Când genunchiul meu se pleacă ,la poalele crucii sfinte ,
De durerea ta Isuse ,lăcrimând mi-aduc aminte !
Fiecare bici mă doare ,fiecare bici mă taie ,
Trupul meu închipuirea ,îl apleacă ,îl îndoaie !
De durerea ta Isuse ,lăcrimând mi-aduc aminte !
Fiecare bici mă doare ,fiecare bici mă taie ,
Trupul meu închipuirea ,îl apleacă ,îl îndoaie !
Cum ți-a fost sărmane ,ție?Cum ți-a fost ?Aș vrea să-mi spui,
Când te-au răstignit pe cruce ,în piroane ,și în cui .
Parcă aș fi fost acolo ,am privit durerea -n față ,
Iar acum te rog spășită ,să-mi mai dai ,a doua viață !
Lacrime-mi spală obrazul ,sufletul de-ar fi să-l spele ,
C-am trecut prin astă viață ,clevetind ,am făcut rele !
Nepăsarea de-altă dată ,ce m-a zdruncinat cumplit ,
Nu a fost dată uitării, sufletul mi-a împietrit !
Doar când stau sub sfânta -ți cruce ,și văd tot ce-ai îndurat ,
Mă gândesc să uit de toate , să iert tot ce-am de iertat !
Fiecare nepăsare ,fiecare ascunziș ,
Neiubirea ce prin ani ,mi s-a arătat ,fățiș !
Iartă-mă de rog Hristoase ,și arată-mi dragostea ,și pentru acela care, n-a știut nicicând să -mi dea !
Autor
Ciabrun Mărusia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu