Preotul și tânărul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

1.

Într-un sat , într-un oraș , asta n-are importanță
Clevetit era un preot de un tânăr spleb la față
Fără nici-un dumnezeu și cu nimic în el sfânt
Arunca vorbe de-ocară la orișicare cuvânt

Oamenii își făceau cruce auzindu-l cum vorbește
Cu ce vorbe de ocară pe preotul lor bârfește
Mulți au vrut să-l liniștească , dar el în pornirea lui
Și mai tare-l clevetea pe slujbașul Domnului

Parcă era-mpins de diavol în pornirea lui năroadă
Inima-i era-mpietrită , nesimțirea-n el grămadă
Înjura de lucruri sfinte , șcene obscene făcea
Ori de câte ori pe drum cu preotul se întâlnea

Mulți l-au luat cu vorbă bună , să-nceteze l-au rugat
Tânărul părea nebun , de nimeni n-a ascultat
Nici părinții n-au putut , firea să i-o potolească
Răutatea ce-l păștea , n-au putut să-i îmblânzească

Toată lumea se-ntreba despre a lui îndârjire
Toți cu părerea-și dădeau despre a lui rătăcire
El își continua bârfirea cu mai multă înfocare
Aruncând vorbe în vânt fără nici-o remușcare

Singur preotul avea o răbdare ca de stâncă
Lăsându-l pe prost în pace în prostia lui adâncă
Nu i-a reproșat nimic , nici întrebări nu i-a pus
Nici supărat nu era , pentru câte el a spus

Îl vorbea numai de bine , ba îl mai și lăuda
Cu respect îl saluta , când pe cale-l întâlnea
Se făcea că habar n-are de toate bârfele lui
Dar îl pomenea la slujbe înaintea Domnului

Celor care îi spuneau despre tot ce el zicea
Supărat nu s-arăta , încât nimeni , nimic nu mai pricepea
Preotu-și vedea de treburi , în suflet nu se-ntrista
Răului cu rău n-a dat , pentru că nu merita.

( Va urma)

8 oct.2018
Preot Ion Predescu