MAICA DOMNULUI MÂNGÂIETOAREA - PARAMYTHIA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                     

Icoana Maicii Domnului "Mângâietoarea" - Paramythia - este o icoană făcătoare de minuni păstrată în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos. Aceasta icoană este, de fapt, o frescă din secolul al XIV-lea care s-a aflat mai întâi în pridvorul bisericii mari, în fața Paraclisului Sfântul Nicolae. După săvârșirea minunii, însă, ea a fost strămutată într-un paraclis închinat ei.

Aceasta icoană este legată de minunea în urma căreia Maica Domnului și Pruncul și-au schimbat forma feței și poziția corpului. Este o icoană nefăcută de mână omenească, deoarece s-a săvârșit în forma de astăzi prin harul lui Dumnezeu, după intervenția minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mănăstirii.

Exista în trecut obiceiul ca, ieșind monahii din biserică, după săvârșirea slujbei de dimineață, să se închine fiecare la icoana Maicii Domnului din privdor și, tot acolo, starețul să dea portarului cheile de la poarta cea mare a mănăstirii, închisă peste noapte, pentru a o deschide.

Conform tradiției, în data de 21 ianuarie 1320, când starețul a dat portarului cheile, icoana Maicii Domnului, pictată pe zidul bisericii, s-a însuflețit deodată, iar Născatoarea de Dumnezeu a zis cu voce tare: "Nu deschideți astăzi porțile mănăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați mai întâi pirații!"
Atunci, îndată, Pruncul Iisus și-a întins mâna și a acoperit gura Maicii Sale, în semn de tăcere, zicând: "Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiți, după cum merită, căci și-au lăsat neîmplinite datoriile lor călugărești!" Atunci, cu îndrazneala de maică, Născatoarea de Dumnezeu a îndepărtat mâna Pruncului, coborând-o de la gura sa, și, îndreptându-și capul spre dreapta, a zis starețului a doua oară: "Nu deschideți astăzi porțile mănăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați pirații cei ascunși pe țărm!" Apoi a continuat: "Luați aminte și pocăiți-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!" Apoi, a zis iarăși: "Astăzi nu deschideți porțile mănăstirii!"

După această minunată descoperire a milei Născătoarei de Dumnezeu către oameni, icoana în frescă de pe zidul mănăstirii a rămas în poziția aceea, diferită de cea dintâi, spre aducere aminte. Chipul Fecioarei a rămas plin de blândețe și de milă, în timp ce chipul Pruncului a rămas cu o mișcare aspră, de Judecător.

De atunci și până astăzi, călugarii din Mănăstirea Vatoped îi mulțumesc cu lacrimi Maicii Domnului pentru ajutorul primit în tot ceasul. Prin această minune s-a făcut încă o dată vădită îndrăzneala de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către Fiul ei. Ea mijlocește și astăzi pentru izbăvirea neamului omenesc, prin rugăciunile ei, din pedepsele pe care le merităm pentru mulțimea păcatelor.

Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Marcu al Efesului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                      

Plec genunchiul meu ție, Stăpână, eu, ticălosul, și cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul sufletului, risipește norii deznădejdii cu rugăciunile tale, mângâierea celor întristați. Păstrând, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strălucirea sufletului curată de întinăciunile patimilor, fă-mă pe mine, cel ce te slăvesc pe tine, luminat să privesc la lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară.
Întorcând, cu puterea ta, Stăpână, atacurile, vrăjmașilor cele asupra noastră, dăruiește turmei tale pace adâncă, ceea ce ești dătătoarea dumnezeieștii păci. Izbăvește-ne pe noi de noroiul patimilor, cu rugăciunile tale către Fiul tău, Curată, dă să pășesc curat pe căile pocăinței care duc, Mireasa lui Dumnezeu, la veșnica odihnă. Ca pe lumina ochilor păzește-mă cu acoperământul tău, rogu-mă Curată, și la umbra aripilor tale ocrotește-mă și mă izbăvește de răutatea demonilor și mă mântuiește. Cu băutura pocăinței adapă-mă, Născătoare de Dumnezeu, Marie, și învrednicește-mă să aduc lacrimi din inimă stingătoare ale văpăii care mă așteaptă. Frica judecății mă tiranisește și hotărârea lui Dumnezeu, dar tu vino mai înainte și stai lângă mine în ziua judecății și mă izbăvește, Marie, dumnezeiască Mireasă. Sufletul meu cel întinat de patimi, Preacurată, și inima mea curățește-le prin mila ta cea curățitoare și fă-le templu al dumnezeiescului Duh. Pe mine, cel neîndreptat și cel singur mă osândesc, Hristoase al meu, mântuiește-mă, cu rugăciunile Maicii Tale, ca să slăvesc multa și nemăsurata Ta milă.
Risipește, Curată, norii întristărilor din sufletul meu și luminează-mă cu razele bucuriei, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiească și neînserată. Cel ce din țărână m-ai zidit, Stăpâne, după chipul Tău, și m-ai învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni, păzește-mă ca un îndurat. Aruncat sunt, Curată, în nemăsurate păcate și în necazurile celor răi, unul după altul, pentru aceea, dăruiește-mi mie iertare și izbăvește-mă din supărări. Izbăvește-mă pe mine de osânda cea veșnică, Stăpână curată, și învrednicește-mă de bucuria cea dumnezeiască și de desfătarea Raiului cu rugăciunile tale. Pleacă-te la rugăciunile celor ce aleargă acum la tine și du-le pe acestea la Atotmilostivul Dumnezeu și plinește cererile, Marie mult lăudată. Scutură somnul lenevirii mele și luminează, rogu-mă, Cuvioasă, simțirile mele, dând priveghere și vrednică pocăință. Roagă-te, Fecioară, ca milostiv să-mi fie mie Cel ușor de împăcat și să mă mântuiască pe mine cel ce cânt cu inima zdrobită: Dumnezeule, bine ești cuvântat. Mila ta nu este mărginită de timp, căci pururea miluiești, cu totul fără prihană, și pe robii tăi și împarți celor ce cer harul tău cel nesfârșit. Ceea ce singură ai fost strălucită cu dumnezeiască slavă, fiind Maică a Celui ce te-a slăvit pe tine, roagă-L, Fecioară, pe Cel singur pururea slăvit să dobândesc și eu slava cea de sus.
Dă iertare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și îndreptare vieții celor ce aleargă la tine ca neîncetat să te lăudăm pe tine, și să te preaînălțăm întru toți vecii. Mai presus decât razele luminoase și strălucitoare ale soarelui, Stăpână, ajutorul tău, tinzând tuturor razele minunilor, risipește negura patimilor și a bolilor. Întărește-ne pe noi, cei bătuți de necazuri și de mulțimea supărărilor, cu dumnezeiescul tău ajutor, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, pe tăria răbdării și pe piatra nădejdii tale, ca să te slăvim pe tine. Povara întristărilor covârșește, Fecioară fără de prihană, puterea mea și mă trage în prăpastia fără fund a deznădejdii, de care izbăvește-mă, ca neîncetat să te măresc pe tine. Căruță purtătoare de lumină a lui Emanuil te-ai arătat, luminând pe credincioși, Stăpână curată, pentru aceea luminează sufletul meu cel acoperit acum de întunericul trândăviei și nimicit de păcate. Tu ai fost ocrotitoarea sufletului meu, Preacuvioasă, Curată, căci întru tine zdrobesc puterea dușmanilor, de tine mi-am atârnat toate simțurile și mintea, mântuiește-mă, mântuiește-mă, ca să te măresc pe tine cu dor. Potolește marea chinurilor care împotriva mea se sălbăticește, de Dumnezeu slăvită, scăparea preaputernică a tuturor credincioșilor și călăuzește, Curată, către dumnezeiescul țărm pe ticălosul și nenorocitul robul tău care de iadul pierzaniei deja s-a apropiat și a ajuns în lațul deznădejdii, Stăpână, nu mă trece cu vederea pe mine, cel ce rău mă primejduiesc și caut din tot sufletul grabnicul tău ajutor, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, de Dumnezeu fericită. Amin.
Sfântul Marcu este cunoscut prin marele său curaj cu care a apărat ortodoxia la Sinodul de la Florența (1439 d. Hr.), în ciuda opoziției împăratului și Papei. El a adormit cu pace la anul 1452. Pe patul de moarte, Marcu l-a rugat cu lacrimi pe Grigorie, ucenicul său, care mai târziu avea să fie strălucitul patriarh Ghenadie, să se păzească de capcanele Apusului și să apere până la capăt ortodoxia.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

     Icoană numită "Galaktotrofusa" este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului. Această icoană, foarte rară, și-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia și Rusia. Icoanele Maicii Domnului sunt foarte variate în Rusia, unde Calendarul Bisericii menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria, cunoscute pentru minuni și celebrate liturgic.

"Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!" (Luca 11, 27) "Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care ești înfășat în raze?", rostește Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Nașterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul.

Icoana cu Maica Domnului care alăptează este prăznuită de două ori pe an: în data de 2 iulie și în data de 12 ianuarie. Mulți închinători consideră această icoană a Maicii Domnului drept ajutătoare în dobândirea de prunci, mai ales în familiile care nu pot avea copii.

Icoană Galactotrofusa - scurt istoric al icoanei athonite

Primele reprezentări ale acesteia se pierd în negura vremii, unele dintre ele găsindu-se chiar și în catacombele romane. Un astfel de loc este "Catacomba Priscillei" , așezată în apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoară câte o miniatură cu o asemenea compoziție rară, originală sau bine cunoscută.

Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentări a Maicii Domnul se află în Sfântul Munte Athos, în Tipiconul din Căreia, în partea dreaptă a iconostasului, acolo unde, de obicei, se așează icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Această icoană, aflată inițial în Lavra Sfântul Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim, a fost dăruită mai apoi Mănăstirii Hilandar.

Sfântul Sava cel Sfințit, ctitorul acestei mărețe Lavre, a lăsat un minunat testament, în ceea ce privește toiagul său de stareț și icoana cu Maica Domnului care alăptează. El a zis că următorul călugăr cu acest nume - Sava - care va ajunge să se închine în mănăstire, să le moștenească.

În jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de lângă Ierusalim, fără a ști nimic despre testamentul Sfântului Sava, ori despre icoană. În momentul în care s-a închinat la Moaștele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare. Făcând cercetare frații în legătură cu închinătorul, au identificat în acesta pe cel căruia se adresase cu mulți ani în urmă starețul lor.

Arhiepiscopul a primit odoarele cu multă emoție. Icoana a dus-o imediat în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Hilandar. Aceasta a fost așezată însă într-un metoc al mănăstirii, închinat chiar Sfântului Sava, în Căreia. Un lucru unic poate în lumea ortodoxă este acela că icoana se află așezată în catapeteasma, în partea dreaptă a ușilor împărătești, în locul în care, în toate celelalte biserici ortodoxe, se află icoana Mântuitorului.

Icoană Galactotrofusa - Icoana Maicii Domnului cea care Alăptează

De ce a apărut această icoană? Ce a determinat pe zugrav să o înfățișeze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele și scopul acesteia nu sunt întocmai cunoscute, însă multe păreri au fost rostite în legătură cu aceasta. Cea mai importantă rămâne însă una de ordin dogmatic, anume că icoana înfățișează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o trece cu vederea pe cea dumnezeiască.

Aceste imagini apar foarte de timpuriu în arta creștină. Se regăsesc la copți, în Mănăstirea lui Ieremia de la Sakkara și în bisericile și capelele din Bauit. În Egipt a fost înfățișată pentru prima oară Maica Domnului alăptând Pruncul, sub influența cultului lui Isis, care era încă foarte prezent la sfârșitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist și prea uman a făcut ca acest tip de icoane să fie dat uitării. Cu toate acestea, tema a fost reluată în secolul al XVI-lea și o regăsim în Grecia și în Rusia. În Apus, în special pictura italiană, umanizând istoria mântuirii, a preluat tema Maicii Domnului alăptându-și Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.

Trupul Maicii Domnului este și el îndumnezeit, natura firească nu arată cum arată a noastră, este curată întru toate, este deplin fecioară, este deplin cuviincioasă. Elementul aparte al acestei icoana este și el unul cuviincios. "Sânul" la care a fost alăptat Mântuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sânul Maicii Domnului nu este în locul lui natural, ci într-un loc aparte, aproape de umăr. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esențial.

Zugravul acestei icoane biruiește și el "rânduiala firii", împreună cu Maica Domnului, lucrând împreună cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umană reușește să înfățișeze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea începătoare și slabă a omului.

Sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului Dulce Hrănitoarea

Acesta este numele icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care Sfântul Sava sârbul a adus-o de la Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim.
Și așa s-a împlinit prorocia Sfântului Sava cel Sfințit, pe care o făcuse cam cu opt sute de ani mai înainte, că va veni un anume preot sârb cu numele Sava, și că acestuia i se vor da un toiag arhieresc și această icoană.
Când Sfântul Sava sârbul a cercetat Mânăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, monahii și-au amintit de prorocia întemeietorului mânăstirii lor și i-au dăruit lui Sava cel din Serbia toiagul și icoana.
Această icoană a fost așezată de-a dreapta Ușilor împărătești de pe iconostasul sihăstriei Sfântului Sava din Karies, în Sfântul Munte Athos [numită ”Casa tăcerii“], iar toiagul a fost pus într-o chilie alăturată, cunoscută sub numele de ”Paterica“

.sursa
Schitul Sfantul Ilie

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI “GALAKTOTROFOUSA” (“ALĂPTĂTOAREA / CEA CARE ALĂPTEAZĂ”)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



12 ianuarie/2 iulie

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!
Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin

 
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălţat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Astept învierea morţilor si viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Doamne miluiește! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

 
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CONDACUL 1

Mănăstirea Hilandar se împodobește cu icoana ta cea de minuni izvorâtoare, Alăptătoarea, căci tu hrănești din destul sufletele monahilor cu laptele duhovnicesc al iubirii de Hristos și nouă celor din lume ne picuri dulcile tale rugăciuni, ca să cântăm cu bucurie într-un glas, monahi și mireni: Aliluia!

ICOSUL 1

În mănăstirea Sfântului Sava erai slăvită de călugării care alergau la tine ca la o Maică preaiubită a tuturor creștinilor, cu cântări de laudă; iar noi, cei ce pururea suntem înconjurați de norul primejdiilor cerem ocrotirea ta părintească, împletindu-ți cununi de cântări ca acestea:
Bucură-te, Maică prea milostivă a creștinilor;
Bucură-te, scară prin care ajungem în Împărăția cerească;
Bucură-te, izvor dulce cântător al rugăciunii;
Bucură-te, lumină ce învăluie inimile smerite;
Bucură-te, cununa imnografilor iubitori de înțelepciune;
Bucură-te, comoara darurilor celor smeriți;
Bucură-te, crug pllin de cântări dumnezeiești;
Bucură-te, odihna minților celor împovărate de gânduri rele;
Bucură-te, oprirea cugetelor celor deșarte;
Bucură-te, soare născător al Soarelui dreptății;
Bucură-te, al monahilor izvor de sfințire;
Bucură-te, al credincioșilor liman de mântuire;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 2

Pe Cel Ce Se odihnește în sânurile Tatălui ai hrănit cu lapte și ai făcut să înceteze izvorul lacrimilor celor căzuți în păcat, ca să umbrească pe toți bucuria cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 2

Din pântecele tău fecioresc a răsărit Raza slavei Tatălui, Cel Ce a luminat pe toți cei ce călătoreau prin întunericul păcatului, ca toți să aducă ție cu mulțumire raze de laude ca acestea :
Bucură-te, strălucirea fecioriei;
Bucură-te, lumina Cuvioșilor;
Bucură-te, candela rugăciunii credincioșilor;
Bucură-te, cortul Arhiereului Celui Mare;
Bucură-te, cartea de aur a Adevărului;
Bucură-te, luminarea credincioșilor;
Bucură-te, floarea cea rară a rugăciunii;
Bucură-te, cununa Mucenicilor;
Bucură-te, apărătoarea celor nedreptățiți;
Bucură-te, ajutătoarea celor din nevoi;
Bucură-te, hrănitoarea celor săraci;
Bucură-te, veselia celor smeriți;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 3

Sfântul Sava, arhiepiscopul Serbiei, ajuns-a pe pământurile Țării Sfinte și de icoana ta cea minunată a fost întâmpinat în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 3

Proorocia Sfântului Sava cel Sfințit s-a plinit, căci arhiepiscopul Serbiei a primit icoana ta cea de minuni izvorâtoare, de la călugării mănăstirii Sfântului Sava cel Sfințit, care nu încetau a te înconjura cu făclii de laude ca acestea:
Bucură-te, așteptarea plinirii proorociei;
Bucură-te, izvor de neîncetată binecuvântare;
Bucură-te, lumina înțelepciunii drepților;
Bucură-te, făclia darurilor celor cerești;
Bucură-te, lauda cea prea înaltă a călugărilor;
Bucură-te, slava cea netrecută a credincioșilor;
Bucură-te, hrănitoarea celor lipsiți de mângâiere;
Bucură-te, comoara cântărilor duhovnicești;
Bucură-te, floarea cea rară a înțelepciunii;
Bucură-te, grădina cerească a virtuților;
Bucură-te, a Sfântului arhiepiscop Sava odor neprețuit;
Bucură-te, al creștinilor coif de mântuire;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 4

Moartea a fost înghițită de biruință, căci Hristos, Mântuitorul lumii a spintecat pântecele morții, ca Unul Ce din pântece fecioresc a ieșit, biruind legile firii spre bucuria celor ce Îi cântă cu mulțumire: Aliluia!

ICOSUL 4

Porțile iadului le-a sfărâmat Hristos, Cel Ce a păzit nestricată poarta fecioriei tale când S-a arătat în lume ca Dumnezeu și om, iar noi nădăjduim să ne deschizi porțile rugăciunii tale, ca să aflăm mare milă și să îți cântăm:

Bucură-te, că ai născut pe surpătorul morții;
Bucură-te, că ai păzit fecioria întru nașterea cea sfințită;
Bucură-te, că pui în inimile noastre dorul mântuirii;
Bucură-te, că ne scoți din mâna celor potrivnici;
Bucură-te, că ai trecut hotarul morții;
Bucură-te, că ai sfărâmat blestemul asupra neamului nostru;
Bucură-te, carte ce ne descoperi tainele mântuirii;
Bucură-te, nădejdea cea neclintită a credincioșilor;
Bucură-te, ploaie binecuvântată a smereniei;
Bucură-te, făclie nestinsă a înțelepciunii;
Bucură-te, casă prea dorită a celor lipsiți de ajutor;
Bucură-te, că ne scoți din toate primejdiile;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 5

Multă mulțumire a adus arhiepiscopul Serbiei călugărilor celor smeriți și primind din mâinile lor icoana ta ca pe o comoară, a strigat Stăpânului tuturor: Aliluia!

ICOSUL 5

Arhiepiscopul Sava a dăruit icoana ta cea minunată chiliei sârbești ,,Typikario” din muntele Athos, ca și acolo călugării cu frică de Dumnezeu să împodobească icoana ta cu podoabele laudelor acestora:
Bucură-te, dorirea cetelor îngerești;
Bucură-te, bucuria călugărilor din chilia Typikario;
Bucură-te, ancora cea tare a credinței;
Bucură-te, oglinda Răsăritului Celui de sus;
Bucură-te, pavăza cea tare a monahilor;
Bucură-te, chilia cea tainică a rugătorilor;
Bucură-te, stârpirea patimilor celor neroditoare;
Bucură-te, vasul cel de aur al înțelepciunii;
Bucură-te, podoaba cea mare a împăraților credincioși;
Bucură-te, odihna inimilor strâmtorate de necaz;
Bucură-te, pacea celor tulburați de ispite;
Bucură-te, cununa veseliei celei cerești;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 6

Sfântul Sava al Serbiei mergea adesea la mica chilie sârbească să aducă rugăciuni cu lacrimi înaintea ta și tămâia mulțumirilor în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 6

În chilia unde era adăpostită icoana ta adesea poposea smeritul arhiepiscop ca să se odihnească de tulburarea lumească și să îți țeasă ție din firele gândurilor smerite acoperământ de laude ca acestea:
Bucură-te, ascultătoarea grabnică a rugăciunilor Sfântului Sava;
Bucură-te, surpătoarea curselor celui viclean;
Bucură-te, oglinda viețuirii îngerești;
Bucură-te, icoană a desăvârșirii pentru monahi;
Bucură-te, a credincioșilor mângâiere în necazuri;
Bucură-te, lumina înțelepciunii celor de pe calea mântuirii;
Bucură-te, povățuitoarea tainică a lucrătorilor poruncilor Domnului;
Bucură-te, odihna inimilor celor necăjite;
Bucură-te, pacea care alungă tulburarea patimilor;
Bucură-te, fereastră a Împărăției Luminii;
Bucură-te, cântec ce veselește auzul inimilor;
Bucură-te, corabie în care am aflat scăpare de viforul ispitelor;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 7

În partea dreaptă a Ușilor Împărătești se odihnește icoana ta Preacurată, chemând la limanul Împărăției cerului pe toți cei osteniți și împovărați cu multe păcate, ca prin pocăință să se curățească și să salte cu bucurie în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 7

Izvorul rugăciunilor tale neîncetate nicicând nu încetează a curge, ștergând însemnările păcatelor noastre celor multe și grele, ca dintru adâncul sufletului să îți aducem cântări ca acestea:
Bucură-te, izvor binecuvântat al rugăciunii;
Bucură-te, floare bineînmiresmată a virtuților;
Bucură-te, că mângâi sufletele noastre cu nădejdea mântuirii;
Bucură-te, pod al călătoriilor celor cerești;
Bucură-te, că ne mijlocești iertare de la Stăpânul Hristos;
Bucură-te, că acoperi negura păcatelor noastre cu mila Ta;
Bucură-te, că ne porți deasupra mării necazurilor;
Bucură-te, că picuri gânduri smerite celor necăjiți;
Bucură-te, că întorci de pe căile pierzării pe cei rătăciți;
Bucură-te, că ne întinzi totdeauna mână de ajutor;
Bucură-te, că pe toți chemi la limanul mântuirii;
Bucură-te, că ne dăruiești toate spre mântuire;
Bucură-te, că ne trezești din somnul patimilor;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 8

Născut-ai pe Cel fără de ani, ca să Se jertfească pentru noi și cu sângele Său să șteargă păcatul lui Adam, dăruind celor ce au dobândit iertare de la Dumnezeu ploaia cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 8

Cetele Sfinților pe tine te măresc Preacurată, căci dintru tine S-a întrupat Viața și Mântuirea lumii, prin tine slobozindu-se din blestem cei ce cu mulțumire îți aduceau laude ca aceastea:
Bucură-te, cununa laudelor Sfinților;
Bucură-te, carte întru care S-a scris Cuvântul vieții;
Bucură-te, că ai stricat blestemul morții prin nașterea ta;
Bucură-te, că mijlocești nouă iertare de la Stăpânul;
Bucură-te, că ne povățuiești la limanul Adevărului;
Bucură-te, cetate binecuvântată a păcii;
Bucură-te, că luminezi gândurile noastre întunecate;
Bucură-te, că ne întorci din porțile înșelăciunii;
Bucură-te, slava creștinilor dreptmăritori;
Bucură-te, izvor ce adapă setea noastră de mântuire;
Bucură-te, palat de odihnă a Împăratului ceresc;
Bucură-te, crin sfințit de lumina Duhului;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 9

Cel Ce este mai presus de ceruri în pântecele tău fecioresc a încăput, ca să scoată din temnițele iadului pe cei ce doreau lărgimea Raiului, cântând: Aliluia!

ICOSUL 9

Amuțit-au ca niște pești fără de glas cei ce nu te cinsteau pe tine, nepricepând taina întrupării Cuvântului, dar noi cu bucurie te mărturisim Născătoare de Dumnezeu, aducându-ți cu glas înalt cântări de mărire ca acestea:
Bucură-te, Născătoarea Cuvântului vieții;
Bucură-te, poarta Luminii Celei Nevăzute;
Bucură-te, bucuria celor ce îți slujesc cu smerenie;
Bucură-te, vederea celor mai presus de minte;
Bucură-te, chemarea celor căzuți în păcat;
Bucură-te, ridicarea celor defăimați de oameni;
Bucură-te, ocrotitoare caldă a orfanilor;
Bucură-te, a monahilor acoperământ în lupta duhovnicească;
Bucură-te, văzătoare a celor mai presus de minte;
Bucură-te, carte nescrisă de mână omenească;
Bucură-te, hotar al înțelepciunii veșnice;
Bucură-te, pod al darurilor duhovnicești;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească !

CONDACUL 10

S-a întunecat soarele la răstignirea Fiului tău, iar inima ta de maică a gustat întunericul întristării, văzând durerile Celui Ce a pătimit ca să ne dea nouă odihna cântărilor de: Aliluia !

ICOSUL 10

Nor al Luminii pe tine te cunoaștem, Ceea Ce acoperi cu norul rugăciunilor tale întunericul păcatelor noastre, ca să ajungem la Lumina veșnică și primind cununa mântuirii să îți cântăm ție cu cetele îngerești:

Bucură-te, acoperământ al sufletelor umilite;
Bucură-te, cer purtător al Soarelui neapus;
Bucură-te, cântarea fără oprire a cetelor cerești;
Bucură-te, că ne păzești de toată răutatea vrăjmașului;
Bucură-te, că ne deschizi tuturor porțile mântuirii;
Bucură-te, că ești grabnică apărătoare celor nedreptățiți;
Bucură-te, scânteie care luminează întunericul sufletelor noastre;
Bucură-te, că mângâi inimile cele covârșite de întristare;
Bucură-te, că oceanul păcatelor noastre îl seci cu căldura rugăciunii tale;
Bucură-te, mare a cereștilor bogății ale Duhului;
Bucură-te, a pruncilor păzitoare de toată primejdia;
Bucură-te, a fecioarelor rugătoare către Mirele Hristos;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 11

Cărare a mântuirii tu ne ești Preacurată, Ceea ce ai născut pe Cel Ce este Calea, Adevărul și Viața, și ne scoate pe noi de pe căile păcatului, ca să-I cântăm: Aliluia!

ICOSUL 11

Întru tine ne-am pus nădejdea mântuirii noastre, căci tu ne ești Maică blândă și milostivă, ștergând cu roua rugăciunilor tale mintea noastră cea urâțită de păcat, ca să vedem ca într-o oglindă însemnările laudelor acestora:

Bucură-te, că ne pui în inimă gândul cel smerit;
Bucură-te, că liniștești inimile tulburate de păcat;
Bucură-te, că mintea noastră o luminezi în ceasul necazului;
Bucură-te, că ne păzești de cursele vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, că ne ridici din prăpastia întristării;
Bucură-te, pom din care am cules Rodul vieții;
Bucură-te, că întristarea Evei o ai gonit cu bucuria nașterii Tale;
Bucură-te, că pe Adam l-ai ridicat din stricăciunea morții;
Bucură-te, că luminezi iadul înțelegător din inimile noastre;
Bucură-te, că ne păzești de săgețile celui viclean;
Bucură-te, că întuneci pe vrăjmașii care se pornesc asupra noastră;
Bucură-te, că dai umilință sufletelor celor tulburate;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 12

Întru adormirea ta nu ne-ai părăsit pe noi, fiii tăi, ci pururea îți aduci aminte de noi, cei încurcați în multe păcate, și ne întinzi mâna ta cea puternică și binecuvântată, ca să ajungem la înălțimea cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 12

Icoana ta, Alăptătoarea, este strajă tare tuturor monahilor de la mănăstirea Hilandar, și nouă, celor ce petrecem în lume, mângâiere în necazurile și nevoile noastre; deci, fie-ți milă de robii tăi :
Bucură-te, mângâierea celor asupriți de vrăjmași;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în păcat;
Bucură-te, pajiște din care am cules florile rugăciunii;
Bucură-te, că ai prefăcut tânguirea Evei întru bucurie;
Bucură-te, că ai născut pe Izbăvitorul lumii din potopul păcatului;
Bucură-te, corabie ce ne poartă către limanurile Vieții;
Bucură-te, izvor pururea curgător al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, Rai înțelegător nelucrat de mână omenească;
Bucură-te, că te îmbraci cu lumina cea mai presus de lumină;
Bucură-te, că ai arătat lumii pe Răsăritul răsăriturilor;
Bucură-te, că ai născut nouă pe Fiul Cel fără de ani;
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 13

O, Maica Luminii, Hrănitoarea noastră în nevoi, nu trece cu vederea smeritele noastre rugăciuni, ci ne izbăvește din toate nevoile, solindu-ne încă și iertarea păcatelor, ca să aducem ție mulțumiri în cântări de: Aliluia! (de 3 ori)

ICOSUL 1

În mănăstirea Sfântului Sava erai slăvită de călugării care alergau la tine ca la o Maică preaiubită a tuturor creștinilor, cu cântări de laudă; iar noi, cei ce pururea suntem înconjurați de norul primejdiilor cerem ocrotirea ta părintească, împletindu-ți cununi de cântări ca acestea:
Bucură-te, Maică prea milostivă a creștinilor;
Bucură-te, scară prin care ajungem în Împărăția cerească;
Bucură-te, izvor dulce cântător al rugăciunii;
Bucură-te, lumină ce învăluie inimile smerite;
Bucură-te, cununa imnografilor iubitori de înțelepciune;
Bucură-te, comoara darurilor celor smeriți;
Bucură-te, crug plin de cântări dumnezeiești;
Bucură-te, odihna minților celor împovărate de gânduri rele;
Bucură-te, oprirea cugetelor celor deșarte;
Bucură-te, soare născător al Soarelui dreptății;
Bucură-te, al monahilor izvor de sfințire;
Bucură-te, al credincioșilor liman de mântuire;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 1

Mănăstirea Hilandar se împodobește cu icoana ta cea de minuni izvorâtoare, Alăptătoarea, căci tu hrănești din destul sufletele monahilor cu laptele duhovnicesc al iubirii de Hristos și nouă celor din lume ne picuri dulcile tale rugăciuni, ca să cântăm cu bucurie într-un glas, monahi și mireni: Aliluia!

RUGACIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI "PRODROMITA"(12 Iulie)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

      O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti.
Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.
Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.
Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta.
Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice.
Pe monahul Serghie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-Ţi aducă Ţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.
Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.
Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim. Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.
Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, Care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre oştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.
Celor ce îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea icoanei Tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele Tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din biserica Ta să ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor Tale, strigând: Bucură-Te, Împărăteasă a Luminii, Care prin arătarea strălucitului Tău chip în icoana Ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în icoane ce oglindesc slava Treimii.

Nodurile Maicii Domnului. Rugăciunea nodurilor(necazurilor

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Icoana o reprezintă pe Maica Domnului în picioare impodobită ca o împărăteasă; ea are în partea dreaptă un înger ce-i dă o panglică cu diferite noduri, mai mici şi mai mari. Maica Domnului prinde panglica cu Sfintele Sale Mâini, şi cu răbdare desface fiecare nod, dând panglica întinsă, netezită unui alt înger din stânga sa.
Icoana datează din 1700 şi este pictată de un autor necunoscut. Nodurile reprezintă necazurile omenirii.
Această imagine poate fi, de asemenea, interpretată ca ajutorul Împărătesei Cereştilor Îngeri ai lui Dumnezeu pe căile întunecate ale vieţii pământeşti. Imaginea Mariei dezlegând noduri este o referire clară la problemele umanităţii care sunt simbolizate prin noduri, energii care blochează fluxul normal de comunicare dintre Dumnezeu şi om... Prin dezlegarea nodurilor şi cu ajutorul îngerilor, Sfânta Fecioară deblochează energile negative şi malefice.
Rugăciunea către Maica Domnului care desface nodurile(necazurile, magia neagră) cunoscută sub denumirea de Rugăciunea nodurilor(necazurilor):
O,Mamă prea iubită şi Prea Sfântă Marie,
Tu care desfaci "nodurile" ce îi sufocă pe copiii Tăi,
Intinde-Ţi Mâinile Milostive spre mine.
Iţi încredinţez astăzi acest "nod"(necaz; îl numim, pe cât posibil) şi toate consecinţele negative.
Iţi dau acest "nod" care mă chinuie şi mă face nefericit(ă) şi mă impiedică să mă unesc cu Tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu.
Cred cu tărie că poţi să desfaci acest "nod" pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere.
Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face asta pentru că mă iubeşti cu Insuşi Iubirea Lui Dumnezeu.
Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)
O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor,
Inima mi se îndreaptă azi către Tine.
Recunosc că sunt păcătos(păcătoasă), şi am nevoie de ajutorul Tău.
Incredinţez în Mâinile Tale acest "nod" şi Te rog să mă ierţi că am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obţii pentru mine.

Maica Domnului, care desfaci"nodurile"vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Preasfânta mea Mijlocitoare, Impărăteasa Cerului,
Tu ale cărei Mâini primesc şi împart toate bogăţiile Cereşti,
Depun în Mâinile Tale acest "nod" al vieţii mele.
Ii cer iertare Părintelui Veşnic pentru greşelile mele,
Ca Tu să poţi desface acest "nod" pentru care îţi mulţumesc şi a-mi uşura viaţa.
Maica Domnului care desfaci "nodurile" vietii mele, roaga-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)
Maica Sfânta Preaiubită, care îi primeşti pe toţi cei care Te caută, ai mila de mine,
Depun in Mâinile Tale acest "nod" greu.
El îmi alungă pacea, îmi paralizează sufletul, mă împiedică să merg către Domnul meu şi să-mi pun viaţa în slujba Lui.
Desfă Te rog acest "nod" din viaţa mea, o, Măicuţa Bună!
Cere de la Fiul Tau Iubit vindecarea credinţei mele paralizate, care se lasă doborât(doborată).
Mergi alături de mine ca să încetez să mă tot plâng, să învăţ să mulţumesc în fiecare clipă şi să surâd, încrezătoare în puterea Ta.
Maica Domnului care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Mamă care desfaci "nodurile"
Blândă, generoasă şi plină de iubire,
mă îndrept către Tine, pentru a încredinţa încă o dată în Mâinile Tale acest nod.
Iţi cer înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să acţionez în Lumina Duhului Sfânt, pentru a deznoda toate aceste dificultăţi.

Elibereaza-mă de amăraciunea, de mânia şi de ura carora le-a dat naştere acest "nod" în mine.
Dă-mi blândeţea Ta, ca să învăţ să meditez totul în tăcere în inima mea.
Duhul lui Dumnezeu să vină asupra mea să primesc o viaţă nouă.
Maica Domnului care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Regină şi Mama Indurării, îţi predau acest "nod" al vieţii mele
Şi te rog să-mi dai o inimă care să ştie să fie răbdătoare, în timp ce Tu desfaci acest"nod" greu al vieţii mele.
Invaţă-mă să perseverez în ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să mă împărtăşesc şi rămâi cu mine.
Pregăteşte-mi inima pentru a sărbători cu îngerii Harul pe care Tu eşti pe cale să mi-l obţii.
Distruge capcanele care au provocat aceste"noduri" în viaţa mea.
Iţi dau inima şi tot ce-mi aparţine: casa, familia, bunurile exterioare şi interioare, să-Ţi aparţină pentru totdeauna.
Să ştergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei şi să mă priveşti în Braţele Tale.
Invăluie-mă în Mantia Ta de iubire, păstrează-mă sub ocrotirea Ta.
Te rog să-mi desfaci acest"nod"pentru totdeauna...Sper în Tine
Maica Domnului,care desfaci"nodurile" vietii mele, roagă-Te pentru mine!

Iţi mulţumesc Maicuta mea prea iubită(3 metanii)

Este o rugăciune puternică, de mare ajutor celor greu încercaţi. De regulă se face timp de 9 zile(novena) cu o lumânare aprinsă pe tot timpul rugăciunii.

Botezul Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                 

Trecut -a Praznicul Nașterii Domnului Hristos,
Vine altul mai luminos.
Botezul Domnului Iisus Hristos,
Să ne fie spre folos.


Azi la râul Iordan,
Vine Sfântul Ioan,
Să Boteze pe Hristos,
Să fie mai luminos.


Prorocirea s-a întâmplat
Fața Domnului s -a luminat.
Apele Iordanului s-au întors,
De Lumina lui Hristos.


Cerurile se deschid,
Duhul Sfânt vine în chip.
În chip de porumbel
Și se așează pe El.


Atunci Tatăl a vorbit,
,,Tu ești Fiul meu iubit
Întru care am binevoit."
Ce ai venit în lume,
Să aduci mântuire!


Bucurie mare a dat
Răul a fost alungat,
Totul în jur este curat.
De moarte El ne- a scăpat
Viață veșnică ne -a dat.


De Satan să ne lepădăm
Și noi să ne botezăm.
Cu toții să ne curățim ,
Pe Iisus să îl slăvim .
În jur miroase a busuioc,
La bine să facem loc.


Să bem Apa cea sfințită,
De nimic să nu avem frica.
Mila Domnului să fie
De acum până în vecie.
Botezul Domnului Iisus Hristos
Să ne fie de folos.
Pe Hristos să îl slăvim
Toată viața cât trăim.
Amin.


Liliana Olariu

MULTE-AI MAI RĂBDAT TU, DOAMNE..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

            


de Preot Sorin Croitoru

De la nașterea-Ți smerită
Pân' la lemnul Sfintei Cruci,
Multe-ai mai răbdat Tu, Doamne,
Ca la ceruri să ne duci..

Din poruncă părintească
Tu la oameni ai venit.
Ai venit la ale Tale,
Dar ai Tăi nu Te-au primit!

Lumea s-a zidit prin Tine,
Totuși lumea Te-a urât..
Cunoscând a lumii ură,
Pe pământ ai coborât.

Dușmănit ai fost de oameni
Ca un răufăcător,
Deși Tu ardeai de râvnă
Pentru mântuirea lor..

Neprimit la cald, în case,
Te-ai născut în grajd de boi;
Fost-ai așezat în iesle,
Înfășat în cârpe moi.

A dorit să Te ucidă
Regele cel nemilos,
Pe când Tu, sugar la mama,
Erai Prunc neputincios..

Dus ai fost pe timp de iarnă
În Egiptul strălucit,
Străbătând la sânul Maicii
Drumul fără de sfârșit..

Ai făcut aceeași cale
Din Egipt la Nazaret,
Unde ai crescut cu timpul,
Devenind barbat încet..

Ai lucrat cu hărnicie,
Nefugind de munca grea,
Învățându-ne prin fapte
Să nu ne ferim de ea.

Ai ieșit la misiune,
Dovedind că ești Hristos,
Tu, tâmplarul cel cuminte,
Fiul mamei Cel frumos!

Propovăduind dreptatea,
Îți făceai numai dușmani..
Te priveau cu multă ură
Fariseii cei tirani!

Mulți și-au pus nădejdea-n Tine
Să le fii liberator,
Te-au vrut rege peste dânșii,
Izbăvind al Tău popor.

Când văzut-au că Tu, Doamne,
Numai despre cer vorbeai,
Te-au urât cu mare ură,
Nepăsându-le de Rai.

Unii s-au temut de Tine,
C-ai venit să-i izgonești,
Alții Te-au urât căci, Doamne,
Nu ai vrut să-i izbăvești..

Însă Tu vorbeai de ceruri,
Nu de viața pe pământ;
Ai venit pe el ca Ușă
Către Tatăl Tău Cel Sfânt!

Tu veniseși din vecie,
Luând chipul omenesc,
Să dezlegi a noastră fire
De sub jugul diavolesc.

Da, ai coborât în lume
Nu ca să rămâi în ea,
Ci ca să ne dai puterea
De-a urca în lumea Ta!

Au trecut acele vremuri,
Iesle, Cruce și Mormânt..
Au trecut și Învierea,
Înălțarea-n cerul sfânt..

Ai sfărmat prin Cruce iadul
Și puterea celui rău
Și-ai trimis Mângâietorul
Să lucreze-n locul Tău..

Astăzi noi le-avem pe toate,
Și pe Tine Te avem.
Harul Tău ne dă putere,
Doar să credem și să vrem..

Ai trecut prin toate, Doamne,
Ca la ceruri să ne duci,
De la ieslea cea smerită,
Pân' la lemnul Sfintei Cruci..

ÎN GRĂDINA GHETSIMANI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

 
În Grădina Ghetsimani Fiul Tatălui suspină..
Știe că-L așteaptă Crucea ca să spele-a noastră vină,
Mii de amintiri din viață într-o clipă-I trec prin minte,
Iar durerea Sa din suflet nu încape în cuvinte..

Vede Maica-'nsărcinată, Betleemul și bătrânul,
Vede staulul din grotă, vede vitele și fânul,
Vede magii și păstorii, vede steaua călătoare,
Vede îngerii din ceruri ce-L slăvesc cu voce mare..

Ochii Săi senini ca cerul se înlăcrimează-'n rugă,
Căci o vede pe Măicuța și pe Iosif tot pe fugă,
Încercând să Îl ascundă de a lui Irod mânie,
Până în Egiptul mare săvârșind călătorie..

Într-o clipă, plin de lacrimi, de pruncie-Și amintește
Și Se vede pe El Însuși alăptat la sân cum crește..
Primii pași și primul "mama", primul cui bătut în scânduri,
Plânge Domnul și suspină printre amintiri și gânduri..

Câtă pace avusese-'n dulcea Sa copilărie,
Sub privirea blândă-a Mamei, ucenic în tâmplărie..
Cât mai plânseră-'mpreună pe "tăicuțul" când s-a dus,
Cum l-au mai jelit pe Iosif Preacurata și Iisus..

Toate-I trec pe dinainte Domnului îndurerat..
El Se vede dintr-o dată un desăvârșit bărbat,
Împlinind cu multă râvnă toată Legea ce s-a scris,
Căci chiar El e Proorocul despre Care Moise-a zis..

Acum vede scufundarea în Iordanul curgător,
Vede mâna tremurândă-a Sfântului Botezător,
Și-amintește-atât de bine glasul Tatălui de Sus,
Care Își mărturisește Fiul, pe El, blândul Domn Iisus..

Vede iar cu ochii minții pe apostolii chemați,
Devenindu-I cu răbdare frații cei mai devotați..
Vede miile de oameni ce mereu Îl însoțesc,
Vede orbii, ciungii, șchiopii cum se însănătoșesc..

Desfrânate pocăite, îndrăciții vindecați,
Farisei murdari la suflet, tineri morți și înviați..
Vameși plini de umilință, Iuda, mare trădător..
Un popor cu-atâtea bube, totuși.. dragul Său popor..

Se încruntă dintr-o dată, căci îi vede pe păgâni

Cum se năpustesc asupră-I ca niște sălbatici câini,
Pumni și palme noduroase, stâlp și bice fără număr,
Trestie și spini pe frunte, haină roșie pe umăr..

Vai.. ce grozăvie vede: vede Crucea cum Și-o duce,
Iar apoi Se vede Însuși, ca un Miel întins pe Cruce,
Ridicat pe Lemnul negru precum șarpele de-aramă..
Da, Stăpânul nostru simte, ca tot omul, simte teamă..

Rugăciunea către Tatăl este, vai, sfâșietoare..
Pielea i se umezește, dar e sânge, nu-i sudoare!
"Tată, Tatăl Meu din ceruri, milostivul Meu Tătic,
Te implor, ascultă-Mi ruga, Eu sunt Pruncul Tău Cel mic!

Depărtează de la Mine cupa plină de venin,
Te implor, Tăicuțe Sfinte, să nu mă trimiți la chin!
Dacă vrei, Tu poți, Părinte, de dureri să Mă ferești,
Dar voi împlini întocmai toate câte le voiești"!

Iată cerurile plânse și un înger coborând,
Sărutându-L lin pe frunte și sudoarea Lui ștergând..
Nu se poate să nu meargă Domnul unde-I este scris,
Fiindcă El e Mielușelul Tatălui, de mult promis..

Ce-a urmat apoi, cu toții, mic și mare, cred că știm..
Eu am vrut prin poezia asta să ne amintim
Că odată, în Grădina Ghetsimani-a suferit
Multă spaimă și durere Cel ce-apoi ne-a mântuit..

                                                                          amin

FECIOARA si MAICA ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Bucuria mea, asa a hotarat Dumnezeu pentru Eva dupa ce pacatuise: “"Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii” (Facerea 3:16). Insa Maica Domnului L-a nascut pe Iisus Hristos, fara dureri, dupa cum a prezis proorocul Isaia: “Inainte de a se zvarcoli in dureri de nastere, ea a nascut; inainte de a simti chinul, ea a nascut un Fiu” (Isaia 66:7). 

Maica Domnului a fost FECIOARA inainte de a naste, a fost FECIOARA in timpul Nasterii si a ramas FECIOARA dupa Nastere. A fost, este si va fi singura femeie din lume care a nascut fara stricaciune, fara dureri, si fara sange, fara lauzie. Nimeni nu a inteles cum s-a petrecut aceasta Taina, nu au inteles nici macar Sfintii Ingeri: “Puterile Ingeresti nu au cunoscut cum s-a petrecut intruparea Ta, Iisuse Hristoase” (Paraclis, glasul al 5-lea). Nici macar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. Cantam in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa: “Ce te minunezi Marie? Ce minune s-a petrecut intru tine?” (Sedelnele Nasterii Domnului).

 Femeia care a nascut, poate intra in Sfanta Biserica doar dupa ce i se citeste “Rugaciunea la lauzie”: ... si curateste-o pe ea de toata intinaciunea trupului la implinirea acestor 40 de zile. Maica Domnului a nascut fara lauzie, intru curatie, si nu doar ca nu s-a intinat la nasterea Domnului Iisus Hristos, dar s-a si Sfintit prin ea: “Pantecele fecioresc s-a Sfintit prin nasterea ta” (din Condacul Întâmpinării Domnului). Prea Sfanta Fecioara Maria, a simtit aceasta si in clipa nasterii, Fiului ei si Dumnezeului ei si de aceea I-a si cazut in genunchi, inchinandu-se. Iata o mama inchinandu-se Fiului ei.

 
Miluieste-ne, Maica Luminii!

Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

                                                                                                                         Preot Ioan .

SOBORUL MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Astăzi, 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, prăznuim Soborul Maicii Domnului. Sobor este o adunare de oameni și, în contextul sărbătorii Nașterii Domnului, reprezintă două lucruri: întâi, este o chemare către credincioși, să ne adunăm astăzi, aici pe pământ, pentru a o cinsti pe Maica Domnului; pe de altă parte, cuvântul "sobor" ne aduce aminte de faptul că Maica Domnului se află întru mare slavă în mijlocul tuturor Sfinților și Îngerilor, în ceruri. Adunarea cerească, se unește astăzi, cu cea pămîntească, pentru cinstirea Maicii Domnului.

După ce ieri am prăznuit Taina în care Dumnezeu se unește pe veci cu firea omenească prin Întruparea și Nașterea Sa din Fecioara Maria, este firesc ca astăzi, a doua zi de Crăciun, să o cinstim pe Maica Domnului. Sfântul Vasile cel Mare zice: „Pentru că neamul omenesc n-a avut să ofere nimic mai curat, mai bun și mai frumos duhovnicește decât pe Maria, de aceea a fost ea umbrită de către Duhul Sfânt”.

În icoana praznicului Naşterii Domnului alături de Prunc se află Maica Sa, pe un pat de purpură, aşa cum se cuvine unei împărătese, ca una ce participă la taina minunată şi neobişnuită, în care „ peştera este cer, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu”.

Împreună cu îngerii, îți aducem preacinstire și închinare, Maica Domnului!

DACA AM AVEA IUBIRE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

               ❤❤❤

   Versuri de Eliana Popa 

   "Daca am avea iubire, toate le-am rabda usor, 

N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor, 

Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am raspunde manios, 

Daca am vedea in oameni, chipul DOMNULUI HRISTOS !

   Daca am avea iubire, ar inmuguri surasul, 

Ce ar sterge de pe gene si tristetea dar si plansul, 

Daca am avea iubire, n-am trai doar pentru noi,

Am intinde-un colt de paine si o haina celor goi!

   Daca am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti, 

Am fi ingeri de lumina ce pasesc spre vesnicii, 

Am aduce bucurie si un strop de pace-n toate, 

Si-am tamadui cu-n zambet, sufletele intristate.

   Daca am avea iubire, cea lasata de Hristos, 

Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos,

 DUMNEZEU a pus in oameni, un talant sau chiar mai mult, 

Dar robiti de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut!

   Daca am avea iubire, am fi buni samarineni, 

Si am ridica pe umeri, toti bolnavii-acestei vremi, 

Am primi in casa noastra pe toti Lazarii sarmani,

 Nu ne-am strange-n punga noastra spre osanda, gologani!

   Dar nu mai avem iubire, alergam vanand pacate, 

Ne oprim pentru o clipa si-apoi mergem mai departe. 

Si uitam ca timpul nostru intr-o zi se va sfarsi, 

Si in viata viitoare, ce am dat, vom dobandi."

Sfântă Rugăciune - De preot Sorin Croitoru

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI,,POTIRUL NESECAT",PENTRU IZBĂVIRE DE PATIMA BEȚIEI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Veniţi, drept-măritorilor creştini, la dumnezeiescul şi minunatul chip al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care satură inimile celor credincioşi din Potirul Nesecat al milostivirii sale şi arată minuni poporului celui binecinstitor. Acestea văzând şi auzind, cu duhul prăznuind, cu căldură să strigăm: Stăpână Preamilostivă, tămăduieşte neputinţele şi patimile noastre, rugând pe Fiul tău, Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre!
Preamilostivă Stăpână! La acoperământul tău alergăm acum: rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, ci ne auzi cu milostivire pe noi – soţii, copii şi mame – , şi vindecă-i pe fra­ţii şi pe surorile şi pe rudeniile noastre, câţi sunt stăpâniţi de greaua patimă a beţiei, iar din această pricină cad de la maica lor, Biserica lui Hristos.
O, Milostivă Maică a lui Dumnezeu! Atinge-te de inimile lor şi degrab ridică-i din căderile pă­cătoase, adu-i pe ei la înfrânarea mântuitoare. Roagă-L pe Fiul tău, pe Hristos Dumnezeul nos­tru, ca să ne ierte nouă greşelile noastre şi să nu abată milele Sale de la norodul Său, ci să ne întă­rească în trezvie şi curăţie. Primeşte, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile maicilor care varsă lacrimi pentru copiii lor, ale soţiilor care se tânguiesc pentru soţii lor, ale copiilor săr­mani care sunt părăsiţi de cei rătăciţi, şi ale noas­tre, ale tuturor celor ce cădem la icoana ta, şi să ajungă această strigare a noastră, cu rugăciuni­le tale, la Tronul Celui Preaînalt.
O, Preamilostivă Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos, ascultă această rugăciunea a noastră şi ne izbăveşte de toate nevoile sufleteşti şi trupeşti, dar mai ales slobozeşte-i pe cei cuprinşi de suferinţa beţiei, pe robii tăi (numele), ca să nu piară aceştia cuprinşi de rău, ci, mântuiţi fiind prin tine, să-I aducă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Acoperă-ne şi ne păzeşte de vânarea celui viclean şi de toate cursele vrăjmaşului, iar în ceasul cel cumplit al ieşirii noastre, ajută-ne să trecem fără poticnire prin vămile văzduhului şi cu rugăciunile tale ne izbăveşte de osânda cea veşnică, ca să ne acope­re pe noi mila lui Dumnezeu, în vecii cei nesfârşiţi.AMIN.

Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele - una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere.

După aceea, culorile veşmintelor. Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie - slava şi domnia, iar cea albastră - cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ.
Faţa Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii şi restriştii şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul.
Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumuseţe firească. El e în aşa fel, că alungă orice gând de trupesc. El este de o frumuseţe mai presus de fire, care nu se arată altminteri decât prin sfinţenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească şi frumuseţe a sufletului.
Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul Hristos, pe care îl ţine la piept. Această lină aplecare arată supunerea în toate faţă de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva şi în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi mai înseamnă recunoaşterea faptului că Cel pe Care îl ţine în braţe este mai mare decât ea.
În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus. Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucişate şi capul plecat, câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul în braţe. Ea s-a şi arătat în lume pentru Fiul. Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna şi pentru totdeauna, mama. Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e şi mama noastră, mângâietoarea noastră şi grabnica noastră ajutătoare.
Ea să-ţi fie şi ţie întotdeauna mângâiere şi ajutor!

( Sfântul Nicolae Velimirovici , Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, Editura Sophia - Press, 2002, p.58)

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/

NI S-A NĂSCUT MÂNTUITOR!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Hristos Se naște într-un staul
Și-n cârpe este înfășat,
E încălzit de dobitoace,
În ieslea lor fiind culcat.

E alăptat în grota albă,
Dar timp de alintare nu-i.
Cezaru-și numără supușii,
Deci merg la numărat și-ai Lui.

Un nou-născut, în miez de iarnă,
La pieptul Mamei pe-un asin..
De-ar fi o inimă de piatră,
Și tot s-ar înmuia puțin..

A opta zi e dus la Templu,
Cum cere vechiul obicei,
Tăindu-Se-mprejur Copilul,
"Botezul" vechilor evrei.

Imaginați-vă durere
Și plâns de Prunc nevinovat..
Și totuși Cel ce plânge astfel
E Cel ce legile le-a dat!

Urmează drumul către casă,
Căci nu au neamuri la oraș.
Ce bine ar fi fost să-L țină
La cald pe bietul Copilaș..

Azi urci în tren sau în mașină,
Pe-atunci se parcurgea încet
Distanța de la capitala
Ierusalim la Nazaret.

De cercetăm puțin Scriptura,
În Evanghelie găsim
Că-n ziua patruzecea Pruncul
E iarăși la Ierusalim

Căci la sfârșitul lăuziei,
Pentru purificarea ei,
Femeia aducea ca jertfă
La Templu pui de porumbei.

Și tot în ziua patruzecea
Părinții noului-născut
I-l ofereau în mod simbolic
Lui Dumnezeu Cel nevăzut.

Doar primul dintre băiețeii
Născuți în casă de evreu
La Templu, în Cetatea Sfântă,
Se închina lui Dumnezeu.

Făcând o recapitulare,
Noi azi uimiți descoperim
Aceste drumuri lungi și grele
De la și spre Ierusalim

Pe care Iosif și Maria
Cu micul Prunc abia născut,
Cu toată vitregia iernii,
Siliți de vremuri le-au făcut.

Un om bătrân și o Copilă
Cu-n Prunc micuț la sânul Ei..
Istoria umanității
Era în mâna celor trei.

Așa s-a biruit păcatul,
În pas mărunt de măgăruș,
Iar mai târziu cu Crucea-n spate,
În cel mai dureros urcuș..

Smerita acceptare-a sorții
Decise-n cer de Dumnezeu
E cheia biruirii morții
Și antidotul ei mereu.

Așa ne-a mântuit Mesia,
Făcându-Se model oricui,
Nu coborând din cer pucioasă,
Ci ascultând de Tatăl Lui!

Un grajd de vite-n miez de noapte
Devine-n Noaptea de Crăciun
Icoana mântuirii noastre,
Cum îngerii din cer o spun.

Sub stelele strălucitoare
Ce-n noapte pâlpâie ușor,
Acolo-n staulul cel rece
Ni S-a născut Mântuitor..

Vei veni...Iisuse..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Vei veni... Iisuse ..
Știu că vei veni..
Dar câți oameni.. oare..
În suflet te-or primi..?

Câți au ușa închisă. .
Și zavorul tras..
Și nu vor să vadă..
Al Maicii ..calvar.

Câți nu vor s-audă..
A ei rugăminte..
Cât m-ai poți rabda..
Bunule Părinte ?

Prunc nevinovat...
Fără de păcat...
Vi în lumea care..
Nu știe de iertare..

Vi în lumea.. care..
De Tine a uitat..
Si astăzi trăiește .
În tină..în păcat.

Vi să speli păcate..
Să vindeci bolnavi..
La uși încuiate ..
Stai și bați și azi.

Maria Pintican

PE CÂND BETLEEMUL DOARME...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Eliana Popa
Pe când Betleemul zace cufundat în somnul greu,
Într-un staul Maica naște, pe Fiul lui Dumnezeu.
Pruncul a venit pe lume într-o peșteră săracă,
Într-o iesle mititică, ceru-n fața Lui se pleacă!

 
Pe când Betleemul zace cufundat în bezna nopții,
Sus, în cer, deschis-au îngeri toate porțile Cetății.
Țin cădelnițe de aur și-au un legănuș din flori
Și-un arhanghel, în lumină, dă de veste la Păstori!

Pe când Betleemul doarme și-n palat Irod petrece,
Maica pe Hristos îl naște, jos pe fân în ieslea rece!
N-a găsit la nicio casă, un locșor sau un pătuț
Betleemul și-a-nchis poarta, pentru Maică și Pruncuț!

Pe când Betleemul doarme, magii cu argint în brâie,
Pun în leagănul din iesle, aur, smirnă și tămâie!
Au pus aur, cum se cade, a se pune l-a-mpărat,
Smirnă drept ofrandă Jertfei pentru care s-a-ntrupat.

Și tămâie parfumată drept un semn al preoției,
Întreite daruri sfinte, lui Iisus, Pruncul Mariei!
Tron de heruvimi e-n iesle, sfânt altar împărătesc,
Cu cădelniți de lumină, îngeri, staulul cădesc!

 
Și în noaptea asta sfântă, azi, îngenunchez și eu,
Să sfințești, Mărite Doamne, ieslea sufletului meu!
Ți-am făcut pătuț din rugă și din lacrimi nestemate
Și le-am prins pe scutecele doar în privegheri lucrate!

Pe când Omenirea, astăzi, tot precum Irod petrece,
Maica pe Hristos îl naște în a lumii iesle rece!
Pe când Omenirea zace învelită-n bezna nopții
Sus, în cer, alai de îngeri deschid porțile Cetății!

Unei femei pe care o chinuie o tristețe apăsătoare

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Scrii că te chinuie o tristețe apăsătoare de neînvins și inexplicabilă. Trupește ești sănătoasă, casa ți-e plină dar inima îți e pustie. De fapt, inima ți-este plină de întristare întunecată. Te duci, din obligație, la distracțiii și spectacole, dar asta îți mărește și mai mult întristarea. Păzește-te bine, aceasta este o boală primejdioasă a sufletului. Ea poate să omoare sufletul cu totul. Biserica privește o asemenea întristare ca pe un păcat de moarte – fiindcă, potrivit spuselor apostolului, sunt două feluri de întristare: o întristare după Dumnezeu, care aduce pocăință spre mântuire și întristarea acestei lumi, care aduce moarte.

La tine este – e limpede – al doilea fel de întristare.

Întristarea după Dumnezeu vine asupra omului când acesta își aduce aminte de păcatele sale, și se căiește, și strigă către Dumnezeu. Sau când cineva se întristează pentru păcatele altor oameni. Sau când cineva are râvnă pentru credința lui Dumnezeu, și vede cu întristare cum oamenii cad de la credință. Dumnezeu întoarce acestă întristare în bucurie. Așa cum îi descrie Pavel pe apostoli și pe toate adevăratele slugi ale lui Hristos, spunând că sunt ca niște întristați, dar care deopotrivă se veselesc. Se veselesc, fiindcă simt puterea și apropierea lui Dumnezeu. Și primesc mângâiere de la Dumnezeu. Așa grăiește și Psalmistul: adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit.

Întristarea sfinților seamănă cu niște nori prin care strălucește soarele mângâierii – iar întristarea ta seamănă cu o eclipsă de soare. Trebuie să fi avut multe ticăloșii și păcate mai mărunte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de însemnătate, și nu le-ai mărturisit și pocăit. Ca un păienjeniș vechi, ele s-au îndesit în jurul sufletului tău, și s-au făcut ca un cuib pentru marea întristare pe care puterea cea rea drăcească o întreține cu răutăcioasă bucurie în tine.
Drept aceea, cecetează-ți întreaga viață., fă-ți un examen necruțător, și mărturisește totul la spovedanie.
Prin spovedanie vei curăți și aerisi casa sufletului tău. Și va intra în tine aerul proaspăt și sănătos de la Duhul lui Dumnezeu. După aceea, începe să faci cu vitejie tot ce este bine.

Începe, să zicem, cu milostenia în numele lui Hristos. Adu-ți aminte: în numele lui Hristos. Hristos va vedea și va simți asta, și degrabă îți va dărui bucurie. Îți va dărui bucurie negrăită, bucurie pe care numai El o dă și pe care nici o mâhnire ori chin ori putere drăcească nu o poate întuneca.
Citește Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele întristate, cartea mângâierii.
Domnul să te bucure în curând!"

Gheorghita Rogozan
drtSospeno0a 23c5l0186134ec02g293giu53ugui dce16fm3mb2re7c1u ·

Nădejdea.. sufletului meu...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Tu..mi-esti mângâiere..
Tu-mi esti ...alinare..
Tu-mi esti ajutor..
Când sunt.. rătăcitor..

Mi-esti.... Acoperamant..
Când sunt ploi și vânt...
Scut în vremuri grele..
Liniste... putere...

Mi-esti ...ocrotitoare..
Preasfanta Născătoare..
Nădejde mi-esti... mereu...
Când îmi este greu....

Maria Pintican...