Nu mă lăsa, Iisuse-al meu,
Să merg pe căi greșite,
Ci-mi dă să-mi osândesc chiar eu
Căderile-n ispite,
Să îmi devin judecător
Mai aspru decât Tine,
Ca nu cumva cândva să mor
Cu patimi multe-n mine..
Eu însumi să mă pedepsesc
Cu posturi și canoane
Și-n inimă să mă căiesc,
Plângându-Ți la icoane.
Ca un viteaz să strâng din dinți,
Luptând cu-a mea ființă,
Și-n luptă să-i urmez pe sfinți
În râvnă și-n voință!
Căci aspru de ne-am judeca,
Scria Pavel odată,
Ne-ar aștepta din partea ta
O blândă judecată.
Pe noi de ne-am canonisi
Cu dreaptă osândire,
Cu ceilalți din jur am fi
Exemple de iubire..
Nu mă lăsa, Iisuse-al meu,
În neputința firii,
Ci-n mila Ta de Dumnezeu
Dă-mi dorul mântuirii,
Prin harul Duhului Cel Sfânt
Dă-mi lacrima durerii
Și-n trupul ăsta de pământ
Dă-mi harul necăderii
Să ardă-n mine duhul meu
De dragostea din mine,
Încât să le vorbesc mereu
Și altora de Tine..
amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu