de Zorica Lațcu
În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne;
Atâtea seri la rând ai poposit,
La masa albă m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul și ai frânt din pâne.
Atâtea seri la rând s-au irosit,
Căci n-au văzut primirile-mi păgâne,
Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,
Și sângele cu vin l-ai îndulcit.
Și zi, ca-n alte seri, în tind-ai stat.
Ca să te vadă ochii mei, sărmanii,
Paharul lin l-ai binecuvântat.
În zvonul vechi din sfintele cazanii,
Cu scump sângele Tău m-am adăpat
Și trupul Tău s-a frânt spre-mpărtășanii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu