ne spun.

Aceste fiare de soldați,
Văzând că nu mă tem de ei,
Fiind extrem de indignați,
Se mâniau ca niște lei.

Deși ziceai că sunt nebuni,
Eu îi cinsteam ca pe Hristos
Și nu vedeau cu ochi prea buni
Comportamentul meu frumos..

Porniseră-mpotriva mea
Un crunt și hotărât război,
Vorbind în cercurile lor
Că "ăsta-și bate joc de noi!"

Deci dacă pe ai mei colegi
Îi prigoneau acei mișei,
Credeți-mă, la rândul meu
O încasam mai mult ca ei.

Și lovituri și umiliri,
Privarea pururea de somn..
Tăria slabei mele firi
Venea de la al nostru Domn.

În miez de noapte lustruiam
Hectare-ntregi de mozaic,
Și-așa mișcându-ne-ncercam
Să-nchidem ochii câte-un pic..

Când devenea strălucitor
De-atâta șmotru ce-i dădeam,
Venea gradatul hlizitor
Și de la capăt o luam!

Continuele privegheri
Și gărzi și-alarme de război
Cu debarcări de ofițeri
Epave au făcut din noi!

În miez de noapte înstelat,
Îmi amintesc și-acum precis
Cum diavolul întunecat
Mi-a dat târcoale și mi-a zis:

"De ce nu te eliberezi
De-această viață de coșmar?..
Un glonț în cap, și o să vezi
Că scapi cu totul de calvar"!

Eram de gardă într-un post
Când mi-a adus cumplitul gând,
Dar nu am fost atât de prost
Și dracul a fugit curând.

Cum vă spuneam, războiul meu
Era mai mult duhovnicesc;
Cu orice preț voiam ca eu
Pe răii ăia să-i iubesc!

Ființa mea se răscolea..
Ca tigrul i-aș fi sfâșiat!
Dar îmi ziceam în mintea mea:
"Iubește oamenii, soldat!"

Și dacă a văzut Hristos
Că rabd atâta pentru El,
În pieptul meu cel musculos
A pus o inimă de miel.

Deci eu cel iute-am devenit
Încet, încet, atât de blând,
Că în final am reușit
Să sufăr toate surâzând.

Pe unii îi scoteam din minți,
Văzând cum eu în fața lor
Nu tremur, clănțănind din dinți,
Ci sunt senin și zâmbitor.

"Mai vrei?.." și-n timp ce mă loveau
Se înroșeau ca niște raci..
Eu îi priveam și mă rugam:
"Iisuse, vindecă-i de draci!"

Iar într-o seară s-a-ntâmplat,
În luna iunie fiind,
S-ajung eu primul la apel
În curtea toată mirosind

A trandafiri din cei bogați
Cu un miros dumnezeiesc,
Și așteptând pe camarazi,
Am început să îi privesc..

Deodată simt în suflet, vai,
O bucurie de nespus
Și-o pace-n inimă din Rai,
Pe care-o dă numai Iisus..

N-am mai avut în viața mea
Trăire ca-n acel moment..
Și mai simțeam că Cineva
Era acolo, viu, prezent..

O Voce mi-a șoptit în gând:
"Vezi plata celor răbdători?
Vezi ce le-am pregătit în cer
Creștinilor ascultători?.."

Îmi amintesc atât de clar
Că-n bucuria ce-o aveam,
Fiind înflăcărat de Har,
O cruce și mai grea ceream:

"O, Doamne, Dumnezeul meu,
Necazuri și mai mari să-mi dai,
Căci zeci de ani de prigoniri
Nu fac cât un minut de Rai!"

Dar Dumnezeu atunci n-a vrut
Să-mi dea război mai îndârjit,
Ci dimpotrivă, mi-a părut
Că "fiarele" s-au potolit..

Sătui de-armată cum erau,
Nici chef nu mai aveau de noi.
Peste puțin se liberau
Și n-aveau mintea la "război"..

Acel moment de noi râvnit
În perioada de "bibani"
A fost să vină în sfârșit,
Scăpându-ne de veterani.

Și-aici ceva s-a întâmplat,
La care nu mă așteptam:
În loc să fiu extaziat,
Atât de amărât eram..

Deci iată liberarea lor:
Suntem în seara din ajun,
Mă duc la masă să cinez,
Cantina-i parcă sub taifun.

Ai noștri au cinat întâi,
Apoi au fost la masă ei;
"Bătrânii" deveneau civili,
Iar noi treceam în ciclul trei.

În fața mea se prezenta
Un cadru cel puțin nedemn:
Soldații ce se liberau
Ne-au mai lăsat un ultim semn

De bucurie că-și sfârșeau
Cu bine stagiul militar,
Trântind la mese și la bănci
Ca un popor de neam barbar.

Și chiar atunci s-a nimerit,
Sfârșindu-mi garda, să mă duc
Și eu, flămând și ostenit,
Ca de-ale gurii să îmbuc.

Și-atunci o jale m-a cuprins
Și apucându-mă de strâns
Ca să-l ajut pe bucătar,
Am plâns, iubiții mei, am plâns..

Atât de mult am regretat
Plecarea celor ce plecau,
Atât de mult m-am întristat,
Că parcă frații mei erau..

Aveam așa, un nod în gât,
Că nici n-am mai putut mânca;
Mă apucase un urât
Și lumea mi se prăbușea..

I-aș fi dorit pe veterani,
Cu modul lor de-a se purta,
Așa răuți, așa golani,
Până la liberarea mea.

Trecuseră doar patru luni,
Dar îmi păruseră un an,
Și-acum venise rândul meu
Ca să devin un veteran

Și totuși eu îmi amintesc
Cum lacrimi grele îmi curgeau,
Părându-mi rău că îi pierdeam
Pe cei ce-acum se liberau.

Pe toți în parte i-am iertat
Că îmi fuseseră călăi
Și îmi ziceam îndurerat:
"În fond.. n-au fost atât de răi.."

Și din cantină eu ieșind,
M-am nimerit cu grupul lor
Șezând cuminți și povestind,
Sau fredonând refrene-n cor.

Am vrut cumva să îi evit,
Căci prea eram emoționat,
Dar ei, văzându-mă trecând,
La dânșii-ndată m-au chemat.

Și m-au îmbrățișat pe rând,
Cerându-și scuze rușinați
Fără fățărnicie-n gând,
Ci chiar simțind că-s vinovați.

Iar eu le-am spus că-mi pare rău
Că n-o să îi mai pot vedea,
Dar timpul are cursul său,
Iar viața despărțiri în ea..

A doua zi urcau cuminți
Într-un frumos autocar,
Ca pe-un trofeu de preț ținând
În mâini livretul militar..

Am depănat la amintiri
Dintr-un fragment din viața mea,
Sperând că vă veți folosi
De "noutățile" din ea.

Am vrut să vă conving că cel
Ce-alege calea lui Hristos,
În orice loc trăiește el,
Se poate mântui frumos.

Nu locul este important,
Ci modul cum ne nevoim
Ca orice ne-a cerut Iisus
În viață noi să împlinim.

Toate poruncile-s la fel,
Nu sunt porunci "de gradul doi",
Ci Legea ce ne-a dat-o El
De fapt e viață pentru noi!

Monah sau chiar mirean de ești,
Ori preot ți-a fost dat să fii,
Poruncile dumnezeiești
Pe toate luptă să le ții

Că-n ele e ascuns Hristos
Cu harul Său și pacea Sa;
Plinește-le cât mai frumos,
Că-n ele Raiul vei afla!
amin

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI ,,UMILENIA"

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

            Preslăvită Împărăteasă a cerului și al pământului,Ție se închină toate puterile cerești,pe tine te preaslăvesc,și noi cei de pe pământ ,te iubim și te cinstim Maică PREASFÂNTĂ.Nimeni nu a mai plâns pe pământ și în cer cu atâta durere,când prin inima Și sufletul Tău a trecut sabia durerii,văzându-L pe fiul Tău iubit,batjocorit,bătut și răstignit pe cruce între doi tâlhari.
Pământul s-a umplut de biserici și mănăstiri,în care se țin zugrăvite icoanele Tale făcătoare de minununi,din care se izvorăște dar de tămăduiri,și de faceri de bine tuturor care vin cu credință și se roagă Ție.
Pentru mila și ruga Ta neîncetată Bunul Dumnezeu se în dură de noi,și trimite ploaie și rodul pământului ,ne dăruiește iertare de păcate;ține viața noastră cea vremelnică pentru viața veșnică.
Ne smerim înaintea ta, Împărăteasă a blândeţii şi a bunătăţii şi îţi adu-cem în dar rugăciunile noastre nevrednice. Ştim că nu le vei trece cu vede-rea, ci le vei înfăţişa Fiului tău ca pe darurile celor trei Crai, cerându-I pentru noi milă, har şi pocăinţă. Dă-ne, Maică, rugăciunea neîncetată a inimii curate, ca să-I cântăm şi pe pământ; nu ne lăsa, Maică, ajută-ne să ne transformăm în vase ale harului, în sfeşnice nestinse, ca împreună cu femeile mironosiţe şi cu cetele nenumărate ale tuturor Sfinţilor să te putem lăuda neîncetat.
O, Floarea smereniei, Maica bunătăţii şi a iubirii neţărmuite, Fecioară Maria, ajută-ne pe calea acestei vieţi, dăruindu-ne răbdare şi rugăciune smerită, cuget plecat şi ochi deschişi ai sufletului, ca să te putem slăvi pururea în Raiul duhovnicesc, unde ne aştepţi cu dragoste, de-a dreapta Fiului tău. Şi atunci, mântuiţi, să-I putem cânta și ne ne închina neîncetat,în veci ,AMIN.

Canon de pocăinţă pentru pruncii avortaţi

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cântarea 1

Răstignitu-Te-ai pe Cruce de bunăvoie, Hristoase, să mântuieşti pe cei căzuţi de bunăvoie în întunericul păcatelor. Mărturisesc că eu însumi Te-am răstignit şi pruncul pe care mi l-ai trimis cu nemărginită dragoste, cu nemărgi­nită nepăsare şi ură, morţii l-am dat. Vrednic sunt de osândă. Ard de viu în focul conştiinţei şi nu am unde să fug de la faţa mâniei Tale.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Uscatu-m-am precum smochinul neroditor, însumi rodul cel viu l-am sfărâmat. Auzi-mă, Doamne, nu mă lepăda pe mine după dreptate, ci mă acoperă şi mă îndreaptă pe mine, cel cu totul neputincios şi strâmb şi fără glas întru apărarea mea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Omule împietrit şi întunecat de noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al con­ştiinţei, ci văzând sabia atârnată deasupra capului tău, trezeşte-te ca să plângi faptele tale cu amar.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Maica lui Dumnezeu Preacurată, întinde-mi mâna mie celui sărac de toată bunătatea şi mă oblojeşte pe mine cel greu vătămat de puroiul rănilor nenumărate ce-mi brăzdează sufletul, inima şi cugetul.

Cântarea a 3-a

Loveşte piatra inimii mele cu toiagul mi­lostivirii Tale, Doamne, ca să izvorască apa pocăinţei în pustiul învăpăiat al răutăţii şi necre­dinţei mele şi să încolţească în sufletul meu tot gândul bineplăcut ţie.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Străin şi împovărat umblu pe pământ şi însemnat de stigmatul păcatelor mele celor grele. Auzi, suflete al meu, sângele pruncului tău cum strigă către Domnul şi te trezeşte şi te pocăieşte de faptele tale cele rele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vai mie, înnegritului suflet! Viaţa îmi pare ca o noapte nesfârşită, trezitu-m-a dogoarea iadului şi strigătul mut al pruncului de dincolo de mormânt mi se înfige în inimă. Ridică-te, suflete al meu, din amăgirea cea împietrită şi agaţă-te de poala milostivirii dumnezeieşti, rugând pe Domnul să te poarte, peste abisurile deschise să te înghită, către limanul pocăinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Iartă-mă, Stăpână, pe mine cel nesocotit şi răzvrătit împotriva voii celei sfinte a Fiului Tău. Nu mă lăsa pe mine cel căzut, ia-mă sub Acoperământul Tău şi mă mântuieşte din pier­zarea sigură.

Cântarea a 4-a

Măsura nelegiuirii nu poate fi tâlcuită de limbi omeneşti. Precum Ponţiu Pilat mintea şi-a spălat mâinile, adică gândurile, de sub povara uciderii, iar ca şi poporul evreu, sufletele părinţilor tăi au zis: „Răstigneşte-L. Sângele Lui asupra noastră”. Suflete al meu, învârtoşat şi îngheţat în iarna patimilor, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

O, iubire alungată! Nu te voi mai vedea niciodată! O, cutremur şi spaimă de pedeapsa ce atârnă asupra capului meu! O, talant pe veci în­gropat! Vai! Vai! Inima mea ca un cărbune stins s-a înnegrit. Nu întârzia, suflete al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul, caută mai vârtos mântuirea şi te pocăieşte pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scoală-te, omule ticălos şi leneş, care ai îngropat chipul lui Dumnezeu sădit în tine sub murdăria păcatelor. Acum e clipa pocăinţei. Smereşte-te ca tâlharul de-a dreapta şi, cerând mai vârtos îndurare, roagă-L pe Domnul să te pomenească întru împărăţia Sa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Maică şi Fecioară, în inima ta sabie am înfipt, şiroaie de lacrimi ai vărsat pentru pruncii cei fără de apărare. Ci cu dumnezeiască milă insuflată de Fiul tău, îndură-te de mine cel neîndurător şi mă mântuieşte din toată boala sufletească şi patima trupească.

Cântarea a 5-a

O rază din dumnezeiasca strălucire a coborât, prin mila Celui Preaînalt, să împrimăvăreze după o menire tainică şi sfântă viaţa cea trecătoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul grijilor şi al patimilor, iar mâinile fărădelegii în întuneric au lucrat. Pocăieşte-te, suflete al meu, căci ceasul înfricoşătoarei Judecăţi se apropie.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

O, icoană străpunsă! O, mâini pătate de sânge nevinovat! O, nepăsare îngheţată a sufletului! Vai! Vai! Un întuneric dens, o lavă a durerii cuprinde sufletul ucigaşilor de prunci. Inima mi se clatină, conştiinţa e un colos care fără de veste mă apasă cu mustrări şi mintea se zbate în ghearele vrăjmaşilor nevăzuţi. Dă-mi, Doamne, inimă înfrântă şi smerită şi mă scoate pe mine cel deznădăjduit din Egiptul patimilor, cu mâna Ta cea atotputernică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pocăieşte-te, suflete al meu, şi măcar în ultimul ceas leapădă voia cea rea, după cum darul lui Dumnezeu l-ai lepădat şi templul Lui cel sfânt l-ai necinstit. Bate şi strigă, lăcrimează şi suspină către Domnul să te dezlege din lanţurile întunericului.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă pe mine cel rănit şi sângerând de cursa întinsă mie de vrăjmaşii nevăzuţi şi în care nebuneşte m-am aruncat cu voia mea cea stricată. Du rugăciunile mele nevrednice şi sărace Fiului tău şi mijloceşte mie, celui bogat în păcate, îndurare, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

Cântarea a 6-a

In desfrânarea trupului şi a sufletului mi-am cheltuit libertatea, încredinţată mie spre mân­tuire, şi am sugrumat iubirea cu grijile lumii. Dar acum, mult îndurate şi milostive Stăpâne, pogoară în inima ce strigă către Tine Cuvântul Tău izbăvitor a toată stricăciunea şi mă înţelepţeşte să fac voia Ta.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Cu ce preţ mi-am vândut sufletul celui viclean, eu nemulţumitorul? Căci am urmat, ca şi Iuda, vrăjmaşului ucigător de oameni, iar acum sângele iubirii se scurge fără oprire din inima mea cea rănită de moarte; ci Tu, Doamne, caută spre mine din adâcul cel nepătruns al iubirii Tale şi zideşte întru mine inimă curată, ca să nu rămân întru chinul osândei, ci să fac pururea voia Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfantului Duh

Scoală-te, omule căzut, şi nu zăbovi în abisul deznădejdii, ci aleargă către Dumnezeu, mărturisind păcatele tale, căci El singur este credincios şi puternic ca să-ţi ajute. Cercetează-te pe tine însuţi să nu cauţi slava de la oameni şi cere degrabă de la Domnul mântuire de patimi şi ajutor ca să faci voia Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi de căderea în ispita cea pierză­toare de suflet şi fii nouă mângâietoare, nădejde şi ocrotitoare tare. Mijloceşte, Stăpână, ca o Maică milostivă, către Fiul Tău, ca să ne izbă­vească de răutăţile vrăjmaşului, să-Şi întoarcă faţa Lui spre noi şi să ne lumineze cu îndreptările Sale.

Condac

Fereastra sufletului e spartă de viforul patimilor care mă răscoleşte, iar lepra albă a păcatului se lăţeşte în mine. Trezeşte-te, suflete al meu, din întunecatul coşmar şi ieşi din ascunzişurile ruşinii strigând către Lumina cea neînserată: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Icos

Pe marginea cuptorului iadului umblu şi nu am putere şi nici îndrăzneală să caut scăpare fără numai spre Pâinea vieţii, către care strigă, suflete al meu, împreună cu mama demonizatei: Nu sunt vrednic să mă numesc fiu al Celui Preaînalt, ci primeşte-mi, Doamne, lacrimile şi pocăinţa, aruncă-mi mie din farâmiturile ce cad de la masa copiiilor Tăi şi mă mântuieşte pe mine, păcătosul.

Cântarea a 7-a

Ce-mi foloseşte să câştig lumea întreagă, dacă-mi voi pierde sufletul? Sau ce aş putea să dau în schimb pentru sufletul meu? De duh mort şi surd sunt stăpânit: mut pentru mărturisire curată şi surd la ascultarea poruncilor. Ci ajută, Doamne, necredinţei mele, ceartă duhul cel necurat şi mă miluieşte pe mine, păcătosul.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Te-am lepădat, Doamne; să nu mă lepezi pe mine, nevrednicul. Te-am vândut vrăjmaşilor Tăi pe argintii grijilor şi desfătărilor mele, să mă răscumperi din robia întunericului. Te-am dat morţii, ci înviază Tu sufletul meu cel omorât cu păcatele. Nemilostiv fiind eu, miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un porumbel cu aripile deschise, trimis fiind de Tine, Doamne, cu vestea cea bună, pe pruncul din pântece l-am săgetat eu ticălosul din zbor, în mijlocul templului cel nefăcut de mână al trupului. Ci varsă, suflete al meu, răutatea care te otrăveşte şi neîncetat strigă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Ridicat-am sabia asupra mielului lui Dum­nezeu. Ci sârguieşte, stăpână şi Maică Fecioară, şi degrabă străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, înainte de a mă străpunge duhurile răutăţii cu săgeata lor veninoasă şi de moarte aducătoare.

Cântarea a 8-a

Dând morţii de ocară însuşi chipul nevino­văţiei, cum voi scăpa neplivit de coasa morţii şi osândei care se apropie? Vai mie! Nu numai că am trăit în trândăvie şi neîngrijire a sufletului, ci cu sârguinţă m-am supus sfatului cel viclean, iar sămânţa aruncată de semănător o am distrus-o. Ci aruncă-mi, Doamne, mie celui cufundat în valurile pierzării lemnul Crucii Tale care pluteşte pururi deasupra a toată stricăciunea.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Caută ca un îndurător spre mine, Iubitorule de oameni, şi nu Te scârbi de mirosul urât al păcatelor mele. Cu dumnezeiasca Ta purtare de grijă îndreptează-mă în viaţa aceasta şi fii mie milostiv când vei veni întru slavă să judeci viii şi morţii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Invârtoşatu-s-a inima mea, iar ochii şi urechile mele le-am închis, ca nu cumva să văd sau să aud şi cu inima să înţeleg fapta de care s-au cutremurat toţi sfinţii şi oştirile îngereşti. Ci răsai, Doamne, în sufletul meu, mlădiţa sfântă a dragostei Tale, şi vindecă sufletul meu pustiit şi însetat de pocăinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Străluceşte-mi mie raza pocăinţei şi acoperă-mă cu aripile smereniei Tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ce am rupt peceţile iubirii cu voia mea cea pătimaşă, şi mă izbăveşte, Stăpână, de Judecata ce va să fie.

Cântarea a 9-a

Dumnezeu a suflat suflare de viaţă şi-n pântece de mamă suflet viu s-a făcut. Iar eu am suflat suflare de moarte şi am stins lumânarea abia aprinsă a vieţii celei nevinovate; martori înlăcrimaţi ai nebuniei mele sunteţi şi sprijinitori în neputinţa cea cumplită, îngeri, arhangheli şi toate puterile cereşti; vouă înalţ ruga mea, mijlociţi la Judecătorul nemitarnic să mă miluiască pe mine, păcătosul.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Nu am îmbrăcăminte să intru în cămara de nuntă şi frică îmi e să fiu zvârlit afară în întunericul cel veşnic. Ci primiţi plângerea mea, sfinţilor, patriarhilor, împăraţilor şi proorocilor, apostolilor şi arhiereilor şi toţi aleşii lui Hristos şi rugaţi-vă pentru mine să scap din gheena nedragostei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfăntului Duh.

Uleiul din candelă l-am vărsat, iar Mirele se apropie şi nu am cu ce să-L întâmpin. Ci eu către voi strig, sfinţilor, mucenicilor, pustnicilor, preacuvioşilor şi toţi sfinţii, care vă rugaţi lui Dumnezeu pentru toată lumea, grăbiţi către mine şi cereţi Domnului milă să izbăvească sufletul meu în ceasul morţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Impărăteasa cerurilor, nădejdea şi mângâierea tuturor marginilor pământului, picură mie o picătură din rouă dumnezeiască a dragostei Tale, mântuieşte-mă din prăpastia patimilor în care am căzut ca şi pe oaia cea pierdută şi mijloceşte la Fiul tău ca să fie milostiv când voi sta fără cuvânt de apărare înaintea Scaunului Judecăţii.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, din buze necurate îndrăznesc a Te chema pe Tine, Viaţa cea adevărată, şi căzând înaintea Ta, mă rog Ţie cu lacrimi de umilinţă: Doamne, greşit-am la cer şi înaintea Ta, vărsând sânge nevinovat. Jertfit-am idolilor lumii pe pruncul trimis de Tine cu dumnezeiască iconomie; ci Tu, ca un îndurat, nu mă lepăda până în sfârşit şi mă scoate din puterea întunericului. Cel ce însuţi m-ai chemat din pustiul patimilor, bântuit de toată voia împotrivitoare, miluieşte-mă pe mine, cel care şi acum, în cel din urmă ceas, sunt lipsit de pocăinţă şi slăbănogit cu totul în a-Ţi urma Ţie. Sădeşte în mine începătura învierii Tale, dăruindu-mi libertatea cea desăvârşită de a cunoaşte şi împlini voia Ta. Făcutu-m-am ucigaş de prunc şi pasăre răpitoare a darului mântuitor; ci Tu, ca Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, milostiv fii mie, păcătosului, şi curăţeşte fărădelegile mele cele multe ca nisipul mării. Nimiceşte cu Duhul gurii Tale toată lucrarea vrăjmaşului care s-a pornit asupra mea şi veninul neiubirii. Fă din trupul meu templu al Duhului Sfânt, iar din sufletul meu fecioară înţeleaptă a împărăţiei Tale. Ajută-mă să îmbrăţişez calea Crucii, ca să pot împlini, cu puterea Jertfei Tale, menirea mântuitoare a vieţii mele şi a pruncului nenăscut. Fă mie spre pocăinţă şi lepădare de sine strigătul lui mut. Primeşte duhul umilit ce se închină Ţie ca pe o jertfa spre mângâierea lui şi înseninează icoana suferinţei celui nevinovat. Dăruieşte-mi, Milostive, har de a înălţa pe lemnul Crucii Tale amintirea pruncului lepădat, ca să-mi fie prin Tine izvor vindecător a toată patima şi muşcătura celui viclean. Dă-mi să pot naşte sămânţa duhovnicească zămislită prin dragoste şi teamă de Dumnezeu într-un pântece sufletesc.Cel ce cu adâncă şi nemăsurată milostivire ai aşteptat pocăinţa şi lacrimile mele, ajută-mă ca ziua şi noaptea să am înainte icoana iubirii Tale. Cel ce eşti Lumină mai presus de lumină, risipeşte vălul întunericului cu cuvintele vieţii veşnice. Intăreşte-mă să rabd toate necazurile şi ispitele ce vin asupra mea şi să mă întorc spre fapta cea bună, ca fiul risipitor. Ajută-mă să-mi sfârşesc în umilinţă şi pace viaţa pământească, împărtăşindu-mă la vremea cuvenită cu Preascump Trupul şi Sângele Tău.Aşa, Doamne Impărate, facă-se şi în mine voia Ta, ca să se preamărească în viaţa mea Numele Tău, împreună cu al Tatălui şi al Sfântului Duh, singurul Dumnezeu adevărat, în Treime închinat şi preaslăvit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1888, în orașul Sankt-Petersburg, atunci când un fulger a lovit biserica în care se afla icoana Fecioarei Maria. Imediat biserica a fost cuprinsă de flăcări și a ars în totalitate. După stingerea incendiului, icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” a fost găsită neatinsă de flăcări, pe podea, cu 12 monede mici (de jumătate de copeică) lipite de ea.
Se crede că monedele lipite de icoana Maicii Domnului provin din cutia în care se strângeau bănuții pentru ajutorarea săracilor care veneau duminica la biserică.
În anul 1898 a fost rezidită o nouă biserică pe locul celei mistuite de flăcări.
În icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită stând în picioare, printre florile din Rai, cu brațele deschise și cu capul înclinat, ascultând rugăciunile creștinilor. Mântuitorul Hristos este zugrăvit deasupra, în nori, binecuvântând.
Deși stă în Rai, Maica Domnului este cu noi. Acest lucru este redat în icoană prin faptul că Maica Domnului este înconjurată de credincioșii care se roagă, dar și de sfinții îngeri care poartă rugăciunile către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Maica Domnului, deși este în Rai, ne primește și ascultă cu dragoste rugăciunile noastre, ale celor necăjiți, mijlocind către Fiul ei pentru noi. Mijlocirea ei neîncetată și dragostea de mamă ajută la vindecarea bolilor și potolirea necazurilor noastre.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

LACRIMI...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Eliana Popa

Oprește, Doamne, lacrima ce-mi curge!

Eu nu mai pot să-i pun nici azi zăgaz

Și ochii-s triști și sufletul îmi plânge

Am obosit...mai vreau un mic răgaz!

Mi-aș pune fruntea-n palma Ta cea sfântă,

În locul unde-s, încă, urmele de cui

Să prind curaj în clipa mea de luptă

Și drumul spre Calvar să pot să-l sui.

M-aș odihni la umbra Crucii Tale,

Când sufletul luptând va obosi,

Și Te-aș striga să mă aștepți pe Cale

Când cei de-aproape, toți m-or părăsi !

Tu singur ai pășit pe drumul Crucii,

Doar Maica Sfântă lângă Cruce sta,

Că doar o mamă-și însoțește pruncii

Eu n-am nici mamă...doar pe Mama Ta!

Pe ea o strig, pe ea o rog să-Ți spună

Că numai pot să duc povara-mi grea,

Ea îmi arată-n ceruri o cunună

Ce parcă-i împletită dintr-o stea.

Mai tare plâng privind către Stăpână,

Mai lung îmi pare drumul până sus

Dar mă ridic privind către cunună

Și iar pornesc pe Cale spre Iisus!

Icoana Maicii Domnului, a Bucuriei...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Provenind din Grecia, Icoana Maicii Domnului „Vzigranie” s-a aratat ca facatoare de minuni In 1795, aflandu-se In prezent In manastirea Sfantul Nicolae – Ugreski, din eparhia Moscovei.

Icoana a aparut langa Moscova, In satul Gremiacevo, la 7 noiembrie 1795 si nu se cunosc date despre istoricul ei, ci numai despre minunile care au avut loc prin mijlocirea Maicii Domnului din Icoana.

Icoane cu acelasi nume se afla In manastirea Novodevici din Moscova si la Vatopedu, In Muntele Athos.

Icoana „Bucuriei” este asemanatoare cu „Pelagonitissa”, o varianta a „Glykofilousa” („Dulcea sarutare”) sau a „Eleousa”.

Icoana Bucuriei este numita uneori „A Pruncului care sare de bucurie” sau, simplu „Sarind de bucurie”.

Pruncul Iisus este tinut de Fecioara pe mana dreapta, avand obrazul lipit de al Dansei, Intr-un gest spontan de alint si bucurie.

Este una dintre cele mai iubite, cinstite si multiplicate Icoane ale rusilor ortodocsi, Inaintea careia se roaga cu precadere femeile care doresc sa aiba un copil, si cele Insarcinate.

Icoana Bucuriei este sarbatorita In Rusia, In ziua manifestarii ei minunate, in data de 7 noiembrie.

DUMNEZEU ITI VORBESTE PRIN PREOTI ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

   Bucuria mea, preotii crestin ortodocsi, poartă preotia lui Hristos; prin iertarea lor (spovedania), DUMNEZEU TE IARTĂ, prin graiul preotilor, DUMNEZEU ITI VORBESTE. Prin preoti, Dumnezeu TE CHEAMĂ sa-ti mantuiesti sufletul, oricat ai fi de pacatos. 

Prin preoti, DUMNEZEU TE BINECUVANTEAZĂ (“Oricate hotarasc preotii pe pamant, CONFIRMĂ DUMNEZEU IN CER!”). 

Asadar: Dumnezeu Iisus Hristos, Maica Domnului si toti Sfintii din Ceruri sa te binecuvanteze! NOAPTE BUNĂ! ODIHNĂ PLACUTĂ! SOMN USOR TUTUROR!

 Amin si Aliluia! 

                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Icoana Maicii Domnului din Kazan (Peschanskaya)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                              
Este cunoscută ca una dintre copiile miraculoase a Icoanei din Kazan a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Sărbătoarea icoanei miraculoase, desfășurată anual la 8 iulie s.n. si 21 iulie s.v.,-Patroana casei celor nascuti de ziua ei!
Imaginea i-a fost dezvăluită marelui sfânt rus Ioasaf, episcop de Belgorod. În 1754, cu puțin înainte de moartea sa, Sfântul a văzut în vis că într-una dintre bisericile pe care le examina în pronaos pe o grămadă de gunoi găsise o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, din care emană o strălucire si o lumina mare. Imediat a auzit o voce care i-a vorbit: „Vedeți ce au făcut cu infatisarea mea slujitorii acestui templu. Imaginea mea a fost numită pentru această țară ca sursă de binecuvantare și ei au aruncat-o în gunoi. "

Imaginați-vă uimirea episcopului când a descoperit icoana pe care a văzut-o în vis în Biserica Învierii din orașul Izium, provincia Harkov.Imaginea a servit ca o partiție în vestibul, în spatele căreia au turnat cărbune pentru cădelniță. După ordinul ierarhului, icoana a fost plasată într-o carcasă mare de icoane frumoasa și plasată într-un loc sfintit spre slava Maicii Domnului potrivit pentru aceasta si binecuvantarile oamenilor . Sfântul Ioasaf a locuit în Izum mai mult de trei zile și în fiecare dimineață și seară venea la Biserica Învierii și se ruga în fața chipului Maicii Domnului.
În 1792, Biserica Învierii, împreună cu icoana situată acolo, a fost mutată din Zamostya (suburbie urbană) într-o zonă mai înaltă - în Peski.

Zvonul despre apariția miraculoasă a Sfintei imagini s-a răspândit rapid printre credincioși. Mulțimi de pelerini au început să se adune la icoana miraculoasă, debordând nu numai biserica, ci și teritoriul adiacent acesteia, astfel încât preotul nu a avut timp să slujească rugăciunile.
Numeroase minuni și vindecări au fost săvârșite prin rugăciuni fierbinți la imaginea miraculoasă a Peschansky a Maicii Domnului din Kazani în secolul al XIX-lea. Deci, în 1830, după o slujbă de rugăciune și o procesiune cu icoana Peschanskaya, epidemia de holeră din orașul Izium și împrejurimile sale a fost oprită.

După teribilele evenimente din Primul Război Mondial și Revoluția din Octombrie 1917, miraculoasa Icoană Peschansky a fost transportată în străinătate și urmele sale au fost pierdute.
În prezent, există mai multe copii cu icoana miraculoasă, care se află în diferite părți ale lumii. Deci, una dintre copii se află la Sankt Petersburg în capela Sfântului Ioasaf de Belgorod de la Spitalul de Copii, unde se fac rugăciuni săptămânale cu acatist către Sfântul Ioasaf și Icoana Peschanskaya a Maicii Domnului din Kazani grabnic ajutatoare si vindecatoare.

În Rusia, este cunoscută și așa-numita listă cu minunile care se fac povestite de oameni care se face cand se face Drumul Crucii a icoanei Peschanskaya, care este considerat un altar , întrucât, cu binecuvântarea episcopilor conducători, a vizitat deja mai mult de douăzeci și cinci de dieceze ale ortodocșilor ruși in pelerinaj Drumul Crucii.Potrivit păstrătorului listei miraculoase, Tatyana Dubinina, „din Icoana Peschanka a Maicii Domnului , harul este revărsat într-un curs nesfârșit de minuni. Este imposibil să descriem toate vindecările și manifestările ajutorului plin de har a Maicii Domnului, deoarece există un număr foarte mare de ele ... "

O dovadă clară a minunilor icoanei este abundența cadourilor: bijuteriile din aur și argint sunt strânse strâns pe mai multe fire. Acestea au fost donate de numeroși credincioși care au primit prin această imagine ajutorul milostiv al Reginei Cerurilor.

Tropar la icoana:

O, cea mai minunată, Binecuvântată Maică a lui Hristos, Dumnezeul nostru, luminând mereu poporul Rusiei si tuturor tarilor ortodoxe cu lumina cerului de la icoana ta la poporul Romaniei, căci Tu ești râul abundent al Harului Divin. Prin urmare, prin rugăciuni către Fiul Tău, protejează-ne de toate necazurile, prin ocrotirea îndurării Tale, protejează-ne și ne conduce până la cel mai înalt Ierusalim, Împărăția Cerurilor.
„Bucură-te,Imparateasa cerului, multumim ca ne-ai daruiticoana cu Inima ta Peschanaya,
multumim pt toate darurile primite!
este mângâierea noastră”

Icoana are acatist

Rugăciune către Preasfânta de DUMNEZEU Născătoare

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

care se citeşte oricand , dar mai ales in vremea Impărtăşirii cu Dumnezieştile Taine

Rugăciune a lui Filothei , Preasfintitul Patriarh al Constantinopolului

Nota : Incepand din 31 Iulie 2019 , pana la 14 August , in Postul Adormirii Maicii DOMNULUI , cu Voia lui DUMNEZEU , am sa postez zilnic rugaciuni Dedicate PreaSfintei Nascatoare de DUMNEZEU Pururea Fecioara Maria , alese din culegerea de „Cele ma frumoase Rugaciuni APANTHISMA”.

Rugăciunile Sfinţilor Părinţi , au fost publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799) , si traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827) , iar acum sunt date spre slovă nouă şi grai îndreptat , cu o postfaţă , note şi comentarii de Virgil Cândea la Editura Anastasia .

 

Rugăciune către Preasfânta de DUMNEZEU Născătoare

Neîntinată cu Adevărat şi Preacurată Fecioară şi de DUMNEZEU Născătoare ,

Minune înfricoşată pentru Ingeri , iar pentru muritori Netâlcuită sau , mai degrabă ,

şi pentru unii , şi pentru alţii , Cutremurătoare şi Necuprinsă cu mintea ;

+ Pârga Neamului nostru ;

+ Lăcaşul Cel Preacurat al Dumnezeirii ;

+ Ogorul Mântuirii noastre .

Ceea ce pe Unul din TREIME , pe DOMNUL nostru Iisus Hristos ,

Desăvârşit DUMNEZEU Fiind şi Om Desăvârşit ,

mai Presus de toată mintea şi de cuvânt pentru Nemărginita Bunătate L-ai Adus nouă ,

ca prin frământătura cea omenească firea noastră de căderea cea veche să o Mântuiască şi la vrednicia cea de demult iarăşi să o Intoarcă ,

Indreptare a celor ce cad fiind şi după această Mântuitoare Iconomie a Cuvântului lui DUMNEZEU .

Ceea ce şi pe mine, cel nevrednic de toată sprijinirea şi purtarea de grijă, ca unul care de bunăvoie totdeauna păcătuiesc, în toată vremea, şi locul, şi lucrul, cu covârşirea sârguinţei de foarte multe primejdii mă Izbăveşti .

Caută şi acum spre ticăloşia mea şi, după obicei , Cercetează-mă , căci sunt strâmtorat şi nu am ce să fac .

Dacă la mulţimea răutăţilor mele celor nenumărate caut, mă văd departe de înfricoşatele taine pe sine-mi şi cu totul nevrednic.

Dacă prea multă vreme nu mă apropii de acestea, mă fac ca unul ce mă voi împărtăşi spre osândă, cu totul supus vrăjmaşului.

De aceea, mulţimea cea nemărginită a fărădelegilor mele aruncând în Noianul Indurărilor celor Necuprinse" ale Fiului Tău şi DUMNEZEU , şi pe Tine Tare Mijlocitoare Punându-Te Inainte , îndrăznind , acum , mă apropii .

Deci foloseşte către Dânsul Indrăzneala Ta de Maică , Preacurată Stăpână , şi Milostiv Fă-L mie pe Acesta , rogu-mă !

Aşa Stai lângă mine , Preacurată , şi să nu Te scârbeşti de mine , cel ce sunt ţinut de multe păcate, cel ce şi cu fapte, şi cu cuvinte, şi cu porniri ale cugetului, şi cu nenumărate uneltiri şi închipuiri, şi cu dobândire de drăceşti făţărnicii, prin toate simţirile m-am netrebnicit.

Arată-Te mie Ajutătoare măcar în ceasul acesta , şi Roagă pe DOMNUL Cel lesne de Imblânzit şi Nepomenitor de rău , să nu mă arate pe mine deşert de Darul Lui lepădându-mă, ci Trecând cu vederea greşalele mele cele multe, prin Sfântul Lui Trup şi prin Cinstitul şi de Viaţă Făcătorul Sânge, să mă Sfinţească , să mă Lumineze , să mă Mântuiască şi fiu al Luminii să mă Facă , întru Sfintele Lui Porunci Umblând şi Indreptându-mă ,

Iar către păcat să nu mă mai întorc şi să nu mă mai întinez.

Ca fără de osândă împărtăşindu-mă cu nestricatul şi înfricoşatul Dar , şi Primind încă de aici şi mai desăvârşite arvunele (veacului ) ce va să fie , să mă Izbăvesc de veşnicele munci şi să Dobândesc viaţa cea veşnică prin Tine , Nădejdea mea şi Părtinitoarea cea Adevărată ,

Slăvind şi Mărind pe Tatăl , pe Fiul şi pe Sfântul Duh , pe Preasfinţita şi Fericita TREIME ,

în vecii vecilor .

 Amin !

EL E ALFA SI OMEGA !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... 

....de Eliana Popa...

Glas de trâmbiță răsună peste omenirea surdă,
Dar puțini sunt, azi, aceia care pot să o audă.
Îngerul cel mai puternic trâmbițează cu glas mare!
Strigă-n urma noastră, Domnul, și e ultima strigare!

Omul nu vrea să audă trambițarea îngerească,
Nici să meargă prin lumină pe Cărarea-mpărătească.
Plânge îngerul și cere pentru om milostivire,
Răul hohotind de-a stânga a cuprins intreaga fire!

Biet sărman și fără minte, om al veacului apus,
Care și-a uitat menirea și pe Domnul Sfânt Iisus,
Care a uitat pe-Acela ce a zis și s-au făcut
Toate câte sunt în ceruri, toate câte-s pe pământ.

 
Doar gândind la măreția Făcătorului Atoate,
Te cutremură și cere-i izbăvire de păcate!
El e Alfa și Omega, Cel ce-a fost și Cel ce este
Cel ce va veni curând, fără milă, fără veste!

Cu mărire și cu slavă, nu scuipat pe Sfânta Cruce!

Și popoarele lui Iuda nu vor birui, vor plânge!
Glasul Lui vuind ca glasul apelor învolburate,
Va răzbi precum un tunet, morți se vor scula din moarte!

Să lucrăm cât mai e vreme, cât mai e în noi lumină,
Să mai semănăm Cuvântul în a inimii grădină!
Ne mai rabdă încă, Domnul, până unde? Până când ?
Mila Lui încă mai ține, Sfânta Jertfă pe pământ!

 
Mielul Sfant încă se pune Jertfă pentru Omenire,
În Potirul Sfânt se-mparte...să-ți dea ție nemurire!
Și tot ceru-n rând cu sfinții și în glas cu bucurie
Încă se unesc cu omul într-o Sfântă Liturghie!

( din vol.,, Cu Hristos pe drumul Crucii"